Erau vremuri cand cinstea, integritatea si onoarea erau valori morale insusite si respectate cu sfintenie pe meleaguri romanesti. Legenda spune ca pe timpul lui Vlad Tepes, daca lasai o punga cu galbeni la o rascruce de drumuri, exact in acel loc o gaseai. Bine, aici treaba poate fi interpretabila, poporului cred ca ii era mai degraba teama de eventualele repercusiuni… In zilele noastre, se pare, exista tari unde corectitudinea este insotita si de o marinimie impresionanta.

Probabil ca sunteti la curent cu intamplarea petrecuta recent pe plaiuri nord-americane, mai precis canadiene. O tanara care isi pierduse portofelul, nu doar ca l-a recuperat, dar l-a gasit ceva mai dolofanel, caci acesta continea, in plus, o bancnota de 20 de dolari.

Dar ce m-a pus pe ganduri a fost reactia celor care comentau aceasta stire. Unii dintre postatori marturiseau ca si ei gasisera portofele cu bani si le returnasera proprietarilor, iar ceilalti ii laudau si felicitau pentru fapta lor iesita din comun. De aici deducem ca romanii apreciaza ca a fi cinstit si a avea principii e ceva extraordinar, ceva nemaivazut si nemaintalnit.

Considerati ca a-ti insusi bunul cuiva, chiar si in conditiile in care l-ai gasit pe strada, echivaleaza cu un furt? Este o ispita sau un noroc chior sa dai intamplator peste un portofel plin cu bani, de care sa zicem, ai nevoie ca de aer (acei bani inseamna rezolvarea tuturor problemelor tale)? Daca si in aceste conditii, decizi sa predai portofelul, o faci pentru ca asa este corect sau pentru ca te gandesti la implicatiile ulterioare ale unui asemenea gest(viata ma poate recompensa inzecit daca inapoiez sau ma poate pedepsi daca pastrez ceva ce nu imi apartine)? 

Intotdeauna am fost puternic atrasa de barbatii deosebiti, de barbatii altfel. :wub: De aceia care adopta o atitudine diferita  de cea a majoritatii, de cei care ies in evidenta printr-un comportament neobisnuit. Intr-o lume a minciunii si ipocriziei ii admir pe cei care raman sinceri si corecti, intr-o lume a tentatiilor, pe cei care reusesc sa-si pastreze verticalitatea, integritatea morala, demnitatea.  Intr-o lume atat de materialista, agresiva si lipsita de sensibilitate, imi atrag atentia barbatii care vin cu ceva nou, si nu ma refer la inteligenta sau umor, ci la maniere. La stiinta de a se purta frumos in prezenta unei femei. Secolul vitezei a ucis romantismul, iar galanteria, delicatetea si amabilitatea au fost si ele inlocuite cu badarania, vulgaritatea, lipsa de respect si bun simt. Desi, uneori ma indoiesc ca barbatul roman a avut in sange sau si-a cultivat astfel de calitati. El are doar pretentii exagerate si un orgoliu nemasurat. :alien:

De aceea, zilele trecute, o intamplare petrecuta in bloc la mine, in lift mai precis, a avut darul de a ma bulversa oarecum, de a ma surprinde in mod placut. Am parasit apartamentul cu intentia clara de a ma indrepta spre cel mai apropiat hypermarket, pentru mici cumparaturi si m-am postat linistita in fata ascensorului asteptand ca acesta sa soseasca. Si nu a intarziat sa apara, doar ca, spre marea mea mirare, usa s-a deschis si am fost poftita sa intru de catre o doamna mai in varsta, insotita de un mandru flacau. :shocked: Am pasit in lift usor descumpanita, intrebandu-ma in gand cine or fi cei doi, si ce le-a venit sa opreasca la etajul meu. Probabil ca stupoarea se citea pe chipul meu, pentru ca femeia s-a hotarat sa-mi crute chinul si mi-a destainuit ca, Sami, tanarul barbat ce-i statea alaturi, m-a observat si i-a atras atentia “uite o domnisoara la etajul 9, hai sa mergem s-o luam si pe ea”. :blush: Tin sa mentionez pe aceasta cale, ca majoritatea barbatilor din blocul meu sunt de-a crasa badaranie si mitocanie, nu doar ca nu trec sa ma ia cu liftul cand ma vad ca-l astept, dar nici macar nu ma saluta cand ne incrucisam drumurile, drept pentru care relatia mea cu ei este ca si inexistenta, eu nu exist pentru ei, ei nu exista pentru mine. :ninja:

Dar sa ne intoarcem la Sami. In momentul  in care scurta, dar intensa noastra calatorie cu liftul a luat sfarsit, acesta si-a luat ramas bun de la mine, l-am salut si eu si apoi mi-a urat o zi buna in continuare. :pinch: Deci se poate! :wassat: Comportamentul acestui tanar  m-a facut sa zambesc si mi-a redat increderea si speranta ca nu toti  sunt o apa si-un pamant, ca mai exista si barbati respectuosi, manierati, atenti, bine crescuti. Da, recunosc, mi-as dori sa fiu inconjurata numai de astfel de barbati. :whistle:

Face Sami parte dintr-o categorie de barbati pe cale de disparitie? Mai sunt galanteria si cavalerismul de actualitate, intalniti des posesori ai unor astfel de calitati? :ermm:

sursa foto