“Regretul pentru lucrurile pe care le-ai facut se poate stinge cu timpul, insa regretul pentru ce nu ai facut nu are consolare.”

Mi-am trait viata dupa principiul lui Sydney J. Harris. Intotdeauna am gandit ca e mai bine sa fac  sau sa spun un anumit lucru decat sa nu-l fac si mai apoi sa regret. Mi-am spus mereu ca trebuie sa risc, si chiar daca va fi  sa pierd, nu e o drama, sunt impacata cu faptul ca macar am incercat. Am stat si am meditat daca fac bine sau nu, daca ma avantajeaza sau nu, daca am de pierdut sau de castigat, si de fiecare data am ales sa fac  acel  lucru, dupa care am constatat ca era infinit mai bine daca stateam cuminte in banca mea si nu ma aruncam ca bezmetica in abisul neprevazutului. Si nu am castigat niciodata nimic, ba da, mint, m-am pricopsit cu  miliarde  de regrete. Intelegeti paradoxul? Regret ca  mi-am dorit sa NU am regrete. Am pierdut totul, de la demnitate la placerea de a trai viata. Pentru ca niciodata nu a iesit bine. Regret ca nu am fost mai inteleapta, ci doar cumplit de nesabuita.  Nu-mi pasa ce spun ceilalti, oricum, atat le trebuie sa ma judece , imi pasa ce-mi spune mie constiinta,  cum ma simt eu cu mine insami, ma deranjeaza fiecare greseala, fiecare initiativa, fiecare compromis facut.

Sa nu regreti nimic din ce ai facut, pentru ca la un moment dat a fost EXACT ceea ce ti-ai dorit sa faci!

Reconfortanta cugetarea de mai sus, nu? Ce bine suna! Ce rost are sa-ti otravesti viata cu regrete, daca intr-un anumit punct al vietii tale ai considerat potrivita, corecta respectiva alegere? Da, si aici apare marea mea drama, eu am stiut mereu ca nu era bine ceea ce urma sa fac, deci niciodata nu mi-am dorit sa fac acel lucru, l-am facut doar de frica regretelor, cu gandul  ca, cine stie prin ce minune ar putea sa iasa bine…si nu doream sa-mi reprosez mai tarziu ca din lipsa curajului mi-am irosit viata, ca am trecut pe langa ocazii fara sa profit de ele.

Stiu…acum o sa-mi spuneti ca e vina mea ca lucrurile nu au iesit tocmai bine, pentru ca am gandit negativ, pentru ca nu am avut incredere in mine, pentru ca gandurile noastre sunt energii capabile sa atraga in realitate situatia pe care ne-am imaginat-o. Si iata cum ne invartim intr-un cerc vicios. Ce ar trebui sa fac, sa nu mai gandesc?

Sa nu intelegeti gresit, repet, nu regret chiar totul. Regret doar acele actiuni pe care le-am facut eu cu buna stiinta crezand ca sunt datoare sa le incerc pentru linistea mea sufleteasca. Pentru ca in loc de pacea mult visata, am gasit infernul.

Cand regretele ma bantuie, imi aduc aminte de cuvintele lui Leonard Cohen: “Pentru ca exista lucruri in viata pe care nimeni nu le poate controla, cum este “un soi de noroc” pe care il ai sau nu, reteta de a fi impacat cu tine insuti este sa eviti nemultumirea. Nu stii niciodata cu adevarat daca vei fi capabil sa devii persoana care vrei sa fii, pentru ca excelenta depinde de atatea conjuncturi si “mistere conectate”,  incat nu poti sa fii artizanul deplin al propriei vieti”. In ele-mi  gasesc alinarea si unele explicatii dupa care tanjesc atat de mult.

Nu, nici nu are rost sa va intreb daca aveti regrete…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Q3Kvu6Kgp88&feature=related]

–

Cum sa ai intotdeauna dreptate (sau inutilitatea orgoliului intr-o disputa – nota mea)

Hannes Stein

Editura Nemira, 2009

Cine zicea ca nemtii n-au umor? Da, stiu ce vreti sa spuneti….ca Hannes nu e chiar neamt, el crescând in Salzburg, chiar daca s-a nascut in Munchen….Iar austriecii nu sunt nemti, asa cum bine mi-au dat de inteles niste prieteni nemti când a fost vorba de … austrieci. Oricum ar fi, Hannes da dovada nu numai de un umor irezistibil, ci si de o atitudine general impaciuitoare careia te predai neconditionat: gata cu certurile! De-acum incolo avem un ghid care ne invata cum sa avem intotdeauna dreptate, indiferent de care parte a baricadei ne situam, indiferent de domeniu (ma rog, aproape – are si cartea limitele ei).

Ca un mare fan al luptelor de guerilla gen  „a fost ofsaid clar!” / „nici urma de ofsaid”, pur si simplu am devorat aceasta lucrare.

E buna o dieta care sa inglobeze carnea? E perfecta! Dar, daca nu suntem de acord, intoarcem pagina si avem argumente imbatabile in favoarea unei diete vegetariene.

Totul se duce de râpa? Pe dracu’! Lucrurile stau din ce in ce mai bine!, ambele variante explicate foarte competent.

Ce e mai bun, vinul sau berea? Berea! Ba nu, vinul! (desi eu unul votez pentru palinca).

„Vive la France!” sau „A bas la France!”? (sincer sa fiu, mi s-au parut mai inteligente argumentele pentru a doua varianta).

Intr-o discutie atât de frumoasa, in care are dreptate oricine, nu se facea sa nu fie pomenit taman fotbalul. Ce sistem e mai bun, cu 4 fundasi sau cu 3 fundasi? Eu spun ca ala cu 4, sa vedem cine are tupeu sa ma contrazica…

Sa fim evazionisti onorabili sau fraieri platitori de taxe?

Sa preferam banii cash sau cardul?

Sa avem o locuinta proprietate personala sau mai bine sa stam in chirie?

Comunismul, ce idee nemaipomenita….hopaaa….haideti ca am descoperit ceva….alternativa lui Hannes la „comunismul, ce idee nemaipomenita” e „comunismul n-a fost chiar o idee nemaipomenita”. L-am prins, e socialist! J

O fi tortura o solutie? Da, daca citesti paginile 179-181. Nu, daca citesti paginile 182-184.

Exista Dumnezeu? Intre paginile 199-203 exista in mod cert. Dar intre 203-207 nu mai exista.

Si tot asa, si tot asa, si tot asa…

Omul are o propunere. Hai sa nu mai vorbim in contradictoriu. Daca se intrevede vreun conflict la orizont, ii spunem preopinentului numarul paginii care contine punctul nostru de vedere si sa binevoiasca sa citeasca singur.

O carte scrisa in stil umoristic uneori debordant, alteori fin, cu posibilitati de râs cu lacrimi pâna la moderat spre excesiv. Cu toate astea, argumentele tuturor teoriilor din carte sunt quasi-onorabile, ba chiar stiintifice, va asigur!

Bine bine, veti intreba, dar….daca nu vor mai fi dispute…cu ce ne vom ocupa timpul astfel câstigat? Pai vom lenevi. Cum vom lenevi in mod rafinat este insa subiectul unei alte carti, pe care o vom detalia intr-unul din articolele viitoare (ba s-ar putea sa fie chiar doua). Pentru ca acum e cam vacanta si e profund dezagreabil sa lenevesti atunci când n-ai nimic de facut, asta poate oricine! In vacanta e imperios necesar sa ai treaba, te balacesti, te urci pe munte, vizitezi muzee si ditamai orasele turistice, ma rog, fiecare cu portia favorita de chin care sa-l inalte in ochii interiori.

Dragos FR(ien)D

PS; De ce totusi acel motto? Pai…un motto tot trebuia sa pun. Si, dupa cum zice chiar bietul Hannes, care a invatat engleza, ba chiar si americana!, plus ivrit, idis, greaca veche (ce naiba o fi fost in capul lui???) sau latina, cea mai straina limba ii ramâne tot germana….Da, stiu…mi-ati zis voi ca e de fapt austriac!