Tuturor ni s-a întâmplat ca la un moment dat să fim copleșiți de emoții. În fața unui eveniment important, uneori așteptat întreaga viață, teama de a nu rata, de a nu greși și strica totul, entuziasmul sau nerăbdarea ne provoacă diverse reacții.

Am avut emoții la examene, la interviuri sau la prima întâlnire, ba chiar mi-a tresăltat inima de încantare la vederea celui mai bine conservat oraș medieval din Europa, dar niciodată nu mi-aș fi imaginat că o floare îmi poate trezi asemenea senzații puternice.

Bine, nu este chiar orice floare, ci, poate cea mai frumoasă și încărcată de semnificații floare de pe pământ. De ea v-am mai povestit și cu altă ocazie, cei care erau în 2012 pe blog probabil că își amintesc articolul cu pricina.

Știind că este, poate ultima mea șansa de a o vedea anul acesta, am mers ieri în Herăstrău să surprind și eu minunea. Și nu mică mi-a fost mirarea când am constatat că în fața ei rămân hipnotizata, că aș sta ore întregi s-o admir și că nu mă mai satur s-o fotografiez. Și chiar asta am și făcut, am rămas toată ziua în parc.

De departe nu par decât niște arbuști obișnuiți, dar, când te apropii, ești impresionat de bogăția și culoarea incredibilă a florii de cireș japonez. Este pur și simplu uluitoare!

Pe aceștia, din Herăstrău, îi știam din 2013, dar atunci îi prinsesem când erau pe trecute și nu mai rămăseseră decât câteva floricele în pomișori. Acum am putut să mă bucur de ei la apogeu și efectul a fost bulversant. Da, da, atâta frumusețe poate fi năucitoare! Și, se știe deja, eu am o slăbiciune pentru ea. Buchețele roz, imense, se proiectau pe albastrul infinit al cerului că niște vise îndrăznețe de fericire. O lume ireală mi se dezvăluia și eu îmi doream nespus s-o surprind întocmai. Atunci m-au doborât emoțiile, mâna a început să-mi tremure pe aparatul foto și m-am pierdut. Nu mai știam încotro să privesc, ce să fotografiez mai întâi pentru că splendoarea se desfășura chiar în față ochilor mei, un spectacol hipnotizant regizat de generoasa și mereu surprinzătoarea natură.

În grădina japoneză din Herăstrău se pot organiza picnicuri, ședințe foto, oamenii vin aici să se plimbe, să facă sport, să se relaxeze sau să citească.
Spectaculoase, expresive, graţioase, mici miracole seducătoare, florile de cireş japonez exercită asupra mea o fascinaţie aparte.

În ce context ați trăit voi ultima dată senzații puternice, emoții nestăvilite (de încantare, entuziasm, nerăbdare sau supărare)?