Anotimpul libertatii depline, al soarelui arzator si al iubirilor efemere  se apropie cu pasi repezi, ieri a fost deja o caldura tropicala in Bucuresti, iar gandul m-a dus spre mult asteptata vacanta de vara. In toropeala care ma cuprinsese in drumul spre serviciu, ma imaginam deja  pe o plaja exotica, neaparat pe un sezlong, la umbra unui palmier, savurand un cocktail cu multa gheata.

Si iata-ma in Hawaii, una din destinatiile mele de vis , intr-o plimbare prin vant catre o plaja neprotejata cu valuri periculoase, Papakolea sau Plaja Green Sand, pentru a admira marea atractie a acesteia, nisipul din olivina verde-smarald. Olivina este primul mineral care se cristalizeaza cand se raceste lava bazaltica, el se mai gaseste si in Islanda si pe Luna. Mereu am fost curioasa in legatura cu plajele in culori stranii, am simtit impulsul nestavilit de a le vizita cu orice pret, de a trai magia unei alte lumi.

De aici ma indrept spre frumoasa Plaja Punaluu Black Sand, incadrata de cocotieri si batuta de valuri albastre, pentru a vedea ineditul acesteia, nisipul negru ce provine din roca vulcanica, depusa sub forma de lava si racit treptat in urma contactului cu oceanul.

Tot in Hawaii, in insula Maui nu pot rata Kaihalulu, numita si Plaja Red Sand, o alta minune a naturii, cu nisipurile sale atat de rubinii, erodate de conul de cenusa din apropiere,  fiind vesnic incadrata de o mare inspumata de culoare albstru-verzui si crem.

Insa cel mai mult ma intriga si ma fascineaza plaje albe cu nisip coraligen, iar preferatele mele sunt cele din Dominica si Cuba. Locul ideal pentru a te bucura in voie de frumusetea peisajului tropical, o imbinare armonioasa de plantatii de trestie de zahar, paduri de palmieri, plaje cu nisip incredibil de fin si alb, iar in fundal freamatul neobosit al marii este Punta Cana din Dominica.

Insa, cel mai alb nisip din lume(intrat si in Cartea Recordurilor) se spune ca ar exista la  Hyams Beach, in New South  Wales, Australia. Perfectiunea albului e coplesitoare!

In Ben Sur, California exista o plaja cu nisip ceva mai neobsinuit, in nuante roz-violet,  unde mereu am sperat sa ajung: Plaja Pfeiffer

O alta destinatie la care visez de ceva timp, ca iubitoare a stilului mediteranean, o constituie locul unde romantismul este la el acasa, unde  nisipul este mai auriu si mai fierbinte, satele de pescari mai pitoresti, unde gasesti si munti, si castele, si lacuri sau rauri, toate condimentate cu soare prietenos din belsug. Este vorba de cel mai sudica regiune a Portugaliei, Coasta Algarve. Din acest colt paradisiac de lume, aleg pentru o vacanta de neiutat, partea de la vest de Faro, formata din stanci inalte, care separa golfuri mici cu nisip. Ce poate fi mai minunat? :wub:

Cea mai frumoasa zona de coasta a Italiei, o combinatie fantastica de stanci abrupte, sate idilice ce coboara sprintene inspre mare, drumuri ametitoare, gradini luxuriante, ape de peruzea si pante muntoase impadurite, Costiera Amalfitana se intinde de-a lungul Peninsulei Sorrento, un promontoriu marginit de stanci, proiectat din interiorul continentului pana in extremitatea sudica a Golfului Napoli. Este, poate, visul meu suprem in materie de turism pentru ca natura este intr-adevar senzationala, iar atmosfera e ca desprinsa din film. Cladirile sapate efectiv in versant cu o arhitectura ce uimeste prin multimea detaliilor, prin finete, viziune si grandoare,  plantatiile de lamai si maslini, golfurile romantice, nisipul fin al plajelor, marea de culoarea azurului, te ispitesc sa le vizitezi macar o data in viata.

Asta inseamna spectaculos in viziunea mea!

In Grecia am fost de doua ori insa mi-au ramas cateva locuri de vizitat. In primul rand trebuie neaparat sa ajung in micuta insula situata in sudul arhipelagului Cicladelor, Santorini, pentru a vedea lacul cu apa albastra, care s-a format pe locul unui vulcan foarte vechi care, conform legendei, a distrus continentul pierdut, Atlantis, atunci cand a erupt acum 3500 de ani, ingropand orasul antic Akrotiri  sub tone de cenusa, plajele sale cu nisip negru si cel mai impresionant apus de soare din lume.

Si tot din Grecia, insula Zakynthos, aflata la sud de Kefalonia, are ceva special, care ma atrage ca un magnet: Plaja Epavei, cu faleze spectaculoase si ape albastre si limpezi.

Din motive obiective si aceasta vara mi-o voi petrece tot  in Bucuresti. Daca ar fi sa plec undeva si as avea bani suficienti as alege cu siguranta una din destinatiile prezentate mai sus. Voi ce planuri de vacanta aveti?  Aveti o destinatie preferata la care visati sa ajungeti intr-o buna zi?

surse foto: aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici , aici si aici.

Bibliografie: ghid turistic ” Grecia”, autor Mike Gerrard; ghid turistic “Italia”, autor Tim Jepson; ghid turistic “Hawaii”, autor Rita Ariyoshi.

Israel, Iordania

Surprafata:1020 kmp; Ad. max 398 m(433 m?)

Originea depresiunii: tectonica

Aflata la cea mai mica altitudine de pe Terra, suprafata neteda de apa a Marii Moarte – de fapt un lac interior – este strapunsa ici-colo de coloane de sare. Pe alocuri , bucati mari de sare plutesc asemenea unor aisberbuguri ce se faramiteaza. Acest tarm aproape lipsit de viata este scena pe care s-a petrecut istoria biblica a sotiei lui Lot. Privind inapoi, spre prapadul ce lovise Sodoma si Gomora cu foc si pucioasa , femeia a fost pe loc transformata in stanca de sare. Unii arheologi considera ca cele 2 cetati zac si astazi sub apele putin adanci din zona de sud a marii.
Aflat la 398 m sub nivelul marii, lacul este situat la extremitatea vaii Iordanului, la nord de Marele Rift African. Pe alocuri, apele Marii Moarte au o adancime de 400 m, acolo fundul ei aflandu-se la 0,8 km sub nivelul marii. Marea Moarta are o lungime de aproximativ 80 km, masurand 18 km in cel mai lat punct al sau.

Lacul este impartit in doua de peninsula El Lisan : partea din nord este mai mare si mai adanca, iar in cea sudica – adanca in medie de numai 6 m – se afla coloanele de sare. Acestea reprezinta de fapt partea superioara a uni strat de sedimente a caror depunere a inceput cu peste 2 milioane de ani in urma. Apa Iordanului si a altor rauri mai mici s-a evaporat rapid in arsita zilelor de vara, in care temperatura trecea de 50 de grade, lasand pe fundul lacului resturi de argila , nisip, sare si ghips. In iernile foarte umede in Marea Moarta zilnic se varsa 6 milioane tone de apa. In lipsa evaporarii, nivelul lacului ar fi crescut cu circa 3 m in fiecare an. De la inceputul secolului XX insa, nivelul apei a scazut, in parte ca urmare a climei in schimbare, dar si din cauza ca Israelul si Iordania scot apa pentru irigatii din Iordan si din celelalte rauri care se varsa in lac. Plantele si animalele sunt rare aici. Doar cateva organisme unicelulare supravietuiesc in apa Marii Moarte, al carei continut de sare este de 6 ori mai mare decat cel al oceanelor.  Regina Cleopatra a Egiptului a obtinut exclusivitate pentru producerea cosmeticelor si produselor farmaceutice din extractele de la Marea Moarta, dupa ce Marc Antoniu a cucerit zona de dragul ei. Caravanele sale de camile  strabateau desertul Sinai pentru a aduce extractele minerale si mal din Marea Moarta.

Nabateenii au descoperit valoarea bitumului folosit de egipteni la imbalsamarea mumiilor.

Aristotel a scris despre valoarea terapeutica a apei sarate din mare. Romanii isi tratau anumite boli de piele in apele sarate ale Marii Moarte(ei au denumit intinderea de apa Lacus Asphaltites – Lacul de Asfalt – deoarece plajele din jur si fundul sau este tapisat cu o crusta de saruri de culoarea asfaltului).

Regiunea inconjuratoare este, in general, dezolanta. Versantii grabenului, constituiti din roci tari, apartin muntilor Iudeii – in vest, Moabit – , in est si sunt lipsiti de vegetatie. Nu departe de tarmul Marii Moarte, la 2 km vest, in pestera de la Qumran s-au descoperit in 1947 documente, vase de lut, resturi ale unei culturi materiale care totalizeaza in jur de 40.000 de fragmente de suluri de piele cu o vechime de peste 2000 de ani. Tot pe versantul vestic al lacului se gasesc ruinele cetatii Masada, renumita prin rezistenta “zelotilor” la asediul armatei romane(anii 66-73 d.Hr.).

Izvoarele calde si temperatura ridicata a lacului tot timpul anului au determinat valorificarea balneoterapeutica a acestuia.  Dintre statiuni se evidentiaza En Gedi, o adevarata oaza.

Este socotit cel mai mare loc de tratament natural. Are 330 de zile insorite pe an. Este apa cea mai sarata si bogata in minerale de pe planeta.

Akan

Japonia

Suprafata: 13 Kmp; Ad. max: 45 m

Originea depresiunii: vulcanica

In partea nord-estica a insulei Hokkaido, intr-un crater vulcanic de tipul caldeirei, strajuit de doua varfuri vulcanice, Oaka-dake(1371m) si Meakan-dake(1503m), se gaseste lacul Akan, cel mai cunoscut din Japonia. Popularitatea lui se datoreaza unei alge numita de japonezi “marino”, care are dimensiuni cuprinse intre 20 si 30 cm si care este cunoscuta in botanica sub numele de Cladophora sauteri. Guvernul japonez a declarat alga ” Natural Treasure” in 1921. In 1950 s-a organizat prima editie a Festivalului Marino, iar de atunci manifestarea se desfasoara anual, pe durata a trei zile, in luna octombrie.

Dezvoltandu-se pe fundul lacului, ea apare la suprafata numai atunci cand apa este perfect linistita si luminata de razele soarelui.  Dupa cum era de asteptat, planta, impreuna cu lacul Akan, are o legenda. Se spune ca, intr-un sat aflat aproape de lac, locuit pe timpuri de populatia ainu, traia o fata, Marino, care iubea un baiat sarac ca si ea. Cand totul era pregatit pentru nunta tinerilor, apare un samurai din castelul de pe malul lacului Akan si o rapeste. Marino, in disperarea ei, s-a aruncat in lac, transformandu-se in floare.

Atunci cand timpul este frumos, iar apa linistita si calda, marino se ridica la suprafata sa-si revada iubitul. Acesta planta, cu ecologia ei deosebita, dar invaluita in leganda, a reusit sa atraga foarte multi vizitatori, oamenii calatorind sute si mii de kilomentrii din intreaga puzderie de insule nipone ca sa o vada pe Marino. Cei care au aceasta sansa se intorc acasa fericiti si cu credinta ca totul le va merge bine. De aici si denumirea de “Lacul fericirii” sub care mai este cunoscut in Japonia. Mirajul lacului, bogatia floristica(padurile vesnic verzi, rhododendronii, azaleele), faunistica(ursii, cainii enot, iepurii albi) si relieful vulcanic au dus la delimitatarea in aceasta regiunie, inca din 1934, a Parcului National Akan cu o suprafata de 87.500 ha.

Ness(Loch Ness)

Marea Britanie

Suprafata: 56,4 kmp; Ad. max: 230 m

Originea depresiunii: tectono-glaciara

Acest lac ocupa partea nord-estica a santului tectonic scotian Glen Mor. Este al doilea lac ca adancime din Scotia, dupa Loch Morar, cu 310m, dar cu cel mai mare volum de apa dulce dintre toate lacurile din Marea Britanie(7,2 km3). Loch Ness face parte integranta din renumitul Canal Caledonian, axat pe falia Glen Mor, care leaga Marea Nordului de Oceanul Atlantic, mai precis Moray Firth cu Firth of Lorne.

Tarmurile lacului nu sunt prea ospitaliere. Tarmul nord-vestic este impadurit si, tot aici, este amplasata o sosea moderna ce leaga localitatile Fort Augustus-din capatul sud-vestic al lacului – si Iverness, din partea nord-estica, la iesirea din Canalul Caledonian in Moray Firth. La poalele padurii si pe tarmul lacului se gasesc ruinele castelului Urquhart.

Loch Ness isi leaga renumele de “existenta” in lac a unui animal iesit din comun, ca forma si marime, care a fost numit Loch Ness Monster sau prescurtat Nessie.  Cu toate ca prima data a fost mentionat intr-o cronica aproximativ din anul 565, valva cea mai mare s-a produs in secolul 20, incepand din anul 1933, ca urmare a relatarilor facute de mai multe persoane – exploratori, amatori si chiar oameni de stiinta. Prima descriere mai detailata dateaza din 1934 si apartine lui Alex Campbell, inspector din industria pestelui si “martor ocular” al aparitiei acestui monstru: “un cap turtit de reptila pe un gat de lebada se inalta la 2 m deasupra apei, trunchiul negru, curbat, avea o lungime de cel putin 9 m”. De atunci, numerosi curiosi si exploratori de diferite pregatiri au intreprins investigatii pe Loch Ness pentru surprinderea monstrului. Rezultatele sunt extrem de controversate, unele confirmand, altele infirmand total existenta unui asemenea animal. S-a incercat sa se explice si “baza materiala” a acestor aparitii ale monstrului, punandu-se accentul pe particularitatile lacului, cu seisele si mirajul produs in timpul iernii si al primaverii.

In legatura cu acest monstru, profesorul de biologie Roy Mackal de la Universitatea din Chicago crede ca este vorba de o molusca gigantica, un hibrid intre o specie de animal necunoscut si un melc supradimensionat. In ultimii ani, Loch Ness a fost supus unor cercetari intensive cu aparatura moderna fara sa se ajunga la un rezultat promitator. In vara anului 1973, o expeditie americana a obtinut 5 fotografii subacvatice in culori, in care s-ar putea observa cu indulgenta , o coada de peste. Aceste fotografii, puse la un calculator, au dat posibilitatea unor zoologi sa apecieze ca este vorba de coada unui animal submarin de mari proportii.

Din toata valva produsa asupra monstrului din Loch Ness a castigat turismul. Dintr-o regiune mai putin cunoscuta si cercetata, astazi, in sezonul estival, lacul a devenit un adevarat loc de pelerinaj.  Alti frati ai lui Nessie: in Japonia s-a creat un Kussie, in lacul Kutcharo, iar in Columbia Britanica “a aparut” un Ogopogo, in lacul Okanagan(hilar este ca lacul Okanagan a fost contruit recent de catre om pentru hidroenergie si evident ca un animal preistoric nu avea cum sa-l locuiasca).