Lucruri marunte care ne fac sa zambim, ne fac viata mai usoara si mai frumoasa, ne dau incredere in noi insine, ne determina sa fim mai buni, mai optimisti, mai toleranti, sa intelegem mai bine lumea, lucruri care ne deschid noi orizonturi,  ne imbogatesc spiritual si ne incanta sufletul sau privirea. Lucrurile simple, dar esentiale  care reprezinta cheia fericirii in viata. Ne-au provocat sa vorbim despre ele AnderaY si Paul.

1. Sa beau. Palinca, vin alb demidulce, bere nefiltrata. In caz de urgenta merge si altceva. Doresc sa inteleg calea vechilor mistici care au gasit o geniala legatura intre alcool si spirit.

3. Sa ma bâtâi. Am renuntat la ideea ca voi invata sa dansez (adica sa fac niste pasi pe care lumea sa-i considere ‘dans adevarat’). Dar imi place nespus a ma bâtâi si sa topai (pe muzica in principiu).

4. Filmele sexy. Invat lucruri noi si am ajuns sa respect asemenea ‘actori’, cred ca nu e asa simplu sa torni scene sexy la comanda. Fara sentiment, fara sa se cunoasca…bravo lor nene!

5. Momentele imediat urmatoare unui efort relativ intens si reusit, fie ca e vorba de sex, dans sau simplul urcus al unui munte / deal. Sa stau si sa savurez odihna binemeritata.

6. Da domnule, imi place sa ma uit la meciurile de fotbal, mai ales daca joaca România, Dinamo sau Liverpool. Odata obisnuiam sa ma duc pe stadion, acum prefer sa le vad din fotoliu, alaturi de o berica. Dau si reluari…

7. Sa stau sa discut cu bunii mei prieteni, intr-o atmosfera intima. O muzica in surdina, sa vorbim despre câte-n luna si stele, sa ne luam la misto cu gentilete, sa râdem si sa ne bucuram de compania noastra.

9. Uneori, imi place sa scriu. Articole, pamflete, rezumate. Nu doar la calculator, ci si de mâna. De la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga, nu conteaza.

10. Sa pierd timpul pe internet. Mai nou am descoperit facebookul….

1. Sa dorm bine si sa visez frumos.

2. Sa citesc.

3. Sa mananc si sa beau ceva bun.

4. Sa dezbat diverse teme cu amicii.

5. Sa ma plimb in aer liber, de preferat, primavara.

6. Sa vizionez filme.

7. Sa ascult muzica de relaxare (Enigma, Budha Bar, Era, jazz).

8. Sa calatoresc cat mai des posibil.

9. Sa admir o femeie frumoasa si sa contemplu tablouri ce redau peisaje din natura.

10. Sa scriu articole pe blog.

“I am beginning to learn that it is the sweet, simple things of life which are the real ones after all”

Nice

1. Sa ma trezesc dimineata, sa privesc cum razele jucause ale soarelui imi mangaie delicat fata, cum ma rasfata cu blandetea si candoarea lor si sa simt, venind din bucatarie,  miros imbietor de cafea proaspata si aromata, sa ma indrept somnoroasa spre ea, s-o gust si instantaneu sa ma trezeasca si sa-mi dea din energia si vitalitatea ei magica. :sleeping:

2. O zi senina de vara petrecuta pe malul marii sau al oceanului, pe o insula exotica de preferat, la umbra unui  palmier, fara ca nimeni si nimic sa-mi perturbe linistea.   :whistle:

3. Sa cutreier  stradutele inguste si romantice ale unui oras european medieval, sa-i admir cladirile inghesuite si viu colorate, sa ma bucur de fiecare obiectiv turistic in parte, de muzee, turnuri, piete, palate, intr-o zi de vacanta.

4. Sa schimb tema la blog. Dupa circa 10 ore in compania aceleiasi teme, intru in sevraj. :silly:

5. Sa fiu indragostita…  :wub:

6. …de EL. :blush:

7. Sentimentul de libertate absoluta incercat in momenul plecarii de la serviciu. :w00t:

8. Shopping-ul – initial il privesc ca pe o forma de terapie, o modalitate de destindere, sentimentul de bucurie si implinire trece insa extrem de repede dupa ce constat ca am ramas fara niciun ban, in locul sau instalandu-se nelinistea si ingrijorarea. :unsure:

9. Sa ies cu prietenii la restaurant, bar, mall. :wassat: Sauna si inot la spa-ul meu preferat. :happy:

10. Un copac inflorit, cerul in flacari la apus, un curcubeu, un camp de maci, zambetul unui  copil, un catelus alb si dragalas, un cos cu cirese dulci de mai sau cu struguri mari si albi. :heart:

Care sunt lucrurile marunte ce va insenineaza voua viata?

surse poze: www.flickr.com; www.lolo-o.deviantart.com; www.windeebreeze.blogspot.com

Pictorul cel mai celebru si cel mai talentat din cati au existat vreodata l-a ademenit intr-o dimineata de sfarsit de mai cu iluzia unei narcise galbene. L-a prins si i-a compus din pensula-i vrajita un strai mai viu si mai  colorat ca niciodata. Cateva picaturi de rosu, cateva de albastru, putin galben si o tusa de verde si vesmantul cel nou al fluturelui parea rupt dintr-un magic curcubeu. Se dezmetici cu greu, isi intinse aripile si zbura grabit pana la cea mai apropiata picatura de roua pentru a-si oglindi noul chip in limpezimea frematanda de candoare si prospetime. Minunandu-se de propria-i metamorfoza, trei lacrimi de fericire ii cazura pe aripi, iar in razele soarelui acestea capatara sclipiri de safire si rubine. Incotro ma indrept acum?, se intreba fluturele incurcat, oare am cu cine  sa impartasesc toate sentimentele astea coplesitoare? Lumea trebuie sa ma vada si sa-mi afle povestea, gandi el plin de speranta. Mereu a fost tentat sa dezlege  tainele  uriasului “ocean verde” cu a sa lume de o opulenta nemaivazuta, combinatie de intuneric si lumina, plina de vraji, cu cararile semanate de capcane naturale si incadrate de o vegetatie exuberanta. Sa cunoasca mai bine fiecare specie de arbore, fiecare planta ce-i aparea in cale, sa le guste secretele si sa le intuiasca dorurile. Cu tolba plina de zambete, sperante si vise isi croi cu dificultate drum prin hatisurile selvasului. Primul pe care-l zari de departe  a fost un viguros castan de Para, cu origini braziliene, cu seminte bogate in substante hranitoare si inaltimi ametitoare. Poposi pe o ramura, isi  trase sufletul si dupa ce ii lasa un zambet strengar, porni mai departe atras de ceva ce semana cu  un urias evantai crescut din solul lateritic, jilav al selvasului.  Zambind candid, involuntar, realiza ca nu era altceva decat feriga de smarald, febletea sa, care-l primi bucuroasa si-i asculta fermecata povestea. Fluturasul nu se mai simtea acum singur, si dupa ce isi lua ramas bun de la feriga, isi continua bucuros drumul prin misterioasa padure vesnic verde. O suava orhidee, cu petale pestrite, ii aparu brusc in cale. El ii savura parfumul, o atinse bland cu aripile sale diafane  de teama sa n-o raneasca. Ii lasa si ei un zambet vioi  si pleca mai departe, mai fericit ca niciodata. Avea chef de joaca si se folosi in acest scop de cateva liane lemnoase, unduitoare, care-l purtara pana in inima padurii. Wow, dar ce multi sunt!, exclama fluturasul impresionat de varietatea copacilor tropicali. Si ce de zambete o sa impart cu ocazia asta… Pretiosi si exotici, arborii  gazduira cu mare drag micuta insecta, care facu astfel cunostinta cu mahonul cel rezistent, abanosul cel tare, greu si negru, cu arborele de cafea cu florile sale albe si frunzele verzi-lucioase si cu fructe ce seamana cu ciresile, cu palisandrul cu flori mari, albastre sau rosii, al carui lemn este mirositor, foarte tare si dens, de culoare neagra-violeta, cu  Lapuna, arborele care se ciocaneste ca sa aduca ploaia, cu toate diversitatile de palmieri si nu in ultimul rand cu celebrul bananier. Zabovi cu ei aproape intreaga zi, ii cunoscu mai bine pe fiecare in parte, lasandu-le in dar cate un mic zambet prietenos.  Nici nu simti cand soarele incepu dispara la orizont. Isi lua ramas bun de la noii sai amici promitandu-le ca va reveni curand,  isi intinse aripile si zbura pana la primul luminis din care se intrezarea o planta rosie, de dimensiuni fantastice, o floare desprinsa  parca din basme. Era rafflesia cea speciala, pe cat de frumoasa pe atat de respingatoare.  Teama il cuprinse pe fluturas si se grabi sa se indeparteze de ea, cu toate ca tare i-ar fi placut sa o cunoasca mai bine si chiar sa se imprieteneasca cu ea.

Odiseea fluturasului fermecat prin selvasul prieteniei lua sfarsit in momentul in care primele semne ale amurgului violet isi facura simtita prezenta. Cu tolba plina de amintiri de data asta, isi inchise aripile si se aseza  pe un ficus stralucitor visand la o noua experienta alaturi de prietenii sai dragi, in timp ce un zambet multumit  se ivi pe frumosu-i chip.

Fluturasul zambitor ar putea fi oricare dintre noi. Pentru ca nu  costa nimic sa zambim in loc sa stam posomorati si tristi, sa daruim  in loc sa pastram pentru noi, sa fim buni si  iertatori in loc sa tinem dusmanie si sa impartim ura. Nu costa nimic sa facem un compliment in loc sa jignim, sa gandim pozitiv in loc sa gandim negativ, sa speram si sa visam in loc sa ne lasam prada disperarii si deznadejdii.

Dar unii oameni sunt prea obositi ca sa va daruiasca un zambet…. Daruiti-le voi unul, pentru ca nimeni nu are mai mare nevoie de un zambet decat acela care nu-l mai poate darui.

Filosofia aloha:

“Lumea este ceea ce credeti ca este.”
“Nu exista limite.”
“Energia curge acolo unde este indreptata atentia.”
“Acum este momentul puterii.”
“Toata puterea vine dinauntru.”
“Efectivitatea este masura adevarului.”

O bijuterie pierduta in imensitatea Oceanului Pacific. Un spatiu polineziano-asiatico-american cu influente latine, europene si nu numai. O inlantuire a contrariilor: luxurian si frust, modern si stravechi, simplu si exotic. Hawaii. Si precum fatetele unei pietre pretioase, insulele aflate in componenta ei se disting prin trasaturi inimitabile. Oahu este ametitoare, trepidanta, sofisticata si rustica, Maui este visatoare, Insula Mare este usor barbara, cu spatii excedentare si plina de energie creativa. Statiuni luxoase au inmugurit din obsidianul calit in inima vulcanilor. Kauai este batrana, inteleapta si verde. Molokai sfideaza timpul, incapatanandu-se sa ramana in afara tendintelor, si tocmai in aceasta detasare rezida farmecul ei.  Cei care doresc sa descopere toate tipurile de piesaj – incluzand vulcani, deserturi, coaste insorite, varfuri inzapezite de munte, paduri de ferigi si curcubeie – se vor indragosti cu siguranta de Hawaii.

Dar mai presus de un spatiu geografic, Hawaii reprezinta un spirit. Spiritul Aloha.

Aloha este un cuvant delicat, inzestrat cu forta de a contura o viata. Este singurul cuvant care diferentiaza Hawaii de orice alt loc din lume, dand multor rase posibilitatea de a se aduna laolalta si de a trai pasnic, nu doar tolerandu-se, ci si bucurandu-se de atmosfera de sarbatoare si apreciere reciproca. Cand spui Aloha admiti ca va aflati in prezenta lui Dumnezeu, astfel incat cuvintele, gandurile si faptele voastre trebuie sa fie neprihanite. Nu este un cuvant usor de tradus, cu toate ca defineste si contine esenta unei natiuni. Analizand radacinile sale, alo inseamna “in prezenta(cuiva)”, iar ha este “suflarea vietii”, cu referire la darul divin. Pilahi Paki a definit aloha litera cu litera:

A este akahai, bunatate

L este lokani, unitate

O este oluolu, farmec

H este haahaa, smerenie

A este ahonoi, rabdare

Oamenii se tem de disparitia spiritului aloha. Ca orice alta relatie, aloha implica grija si angajament. Reflecta sufletul unui om si al unei societati. Pentru a practica aloha, trebuie mai intai sa te respecti pe tine insuti. Este un cuvant datator de viata.

Cred ca in momentul de fata, mai mult ca oricand, noua, romanilor, un astfel de spirit ne lipseste. O forta care sa ne uneasca, pentru ca suntem atat de dezbinati. Care sa ne faca mai buni, pentru ca invidia si rautatea ne-au invadat sufletele si le macina incet , dar sigur. Care sa ne faca mai rabdatori, atat cu noi insine cat si cu ceilalti. Care sa ne redea respectul de sine pierdut. Oare exista in limba romana un cuvant asemanator cu aloha? Cred ca nu. Dar daca l-am avea, am tine cont de el? Am incerca sa punem in practica  semnificatiile lui profunde? Avem nevoie de ceva pentru a renaste. Ca natie, ca popor, ca oameni. Ca romani.