Ei bine da, dupa ce am fost infractor intr-unul din hipermarketurile bucurestene, mai nou, am devenit scorpie pe facebook, si nu oriunde, ci pe cel mai titrat grup de acolo, “Dependent De Fotografie”. Se pare ca nu ma potolesc, imi place sa traiesc periculos, sa creez panica, stres si tensiuni nedorite printre membrii unei comunitati linistite.

Sa fie de vina, oare, simtul umorului ceva mai ciudat din dotare, care in loc sa aduca zambetul pe chipul omului, il crispeaza si il indurereaza profund? Am realizat ca, in loc de amuzanta, deseori am fost catalogata drept malitioasa. De aceea, incerc sa ma abtin de la a face glumite sau simple observatii, chiar si in rarele porniri pe care le am in acest sens. Pentru ca stiu ca omenii sunt sensibili si chiar si atunci cand esti bine intentionat, risti sa fii neinteles, iar persoana respectiva sa perceapa remarcile tale nevinovate drept rautati gratuite. Asa cum a fost cazul zilele trecute…

Inainte de a va relata patania in urma careia am fost incoronata scorpia de serviciu a facebook-ului, mala mujer, mastera cea rea, regina cu inima de piatra, vreau sa clarific un aspect important. Activitatea mea pe facebook e redusa. Mai o poza, mai un link si rar de tot, cand imi atrage ceva atentia in mod deosebit si ma trimite pe culmile extazului, dau un like. Asa s-a intamplat intr-o dupa amiaza cand raza-mi vizuala a fost bombardata cu cateva zeci de imagini senzationale dintr-un colt de paradis, unde nimic nu te lasa indiferent: nici cel mai limpede si albastru ocean, nici cel mai alb nisip sau cele mai spectaculoase stanci, toate alcatuind un cadru de vis. Am dat vreo 10 like-uri la foc automat si, dintr-o data, privirea mi-a fost atrasa de data din coltul fotografiilor care indica, nici mai mult nici mai putin, ziua de…15 iulie 2037. Asta mi s-a parut cireasa de pe tort si foarte amuzata si bine dispusa am lasat un comment la una din poze, comment ce suna cam asa :”2037? Ce sunt astea, amintiri din viitor?” Incurajata de un like primit rapid la inocenta-mi intrebare si de un emoticon zambitor postat de altcineva, am comis o a doua greseala fatala: “acum putem rasufla usurati, sfarsitul lumii e departe”, am adaugat eu sare pe rana. Daca prima data autoarea pozelor nu s-a sesizat, a doua oara nu a mai rezistat si m-a chestionat: “de ce esti rea”, neuitand sa puna la final si vreo opt semne de intrebare, dovada clara ca uluiala ei atinsese apogeul. Atitudinea mea devenise de netolerat!

Intrebarea ce ma framanta inca din adolescenta este urmatoarea: suntem ceea ce cred si ce spun ceilalti despre noi? Pentru ca daca eu sunt discreta si rezervata (aparent o calitate, un lucru pozitiv) ceilalti ma vor considera si decreta secretoasa si misterioasa (deci vor transforma calitatile mele in defecte). Daca eu sunt mai timida si mai linistita, ceilalti ma vor socoti si cataloga o fitoasa si o increzuta. Sau, si mai rau, o prostuta manevrabila. Daca eu voi insista sa raman corecta si serioasa, ceilalti ma vor trata ca pe o tipa banala, plictisitoare si, cel mai grav, o inadaptata.

Voi va simtiti (uneori) neintelesi de cei din jur sau lumea va percepe exact asa cum sunteti de fapt? Suntem ceea ce cred ceilalti despre noi?

Dupa ce am identificat impreuna defectele primaverii, a venit timpul sa-i gasim  nod in papura si verii. Si nici nu e prea greu, anotimpul meu preferat ne terorizeaza de cateva zile cu temperaturi greu de suportat, ne supune la chinuri groaznice, de am ajuns eu, sa stau azi in pat, aproape lesinata de caldura dintr-un apartament cu toate ferestele spre soare, situat la un etaj superior si sa visez la…un peisaj hibernal cu brazi ninsi, zapada si mult frig. :whistle: Da, stiu, am luat-o razna, delirez, imaginatia imi joaca feste si ma face sa-mi doresc lucruri pe care altadata le detestam din tot sufletul. Dar macar am o scuza, afara sunt 50 de grade Celsius.

Sa ma explic, caci poate sunteti nedumeriti, de ce o ador, de ce o prefer primaverii si toamnei, favoritele multora dintre voi. Pentru  spiritul de libertate care o insoteste, pentru zilele de vacanta(stiu, nu toti o aveti, dar acum vorbesc strict in numele meu), pentru lipsa de griji si responsabilitati ce o implica uneori, pentru cerul mereu senin, pentru noptile sale petrecute la terase, alaturi de prieteni,  in fata unui cafe-frappe racoros, pentru linistea ce o aduce in suflete framantate, pentru fructele ei zemoase si inghetata cu mii de arome si culori. Da, vara are de toate, mister, aventura, veselie, iubire si dorinte implinite, iar in plus, cireasa de pe tort sau, mai degraba  bomboana de pe coliva, are si multe zile toride, cu temperaturi extrem de ridicate, in care simti ca te sufoci, ca nu-ti gasesti locul, ca orice ai face nu-i chip sa te racoresti, sa respiri. In opinia mea, singurul punct nevralgic al verii este canicula ucigatoare, deprimanta, exasperanta. :cwy: :dizzy:

In legatura cu ea am doua vesti, una buna si una rea. Sa incepem, in mod  logic, cu cea buna: se anunta o oarecare racorire! :cheerful: Si acum vestea proasta: din septembrie. :pouty:   :ermm: Asadar, ne astepta inca doua luni incendiare, doua luni petrecute in infern. :sick:

Impotriva ei folosesc un intreg arsenal de lupta: hidratare corespunzatoare (multa apa plata/ de izvor, aproape niciodata sucuri sau apa minerala carbogazoasa), aer conditionat, o alimentatie saraca in grasimi, bazata pe fructe si legume proaspete,  dusuri caldute,  spray-uri cu apa termala (pe care am depozitat-o in frigider, impreuna cu unele creme si lotiuni tonice) ferestre acoperite de draperii/jaluzele, o imbracaminte adecvata (haine in nuante deschise, lejere, din fibre naturale). Nu ies in soare la amiaza, nu beau alcool (acesta favorizeaza deshidratarea si diminueaza capacitatea de lupta a organismului impotriva caldurii), evit pe cat posibil dulciurile si cafeaua (cam greu spre imposibil cu cea din urma), dar si activitatile ce presupun un consum mare de energie (sport)…de parca ai chef sa faci ceva la 70 de grade.

Totul este insa inutil. In razboiul pe viata si pe moarte dus zilnic de romanul de rand cu arsita verii, aceasta iese intotdeauna triumfatoare. Nu-i chip s-o rapui, s-o anihilezi, sa-i vii de hac. Singura solutie e s-o ignori, sa te prefaci ca nu-i simti efectele. Sau, daca iti permiti, sa stai toata ziua la piscina, la metrou sau intr-un hypermarket, unde e permanent o racoare binefacatoare. Asa cum am incercat eu s-o pacalesc azi, petrecand cateva ore bune la Cora, intr-un ambient perfect, iar cand am iesit afara, la soare, m-a apucat instant durerea de cap. :dizzy:

Cateva din efectele negative ale caniculei:

– dauneaza creierului. Creierul este format 70% din apa, deshidratarea afectand modul in care sunt transmise informatiile catre celule. Dezorientarea, durerile de cap si ametelile sunt principalele efecte ale deshidratarii.

– moleseste organismul

-creste irascibilitatea

-somnul are de suferit

– provoaca transpiratia picioarelor ingreunand mersul

– ingreuneaza activitatea inimii, de unde si lipsa de energie

-scade pofta de mancare

– apar inflamatii ale ochilor (razele UV pot inflama corneea, provocand dureri si pierderi temporare de vedere).

In opinia voastra, care sunt defectele verii? De ce nu va place, ce ii reprosati? Ce metode folositi pentru combaterea caniculei? Cum reusiti s-o biruiti? :dizzy: