Editura Curtea Veche, 2009

Motto:  Nu ne retragem. Avansam intr-o alta directie.

(Generalul Douglas MacArthur)

Stanley Bing este un om care a reusit in viata. Un invingator. Prin urmare, sarcina de a-l contesta pare extrem de dificila. Asa ca nu-i putem imputa intelegerea superficiala pe care o are fatza de Sun Tzu atâta vreme cât calea pe care si-a ales-o s-a dovedit a fi valabila. Stanley incearca sa demonstreze ca strategiile construite de el pentru razboiul din lumea afacerilor sunt mai interesante (si mult mai bune, evident) decât strategiile ‘banale’ ale lui Sun Tzu pentru razboiul adevarat, asa cum era el conceput cu foarte multe sute de ani in urma.

Stanley este adeptul fortei desavârsite. Nu e nevoie de arte martiale când stii sa mânuiesti cum se cuvine o bâta de baseball. Nu e nevoie de mila si de intelegere pentru invinsi. Acestia trebuie striviti in numele interesului propriu. Are totusi meritul de a spune pe sleau ceea ce multi strategi in ale managementului ambaleaza in tot felul de expresii simandicoase. Luptele sângeroase din interiorul sau exteriorul companiilor nu sunt poate la fel de oribile ca un razboi adevarat – dar tot lupte teribile sunt.

Trebuie sa specificam totusi, pentru o justa intelegere, ca tacticile lui Sun Tzu, evident armonizate cu realitatea zilelor noastre, sunt considerate ca fiind corecte  in cadrul fortelor armate. Sun Tzu nu este doar un galbejit imbracat in cearceafuri, ci un genial strateg recunoscut ca atare.

Stanley ne sfatuieste sa nu uitam un adevar etern: istoria e scrisa de invingatori. De exemplu…care este acum conceptia actuala despre razboiul troian? Grecii eroici si inteligenti triumfa asupra unor troieni cam prosti si creduli sau ca grecii, trisori murdari si mincinosi, se strecoara in oras ca sa fure regina in scopuri lascive?

Sa nu uit….citez un paragraf care mi-a facut o deosebita placere: “Alcoolul construieste spiritul de echipa si falsul sentiment al intimitatii personale pe care se bazeaza unitatea in afaceri. El joaca totodata un rol crucial in inhibarea dilemelor morale si in zdrobirea sentimentelor de vina pâna, probabil, in dimineata de dupa”. Aha. Stiam eu ca alcoolul e bun la ceva. O zice ditamai managerul Bing, nu eu.

Cum sa antrenezi partea intunecata din tine? Cum sa-ti construiesti o armata? Conteaza marimea (hmmmmmm….evident ca la acest capitol asteptam parerea doamnelor si domnisoarelor care vin pe acest site – chiar asa, conteaza marimea?????)? Trebuie sa ne reprimam spiritul de ‘intelegere’ (“de mototol”, cum zice Stanley) sau mai bine nu? Cine sunt dusmanii, cum ne pozitionam si cum sa abordam razboiul nostru cel de toate zilele – toate astea le vom afla din cartea scrisa cu foarte mult umor si extrem de constiincios exemplificata de Stanley.  Definitii la care nu ne asteptam, strategii pe care poate ca le-am abordat dar niciodata nu le-am definit in mod clar, ce este prada si ce vrem de la ea – o carte care ne spune de ce mila este doar pentru cei slabi.

Oare asa sa fie?

Voi ce parere aveti?

In loc de epilog, citez aici sfârsitul introducerii:

“Adresez multumiri tuturor dobitocilor a caror prostie, lacomie si aroganta i-a facut in van sa creada ca au de câstigat ceva daca mi se opun in vreun fel. Vine si vremea lor”. Nu-i asa ca e un dulce?

Three Dog night – Black and white. Togheter they grow to see the light. Bing!

[youtube eOr4O66WZW0]

“Umorul nu este o stare de spirit ci un fel de a privi lumea” Ludwig Wittgenstein

Este o certitudine, ne place umorul si adoram sa  radem. Poate pentru ca in acele clipe simtim ca traim cu adevarat.  Sau pentru ca in astfel de momente suntem capabili sa vedem viata cu alti ochi, capatam incredere in noi insine si devenim mai optimisti. Simtul umorului a devenit o trasatura de caracter in functie de care etichetam oamenii si tragem anumite concluzii. Cautam sa ne inconjuram de persoane care il poseda, mai ales in conditiile in care noua ne cam lipseste.  Studiile de psihologie au demonstrat ca oamenilor cu simtul umorului le este mult mai usor sa socializeze.  Folosit in doze moderate, fara exagerare, ironie sau sarcasm,  umorul face minuni, destinzand o atmosfera incarcata si ajutandu-ne sa ne relaxam. Tot prin umor ne  putem dovedi superioritatea fata de celalalt fara sa jignim sau putem stinge un conflict.

Va place sa faceti  glume sau sa va tachinati prietenii? V-ati gandit vreodata ce tip de umor aveti?  Eu recunosc ca nu(pana ieri), de aceea am cautat principalele tipuri  de umor si le-am gasit aici:

1. Umorul-deradere apartine acelor persoane care au tendinta de a nu lua lucrurile prea in serios si uneori nici pe ceilalti sau nici propria persoana. Persoanele inzestrate cu un astfel de umor interactioneaza usor cu ceilalti pentru ca au o viziune foarte colorata asupra vietii. Stiu sa redea stralucire vietii cand aceastea este prea fada. Intotdeauna vad partea plina a paharului. Nu vad viata doar in alb si negru, ci in mii de culori. Stiu sa ia partea usoara a lucrurilor si-si mentin echilibrul cand totul este haotic in jurul lor. Aceste persoane sunt foarte optimiste si debordeaza de viata si voie buna. Orice noua problema sau provocare este privita prin prisma unei atitudini pozitive: “Daca tot avem o singura viata, de ce sa ne-o petrecem in griji?”. Aceste persoane nu au nevoie de altcineva pentru a le binedispune, isi sunt suficiente. Chiar si atunci cand nu-si exteriorizeaza veselia, fiti sigure ca tot rad…in sine.

2.Umorul-depreciere – Exista persoane care vor sa fie amuzante cu orice pret si in permanenta pe placul celorlalti. Din dorinta de a fi starni rasul si aprecierea celor din jur, aceste persoane risca sa se depersonalizeze. In acele momente nu mai sunt ele insele. Sunt ele, dar incercand sa-i amuze pe ceilalti. Aceste persoane sunt genul bufon, dispuse sa faca din propria persoana calul de bataie al targului. Putin umor de acest gen nu strica, dar o cantitate prea mare poate duce la scaderea increderii in sine, la anxietate sau chiar la depresii cronice. In timp, si ceilalti isi pot pierd respectul pentru ele.

3.Umorul debordant – Ce poate fi mai reconfortant decat sa ai astfel de persoane in preajma? Sunt sarmante, spun lucruri cu adevarat amuzante, te fac sa razi din toata inima, au un talent deosebit de a spune glume si bancuri, aduc buna dispozitie, elibereaza tensiuni si starnesc lacrimi…de ras. Au un umor autentic, sunt mereu originali, mereu surprind prin spontaneitate si prin spiritul lor ludic. Sunt persoane deschise, cu picioarele pe pamant, intelegatoare, stiu sa faca haz de necaz, sunt capabile sa rada nu numai de ceilalti, dar si de ele insele. Percep propriile greseli drept instructive. Rad de ele, iar data viitoare le evita. Ironia lor nu jigneste pentru ca nu este de prost gust. Stiu cand si cum sa-si scoata umorul la atac.

4.Umorul sarcastic – acest tip de umor poate fi agresiv cand este impins spre extreme. De cele mai multe ori, persoanele cu acest tip de umor se folosesc de critici, de cuvinte dure, de tachinari si de sarcasm intr-un mod abuziv. Pentru a atrage atentia celor din jur, au tendinta de a trece peste vointa si sentimente. Sunt capabile sa povesteasca intimitatile unui prieten fara nicio jena, doar pentru a starni admiratia unui alt prieten. Si pentru a iesi in evidenta… Atunci cand sunt trase la raspundere pentru vorbele lor, nu isi asuma responsabilitate pentru cele spuse si au o atitudine defensiva: “Te-ai suparat? A fost doar o gluma”, cam asa suna replica lor. Au tendinta de a-i subestima in permanenta pe ceilalti si a se supraaprecia pe sine. Rad de celelalte persoane, dar nu si de ele insele. Cand sunt atacati prin propriile arme, dau inapoi. Percepute la inceput drept persoane foarte sociabile, in timp, cei care ii cunosc foarte bine, ii evita.

Trecand in evidenta cele patru tipuri de umor am constatat cu oarecare nedumerire ca nu ma incadrez in nici unul. In concluzie, nu am pic de umor.  Stabilind acest lucru, nu-mi ramane decat sa trec la treaba si sa caut persoane spontane, inzestrate cu mult umor. :)

Voi unde va plasati, in care din cele patru categorii? Cat de important este umorul pentru voi, in general in viata, si in special ca trasatura pe care trebuie s-o posede partenerul?

Acest articol e un pamflet. Vorbim despre literatura, despre arta, si oricine are dreptul la o opinie, indiferent cât de gresita este in raport cu … realitatea.

1.  Jeffrey Archer. Cum e posibil ca autorul „Povestirilor cu final neasteptat” si al excelentului roman „In linie dreapta” sa decada atât de mult incât sa scrie o bazaconie ca „Impresie falsa” (actiunea se intâmpla la un moment dat si prin România, iar totala ne-documentare a autorului in legatura cu tara noastra in general, si cu Bucurestiul in mod special, e de-a dreptul halucinanta)? Probabil ca perioada de detentie petrecuta in temnitele Majestatii Sale (pentru ca da!, in Marea Britanie fac puscarie inclusiv nobilii care calca pe bec, chiar daca au fost membri ai Camerei Lorzilor) nu i-a adus lui Jeffrey doar noi subiecte pentru nuvelele lui din ce in ce mai diluate (cele din „Pisica are 9 vieti” – cu câteva exceptii), dar si un sictir in ale scrisului demn de o cauza mai buna. Ultima sa mare reusita, o varianta adaptata pentru intelesul zilelor noastre a Evangheliei dupa Iuda, nu prea i se poate imputa. „Scenariul” era dinainte stabilit si autorul a beneficiat de colaborarea profesorului Moloney care, probabil, a avut si rolul de a-l trage de mâneca pe geniu, ori de câte ori acesta incerca sa o ia razna. Pacat.

2.    John Grisham. Am devorat, pur si simplu, orice carte de-a lui care mi-a picat in mâna. Actiunea e alerta, plina de tot felul de capcane care iti stârnesc o imensa curiozitate si ai impresia ca romanul ti s-a lipit de degete. Aproape ca nu-i poti da drumul pâna nu-l termini. Câteva din cartile lui au fost ecranizate, in respectivele filme au jucat actori de prestigiu precum Tom Cruise sau Gene Hackman („Firma”), Tommy Lee Jones sau Susan Sarandon („Clientul” – cu ocazia asta am constatat cât de bine face pe prostul Tommy; e actor complet, ce mai!), dar si lautarese in ale actoriei precum Julia Roberts („Cazul Pelican”), si au avut, ca o consecinta fireasca, un enorm succes. Dar…caci exista si un „dar” (asa cum exista si un „caci”), omul nostru nu se poate dezbara de marota lui si pace. In absolut toate romanele (cel putin in toate romanele pe care le-am citit, sper ca nu mi-a scapat vreunul care sa fie diferit) avem de-a face cu avocati straluciti, chiar daca nu intotdeauna morali, cu judecatori relativ multilateral onorabili (autorul, ca avocat ce este, are intelepciunea de a nu-i supara prea tare pe cei ce impart dreptatea, caci nu se stie niciodata) si cu politisti, angajati ai FBI  sau procurori complet cretini. Faptul ca acestora din urma li se intâmpla sa rezolve cazurile se datoreaza in exclusivitate zvâcnirilor de constiinta ale avocatilor destepti, nicidecum propriei inteligente. Am o viziune in legatura cu urmatoarea sa „creatie”: un avocat beton se casatoreste cu un politist imbecil, dupa ce se intâlnesc pentru prima data in sala de judecata „patronata” de un judecator afro-american bine intentionat. Ce vreti?, iubirea nu poate fi explicata! Si vor trai fericiti pâna la adânci batrâneti, pe banii avocatului. Pam pam!

3.   Adrian Paunescu. Pentru omul asta muream de gât in adolescenta cu oricine incerca sa spuna ceva urât despre el sau despre Cenaclul Flacara. M-am certat violent chiar si cu profesoara de limba româna pentru autorul genialei „Repetabila povara” si numai faptul ca tatal meu era profesor la acelasi liceu m-a scapat de corijenta cauzata mai degraba de efervescenta mea (bine, cearta plus un comentariu cam prea personal al baladei „Miorita” intr-un extemporal). I-am citit imensa „De la Bârca la Viena si inapoi” in doua nopti, pentru ca se procura pe sub mâna si am avut sansa ca o colega de-a mea sa o aiba. Mi-a dat-o doar pentru 3 zile, ca mai erau si altii la rând! Era o perioada in care imi alegeam prietena in urma unui scurt examen eliminatoriu: trebuia sa recite o poezie de-a lui Paunescu. Sau sa cânte un cântecel din Cenaclu, la alegere. Si a venit Revolutia. Dinamismul exacerbat caracteristic poetului nu l-a lasat sa stea doar la masa de scris, a trebuit musai sa intre in politica. Si Paunescu a avut neinspiratia sa se inscrie in PSD, via PSM, dupa o scurta hibernare (hibernare impusa de faptul ca a avut de ales intre a iesi o perioada din atentia lumii sau a fi linsat). A facut-o numai de-al dracului, ca liberalii (la care s-a dus prima data) l-au gratulat cu „iesi afara din sediul nostru, lingaule!”. Prin traditia familiei si prin propriul mod de a gândi, Paunescu a fost intotdeauna un profund liberal. Dar s-a aplecat sa scurme in grajdul pesedist, cam impotriva propriei fiinte, iar dupa Revolutie cenaclul lui a ajuns o prelungire nesemnificativa a ceea ce a fost inainte. Si el n-a prea mai creat nimic important. La colt pe coji de nuca, socialist impostor ce esti!

4.    Mihail Sadoveanu – pentru intreaga activitate. Cum te poate dezamagi cineva pe care oricum nu l-ai placut niciodata? Inainte de a lua contact cu scrierile lui, mai toata lumea din preajma mea mi l-a laudat si ma asteptam cu vadit interes sa invat sa citesc pentru a afla direct de la sursa ce inseamna maretia scriitoriceasca. „Dumbrava minunata” mi-a indus sentimente amestecate si, nu stiu de ce, am simtit un dezgust  instantaneu fata de autor. Iar in scoala am avut obligatia de a citi „Neamul Soimarestilor”, care imi provoaca si acum strângeri de stomac numai la auzul titlului. Am crezut ca mi se pare (prea imi spusese toata lumea ca e bun) si am incercat si altceva. In van. Toate scrierile lui pe care le-am incercat m-au trecut prin aceeasi placere ca atunci când mi se impunea ingurgitatul de ulei de peste, pe sadicul motiv ca e sanatos.

5.   Corneliu Vadim Tudor. In ciuda aversiunii quasi-totale pe care am avut-o fata de acest personaj cam de când am auzit de el, nu m-am putut abtine sa nu-i recunosc o oarecare eruditie, dublata de o ironie saltareata, sa-i citesc (sau sa-i ascult) cu relativa placere poeziile si chiar unele scrieri sportive sau de tip „pamflet”. Mereu am avut senzatia ca omul asta e capabil de  mai mult si, in ceea ce-l priveste, traiesc intr-o continua asteptare. Din nefericire pentru el si pentru literatura, iesirile paranoice din mediul politic i-au obturat calea catre o mare creatie. Sper ca nu definitiv. Ce oare l-ar determina pe omul asta sa-si lase naibii pornirile isterice la o parte si sa se concentreze doar pe scris literatura? Poate ca o experienta la limita, traumatizanta, ca de exemplu sa fie lasat liber si in pielea goala pe undeva prin HARCOV pentru vreo 3 zile, l-ar aduce cumva acolo unde n-a dat semne ca ar fi: cu picioarele pe pamânt. Dar nu prea apasat. Trebuie sa ramâna totusi scriitor, remember?

Exista, desigur, o multime de scriitori pe care nu-i agreez. Dar macar la cei de mai sus am avut, la un moment dat, pretentii….

Pe voi care scriitori v-au dezamagit? Si de ce?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=HQZQXFZpTmQ]

Raspunsuri Dragos:

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

Cand am intrat la facultate. Pe atunci se dadea examen…

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

Nu cred ca exista pe lume un om pe care sa nu-l fi dezamagit intr-un mod anume. Cel mai tare? Habar n-am…

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

Nu exista asa ceva.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?

Ironia. Multora nu le prea place, dar ma accepta….

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

In principiu n-as face nimic doar pentru bani. Depinde de context.

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?

Cititul.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

In prima excursie pe care am facut-o la Paris.

8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

Turarea de neam prost a motoarelor de automobile sau scutere si sunetul bormasinii duminica la ora 14.00.

9. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat?

Cand am dat examenul pentru permisul auto. M-am comportat ca un catel de doua saptamani, imi venea sa ma duc la baie din 5 in 5 minute.

10. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?

Luna de pe cer.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

Lucram in cercetare, n-aveam ce face si doua colege m-au fardat. Si am uitat sa ma spal inainte de a pleca spre casa…

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

–

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

Intotdeauna imi e greu sa spun adevarul.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

Orasul de resedinta!

15. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?

In principiu incerc sa fac, nu sa vorbesc.

16. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

Nu prea stiu sa mint natural, cam toate scuzele mele sunt proaste, mereu sunt “prins”.

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

Nu exista asa ceva. Daca iubesc o persoana, ii iert orice.

18. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?

Un iepuras de plus. Ii faceam si injectii cand era bolnav…

19. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

Pe clan.

20. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

Evident, pe fiinta cea mai apropiata mie. Dar de obicei eu sunt ala protejatul.

21. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

Genetica si evolutionism.

22. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

As zice ca mama. A murit in urma cu 18 ani si inca imi lipseste.

23. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

Din fericire sunt inconjurat de oameni intelegatori. Fiecare ma intelege in alt sens.

24. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

“Izvor”

25. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

Acasa, normal.

26. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a facut vreodată?

“Esti sexy” (DAR mi s-a spus cu mai multa vreme in urma).

27. Care e persoana care te face sa râzi, să te simţi relaxat?

Nu exista o persoana anume. Eu rad din orice….

28. Pentru ce te rogi cel mai des?

Pentru sanatate.

29. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

Parintii.

30. Care a fost primul tău vis împlinit?

Sa fac sex, logic.

31. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?

La 6 ani, in prima zi de scoala. Abia cand am terminat orele am realizat ca o sa trebuiasca sa revin si a doua zi …

32. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

Pai…secolul asta n-a inceput de prea multa vreme, nu exista nicio inventie care sa-mi fi schimbat viata. As fi zis internetul – dar inventia apartine secolului trecut…

33. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de acelasi sex cu tine?

Cand am facut striptease impreuna cu 3 fosti colegi la o petrecere din firma. Nu mai tin minte exact, dar mi s-a povestit cum ca ne-am si sarutat…

Raspunsuri Nice:

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

Daca au fost vreodata, cu siguranta au simulat perfect indiferenta. :P

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

Cred ca pe ai mei parinti. :(

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

Sa-i ascult si sa-i inteleg pe ceilalti.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?

Ii las pe ei sa-si exprime nemultumirile vis-a-vis de persoana mea.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

Sa muncesc!!?? Am descoperit recent ca e teribil. :) :P

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?

Corectitudinea.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

La 19 ani.

8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

Sunetul duios de picamer  la 7 dimineata in fata blocului meu.

9. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat?

Next, pls.

10. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?

Daca realizezez ca  nu-l pot avea, nu ma atrage atat de mult incat sa fiu tentata sa-l fur. Atentie, aici vorbim de lucruri, nu de persoane.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

Cand m-a prins controlorul la mare fara bilet.

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

Ma simt blocata de fiecare data cand sunt acuzata de ceva ce nu am facut, de lucruri abominabile, lucruri pe care nu le-as savarsi pentru nimic in lume. Intru rapid in stare de soc cand cineva are tupeul sa ma acuze de ceva ce chiar el facuse sau spusese. Nu stiu cum sa reactionez, raman impietrita, fara replica, minute bune. Cand ma dezmeticesc e deja prea tarziu…

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

Cand acel adevar ar fi durut sau ranit o alta persoana. Evit acest lucru.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

Am mai raspuns la intrebarea asta…

15. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?

Pai ce ar fi de discutat?? Sexul se practica, nu se dezbate.  Ce facem aici, simpozion? :P Cel mai mult in viata  am detestat intrebarea “vrei sa faci sex cu mine”? Cum este posibil ca un barbat sa intrebe o femeie(si aproape necunoscuta) asa ceva? E cea mai clara dovada ca acel om nu te respecta si te considera un simplu obiect sexual. De unde atata tupeu la unii barbati?

16. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

Nu folosesc scuze, obisnuiesc sa spun adevarul. Nu am de ce sa ma ascund.

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

Sa ma minta in fata, senin, cu zambetul pe buze, stiind clar ca in urmatoarea clipa voi descoperi adevarul. Sa inceteze sa ma mai iubeasca. Sa plece…la alta.

18. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?

O papusica roscata, cu ochii verzi, frumusica si tare simpatica. Rusoaica, evident. :)

19. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

Pe familie.

20. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

Pe toti cei dragi.

21. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

Turism, tari europene.

22. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

VACANTA! :( :( :(

23. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

Cand vine vorba de job. Toti cred ca e ceva feeric, de vis, super linistitor, super, super, super din toate punctele de vedere.

24. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

Alinare.

25. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

Acasa.

26. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a facut vreodată?

Persoanele de la care asteptam complimente nu le-au facut niciodata, asa ca, nu mai conteaza.

27. Care e persoana care te face sa râzi, să te simţi relaxat?

O caut inca.

28. Pentru ce te rogi cel mai des?

Pentru sanatate.

29. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

Parintii.

30. Care a fost primul tău vis împlinit?

Nu am indraznit sa visez. Eu am avut dorinte.

31. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?

Nu cred ca exista un asemenea an. Niciun eveniment de o asemenea anvergura nu s-a produs pana acum in viata mea.

32. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

Internetul, nu exista dubiu.

33. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de acelasi sex cu tine?

Ne-am mangaiat si sarutat in joaca. Eram niste copile. Nu se pune. :P

Pentru ca are 33 de intrebari, nu imi permit sa oblig pe nimeni sa faca aceasta leapsa. Asadar, merge catre cine are chef si timp pentru a raspunde la ea, daca exista vreun doritor, imi spune si ii trec numele in articol.

Si-au aratat interesul pentru preluarea lepsei: Black Angel si Vacitim.

Intrebare: Daca orice om pe lume isi are locul sau, asa cum zic inteleptii, atunci de ce se simt uneori oamenii atât de strâmtorati?

Raspuns: Fiindca fiecare vrea sa ocupe locul celuilalt.

_

Daca aveti impresia ca aceasta e o povestire budista, va inselati. Este una hasidica, iar raspunsul este al lui rabi Avraam Iacob din Sadagura.

_

Dar am si o poveste budista.

Intr-un templu shaolin:
Discipolul:
– Prea intelept si onorabil Maestru, poti sa-mi explici
diferenta dintre o perla si o femeie?
Maestrul:
– Diferenta, gandacel mic si umil, consta in faptul ca perla
poate fi insirata pe la ambele capete, iar femeia numai pe la un capat.
Discipolul confuz:
– Dar, Maestre, da-mi voie sa contrazic intelepciunea ta
himalayana, dar am auzit ca unele femei se lasa insirate pe la ambele capete!
Maestrul (cu un suras):
– Pai acelea nu sunt femei, sunt adevarate perle.

Hmmmmm….as putea spune ca ironia era (si este) universal valabila in mintile cu adevarat intelepte…

Cu ceva timp in urma anuntam pe blog ca voi pleca in Spania. Si iata ca momentul “mult visat” a sosit.  Veti intelege catre sfarsit rostul ghilimelelor. De azi intr-o saptamana voi fi in Costa Brava. Zona din nordul Barcelonei care cuprinde Costa Brava si Costa Maresme este definita cel mai bine de cuvantul diversitate. Nci vorba de  peisaje uniforme sau un anume tip de vegetatie. O multitudine de imagini diferite: golfulete, plaje izolate, paduri de pini, zone stancoase se succed pe masura ce turistul avanseaza intr-o directie sau alta pe coasta.

Lloret de Mar este cea mai mare si mai animata statiune de pe Costa Brava si este renumita pentru numeroasele posibilitati de distractie si viata de noapte. Calella este una dintre primele statiuni turistice din Catalunia si capitala turistica a Costei Maresme. Plaja larga cu nisip granulat, echipamente adecvate si proximitatea orasului Barcelona fac din aceasta statiune locul ideal de petrecere a vacantei. Santa Susana este una dintre cele mai noi statiuni de pe Costa Maresme si  ofera o plaja larga, o atmosfera moderna si cele mai noi si mai confortabile hoteluri.

Intalnirea cu toate aceste locuri, cu Spania insasi, ma lasa indiferenta, nu-mi provoaca nici cea mai mica emotie.  Tarmurile dantelate cu golfulete limpezi nu-mi spun nicio poveste, stancile maiestoase nu-mi dau fiori, iar coastele salbatice scaldate de soare nu ma ispitesc sa ma odihnesc pe nisipul auriu. Castelele romantice nu ma invita sa le trec pragul, marea, in diferitele ei ipostaze, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii, altadata o sursa a vietii, va fi acum o sursa de  nemarginita tristete si desertaciune. Nici briza nu va reusi sa-mi alunge gandurile istovitoare si nici soarele sa-mi incalzeasca sufletul impietrit. Doar la 60 de km distanta, Barcelona lui Gaudi, atat de laudata si admirata, desemnata cel mai frumos oras european,  nu va reusi sa-mi straneasca interesul, iar farmecul ei va incanta alte inimi. Ironia sortii, altadata terifiata de posibilitatea zborului cu avionul, aceasta perspectiva ma lasa acum rece. Am devenit dintr-o data mult prea curajoasa sau prea indiferenta, gata de a infrunta senina moartea.

Sunt curioasa care va fi discursul la intoarcere…