Ziua de 1 mai a reprezentat dintotdeauna primul semn ca vara e mai aproape ca niciodata. Vara, anotimpul vacantelor, plimbarilor sub clar de luna, anotimpul iubirilor efemere si dorintelor implinite. A venit timpul sa dam frau liber celor mai tainice si arzatoare sentimente, pentru ca acum simtim cu adevarat ca lumea toata e a noastra si nimic nu ne poate opri din cursa nebuneasca spre atingerea fericirii. 1 mai marcheaza, de altfel, deschiderea sezonului estival, pentru ca vara inseamna mare, distractie, libertate.  Si cine poate uita zilele de 1 mai petrecute de-a lungul timpului pe malul marii,  la Costinesti, Mamaia sau Neptun?

Soarele a devenit, dintr-o data, parca mai insistent si mai voios. In fiecare dimineata isi trimite raze strengare care ne patrund in suflet, dar si in piele… :ninja:  De ceva vreme am incetat sa le mai consider prietenoase. Pentru ca am vazut ce afecte pot avea asupra tenului meu. Razele solare contin doua tipuri de radiatie ultravioleta care intra in contact cu pielea, celebrele  UVA si UVB. In timp ce radiatiile UVA au o lungime mare de unda, bronzeaza uniform pielea, radiatiile UVB, cu o lungime medie de unda stimuleaza productia de melanina, sunt responsabile pentru bronzul gradual, dar si pentru aparitia de pete maronii, arsuri si cancer de piele, fiind daunatoare pentru organism. Desi in anii ’80 se afirma  ca razele UVA sunt cele “bune”, in prezent sunt considerate a fi din ce in ce mai periculoase, chiar mai mult decat cele UVB, putand produce riduri, arsuri solare, imbatranirea pielii, cancer de piele, leziuni oculare si suprimarea sistemului imunitar.

O persoana bronzata pare mai supla, aspectul dizgratios de coaja de portocala se atenueaza si, deci, este, categoric, mult mai sexy. A fi bronzat in ziua de azi este imperios necesar,  este la moda si, totodata, un indiciu al frumusetii. Dar nu si unul al sanatatii. Indata ce am constatat efectele dezastruoase ale radiatiilor ultraviolete asupra pielii mele (riduri, alunite) am evitat expunerea la soare. Si am reusit pastrarea aspectului tanar, sanatos(pentru ca se cunoaste faptul ca razele UVA patrund adanc in piele, dispersandu-se in derma, al doilea strat al pielii, numit si “adevarata piele”, aceasta incetand a se regenera dupa 28 de ani, iar dupa aceasta varsta, pielea este considerata a fi matura,  expunerea prelungita la razele UVA avand ca efect reducerea elastinei si colagenului din derma, care incepe sa se subtieze si  sa “atarne”), dar si foarte inestetic. Ma zbat asadar intr-o dilema existentiala: piele tanara si sanatoasa sau bronzata si prematur maturizata? Si macar daca as avea un ten ceva mai creol, dar nu, al meu este alb, translucid, necesitand interminabile bai de soare.

Ar mai fi si bronzarea artificiala, cu multiplele sale metode:

– solarul :alien: (efectele secundare pe termen lung fiind reprezentate de aparitia ridurilor, imbatranirea prematură a pielii, diverse afectiuni ale retinei si cancerul de piele). Am avut o singura experienta cu solarul pana acum, dar deosebit de traumatizanta, mai mult de curiozitate, ca sa nu zic ca n-am facut-o si pe asta. Si m-am lecuit pe viata. :angry:

– cremele, lotiunile si uleiurile autobronzante (produc o coloratie aurie a pielii fara să fie necesara expunerea la soare, substanta activa este DHA, iar dezavantajul este ca pateaza toate suprafetele de piele cu care intra în contact si, totodata, poate accentua unele neregularitati ale pielii). :dizzy:

–pastila autobronzanta (consumul pastilelor autobronzante cu cantaxantina prezinta insa  efecte adverse severe, inclusiv hepatita si retinopatie). :unsure:

– bronzarea organica (prin pulverizare), care in ciuda pretului piperat(600 de lei pe sedinta, efectul dureaza intre 7 si 10 zile) ma incanta destul de tare, pentru ca este nontoxica, inodora si este cea mai eficienta metoda de aplicare a ingredintului activ DHA (dihidroxiacetona) prezent in continutul produselor autobronzante. DHA este un derivat al trestiei de zahar care, prin pulverizare, actioneaza la nivelul primului strat de piele. Se spune ca acesta metoda nu pateaza hainele si nici nu iti da batai de cap, aplicarea durand cam 5 minute, iar uscarea la fel. Oare asa sa fie? Am unele dubii…musai trebuie incercat. :biggrin:

Asadar, voi cum preferati? Asa: :w00t:

Sau asa? :cwy: :whistle:

Luna aceasta se implinesc 4 ani de cand am facut primi pasi timizi in blogosfera.

De fapt, totul  a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos razboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Nice nu a fost mereu o postatoare blanda, surazatoare, inteleapta sau impaciuitoare.  Dimpotriva, fotbalul scoate tot ce e mai rau din oameni si nici eu nu am fost crutata de efectele sale nocive, nu de putine ori am  comis erori si poate am jignit oameni nevinovati. Am fost nedreapta si m-am comportat ca un copil razgaiat. Se presupune ca am avut 3 ani la dispozitie pentru a-mi consuma intreaga doza de agresivitate, rautate sau orgoliu. Pentru a ajunge aici…

In afara de blogging, dupa cum deja ati aflat, sunt pasionata de calatorii in tari europene si orase medievale, de inot si shopping. :wub:

Care sunt hobby-urile voastre?

Ideea acestui articol mi-a venit in clipa in care Vacitim mi-a facut cont pe facebook. Se intampla in preajma sarbatorilor, blogurile erau goale, eu ma intrebam unde a disparut toata lumea. Surpriza m-a izbit in moalele capului, m-a debusolat si m-a pus serios pe ganduri cand i-am  descoperit pe toti  “on chat” pe facebook, oferind cu generozitate, in stanga si-n dreapta, celebrele si “amuzantele” like-uri. Si concluzia a venit mai evidenta si mai dureroasa ca nicicand: oamenii adora facebook-ul. Il prefera blogului. Oare atat de insetati de comunicare sa fie ceilalti incat sa-si doreasca mai mult decat ce le ofera acesta din urma? Blog, facebook, twitter, mess…nu e prea mult? Cand ai timp de toate?

Este facebook-ul o societate virtuala sanatoasa? Unde va place mai mult sa socializati, pe blog sau pe facebook? Caruia ii acordati mai mult din timpul vostru?