Desi initial nu mi-l puteam imagina acolo, am ajuns sa-l inteleg pe Dragos si, intr-un fel chiar il invidiez pentru traiul actual, perfect linistit si sanatos, desfasurat in cadrul idilic al unui satuc de munte, reusind, asa cum bine remarca Silvia intr-un comentariu pe articolul precedent, sa se integreze pana la identificare cu natura patriei.

Nu stiu daca sunteti in asentimentul meu, dar de cand a venit primavara, parca nu mai am stare, tot ce-mi doresc e sa ma plimb pe aleile umbroase ale parcurilor, sa fotografiez casutele traditionale romanesti din Muzeul Satului sau speciile exotice de arbori din Gradina Botanica, sa merg la shopping, orice, dar numai sa ies din casa! Am un chef nebun sa simt stropii calduti de ploaie sau sa vad lumea de sub umbrela (atunci cand imi aduc aminte s-o iau cu mine) sa admir constructiile si monumentele deosebite ale orasului, dar poate cel mai mult imi place sa ma relaxez pe o terasa cocheta si discreta in compania unui frappe delicios de alune de padure.

Insa nu toti gandesc ca mine. De exemplu, parizienii prefera cafenelele de pe marginea drumului, unde servesc de regula ceva usor, probabil nelipsitul croissant, o bautura care poate fi apa, suc sau cafea, timp in care privesc cu nesat lumea care trece. Am inteles ca e marea lor placere, o adevarata moda in capitala Frantei. Cu scaunele indreptate spre trecatori, par a asista la un teatru, iar spectacolul strazii este piesa pusa in scena de un regizor desavarsit. Exact ca in aceasta fotografie:

Nu agreez ideea. Chiar deloc. Nu-mi plac terasele stradale, unde totul se desfasoara la vedere, privirile curioase ale trecatorilor fiind atintite asupra gesturilor tale, preparatelor culinare din farfurie sau bauturii din pahar, iar tu, la randul tau, ii masori din cap pana-n picioare pe plimbareti.

Prefer terasele ceva mai discrete, unde poti manca linistit, ferit de privirile curiosilor, unde poti avea o conversatie placuta si interesanta cu prietenii, fara ca nimeni sa nu te streseze sau incomodeze (bine, cu exceptia chelnerului sau a unui paparazzo improvizat :devil: ):

Dar ideala mi se pare o astfel de terasa…la inaltime. Am avut si noi una in cartier, dar a fost desfiintata:

Voi pe care le preferati, pe cele intime si discrete, localizate departe de ochiul trecatorului sau pe cele ostentative de pe marginea drumului? Care este activitatea preferata primavara si vara in aer liber: plimbatul prin parcuri sau iesitul la terasa? 

Later edit: in stanga sus am creat un nou poll. Va invit sa va votati locul de vacanta preferat!

In copilarie le iubeam pe amandoua. Eram pasionata de drumetii, cautam sa fiu prima care ajunge la destinatie, la cabana, in varf de munte. Prin clasa a 8-a m-am indragostit si de schiat, mi se parea cel mai frumos si spectaculos sport din lume. Mergeam insa si la mare, intotdeauna insotita de multi prieteni de familie, cea mai mare placere fiind inotul pana la epuizare in apa Marii Negre.

Am crescut si optiunile mele s-au schimbat. Acum aleg intotdeauna marea. Chiar daca soarele mi-a mai facut necazuri de-a lungul timpului (vestitele si temutele  insolatii), statul la plaja e activitatea mea preferata. Ma calmeaza, relaxeaza,  echilibreaza, ma imbie la visare,  iar talasoterapia, in ansamblu, functioneaza de minune asupra sanatatii mele fizice si psihice. Mediul marin imi prieste, e ambientul in care eu ma simt fericita.

Care este mediul vostru preferat, cel montan:

Sau cel marin:

Unde v-ati dori o casa de vacanta: la munte

sau pe o plaja la mare