Iubesc rasaritul soarelui, dar detest diminetile. Nu sunt o persoana matinala, niciodata nu am reusit sa ma trezesc la ora 7, fresh, debordand de energie, plina de optimism, gata de a incepe o noua zi de munca. Dimpotriva, dimineata sunt anxioasa, obosita, invaluita de ganduri negre. Dar sunt vrajita de razele blande ale soarelui care-mi mangaie chipul somnoros, care vin intai  sovaielnice, apoi navalesc amenintatoare la fereastra mea vestind un nou inceput.

Toate diminetile mele au aroma proaspata de cafea. Cand nu sunt la serviciu cobor din pat in jur de ora 10 si primul drum e cel spre bucatarie acolo unde ma asteapta lichidul negru si amar, datator de viata. Nu-mi place gustul sau, dar ii ador efectul asupra starii mele de spirit. Reuseste sa ma revigoreze instant, imi transmite o senzatie de confort fizic si psihic, doar el imi alunga plictiseala si oboseala, constituie un stimulent pentru agerimea gandirii, agilitatea reflexelor, performanta fizica.

Urmeaza momenul magic, atat de asteptat, cand ma simt in plenitudinea fortelor, cand am impresia ca pot muta si muntii din loc, cand nimic nu-mi pare imposibil, iar viata e mai frumoasa si mai usora. Miezul zilei. De ce e favoritul meu? Pentru ca atunci izbutesc sa-mi pastrez perfect echilibrul, gandesc logic, iar concentrarea e la cote maxime. Si tocmai de el nu ma pot bucura pe deplin pentru ca de obicei mi-l petrec la serviciu.

Iubesc amurgul, mi se pare cel mai romantic moment al zilei. Imi place explozia de culoare, tonurile de rosu, galben si violet ma fac sa vibrez, unicitatea apusului ma intriga, profunzimea clipei in care soarele freamata pentru ultima data pe cer, pentru a oferi un spectacol grandios ce-mi umple sufletul de mirare si emotie, e coplesitoare.

Insa oboseala acumulata dupa o zi plina incepe sa-si spuna cuvantul. Nici cu zece cafele nu-mi mai recapat fortele, devin apatica, fara chef, somnoroasa. Iar cand luna e deja pe cer nimic nu ma mai poate opri sa nu adorm… Si, culmea, este momentul cand, poate cel mai mult, mi-as dori sa fiu treaza si activa.

Care este momentul vostru preferat din zi, cel  in care simtiti ca sunteti in plenitudinea fortelor? Va place dimineata, miezul zilei, seara sau noaptea?

sursa foto.

Liceul, perioada dorintelor entuziaste, pasiunilor inflacarate, visurilor marete, dramelor si crizelor de personalitate, iubirilor efemere si initierii unora din cele mai trainice prietenii. Aveam in clasa o fata ceva mai speciala, foarte iubita si apreciata de toti colegii. S-a impus repede in cadrul colectivului ca un adevarat lider, datorita unor calitati precum seriozitate, ambitie, constiinciozitate, spirit intreprinzator, dar si bunatate, compasiune, sinceritate. L. era sufletul clasei, fata la care apelai intotdeauna cand se ivea o problema. Intr-o zi s-a imbolnavit foarte grav si a stat internata mult timp in spital. La revenire, mi-a povestit incantata ca au vizitat-o majoritatea colegilor si atunci am profitat de ocazie si am intrebat-o care este prietena ei cea mai buna. Raspunsul m-a mirat oarecum, mi-a marturisit ca ea e prietena cu toata lumea, dar nu are nicio prietena mai buna, nu a reusit sa se apropie de nimeni cu adevarat. Pentru prima data am simtit-o ca pe o persoana foarte singura si foarte trista.

Pe de alta parte eu am cautat toata viata, pe unde m-au purtat pasii (facultate, serviciu) sa-mi fac o prietena, hai doua, mai bune, pe care sa ma pot baza si carora sa le pot povesti cele mai intime probleme, cu care sa ies la un suc, sa-mi petrec timpul liber si chiar concediile si, in rest, nu prea am avut treaba cu nimeni. Imi salutam politicos colegii, mai schimbam o vorba despre vreme, preturi, fotbal si politica si cam atat. In ultimii ani, la serviciu, observ relativ intrigata ca ma imprietenesc foarte usor cu doamne de varsta a treia, extrem de rar, aproape deloc cu persoane de varsta mea. Si cu barbatii, de orice varsta. Pe blog situatia este inversa decat in realitate, majoritatea celor care scriu sunt mai tineri decat mine. Iar in blogosfera se perinda si persoane mature, doar ca nu intra aici, probabil ca textele mele sunt considerate puerile si nu suscita deloc interesul acestora. Sau poate am reusit sa-mi pastrez eu spiritul tanar.

Voi sunteti genul de persoane cu multi prieteni, miss/mister popularitate, sufletul petrecerii sau genul de persoane care au unul, maxim doi prieteni buni, foarte devotati? Va apropiati mai usor de persoanele mai tinere decat voi, de seama voastra sau ceva mai varstnice? Preferati prietenia femeilor sau cea a barbatilor?

Leapsa de noiembrie – cine doreste s-o preia, imi spune si ii trec link-ul in articol.

1. If your lover betrayed you, what would your reaction be?

Adica sa mai si aflu ca m-a inselat? Grav de tot, inseamna fie ca e prost, fie ca nu-i pasa. In ambele cazuri se impune o singura masura: get rid of him!

2. If you have a dream you’d like to come true, what is it?

Sa am un job stabil. Poate pentru ca mai tot timpul am fost pe drumuri, iar siguranta zilei de maine nu am avut-o niciodata. Din pacate e criza, iar dorinta mea va ramane la stadiul de vis si atat.

3. Whose butt would you like to kick?

Al oamenilor rai, intriganti, infatuati.

4. What would you do with a billion dollars?

Primul lucru pe care l-as face ar fi sa-mi dau demisia de la actualul job. In primii doi ani sigur as calatori prin lumea larga, apoi m-as gandi la un orasel frumos, medieval, cochet si civilizat, fara stres si poluare, in care sa ma stabilesc. Undeva in inima Europei…Bruges, Bremen sau Berna?

5. Will your best friend always be your best friend?

Nu bag mana in foc pentru nimeni in ziua de azi. Oamenii, sentimentele, imprejurarile se schimba, iar viata este un izvor nesecat de surprize.

6. Have you ever been in love with 2 people at once?

Nope, exclus. Poti sa simpatizezi doua persoane in acelasi timp, dar sa iubesti cu adevarat? Da, e posibil ca pe unul sa-l admiri pentru anumite calitati, iar pe celalat pentru altele, e posibil sa fii confuz pentru o vreme, dar in final in inima ta vei gasi raspunsul cautat.

7. How long would you wait for someone you really loved?

Cat timp am certitudinea ca imi impartaseste sentimentele.

8. If you won the lottery, would you quit the job?

In secunda doi.

9. Who is on your celebrity top 5 … you know, the ones … that if you ever had an opportunity …

Imi plac oamenii simpli, nu visez la cai verzi pe pereti. Nu am vedete preferate, nu am idoli.

10. What sucks the life out of you?

Actualul job, trezitul la 5:30 dimineata, aglomeratia, agitatia, galagia, scandalurile, conflictele.

11. How would you see yourself in 10 years time?

Sanatoasa, implinita sentimental, fericita.

12. Would you rather be single and rich or married but pour?

Married and rich.

13. What’s the first thing you do when you wake up?

Merg sa-mi incalzesc cafeaua, deschid calculatorul si ma pregatesc sa intarzii iar la serviciu.

14. Would you give all in a relationship?

Ma implic 100%, dau totul fara rezerve, poate gresesc, dar nu pot sa fiu altfel.

15. Is your career vitally important to you?

Ce cariera daca nici macar job stabil nu am?

16. Would you forgive and forget no matter how horrible a thing someone has done?

Cand vine vorba de lucuri grave, nu uit si nici nu iert. Se mai intampla sa uit dupa o lunga perioada de timp, dar de iertat cu adevarat, daca m-ai ranit profund, nu cred ca se pune problema.

17. Do you prefer being single or having a relationship?

Sa fiu intr-o relatie cu cineva care ma iubeste, ma respecta si ma pretuieste. In alte conditii, prefer sa fiu singura.

S-au inscris pentru leapsa: Vacitim, Derscanu, Catalina

Pe voi ce va stoarce de energie? Ati fost vreodata indragostiti de doua persoane in acelasi timp?

In acest weekend am profitat de timpul liber si de vremea frumoasa de afara si am decis ca este momentul oportun pentru a-i veni de hac tenului (mult prea) alb din dotare. :alien: Si nu oricum, ci prin aplicarea unui tratament soc, reteta proprie, cu eficacitate dovedita. Ca deh, nu’s la prima abatere. :devil: Imediat dau detalii pentru cei interesati de o bronzare ultrarapida, ca stiti cum se spune, time is money. :ninja: Soarele bucurestean, nemilos din fire la ore de varf, a tinut insa sa-mi strice putin bucuria momentului, lasand urme dureroase pe corp, in zona picioarelor, mai precis a genunchilor. Oricum, rabda baba la frumusete. :whistle: Mai tineti minte melodia “Ard in flacari”? Ei bine, cam asa si eu, dar la propriu, din cauza contactului brutal cu amicul meu preferat, soarele. Manca-l-ar mama pe el de baietel timid, ce sfios isi trimitea razele zambarete pe la 9:30 dimineata, cum dogorea si parjolea totul in cale :angry: , atentionand ca nu e de glumit cu el nici macar dimineata “pe racoare” :unsure: (caci duminica am recidivat si am plecat mai devreme spre locul supliciului, pardon, expunerii in vederea bronzarii). Nu exclud varianta unor explozii solare chiar in acest sfarsit de saptamana(am inteles ca Romania va scapa de pericol abia in luna august), iar instalarea unei depresii majore pe parcursul zilei pare un argument in plus pentru sustinerea acestei teorii (se stie ca exploziile solare intensifica depresiile).
Am fost, asadar, la plaja pentru prima data in acest an. Inarmata cu mult entuziasm, costumul de baie si un prosop. Asta in prima zi, pentru ca duminica arsenalul s-a imbogatit cu un spray cu ulei de masline despre care am auzit ca este ideal pentru obtinerea unui bronz frumos, auriu, de durata. :wub:
Ce am obtinut dupa doua zile de expunere intensa la soare cu capul descoperit si deshidratare (nu am putut sa beau apa ca nu mi-a fost sete):
– un inceput de insolatie (o forma usoara sa-i spunem),  pentru ca nu a avut toate simptomele unei insolatii adevarate, adica ameteala, dureri de cap, varsatura in jet neinsotita de greata, miscari necoordonate, lesin, stare de confuzie, delir si halucinatii, insa pe drumul spre casa s-a instalat o stare de slabiciune generala, somnolenta, ceva frisoane, gura uscata si sete puternica. Insa cel mai neplacut aspect al insolatiei il reprezinta eritemul solar, adica pielea aceea roscata, uneori cu basicute, si foarte usturatoare ( acesta corespunde unei arsuri de gradul intai sau al doilea si afecteaza persoanele cu tenul alb, cu pielea saraca in melanina sau poate aparea dupa o expunere insuficient protejata). Odata ajunsa acasa am luat masurile de urgenta care se impuneau in acest caz:

– am consumat lichide relativ reci

– am facut un dus cu apa calduta

– m-am odihnit intr-o incapere racoroasa.

Nu am apelat la  comprese reci sau pungi cu gheata pe frunte si la incheieturile mainilor, nu am masat mainile si picioarele  pentru a stimula circulatia sanguina, nu am considerat necesara administrarea de antialergice sau antitermice. Toate acestea, dar si  interventia energica in cadrul unui spital se impun in cazul unei forme mai grave de insolatie. Arsurile de pe corp le-am mai domolit cu apa termala, dar o lotiune after sun cred ca era mult mai potrivita. Acum am inca dureri insuportabile, dar macar sunt bronzata! :blush:

Copii, sa nu procedati ca mine! :silly:

Iata cateva masuri de prevenire a insolatiei:

– evitati efortul fizic intre orele la ore nepotrivite(13-15)

-purati  haine largi de culori deschise

-protejati-va  capului cu sapca sau palarie de preferat albe

– evitati bauturile alcoolice si cafeaua

-beti multa apa chiar si atunci cand nu simtiti ca va este sete.

Ati avut vreodata de suferit din cauza soarelui? Aveti un loc anume in orasul vostru unde mergeti de obicei la plaja? Intre bronzul de mare si cel de munte, pe care il preferati?

Unii au nevoie de ea tot timpul, nu pot sa traiasca, sa respire in absenta ei. Indiferent de activitatea desfasurata, in fundal, undeva, se aude o melodie. Muzica este prietenul lor cel mai bun, tovaras nepretuit de zi, de noapte, la bine si la greu, la suferinta sau bucurie, elixirul  la care aspira orice suflet framantat si chinuit, balsam pentru orice rana din dragoste, picatura tamaduitoare de apa dupa care tanjeste un suflet insetat pierdut in mijlocul unui pustiu de deznadejde, soapta divina ce alina sufletul obosit de taceri. In muzica isi gasesc raspunsurile la dileme, puterea necesara pentru a o lua de la capat, inspiratie, ragaz, forta de a sterge lacrima si sansa de a potoli dorul mistuitor din inima.

Nu fac parte din categoria celor care traiesc prin si pentru muzica. Sunt zile intregi cand nu simt nevoia s-o ascult, de fapt, singurele momente cand mi-e necesara, sunt acelea in care sufletul meu freamata de iubire.  Cand sunt indragostita si neaparat fericita. Deci…foarte rar. Atunci imi caut cate o melodie in care sa-mi regasesc trairile profunde, una in versurile careia sa ma identific plenar. Si daca se intalmpla s-o gasesc, o pun pe repeat si o ascult doar pe aceea cateva zile la rand pana ma plictisesc iremediabil de ea.

Zilele trecute am auzit la serviciu aceasta melodie:

http://www.youtube.com/watch?v=FrKPvjdxGEw

Yes, it’s gonna be a cold lonely Summer
But I’ll heal the emptiness
I’ll send you all my dreams every day in a letter
Sealed with a kiss

I’ll see you in the sunlight
I’ll hear your voice everywhere
I’ll run to tenderly hold you
But, darling, you won’t be there

Si de atunci traiesc cu spaima in suflet, pentru ca se prefigureaza inca o vara lunga, rece, petrecuta in cea mai cumplita singuratate. Si e ultimul lucru pe care mi-l doresc. Visez cu ochii deschisi la  o vara fierbinte, incendiara, plina de iubire si pasiune, la o vara colorata, aromata, parfumata, o vara pe care sa n-o uit niciodata, de fapt, asa as vrea sa-mi fie toate verile, memorabile.

Dupa ce m-am saturat de ea, am gasit o alta, pe care o ascult si in prezent, si care imi defineste perfect sentimentele trecute, actuale, sper, nu si viitoare:

Esti vantul care poarta gandul meu
Esti ploaia care-mi stinge inima
Am doua anotimpuri in suflet mereu
Cand vii Sau pleci din viata mea

Doua anotimpuri…fericirea si tristetea.

Voi cand aveti nevoie de muzica, tot timpul, cand sunteti fericiti sau, dimpotriva, cand sunteti tristi? Puteti trai fara ea? Ce melodie aveti acum pe repeat?

Nascuta fiind duminica, aceasta mi-a devenit in timp ziua preferata din saptamana. Probabil ca cei care nu sunt tocmai fericiti la serviciu, asa ca mine, asteapta venirea weekend-ului exact cum asteptau pe vremuri bunicii nostri venirea americanilor. :biggrin: Stiu, veti spune ca mai e si sambata, dar pentru mine  aceasta are conotatii mai degraba administrativo-gospodaresti, pentru ca in familia mea s-a impamantenit obiceiul curateniei si al mersului la cumparaturi tocmai sambata. Deci, tot stres, multa munca si oboseala. In schimb, duminica nu-mi ramane mai nimic de facut, poate doar sa ma pregatesc pentru ziua de luni. Sufleteste, evident, pentru ca nu-i asa, ce  poate fi mai nesuferit pe lumea asta decat ziua de luni la job?  Dar asta e deja o alta poveste. Studiind eu desfasurarea ostilitatilor in blogosfera la sfarsit de saptamana, am realizat ca lumea prefera sa-si ia o pauza binemeritata de blog si sa  se dedice activitatilor din offline. Si asa a incoltit o curiozitate fireasca: oare ce fac bloggerii duminica, cum isi petrec ziua?

Pentru mine duminica inseama relaxare totala. Este o zi in care  ma detasez de absolut toti factorii stresori, stau departe de lumea dezlantuita si incerc sa ma odihnesc cat pot de mult si sa-mi incarc bateriile pentru o noua saptamana de munca. Duminica am timp sa dorm mai mult dimineata, sa admir gingasia florilor de pe pervaz, sa las razele de soare sa-mi alinte chipul sau, dupa caz,  sa ascult cum glasul stropilor de ploaie rasuna sacadat pe streasina,  imi permit sa ma rasfat cu un mic dejun copios sau cu un pranz delicios, sa ascult la infinit melodiile preferate, sa-mi imaginez ca timpul s-a oprit in loc si sa ma bucur de nemurire. Duminica imi las cel mai bun prieten sa ma rasfete cu savoarea si aroma sa unica si tot acum ii adaug un strop de lapte pentru a-i potenta gustul sublim.  Daca fericirea vine din interior, atunci cu siguranta duminica sunt fericita.

Ce presupune pentru voi o duminica perfecta? Care sunt activitatile preferate in acesta ultima zi a saptamanii?

Ma gandeam zilele astea cat de mult ma pot insela in privinta oamenilor. Ori sunt ei foarte vicleni si prefacuti, ori sunt eu prea naiva. Deocamdata nu am gasit raspunsul corect, mai meditez…  Se spune ca abia dupa ce te certi cu cineva, afli adevarata sa parere despre tine. Dar oare ce te face sa-ti pierzi timpul cu o anumita persoana, sa stati ore intregi la discutii, sa mergeti impreuna in concedii, sa iesiti in parc la plimbare sau la cafea in oras, daca in sinea ta o dezaprobi si gandesti negativ despre ea?  Din obisnuita, comoditate, pentru ca ti-e greu sa renunti la ea dupa atata timp de prietenie, pentru ca va leaga amintiri frumoase si eventual secrete? Sau abia dupa ce va certati realizezi cum era de fapt?  Dar nu oamenii si comportamentul lor derutant si de neinteles pentru mine constituie tema acestui articolas, azi am decis sa va vorbesc despre prietenul meu cel mai bun. L-am descoperit acum vreo 4 ani, dupa o lunga perioada de timp (cea mai mare parte a vietii mele in fapt) in care l-am ignorat complet. Deh, prejudecatile astea… Ma temeam sa nu cumva sa ma atasez prea mult, astfel incat sa nu mai pot trai fara el. Ulterior, temerile mele s-au dovedit a fi intemeiate, dar acum nu consider ca este o dependenta periculoasa, ci una mai degraba benefica. A, si nu este un el, ci o ea. Aveti povestea ei aici.
Pot spune ca avem o relatie perfecta, imi ofera tot ce-mi doresc: energie, o senzatie de confort fizic si psihic, vitalitate, pofta de viata, imi alunga plictiseala si oboseala, constituie un stimulent pentru agerimea gandirii, agilitatea reflexelor, performanta fizica. Desi imi place sa dorm mult dimineata, deseori ma ridic mai devreme din pat tocmai pentru ca stiu ca miliardele de ganduri negre ce nu-mi dau pace, pot fi alungate doar de ea, inlocuindu-le cu unele ceva mai optimiste. Ea, cafeaua…

Initial imi placea sa beau lapte cu cafea. Adica o tona de lapte si un strop de cafea. Tin minte ca in vara lui 2005, in Grecia fiind, ma ingrozea si plictisea teribil ritualul prietenei cu care imparteam camera, care nu pleca dimineata la plaja fara sa-si bea cafeaua. Pur si simplu nu o intelegeam… Dupa vreo 2 ani de la acel moment, prin 2007 cred, am luat si eu primul contact cu cea care urma sa devina…my best friend. Cu alte cuvinte, cu drogul. Specialistii spun ca orice drog se caracterizeaza prin trei elemente: toleranta, dependenta fizica si dependenta psihica. Toleranta se exprima printr-o pierdere treptata a sensibilitatii fata de drog, motiv pentru care organismul cere cresterea dozei. In cazul cafelei acest lucru nu se întampla, fiecare ceasca de cafea e stimulenta si suficienta. In schimb, exista o relativa dependenta fizica; sistarea brusca a cafelei se poate insoti de dureri de cap, senzatia de ameteala si de somnolenta (in medie la un individ din doi). Dar acest sindrom dureaza putin. Iar în ceea ce priveste dependenta psihica (de tipul a fi în stare de orice pentru a procura drogul), aceasta nu exista.
Despre cafea se mai spun înca o multime de lucruri care sunt, din perspectiva cunostintelor actuale de specialitate adevarate sau false. De exemplu:
– are efect diuretic (adevarat)
– provoaca stare de voma (fals)
– dilata bronhiile (adevarat)
– e vasodilatator (fals, cel putin la nivelul creierului si al rinichilor)
– are efect de slabire (fals)
– contine vitamine (adevarat, de exemplu, o ceasca de cafea acopera 20% din nevoile zilnice de vitamina PP).

Intre timp, preferintele mele s-au schimbat radical. De la cafeaua light, cea cu o tona de lapte si doua lingurite de zahar, am ajuns azi la a “degusta” exclusiv cafea simpla, black. Si musai Jacobs.  Exclusiv cat sunt acasa, caci atunci cand sunt in oras sau in concediu, optiunile mele se indreapta spre:

1. Moccacino – actuala mea pasiune

2. Cafea in 4 culori

3. Cafea in 3 culori

4. Cappuccino

5. Expresso

6. Ice Coffee

7. Irish Coffee

8. Liqueur Coffee

9. Bahamas Cafe

…precum si alte sortimente ca:

Concluzie:

Cine ma binedispune in momentele de deprimare si tristete maxima ? Cine nu ma dezamageste niciodata? Cine nu ma acuza si nu ma judeca? Cine imi citeste gandurile si le pastreaza numai pentru ea? Cine ma inconjoara cu aroma si caldura ei dimineata de dimineata?

…my best friend, of course.