Emotii coplesitoare, agonie si extaz, pasiune si speranta, asteptare…

Inca 45 de minute si marele meu vis se indeplineste. Vine primavara! :)  Dar nu orice fel de primavara, ci  poate cea mai frumoasa, cea mai dorita, cea mai asteptata: cea europeana, la fotbal.  Inca 45 de minute si cucerim Vezuviul si chiar si Monte Bianco!   La Napoli e inca 0-0. Steaua e pe cale de a transforma in realitate visul a milioane de romani: o calificare istorica in saisprezecimile Europa League. Se poate! Ce frumos e sa visezi… Sa ti se ofere ocazia…  O minune se prefigureaza la orizont.

Credeti in  minuni? Va place fotbalul? Cu ce echipa tineti? Va e dor de primavara? :(

Si Mihai Eminescu, dar si Eugen Barbu au scris despre a simti si a trai astfel incat sa poti constientiza iarba crescand. In aceste momente eu nu o pot vedea, dar ii pot simti mirosul. Simt miros de iarba. Mai sunt putine clipe pana cand va incepe meciul de fotbal Franta-Romania. Nu imi mai irosesc cuvintele pentru a spune ca nimeni nu ne da nicio sansa. Nu-i bai! Nu a facut-o nimeni, nici in 1475 la Vaslui, nici la Calugareni in 1595, nici inainte de ianuarie 1859, nici in 1918 si nici cand invingeam Argentina in 1994 sau Anglia in 1998 si 2000.

Cand scriu aceste randuri, milioane de suflete de romani din intreaga lume asteapta cu infrigurare sa inceapa meciul.Noi suntem romani si nimic altceva. Nu suntem cei mai frumosi, cei mai bogati, cei mai destepti dintre oameni. Insa, acum, mai mult decat oricand, trebuie sa demonstram tuturor cine suntem noi, romanii. Da, sunt mandru ca sunt roman. Sunt urmasul lui Mihai Viteazul, Petrache Poenaru, Aurel Vlaicu, Henri Coanda, Mircea Eliade, Constantin Brancusi, Victor Babes, Dimitrie Cantemir, Ilie Nastase, Nadia Comaneci si Gica Hagi.  Meciul din seara asta este meciul unei natiuni aratata cu degetul pe nedrept! Invingand Franta, nu vom cuceri Parisul, ne vom reda mandria si onoarea!

Nu avem spada vreunui conte parizian, nici peruca vrenui  Talleyrand, avem simplitatea si dorinta de a invinge a lui Badea Cartan sau a unui Nicolae Balcescu. In seara asta noi vom fi mai multi. Nu doar 11 jucatori, ci milioane de jucatori vor fi pe terenul de joc din Franta. Nascuti din suflarea steagului dac, botezati pe culmile Carpatilor si daruiti cu tenacitatea, rezistenta si perseverenta apei din Dunare, imbracati in culorile revolutiei si independentei, azi vom fi iarasi ce am fost si mai mult decat atat, azi vom scrie iar : pe aici nu se trece, azi, chiar de ar fi sa pierim asemeni samnitilor, ii vom trece pe adversari prin furcile caudine, strigand din rasputeri: Noi suntem romani si Hai Romania!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=X-1yEWbuJXI]

Autor: Vacitim

Va invit sa lasati un pronostic. :)

Va intrebati, probabil, ce subiect o mai fi si asta. De unde pâna unde legatura intre aceste doua …domenii care par, la prima vedere, din lumi diferite?

Exista cel putin una. In vremuri imemoriale, când eram eu copil mic (intrucât acum sunt copil mare), tatal meu mi-a zis: daca tot freci ziarul ala toata ziua (era vorba despre „Sportul”, din care s-a nascut ulterior „Gazeta Sporturilor”), sa stii ca poti sa si inveti din el. Si mi-a dat ca exemplu nume de echipe. Petrolul Ploiesti – adica in judetul Prahova, al carui oras de resedinta e Ploiesti, se gaseste petrol. Apoi au aparut altele: Industria Sârmei Câmpia Turzii, Cimentul Fieni, Sticla Ariesul Turda (astia i-au scos la un moment dat din Cupa pe Steaua J ), Aurul Brad, Chimia Râmnicu-Vâlcea, FC Baia-Mare („baie” adica „mina”),  etc etc etc. A fost foarte instructiv, intrucât altfel mi-ar fi fost destul de dificil sa invat geografia economica a minunatei noastre patrii.

Nu toate numele aveau legatura cu o industrie propriu-zisa, bineinteles. Echipele straine nu prea imi erau de mare folos. Ce sa inteleg eu din Liverpool, Arsenal, Real sau Juventus? Mai exista, desigur, un PSV de exemplu, dar, la modul general, parea ca echipele vestice (mai ales) sunt botezate mai degraba dupa tot felul de personalitati si nu, in mod tovarasesc, dupa industrii locale.

Asa ca o perioada mi-am luat gândul ca se poate invata ceva de real folos dupa denumirea unei echipe vestice.

Pâna in 1994, când Steaua a jucat cu o anumita Servette Geneva. M-am tot intrebat eu de unde vine o asemenea denumire, dar nu am gasit raspuns atunci. Mi-am inchipuit ca o fi având vreo legatura oculta cu „servieta”, daca tot se invârt atâtia bani pe acolo. L-am gasit insa mai târziu. Servette este un district al orasului Geneva si se pare ca vine de la latinul „silva”. Servette inseamna „mica padure”.

Dar mai exista si o alta explicatie. S-ar putea ca denumirea sa vina de la Michel Servet si asta e de fapt cu adevarat interesant. De ce? Pentru ca pentru a-l face scrum pe acest umanist s-au unit doi dusmani teroetic de neimpacat: calvinismul si catolicismul. Dar oare care sunt dedesubturile acestei afaceri, ce gest minor (dar pe care, de buna seama, calvinistii l-au considerat major) i-a enervat atât de tare incât sa treaca peste rafuiala cu catolicii si sa apeleze la mijloace extreme, cum ar fi arderea pe rug, mijloace pe care, de altfel, le detestau in mod oficial?

Miguel Serveto s-a nascut in Spania (Villanueva, lânga Zaragoza) si intra de foarte timpuriu in slujba lui Juan Quintana, calugar franciscan si duhovnic al lui Carol Quintul. Curând isi formeaza un imens bagaj de cunostinte, care se suprapune peste o fire impetuoasa si hotarâta. In plus, are un rationament brici. Isi desavârseste pregatirea multilaterala la Paris si Lyon, preda matematica, publica o editie critica a Bibliei in 7 volume si o editie din Geografia lui Ptolemeu, face studii de medicina si descopera mecansimul circulatiei pulmonare a sângelui si pe cel al ventilarii sângelui. Se baga si in astronomie. Peste toate insa, ramâne un credincios profund si incearca sa impace pe toata lumea cu toata lumea.

Spania de dupa intoleranta criminala a Inchizitiei lui Toequemada cunoaste o perioada de acalmie, iar Miguel, fire profund liberala, incearca sa gaseasca obstacolele care se afla intre crestini, musulmani si evrei si care-i impiedica pe acestia din urma sa se uneasca sub umbrela crestina. Identifica dogma Sfintei Treimi ca fiind posibila piedica in incercarea de reconciliere. In 1531 publica De Trinitas erroribus si intra, bineinteles, in colimatorul Inchizitiei. Miguel nu se lasa intimidat si dovedeste faptul ca acest concept este strain Evangheliei, el aparând doar la Consiliul de la Niceea (325), in contextul luptei impotriva ereziei ariene. E convins ca Biserica a tradat spiritul Evangheliei, ridica in slavi o intoarcere la Biserica primitiva si cu asta isi pune in cap toate cultele crestine. Dupa calculele lui, 1585 trebuia sa fie anul unei apocalipse astronomice si a renasterii Bisericii. Fiind suficient de aproape de acel an, discursul sau capata accente radical milenariste. Nu il impresioneaza fortele care s-au aliat impotriva lui. Asa ca mai comite o „boacana”: scrie cartea „Restaurarea crestinismului” si isi face un dusman neimpacat din Calvin, care considera ca numai el are dreptul sa … restaureze.

De prin 1536, Geneva, „Cetatea Domnului”, reprezinta o republica teocratica dominata de personalitatea lui Calvin. In acest loc se asociaza si se intrepatrund imprumutul cu dobânda, spiritul burgheziei nascânde, scrisorile Sfântului Pavel si Evanghelia. Este sansa celor persecutati in Europa, care fug de Inchizitie si care ar vrea sa-si exprime opiniile personale in domeniul religios fara sa se simta in pericol iminent.

In 1553, haituit de Inchizitie, Servet ajunge si el acolo, fiind convins ca dreptatea e de partea lui. Din ordinul lui Calvin, este arestat si intemnitat. In 27 octombrie 1553 este ars pe rug.

Miguel reprezinta chintesenta spiritului liber, care nu-si negociaza independenta si principiile. Este un om cult si deschis, un reprezentant perfect al Renasterii. Mare pericol! Atât de mare incât i-a facut pe catolici sa-si dea mâna cu protestantii pentru un scop comun: refuzul libertatii de gândire si dominatia puterii asupra constiintei individuale.

Sursa: „Istoria secreta a Inchizitiei”, Natalie Benazzi si Matteo D’Amico, Editura Pro Editura si Tipografie

De aceea eu sper ca „Servette” sa vina de la „Servet”. As prefera omagiul adus unui ilustru renascentist in locul unei denumiri comune.

De-asta imi place mie fotbalul. Poti invata multe din el. Inclusiv sa gândesti pozitiv. De exemplu, cum s-a comentat meciul Liverpool – Steaua 4-1? „Steaua e prima echipa din istorie care marcheaza pe Anfield”, plus o gama larga de osanale adresate lui Dodel. S-a trecut extrem de usor peste faptul ca e cea mai grava infrângere din istorie (daca tot facem recurs la „istorie” pâna ne doare gura) a unei echipe românesti in fata lui Liverpool. Ce inseamna sa vezi numai partea plina a paharului….

Voi cunoasteti vreun nume cu o istorie interesanta?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hDEvTw6t8To]

–

Cum sa ai intotdeauna dreptate (sau inutilitatea orgoliului intr-o disputa – nota mea)

Hannes Stein

Editura Nemira, 2009

Cine zicea ca nemtii n-au umor? Da, stiu ce vreti sa spuneti….ca Hannes nu e chiar neamt, el crescând in Salzburg, chiar daca s-a nascut in Munchen….Iar austriecii nu sunt nemti, asa cum bine mi-au dat de inteles niste prieteni nemti când a fost vorba de … austrieci. Oricum ar fi, Hannes da dovada nu numai de un umor irezistibil, ci si de o atitudine general impaciuitoare careia te predai neconditionat: gata cu certurile! De-acum incolo avem un ghid care ne invata cum sa avem intotdeauna dreptate, indiferent de care parte a baricadei ne situam, indiferent de domeniu (ma rog, aproape – are si cartea limitele ei).

Ca un mare fan al luptelor de guerilla gen  „a fost ofsaid clar!” / „nici urma de ofsaid”, pur si simplu am devorat aceasta lucrare.

E buna o dieta care sa inglobeze carnea? E perfecta! Dar, daca nu suntem de acord, intoarcem pagina si avem argumente imbatabile in favoarea unei diete vegetariene.

Totul se duce de râpa? Pe dracu’! Lucrurile stau din ce in ce mai bine!, ambele variante explicate foarte competent.

Ce e mai bun, vinul sau berea? Berea! Ba nu, vinul! (desi eu unul votez pentru palinca).

„Vive la France!” sau „A bas la France!”? (sincer sa fiu, mi s-au parut mai inteligente argumentele pentru a doua varianta).

Intr-o discutie atât de frumoasa, in care are dreptate oricine, nu se facea sa nu fie pomenit taman fotbalul. Ce sistem e mai bun, cu 4 fundasi sau cu 3 fundasi? Eu spun ca ala cu 4, sa vedem cine are tupeu sa ma contrazica…

Sa fim evazionisti onorabili sau fraieri platitori de taxe?

Sa preferam banii cash sau cardul?

Sa avem o locuinta proprietate personala sau mai bine sa stam in chirie?

Comunismul, ce idee nemaipomenita….hopaaa….haideti ca am descoperit ceva….alternativa lui Hannes la „comunismul, ce idee nemaipomenita” e „comunismul n-a fost chiar o idee nemaipomenita”. L-am prins, e socialist! J

O fi tortura o solutie? Da, daca citesti paginile 179-181. Nu, daca citesti paginile 182-184.

Exista Dumnezeu? Intre paginile 199-203 exista in mod cert. Dar intre 203-207 nu mai exista.

Si tot asa, si tot asa, si tot asa…

Omul are o propunere. Hai sa nu mai vorbim in contradictoriu. Daca se intrevede vreun conflict la orizont, ii spunem preopinentului numarul paginii care contine punctul nostru de vedere si sa binevoiasca sa citeasca singur.

O carte scrisa in stil umoristic uneori debordant, alteori fin, cu posibilitati de râs cu lacrimi pâna la moderat spre excesiv. Cu toate astea, argumentele tuturor teoriilor din carte sunt quasi-onorabile, ba chiar stiintifice, va asigur!

Bine bine, veti intreba, dar….daca nu vor mai fi dispute…cu ce ne vom ocupa timpul astfel câstigat? Pai vom lenevi. Cum vom lenevi in mod rafinat este insa subiectul unei alte carti, pe care o vom detalia intr-unul din articolele viitoare (ba s-ar putea sa fie chiar doua). Pentru ca acum e cam vacanta si e profund dezagreabil sa lenevesti atunci când n-ai nimic de facut, asta poate oricine! In vacanta e imperios necesar sa ai treaba, te balacesti, te urci pe munte, vizitezi muzee si ditamai orasele turistice, ma rog, fiecare cu portia favorita de chin care sa-l inalte in ochii interiori.

Dragos FR(ien)D

PS; De ce totusi acel motto? Pai…un motto tot trebuia sa pun. Si, dupa cum zice chiar bietul Hannes, care a invatat engleza, ba chiar si americana!, plus ivrit, idis, greaca veche (ce naiba o fi fost in capul lui???) sau latina, cea mai straina limba ii ramâne tot germana….Da, stiu…mi-ati zis voi ca e de fapt austriac!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=bLUKov2Po3M&feature=related]

Un articol de Dragos FRD  – expert in pamflete

Sunt intr-o binemeritata vacanta de blogging, ma simt excelent si, sincer, ma bate gandul sa renunt definitiv la aceasta activitate ce creeaza o dependenta bolnavicioasa. Visez cu ochii deschisi la recuperarea independentei mele de odinioara, cand nu auzisem de bloguri, iar pe net intram o ora pe saptamana sa-mi verific mailurile. Ce vremuri…ce viata!!! :(

Totul a inceput prin toamna lui 2006 cand am intrat pentru prima data pe blogurile de fotbal ale gsp-ului. Pe atunci eram pasionata de sportul rege si citeam cu nesat orice articol aparea pe site-ul respectivului ziar. Iar comentariile aferente mi-au starnit curiozitatea si interesul dintr-un sigur motiv: pasiunea pusa in ele, uneori dusa la absurd, care genera o violenta a limbajului greu de imaginat si tolerat. Ma uitam efectiv ca la un spectacol, grotesc pe alocuri, dar care impresiona prin arsenalul aruncat in joc de combatanti. De cele mai multe ori, lupta de idei condusa excelent de persoane de o inteligenta si umor rar intalnite de mine degenera in jigniri si injurii nedemne pentru astfel de minti luminate. Si atunci, in plin razboi stelisto-dinamovist(nu uitati ca totul se petrecea in 2006, cele doua echipe erau inca la putere in fotbalul romanesc, provincia nu-si incepuse inca ascensiunea in Liga 1), printre tunuri si baionete, un gand funebru mi-a incoltit in minte: de ce nu as fi si eu parte integranta a acestui nemilos raboi? Oh, cat mi-ar fi placut…dar repede am realizat ca nici macar nu stiu sa scriu pe bloguri, d-apai sa ma iau la tranta cu adversari de asemenea calibru. Si am ramas un simplu spectator,  urmarind fiecare discutie si cunoscand in acest fel extrem de bine taberele beligerante. Stiam fiecare nick in parte, cat poate si ce poate. Si ma distram, ma delectam cu parerile lor, gandindu-ma ca niciodata nu voi fi in stare sa insir pe o foaie virtuala mai mult de doua fraze. Abia in primavara lui 2007 mi-am luat inima-n dinti si am lasat un prim comment pe un articol semnat chiar de redactorul sef al respectivei publicatii. Lasat e un fel de-a spune, din ratiuni care-mi scapa si acum, acel post al meu nu a aparut niciodata. Dar ce mai conta, imi gasisem curajul necesar si nimic nu ma mai putea opri. Au urmat zeci de batalii cu inamicii dinamovisti, rapidisti, ceferisti, din care am iesit de multe ori sifonata, dar distractia a fost de fiecare data la cote maxime. Mai ales ca semnam  cu nick neutru, nimeni nu stia ca in spatele acestuia se afla o fata. Nopti nedormite la calculator, tone de cafele dimineata pentru a putea face fata la job, si iata cum o alta dependenta se prefigura la orizont: cofeina.

Trei ani de zile…

Azi imi sunt straine toate: si fotbalul, si fostii aliati sau adversari, si certurile, ura,conflictele, si acele bloguri. Il am pe al meu si vreau sa renunt la el. Intr-un fel, simt ca si acest blog face parte din trecut. Un trecut la care ma uit senina si caruia nu-i port resentimente.

Should I do that? Can I do that? Time will tell…

Voi cand v-ati apucat de blogging? Si poate mai important, de ce ati facut-o? V-ati gandit vreodata sa abandonati? Sunteti dependenti de blogul vostru?

Nu obisnuiesc sa fac asa ceva, e prima data cand procedez astfel, dar am gasit cateva articole minunate pe care vreau sa vi le recomand si voua. Le gasiti aici, aici si aici.  Demult nu am citit un articol atat de frumos si sensibil  precum cel al DianeiEmma.

Zodia: Leu

As vrea: sa fiu mai organizat

Pastrez: amintirile plimbarilor

Mi-as fi dorit: sa depasesc anumite conditionari

Nu-mi place: când cei care conteaza pentru mine sunt dezamagiti (de mine, logic). Nu-mi place nici sa muncesc.

Ma tem: sa deschid ochii atunci când imi place ce visez.

Aud: bâzâitul enervant al bâzdâganiilor atunci când incerc sa fiu relaxat in mijlocul naturii.

Imi pare rau: când constat ca as fi putut face mai mult

Imi place: sa dorm, sa beau, sa citesc, sa ma uit la filme, sa ma plimb (eventual printr-o padure de brazi, pe un munte, printr-un parc, conditia de baza e sa vad cât mai putina lume), sa inot intr-un lac de munte sau intr-un râu, sa ma relaxez.

Nu sunt: un competitor

Dansez: din nefericire, din ce in ce mai rar; salsa! reggae!

Niciodata: nu-mi va fi rusine de sentimentele mele.

Par: simpatic (si nu sunt)

Plâng: uneori când pierde echipa favorita, alteori când ascult o melodie

Nu-s intotdeauna: calm

Nu-mi place la mine: ca sunt cam delasator

Sunt confuz: când lucrurile nu-mi sunt clare, adica aproape mereu

Am nevoie: de intelegere

Ar trebui: sa ma maturizez; dar n-am s-o fac, na!

Autor: Dragos

Il respect si admir pe Jose Mourinho. Ca om si ca antrenor. Dar urmatoarea declaratie al lui Van Gaal m-a determinat sa fiu in seara asta de partea nemtilor. Nu doar pentru modestia iesita din comun, ci si pentru obiectivismul sau, antrenorul lui Bayern trebuie apreciat.

“Chiar şi în cazul unui triumf la Madrid, părerea mea e că tot Barcelona joacă deocamdata cel mai bun şi mai spectaculos fotbal din lume“, a spus antrenorul bavarezilor.

Bayern? “Noi mai avem de lucrat pînă să ajungem ca Barca“, susţine tehnicianul olandez.

Nu ai cum s-o ignori. Pentru ca ea contine purul adevar, Barcelona e cea mai buna echipa a Europei la ora actuala. Dar Inter l-a avut anul acesta pe cel mai bun antrenor de partea ei,  singurul care putea s-o duca intr-o mult visata finala de Uefa Champions League.

Imi plac nemtii pentru ca sunt seriosi si organizati(exact opusul nostru, al romanilor), iar Bayern e echipa mea favorita din Bundesliga. Celebrul golgheter al Angliei, Garry Lineker a caracterizat sportul rege astfel: fotbalul este un joc in care se confrunta doua echipe a 11 jucatori si pe care il castiga, intotdeauna, nemtii. Acelasi lucru sper si eu sa se intample in aceasta seara, sa invinga nemtii. Ultima data i-am vazut(180 de minute) in dubla cu Steaua din UCL acum vreo 2 ani si m-au impresionat. Ar mai fi si alte motive:

– nemtii de la Bayern sunt campionii revenirilor imposibile, ai rasturnarilor de situatie, sunt cei care lupta pana la capat, nu renunta niciodata, cred in sansa lor, oricat de greu ar fi. Pentru spiritul de invingatori au toata admiratia mea.

-Allianz Arena, casuta echipei, una din cele mai impunatoare constructii din lume, este si preferatul meu dintre toate stadioanele lumii.

 
– intotdeauna tin cu cei mai slabi, iar in seara asta italienii sunt favoriti la casele de pariuri.

In cazul unui succes al lui Inter, pentru Italia va fi al 12-lea trofeu in competitia suprema intercluburi, egaland astfel Spania. Italia are un numar record de finale, 26, cu cinci mai multe decat Spania. Pentru Germania ar fi al saptelea trofeu.

Ambii antrenori au mai cucerit Liga Campionilor, Louis Van Gaal (Bayern) cu Ajax Amsterdam, in 1995, şi Jose Mourinho (Inter) cu FC Porto, in 2004.

– nu-mi plac italienii in mod deosebit, iar din Serie A tin cu rivala concitadina a lui Inter, AC Milan(la o adica).

Da, imi doresc sa castige Bayern  Munchen, dar cred ca pretiosul trofeu va fi cucerit de Inter. Voi pe cine pariati?

PS

Inter si Bayern se lupta pentru o pagina de istorie inca nescrisa in analele celor doua cluburi. Ambele echipe ar putea realiza tripla istorica: Liga Campionilor, campionat si Cupa. Inter a realizat deja eventul in Italia, la fel ca si Bayern in Germania.

update:

Asa cum am prevazut, Inter a castigat UCL!  :(  :(  :( Felicitari D. Milito, C. Chivu, J Mourinho!

Vorbeam ieri cu un bun prieten despre fotbal. Ceea ce inainte reprezenta principalul meu hobby, a devenit, practic peste noapte, cum se intampla mai toate in viata mea lately, utima preocupare pe lista mea de interese. Cauzele sunt multiple, jocul Stelei in primul rand, lipsa rezultatelor, patronul clubului, contextul actual al fotbalului romanesc  si nu in ultimul rand, plecarea de pe un blog care mi-a fost casa si masa timp de 2 anisori si unde cam asta faceam, comentam acest sport. Ii spuneam ca nici nu o sa ma uit la meci, ca nu mai pot sa vad Steaua jucand atat de slab, ca imi provoaca o stare de rau neputinta jucatorilor si perseverenta cu care patronul se face zilnic de ras la tv, ca sunt scarbita si voi renunta definitiv la mai vechea mea pasiune.

Dar nu a fost asa… La ora 20.30 punct am deschis televizorul si am asistat la un meci nesperat de bun facut de Steaua. Unde mai pui ca echipa a si castigat. Toate bune si frumoase, cand ce vad azi pe toate site-urile de profil? Acuze de blat mare cat casa, indreptate nu doar spre acest meci, ci si la adresa celui cu Gaz Metan Medias si cu Brasovul.

Mie nu mi s-a parut deloc blat aseara, Gloria Bistrita a jucat foarte bine, nu mi-a dat nicio clipa impresia ca ar dori sa cedeze puncte Stelei. Bucuria lui Moraes (si a lui Sumudica) la golul egalizator e o dovada suficienta in acest sens. Nu e nicio noutate ca in campionatul nostru valorile s-au nivelat, iar principala caracteristica a tuturor echipelor e inconstanta. Cu o exceptie, Dinamo, care de la inceputul returului are un joc constant bun, sper ca avantul pe care l-au luat sa se opreasca cat mai repede, pentru ca altfel riscam sa-i vedem acolo unde spera Borcea sa ajunga dintotdeauna si nu reuseste. Nu inteleg de ce li se pare unora de necrezut ca Steaua sa invinga o echipa precum Gloria. Asa cum Steaua a “putut” sa joace lamentabil cu Pandurii, la fel de bine a reusit sa incropeasca ceva tangential cu fotbalul aseara pe terenul Bistritei, locul unde alta data isi varsau sangele eroii sai de poveste, Iacob si Radoi. O echipa in ziua de azi, mai ales daca joaca in Liga 1, oscileaza mai rau ca nivelul Dunarii la Budapesta. Nu trebuie sa joace doar prost, cum se asteptau detractorii sa se intample cu Steaua, uneori se mai si trezeste din amortire si poate provoca surprize frumoase sau…dureri de cap, depinde de ce parte a baricadei se afla privitorul.

“Băi blatiştilor, aţi venit aici să jucaţi fotbal după ce cu Steaua aţi stat capră? Sînteţi nişte blatişti!”, le-a urlat MM, care a făcut referire la înfrîngerea din Ghencea a Gazului cu 0-2. Ieri însă, Pustai a menajat nu mai puţin de 6 titulari: Butcha, Fl. Lazăr, Kubala, Silvăşan, Liţu şi Hoban, toţi fiind la limita suspendării pentru meciul cu Pandurii. (gsp.ro) Oare nu ar face mai bine sa-si vada de propria echipa, sa caute motivele semiesecului in randul baraganistilor lui decat sa lanseze acuzatii atat de grave la adresa altora?

“de-a dreptul penibil albut…..mimeaza o saritura dupa minge dar cu mainile pe langa corp pt ca nu cumva din greseala sa opreasca mingea….si la al doilea gol centrare la 3 m in fata portii iar albut asteapta pe linia portii….bineinteles ca ‘oaia’ a trebuit sa aiva prim planul la minge.si nu in ultimul rand toate acele suturi si lovituri libere trase in inaltul tribunei si chiar si in ultimele minute acel sut tras in plasa laterala.” econstantin pe site-ul gsp.ro Asa pot sa interpretez si eu gafa lui Zapata din meciul cu Dinamo si sa ma gandesc la faptul ca jucatorul columbian a fost platit de Borcea sa nu-si faca datoria pentru echipa la care activeaza. Mai ales ca sunt unele probleme cu banii la Steaua-Imediat după succesul de la Bistriţa, steliştii au declarat că aşteaptă ca Gigi să achite salariile restante de două luni
Victoria de aseară îi face pe roş-albaştri să spere cu şanse mai mari la titlu, dar gîndul le zboară mai degrabă către contractele neachitate! Cel care a dat tonul “răscoalei” a fost Pawel Golanski. “Cît de curînd vom discuta cu preşedintele, sper să lămurim rapid problema salariilor”, a spus polonezul.- tot de pe site-ul gsp.ro

Dar bomboana de pe coliva vine de pe site-ul suporterilor stelisti care fac si ei, mai voalat e drept, acuzatii de non-combat.

“Aseara Karamian a marcat primul gol dupa ce fundasii Gloriei au uitat sa inchida pe partea dreapta a apararii, iar la golul doi stelist, Stancu a profitat de o centrare extraordinara a lui Nicolita dar si de mila unui fundas bistritean care a renuntat la toate regulile fotbalului modern. Aceste reguli care impun aparatorului sa faca un marcaj agresiv pe toata durata fazei se aplica doar in Liga I a Europei – Champions League – si mereu in turul de campionat al Ligii 1 din Romania.
Intamplator sau nu, Stancu a avut noroc de un adversar al naibii de obosit si milos, acesta pastrand o distanta respectabila fata de atacantul nostru inca din primul moment al “marcajului”, iar pe final a si renuntat sa mai puna vreo problema, astfel incat Bogdan a marcat lejer, ca la antrenament.” site-ul steaua.ro

Poate sunt eu subiectiva si nu vad ca Steaua o tine dintr-un blat in altul de cateva etape. Astept parerile voastre obiective.

Alte articole despre Steaua gasiti aici