Ma gandeam zilele astea cat de mult ma pot insela in privinta oamenilor. Ori sunt ei foarte vicleni si prefacuti, ori sunt eu prea naiva. Deocamdata nu am gasit raspunsul corect, mai meditez…  Se spune ca abia dupa ce te certi cu cineva, afli adevarata sa parere despre tine. Dar oare ce te face sa-ti pierzi timpul cu o anumita persoana, sa stati ore intregi la discutii, sa mergeti impreuna in concedii, sa iesiti in parc la plimbare sau la cafea in oras, daca in sinea ta o dezaprobi si gandesti negativ despre ea?  Din obisnuita, comoditate, pentru ca ti-e greu sa renunti la ea dupa atata timp de prietenie, pentru ca va leaga amintiri frumoase si eventual secrete? Sau abia dupa ce va certati realizezi cum era de fapt?  Dar nu oamenii si comportamentul lor derutant si de neinteles pentru mine constituie tema acestui articolas, azi am decis sa va vorbesc despre prietenul meu cel mai bun. L-am descoperit acum vreo 4 ani, dupa o lunga perioada de timp (cea mai mare parte a vietii mele in fapt) in care l-am ignorat complet. Deh, prejudecatile astea… Ma temeam sa nu cumva sa ma atasez prea mult, astfel incat sa nu mai pot trai fara el. Ulterior, temerile mele s-au dovedit a fi intemeiate, dar acum nu consider ca este o dependenta periculoasa, ci una mai degraba benefica. A, si nu este un el, ci o ea. Aveti povestea ei aici.
Pot spune ca avem o relatie perfecta, imi ofera tot ce-mi doresc: energie, o senzatie de confort fizic si psihic, vitalitate, pofta de viata, imi alunga plictiseala si oboseala, constituie un stimulent pentru agerimea gandirii, agilitatea reflexelor, performanta fizica. Desi imi place sa dorm mult dimineata, deseori ma ridic mai devreme din pat tocmai pentru ca stiu ca miliardele de ganduri negre ce nu-mi dau pace, pot fi alungate doar de ea, inlocuindu-le cu unele ceva mai optimiste. Ea, cafeaua…

Initial imi placea sa beau lapte cu cafea. Adica o tona de lapte si un strop de cafea. Tin minte ca in vara lui 2005, in Grecia fiind, ma ingrozea si plictisea teribil ritualul prietenei cu care imparteam camera, care nu pleca dimineata la plaja fara sa-si bea cafeaua. Pur si simplu nu o intelegeam… Dupa vreo 2 ani de la acel moment, prin 2007 cred, am luat si eu primul contact cu cea care urma sa devina…my best friend. Cu alte cuvinte, cu drogul. Specialistii spun ca orice drog se caracterizeaza prin trei elemente: toleranta, dependenta fizica si dependenta psihica. Toleranta se exprima printr-o pierdere treptata a sensibilitatii fata de drog, motiv pentru care organismul cere cresterea dozei. In cazul cafelei acest lucru nu se întampla, fiecare ceasca de cafea e stimulenta si suficienta. In schimb, exista o relativa dependenta fizica; sistarea brusca a cafelei se poate insoti de dureri de cap, senzatia de ameteala si de somnolenta (in medie la un individ din doi). Dar acest sindrom dureaza putin. Iar în ceea ce priveste dependenta psihica (de tipul a fi în stare de orice pentru a procura drogul), aceasta nu exista.
Despre cafea se mai spun înca o multime de lucruri care sunt, din perspectiva cunostintelor actuale de specialitate adevarate sau false. De exemplu:
– are efect diuretic (adevarat)
– provoaca stare de voma (fals)
– dilata bronhiile (adevarat)
– e vasodilatator (fals, cel putin la nivelul creierului si al rinichilor)
– are efect de slabire (fals)
– contine vitamine (adevarat, de exemplu, o ceasca de cafea acopera 20% din nevoile zilnice de vitamina PP).

Intre timp, preferintele mele s-au schimbat radical. De la cafeaua light, cea cu o tona de lapte si doua lingurite de zahar, am ajuns azi la a “degusta” exclusiv cafea simpla, black. Si musai Jacobs.  Exclusiv cat sunt acasa, caci atunci cand sunt in oras sau in concediu, optiunile mele se indreapta spre:

1. Moccacino – actuala mea pasiune

2. Cafea in 4 culori

3. Cafea in 3 culori

4. Cappuccino

5. Expresso

6. Ice Coffee

7. Irish Coffee

8. Liqueur Coffee

9. Bahamas Cafe

…precum si alte sortimente ca:

Concluzie:

Cine ma binedispune in momentele de deprimare si tristete maxima ? Cine nu ma dezamageste niciodata? Cine nu ma acuza si nu ma judeca? Cine imi citeste gandurile si le pastreaza numai pentru ea? Cine ma inconjoara cu aroma si caldura ei dimineata de dimineata?

…my best friend, of course.

Autorul moral e Ada. Nu eu!

Flavius si Andrada se iubesc in oraselul lor curat si cochet din inima judetului Dolj. Chiar daca se iubesc, fortele intunericului se arunca asupra tinerilor indragostiti luând forma parintilor. Caci Alexandru, membru PSD, tatal lui Flavius, nu se mai intelege cu Ion, tatal Andradei, chiar daca si el a fost membru PSD, actual membru PDL. In urma “tradarii” lui Ion, Alexandru i-a facut un scandal monstru lui Flavius si i-a interzis sa se mai vada cu “cracanata aia bruneta”. Chiar daca bruneta nu era si cracanata.
In sprijinul celor doi insa intervine Stefan, fratele lui Alexandru si fostul iubit al Soniei, mama Andradei, sotia lui Ion. Ei doi fusesera demult, in zorii fesenismului, amanti. Pe vremea aceea erau doar niste tineri si visatori membri de sindicat la Electroputere, insarcinati de partid sa formeze trupe muncitoresti care ba sa-i bata pe huliganii din Timisoara in decembrie 1989, ba sa le rupa picioarele golanilor de la Universitatea din Bucuresti in iunie 1990. Chiar daca erau timpuri de restriste, când mosierii lui Coposu amenintau democratia originala a lui Iliescu, dragostea lor s-a dezvoltat. Atâta doar ca Stefan avea numai o Dacie amarâta si o livada cu bostani, pe când Ion (fost sef la UTC Dolj) fusese mai iute, se privatizase, facuse niste drumuri in Turcia de unde adusese inele de aur si blugi foarte ieftini si, in relativ scurt timp, isi facu o avere frumusica, cu Mercedes la mâna a doua in poarta. Asa ca Sonia a renuntat la dragostea sincera si dezinteresata pentru bostanar ca sa se umple de inelele de aur (chiar daca de 14 k) ale lui Ion. Iar lui Stefan nu i-a mai ramas altceva de facut decât sa-si inece amarul in tuica “doua prune”, cot la cot cu Lili Mov, chelnarita de la bodega Hanu cu Lalele din coltu’ blocului.
Asa ca intelegea prin ce trec Flavius si Andrada. Prin urmare ia legatura cu Viorica, procuror sef adjunct la Procuratura Craiova, fosta prietena a lui Alexandru inainte ca acesta sa se insoare cu Iulia (mama lui Flavius), dar care se casatorise cu Tudor, fost bisnitar, actualmente prosper om de afaceri si proprietar al echipei de fotbal Soimii Bârcii. Ei doi, Tudor si Viorica adica, fusesera nasii de cununie ai Soniei si ai lui Ion si, evident, nasii de botez ai Andradei. Cum Viorica il stia bine pe Alexandru, dar ii stia si mai bine pe Stefan si Lili Mov (cu care …eh, chiar daca la betie, facusera totusi la un moment dat si o partida in trei, nu se stie nici acum daca din greseala sau voit), si având influenta pe care o are orice nas asupra finilor, s-a hotarât sa-l ajute pe Stefan in proiectul lui. Ca sa puna toate lucrurile pe fagasul normal, ii invita la Hanul cu Lalele pe Radoi, seful pe linie de partid al lui Ion si comisar-sef al Garzii Financiare din Dolj, cu care fusese combinata la un moment dat si ramasese in continuare tot asa (chiar daca Radoi are si sotie, pe Saveta, si copii, pe Lulu si Bebe, fiind finul lui Icsulescu, seful PDL Dolj si cavaler templier de ziua a Saptea), pe Terente, seful Politiei Craiova, varul Soniei, mama Andradei, casatorit cu Ilinca, nepoata lui Gheorghe, fost sef CAP Isalnita, actualmente detinator de 4 benzinarii si o televiziune locala, pe Afrodisoaie, judecator, unchi de-al doilea al lui Lili Mov, insurat cu Gherghina, fiica unui patron de restaurante (printre care si bodega Hanul cu Lalele) si pe Danilache, mason (chiar daca doar de gradul 1), individ cu statut obscur, un fel de mafiot local care nu era arestat niciodata din lipsa de probe si care era ruda cu toata lumea, in functie de circumstante. Necasatorit. Ce sa faca, ce sa faca? Cum sa-i impace pe incapatânati, care se certasera ca doi copii cretini, chiar daca pareau oameni in toata firea? Ma rog, ia fiecare câte ‘una mica’ de mai multe ori, pâna când Danilache le spune ca el nu mai poate sta, intrucât asteapta 10 vagoane de tigari (chiar daca fara timbru) din Bulgaria. Si brusc le pica fisa! Vor face o firma! Actionari vor fi Alexandru si Ion, ca firma sa câstige toate licitatiile din zona, indiferent de cine e la putere. Ca cine poate fi vreodata la putere in Dolj in afara de PSD sau PDL? O firma care va fi ‘ocrotita’ de toti cei de la masa, o firma care sa le asigure un trai decent celor doi copii, care vor primi cu ocazia casatoriei un Ferrari din partea lui Danilache, viitorul administrator, permise din partea lui Radoi (cu relatii la Pitesti) si o vila din partea tuturor celorlalti.
Realizând ca Ion a trecut la PDL din pur oportunism, si nu pentru ca ar fi renuntat la duioasa doctrina social-democrata, Alexandru va accepta sa se inteleaga cu viitorul cuscru. Iar Ion n-ar avea de ce sa nu accepte intelegerea, chiar daca il considera pe Alexandru un comunist obosit, cu ceafa cam groasa si cam bronzata.
Iar la nunta vor incerca sa-l invite inclusiv pe Florin Chilian (chiar daca Florin refuza in general sa cânte la nunti si in particular evita sa se bage in relatii mafiote). Chiar daca nu vor reusi, vor gasi pe altcineva. Iar Tudor va avea ocazia sa danseze cu Sonia dupa o pauza de 18 ani. Chiar daca e la bratul altui barbat.

Si chiar daca n-o mai iubeste.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=ruAP7F-yt-8&feature=player_embedded]

A realizat curand ca nu poate trai fara el.

Cand el era trist, era si ea, cand el era vesel , ea zambea fericita. Lumea se prabusea in jurul ei cand se certau sau atunci cand el se supara pe ea.

Constientiza ca era un risc imens  sa-l iubeasca, ca cel mai probabil va pierde totul si va iesi cu inima sfaramata din acest joc, dar daca exista o sansa pentru dragostea lor, nu ar fi regretat  mai apoi ca nu a luptat pentru ea?

Iar pentru el era doar un joc. Cand dragut si fermecator, cand ursuz si distant. Cand o chema, cand o alunga, cand un aprig vulcan in flacari, cand un iceberg plutitor pe marile indiferentei.

De ce ii era asa frica sa piarda ceva ce nici macar nu era al ei? Cu el era ca si cum ai pasi  pe nisipuri miscatoare, in fiecare zi se afunda tot mai mult in capcana dragostei si nu era nimeni  in jur ca s-o salveze din bratele ei din ce in ce mai viguroase.

Chiar si o simpla neintelegere poate distruge totul. Lucrurile simple, marunte, chiar conteaza!

Ajunse si in momentul in care realiza ca  era mai dureros sa plece decat sa ramana. De ce?  Pentru ca nu poti trai fara farama de fericire pe care o poti simti la un moment dat alaturi de cel pe care-l iubesti…

De ce lumea este in haos? Pentru ca omenii sunt fapturi menite sa fie iubite, iar lucrurile sunt create pentru a fi folosite, doar  ca acum e putin invers, oamenii sunt folositi, iar lucrurile(partea materiala) adorate.

Nu-l ura pe el, ci detesta faptele lui. Ar fi vrut sa fie din nou doar o fetita, pentru ca juliturile la genunchi se vindeca mai repede decat o inima franta.

Concluzii:

Lumea crede ca dragostea raneste, dar nu este adevarat. Singuratatea doare.  Respingerea. Umilinta, dispretul si  nepasarea.  Invidia si  gelozia. Pierderea cuiva drag. Acestia sunt dusmanii nostri reali, iar oamenii confunda respectivele  sentimente cu dragostea cand, de fapt, ea este singura din lume care reuseste sa inchida ranile sufletului si ne face sa ne simtim din nou minunat.

Sfarsit:

Fata a inchis pentru totdeauna acel capitol din viata ei. A mers mai departe fara sa se  mai uite niciodata inapoi. A gasit un baiat pe care-l iubeste la fel de mult, dar care o face fericita si are un mesaj pentru cel pe care l-a adorat in trecut: ai grija de sufletul tau, incearca sa fii fericit!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2UkO9viUEdc&feature=related]

Raspunsuri Dragos:

1. Esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. Trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?

Depinde din partea cui vine situatia. Daca e o femeie, aleg umilinta. Daca e un barbat, aleg bataia.

2. 3+4= 5 este posibil?

Da

3.Daca cineva maine iti pune pe masa 1 milion de euro si iti spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?

Hmmmm….in acest moment cel mai bun prieten al meu merita o corectie, dar nici chiar asa. Deci raspunsul acum e “nu”. Mâine, nu se stie….

4. Spui intotdeauna adevarul?

Nu.

5. Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci?

Nu. Si asta nu pentru ca n-as dori compromisul, ci pentru ca sunt inca in cautarea visului.

6. Ai inselat, furat vreodata?

Da.

7. Ce parere ai despre zicala: Creeaza-i unui om DORINTA si se va “…” pe ele principii, vise etc

Face parte din categoria zicalelor nule, ca si aia cu “Ziua buna se cunoaste de dimineata” sau “Cine se scoala de dimineata, departe ajunge”. Aiureli.

8.Ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? Daca da care a fost aceasta.

“Tu nu te mai opresti odata?”

9. Esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alti 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta?

Cred ca imi dau demisia. Desi…fara 5 miliarde s-ar respira mai bine decât fara un milion.

10. Ce aplicatie/formula matematica ne poate da raspunsul =123456789?

Ordonati in sir crescator numerele naturale de la 1 la 9, fara virgula intre ele.

11. Pentru ce suma ti-ai inchiria timp de o saptamana partenera/ul?

Nu obisnuiesc sa negociez peste vointa altora, indiferent daca imi sunt parteneri sau complet straini

12. Dacă nu ai avea ce mânca, ai da în cap cuiva?

Da.

13. Când ai făcut ultima oară sex si cu cine?

As raspunde cu mare placere daca n-ar fi exact intrebarea 13. Aduce ghinion!

14. Îti prinzi partenerul în pat cu o altă persoană, în timp ce fac sex. Cum ai reactiona?

Ma alatur.

15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?

As bea, as bea, as bea, as bea, as bea, as bea, as bea.

16. Dai bani la cersetori?

Da.

17. Maine e sfarsitul lumii. Ai 24 de ore la dipozitie. Ce ai face in aceste 24 de ore?

Sex?

18. Esti intr-o celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. In tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa de toate acestea. Trebuie doar sa-i oferi cele mai groaznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi? Sa te chinuie in continuare sau sa-l chinui tu pe colegul de celula?

Ce conteaza? In 10 ani de stat impreuna atât de aproape unul de altul nici n-am mai sti cine care este. Asa ca oricum ne doare pe amândoi, indiferent de varianta.

19. Intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai groaznic secret al tau. Daca nu-i dai ce si cat vrea va spune tuturor. Daca s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. Ce vei face in continuare?

Imposibil. Cel mai mare secret al meu nu-l cunosc nici macar eu! Asa ca ce ar putea sa se intâmple? As râde sanataos, i-as  ura succes si i-as trânti usa in nas.

20. O parere personala obiectiva despre autorul care ti-a trimis leapsa. Minim 50 de caractere.

Daca e o parere personala, n-are cum sa fie obiectiva…

Raspunsuri Nice:

1. Esti intr-o situatie unde drepturile individului nu exista. Trebuie sa alegi intre Umilinta si Bataie. Tu ce alegi si de ce?

Exclus, in Romania, Uniunea Europeana, ca de altfel cam peste tot in lume, drepturile omului sunt respectate. Dar sa presupunem prin absurd ca ajung intr-o astfel de situatie, nu e suspect  faptul ca mi se da totusi dreptul sa aleg?

2. 3+4= 5 este posibil?

Evident! In Romania orice e posibil! :(

3.Daca cineva maine iti pune pe masa 1 milion de euro si iti spune sa omori pe cel mai bun prieten/a, ai face-o?

Sunt lucruri pe care nu le-as face pentru nimic in lume, iar acesta este unul dintre ele. As mai putea mentiona bungee jumping, saritul cu parasuta, vopsitul parului in culori dubioase(rosu, verde, albastru), realizarea de poze “artistice” in reviste pentru barbati, anumite meserii si lista poate continua la infinit.

4. Spui intotdeauna adevarul?

Incerc sa nu mint, dar daca a spune adevarul inseamna a jigni sau a pune pe cineva intr-o postura delicata, a-l face sa se simta prost, prefer minciuna prin omisiune. Sa nu confundam sinceritatea cu badarania si lipsa bunului simt.

5. Esti la un pas sa iti realizezi cel mai mare vis al tau. Pentru a reusi trebuie sa faci un compromis pe care in mod normal nu l-ai face. De retinut e ca de nu faci acel compromis s-a zis cu visul tau pentru todeauna. Ce faci?

Am constatat ca de cate ori am facut compromisuri am fost ulterior nefericita. Nu e mereu o solutie…

6. Ai inselat, furat vreodata?

Am furat un mar dintr-o livada si imediat m-a prins proprietarul. Sa fim seriosi, cum as mai putea dormi linistita  daca as comite astfel de fapte?

7. Ce parere ai despre zicala: Creeaza-i unui om DORINTA si se va “…” pe ele principii, vise etc

Contine un sambure de adevar…

8.Ti s-a facut vreodata o observatie negativa in pat? Daca da care a fost aceasta.

Asta ar fi culmea tupeului, nu prea indraznesc oamenii sa-mi faca mie observatii in general… I’m bad.

9. Esti in situatia de a decide intr-o situatie fara iesire. Trebuie sa ordoni moartea a unui milion de oameni pentru a salva alti 5 miliarde. Daca nu-i sacrifici pe cei 1 milion , atunci vor muri toti. Care e decizia ta?

Evit intotdeauna situatiile limita.

10. Ce aplicatie/formula matematica ne poate da raspunsul =123456789?

Eu nu stiu decat o singura formula matematica: formula de trei simpla. Cum nu prea se aplica in cazul de fata, merg pe mana lui Dragos.

11. Pentru ce suma ti-ai inchiria timp de o saptamana partenera/ul?

Chiar nu reusesc sa-mi dau seama ce-o fi fost in mintea celui care a inventat aceste intrebari.

12. Dacă nu ai avea ce mânca, ai da în cap cuiva?

Pana la proba contrarie, nu.

13. Când ai făcut ultima oară sex si cu cine?

Fac dragoste, nu sex.

14. Îti prinzi partenerul în pat cu o altă persoană, în timp ce fac sex. Cum ai reactiona?

Deocamdata nu am fost pusa in aceasta postura, dar stiu ce nu as face: NU M-AS ALATURA! :P

15. Daca ai fi Dumnezeu pentru o zi care ar primele 7 lucruri pe care le-ai face?

As crea o noua planeta de genul Terrei. Si apoi m-as duce sa traiesc acolo. Restul e irelavant.

16. Dai bani la cersetori?

Extrem de rar.

17. Maine e sfarsitul lumii. Ai 24 de ore la dipozitie. Ce ai face in aceste 24 de ore?

As medita la nemurirea sufletului.

18. Esti intr-o celula de 2/2 cu inca un partener de 10 ani. In tot acest timp ai fost pus/a la cele mai groaznice chinuri posibile. Intr-o zi ti se ofera posibilitatea de a scapa de toate acestea. Trebuie doar sa-i oferi cele mai groaznice chinuri colegului de celula timp de 2 ani. Ce alegi? Sa te chinuie in continuare sau sa-l chinui tu pe colegul de celula?

Nu am cum sa ajung la inchisoare pentru 10 ani. I’m not that bad. :P

19. Intr-o zi te suna cineva si iti spune ca stie cel mai groaznic secret al tau. Daca nu-i dai ce si cat vrea va spune tuturor. Daca s-ar afla, acel secret ar distruge tot ce ai cladit, ai pierde totul. Ce vei face in continuare?

N-am secrete atat de importante.

20. O parere personala obiectiva despre autorul care ti-a trimis leapsa. Minim 50 de caractere.

Talentata, tonica, simpatica si extrem de ambitioasa, Ada este o persoana care pare ca stie ce vrea de la o varsta foarte frageda. Inteligenta si maturitatea deosebite au impus-o ca un model printre tinerii din generatia ei. :)

Sunt curioasa care sunt lucrurile pe care le-ar face Diana, Nora, Andreea, Lusio, Vis, Julien Sorel, Alina , Black Angel, Chocolatfollie, Cristian Dima, Delia, Diana Emma,  Grapefruits, Happygirls, Ioana Constantin, Klausen, Lilly, Malli, Marrynusha, Miscellaneous11, Ovi, Pato Brazil, Paul, QED, Roxana, Silvia, Space Dust, Strumful, Titanya, Umograf, Vacitim, Wonderland si Zuzu daca ar fi Dumnezeu pentru o zi.

Si tot recent am primit din partea Adei un mic simbol al toamnei.

Si la ora actuala, desi au trecut, iata, mai bine de trei ani de zile, bloggingul a ramas  marea mea pasiune. Si va rog sa nu confundati blogul cu bloggingul. O sa intelegeti imediat de ce fac aceasta precizare.

Ce bloguri imi place sa citesc? Simplu, blogurile pe care ma simt bine, pentru ca mai presus de stilul abordat, de gramatica mai mult sau mai putin impecabila, de tematica, de subiectele propuse,  pentru mine conteaza oamenii din spatele acestor bloguri. Imi place  sa descopar si sa citesc  suflete.  Imi plac blogurile vii. Caut oameni calzi, prietenosi, comunicativi. Pentru mine bloggingul inseamna socializare…si cam atat. Ador  blogurile  unde imi pot spune punctul de vedere, unde am ce comenta. Si unde, extrem de important, proprietarul imi raspunde cu zambetul pe buze. Imi place sa fiu primita cu bratele deschise, sa simt ca omul se bucura de vizita mea. Cu aceasta ocazie as dori sa raspund si vesnicei acuze care circula prin blogosfera, si nu de ieri de azi, ca cei care lasa comentarii pe bloguri o fac din dorinta de a li se intoarce gestul. Ca fac spam, ca urmaresc sa-si asigure reciprocitatea si atat. Cum isi poate imagina cineva ca un om care a fost un simplu postator pe blogurile altora, din aprilie 2007 pana in martie 2010, nu comenteaza din pura placere? Da, aceeasi placere te determina sa lasi un comment de trei  cuvinte sau unul de 10 -15 randuri. Depinde de subiect, de starea de spirit de moment, de inspiratie, de timpul de care dispui. Am mai spus si cu alta ocazie, in momentul in care wordpress-ul imi va inchide blogul, pentru ca eu in ruptul capului n-o voi face din proprie initiativa,  ma voi intoarce la statutul de simplu postator, statut la care, repet pentru a mia ora, am fost obligata sa renunt in urma cu aproape opt luni. Asadar, ador sa comentez pe alte bloguri, pentru mine e o forma ideala de terapie si, sunt absolut convinsa ca cei care trec pragul acestui blog gandesc ca si mine. Altfel ar lasa un simplu comment si ar reveni cu ocazia urmatorului articol, lucru care nu se intampla, de vreme ce la un moment dat am tinut aici chiar si un mic party virtual desfasurat pe durata a doua zile.

Lumea probabil o sa gandeasca ca acesta nu este un blog adevarat. Si nici nu este, pentru ca eu nu sunt bloggerita, sunt doar o persoana care socializeaza in virtual.  Majoritatea bloggerilor gandesc astfel: hm, sunt extrem de talentat si vreau sa-mi fac cunoscute creatiile, sa fiu apreciat, sa devin cunoscut, sa primesc laude la scena deschisa. Sa afle lumea cum gandesc prin intermediul articolelor mele geniale. Si chiar sunt talentati… Posteaza articolul si astepta calmi, linistiti, feedback-ul.  Sau pur si simplu isi deschid blog din plictiseala sau pentru ca asa e trendul. Normal, e o diferenta de la cer la pamant intre un om care a inceput ca postator, si abia dupa ani de zile si-a deschis si el blog, si unul care a inceput direct prin a detine un blog. Mi se pare caraghios sa-l acuzi tocmai pe postator ca nu comenteaza din pura pasiune si la altii.

In concluzie, intru si citesc cu drag  blogurile celor pe care-i consider prieteni. Cei pe care ii simt aproape de inima mea. Cei care intotdeauna imi raspund la postari, indiferent ce si cat le scriu. Cer prea mult? Oare sunt eu prea pretentioasa? Stiu ca fiecare are stilul sau de a face blogging, ii respect fiecaruia alegerile, dar eu am intalnit si oameni care se incadreaza standardelor mele  si carora le ofer premiul cu  frunzulite de mai sus : Ada Pavel, Alina, Altcersenin Ana, Artificiality, Black Angel, ChocolatFollie, Cristian Dima, Delia, Diana Emma, Grapefruits,  Happygirls, Klausen, Lilly, Miscellaneous11, Molie, Ovi, Omlette du Fromage,Paul, QED, Silvia, Space Dust, Teo Negura, Vacitim, Wonderland, Zuzu.

Care sunt motivele pentru care va plac anumite bloguri  si alegeti sa postati pe ele. Puteti alege una sau mai multe variante:

a).  Blogul are  articole interesante, pe gustul meu, autorul lor este foarte talentat. Pur si simplu imi place cum scrie.

b). Sunt indragostit/a de proprietarul acelui blog.

c). Detinatorul blogului imi este prieten/a bun si in offline.

d). Pot invata din articolele sale, din experienta sa de viata.

e). Am ce comenta.

f). Articolele sunt amuzante, ma binedispun, imi readau pofta de viata.

g). Este un blog cald si primitor.

h). Comentez anumite subiecte, nu bloguri.

Motto: „Puritanism: teama ca cineva, undeva, s-ar putea sa fie fericit” (anonim)

„Am muncit 30 de ani si am ajuns sa traiesc dintr-o pensie mizerabila de patru milioane de lei si sa cer de pomana!” este o fraza pe care de vreo sase luni o auzim cu o tenacitate demna de o cauza mai buna pe posturile de stiri. Nu te poti lupta cu asa ceva. Cine nu ar plânge de mila un asemenea om? Pe de alta parte, tot posturile de stiri se vaita in gura mare ca aprozilor pensionari li se reduce pensia la „doar” optsprezece milioane. „Doar” atât. Cum o dai, cum o intorci, nu e bine. Ma rog. Sa trecem la ale noastre.

Am fost crescut in spiritul muncii. Numai daca te spetesti muncind reusesti, lenesii sunt buni de pus la gazeta de perete in cadrul rubricii „Asa nu!”. Am lucrat pe santier si am invatat sa beau. Am lucrat in fabrica si am descoperit „cooperativa munca in zadar”. Dar am intâlnit si niste oameni carora li se spune „creatori” (e vorba in acest caz de creatorii de modele de bibelouri din portelan) si care frecau menta in mod profesionist. De la ei am invatat multe! Sunt convins ca fiecare din noi, cei care am avut sau avem un loc de munca, s-a izbit in viata de tot felul de trântori, de hârtogari sau diversi alti oameni care reuseau cumva sa se sustraga intr-un mod enervant (pentru noi) de la ceea ce consideram in general a fi drumul drept.

Sa nu ma intelegeti gresit. Am cunoscut si oameni exemplari in ale muncii (si de la ei am invatat câte ceva); atâta doar, ca nu ei sunt subiectul acestui articol.

Exista o suma de persoane fericite, care nu trebuie sa lucreze pentru a trai. De asemenea, exista si persoane care vor musai sa munceasca, indiferent daca au traiul asigurat sau nu. Si exista restul lumii, oamenii care lucreaza pentru ca n-au incotro. Astia sunt cam 80% din total.

Pâna la noi probe stiintifice, viata pe care o traim este si unica. Nu exista dovezi cum ca ar exista o a doua sansa. Cum credeti ca are rost sa o traim?

Ghidul lenesului

Autor: Tom Hodgkinson

Editura Nemira & Co, 2006

„Ghidul lenesului” ne invata cum sa ne educam lenea astfel incât aceasta sa devina rafinata. Sa fim lenesi boemi, nu lenesi lumpeni. Pentru ca, nu-i asa?, oricine poate fi lenes atunci când nu are nimic de facut. Important e sa stii cum sa-ti alegi momentele in care sa stai cu ochii in tavan in timp ce restu’ lumii se rupe cu munca, cum iti poti petrece timpul mai mult sau mai putin liber astfel incât sa nu simti ca hobby-urile devin „munca” si, in sfârsit, cum sa faci toate astea fara sa-i iriti (prea tare) pe sefi sau colegi, intrucât prietenii adevarati oricum te inteleg si te accepta asa cum esti. Lenea e o treaba serioasa, trebuie educata, nu oricine se pricepe.

Ghidul succesului pentru lenesi

Autor: Marc Allen

Editura Mix, 2009

„Ghidul succesului pentru lenesi” arata ca oricine poate avea succes, indiferent de ritm. Importanta este focalizarea pe obiective si scopuri in sine, nu pe drumul care trebuie parcurs musai in ritm allegro furioso. Suntem persoane diferite, iar cararea in viata nu trebuie standardizata. Autorul, el insusi un lenes notoriu, a scris o carte care la noi e editata in format A5 si nu are decât putin peste 100 de pagini. Stiind perfect cui se adreseaza in primul rând (cartea poate fi citita inclusiv de maniacii muncii, chiar daca e dedicata cu precadere lenesilor) , Marc ne avertizeaza inca din start: daca va e greu sa cititi tot, concentrati-va doar pe ce e scris cu aldine, ca e suficient! Frumos….Dovada ca se poate „si altfel” ne e oferita de el insusi. A reusit sa-si construiasca o avere impresionanta, intrucât a realizat ca poate fi lenes si perseverent in acelasi timp. El, personal, fara sa câstige la loto sau sa mosteneasca ceva. A mers pe calea lui, setat in modul lui: lejer, relaxat, sanatos si pozitiv. Ba chiar mai mult de atât: face bani fara sa faca rau in jur. Firma lui are grija de mediul inconjurator, e parte in Green Peace, hârtia utilizata pentru tiparire e 100% reciclata, cerneala e pe baza de soia, iar electricitatea din birouri e furnizata de energie solara.

Voi… cum stati cu munca?

„E frumos ca munca” (cu varianta „e frumos ca ziua de luni”)

Cristina, o minunata prietena de familie, descriind o pe cineva urât cu spume.

„Cunostintele mele imi tot spun ca ce fac eu nu e munca, pentru ca eu la munca asta fac: ma distrez”.

Rajko Kuzmanovic

Why is everybody in such a hurry? Laid Back….

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=y2HQ_uNHkxU]

Taking Chance

HBO Films

16 ianuarie 2009

Cu: Kavin Bacon

(LtCol Michael Strobl)

Daca inca nu l-ati vazut pe Kevin Bacon intr-un rol pozitiv, nu ratati „Taking Chance”. Joaca rolul unui ofiter care insoteste corpul neinsufletit al puscasului marin de 19 ani Chance Phelps pe teritoriul Americii, de la ajungerea acestuia din Irak si pâna in orasul natal, unde va trebui sa fie inmormântat. O actiune simpla, liniara, dar stai cu inima in gât de la inceput pâna la sfârsit si iti e dificil sa-ti stapânesti lacrimile. Este de-a dreptul impresionant modul in care realizatorii au redat starile sufletesti ale oamenilor care vin in contact cu misiunea ofiterului de escorta.

Mai departe….filmul trebuie vazut, n-are cum sa fie explicat.

The Messenger

Regia: Oren Moverman

2009

Cu: Woody Harrelson, Ben Foster

„The Messenger”. Intr-o societate heteroclita ca cea americana e de la sine inteles ca oamenii reactioneaza diferit la vestile foarte dureroase.

Un soldat erou si un ofiter necombatant formeaza o echipa. Misiunea lor este de a anunta rudele cele mai apropiate de moartea prietenilor, sotilor, copiilor. Ca primitor al vestii simti cum ti se prabuseste lumea interioara, cum ti se inmoaie genunchii, ca nu mai ai aer, ca te lasa viscerele. Dar iti revii destul de repede si te apuca revolta generala: de ce mie mi s-a intâmplat asta, de ce el a trebuit sa moara, de ce exista atâta nedreptate pe pamânt si ofiterii astia ce cauta la poarta mea in loc sa fie pe front? Uiti ca nu trebuie sa tragi in mesager, uiti ca trebuie sa fii civilizat, uiti ca durerea ta e personala si asa trebuie sa ramâna. Ii scuipi, ii iei la palme, le reprosezi totul. Totul! O persoana insa reactioneaza diferit. De ce oare?

Cei care i-au incredintat aceasta misiune soldatului in perioada lui de „refacere” s-au inselat crezând ca a anunta rudele despre tragediile lor e mai usor din punct de vedere sufletesc decât in luptele de guerilla din desertul irakian. Trebuie sa ai un spirit extrem de puternic, sa respecti un cod si sa te abtii de la a face „concesii” celor care primesc vestea. Prezentarea trebuie sa fie impecabila iar atitudinea trebuie sa fie martiala si cât se poate de distanta, fara a induce insa sentimentul de nepasare. Ca mesager, nu trebuie decât sa anunti. Mai departe exista o echipa de ajutor care se va ocupa ca rudele sa primeasca intreaga asistenta de care e nevoie pentru a trece peste acest groaznic eveniment. Dar mesagerii…sunt si ei oameni, nu roboti. Oricât ar incerca, le e imposibil sa nu se implice emotional, sa nu se invinovateasca de fapte pe care le-au facut in momente de cumpana sau de momente in care considera ca au fost lasi.

Dou filme in care nu e vorba ca unii sunt rai si altii sunt buni, nu poti defini personajele in „negative” si „pozitive”. Doua filme in care ne confruntam cu noi insine si modul in care ne definesc reactiile pe care le avem.

Mereu am fost impresionat de demnitatea cu care americanii stiu sa-si poarte durerea. Initial am vazut-o descrisa in filme si nu aveam de unde sa stiu daca asa se intâmpla si in viata reala. Atentatele de la 11 septembrie 2001 m-au convins insa: americanii sunt demni chiar si in momentele cele mai atroce. Cu mici exceptii. De unde oare au aceasta forta interna de a trece peste asemenea intâmplari?

Intotdeauna am crezut ca durerea ta trebuie sa fie a ta si atâta tot. Nu-ti scoti durerea la taraba, nu te dai in stamba, nu urli in public, nu faci pe victima. In particular insa (si asta inseamna, din punctul meu de vedere, ori ca esti singur, ori in cercul tau de prieteni intimi sau de rude pe care le simti apropiate), te poti descatusa. Nu e nimic rusinos in a plânge. Prin momentele dificile pe care le-am avut in viata, asa am incercat sa trec. Uneori am reusit. Alteori…

Voi … cum va manifestati durerea?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JjD4eWEUgMM]

Raspunsuri Dragos:

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

Cand am intrat la facultate. Pe atunci se dadea examen…

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

Nu cred ca exista pe lume un om pe care sa nu-l fi dezamagit intr-un mod anume. Cel mai tare? Habar n-am…

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

Nu exista asa ceva.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?

Ironia. Multora nu le prea place, dar ma accepta….

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

In principiu n-as face nimic doar pentru bani. Depinde de context.

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?

Cititul.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

In prima excursie pe care am facut-o la Paris.

8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

Turarea de neam prost a motoarelor de automobile sau scutere si sunetul bormasinii duminica la ora 14.00.

9. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat?

Cand am dat examenul pentru permisul auto. M-am comportat ca un catel de doua saptamani, imi venea sa ma duc la baie din 5 in 5 minute.

10. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?

Luna de pe cer.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

Lucram in cercetare, n-aveam ce face si doua colege m-au fardat. Si am uitat sa ma spal inainte de a pleca spre casa…

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

–

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

Intotdeauna imi e greu sa spun adevarul.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

Orasul de resedinta!

15. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?

In principiu incerc sa fac, nu sa vorbesc.

16. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

Nu prea stiu sa mint natural, cam toate scuzele mele sunt proaste, mereu sunt “prins”.

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

Nu exista asa ceva. Daca iubesc o persoana, ii iert orice.

18. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?

Un iepuras de plus. Ii faceam si injectii cand era bolnav…

19. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

Pe clan.

20. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

Evident, pe fiinta cea mai apropiata mie. Dar de obicei eu sunt ala protejatul.

21. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

Genetica si evolutionism.

22. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

As zice ca mama. A murit in urma cu 18 ani si inca imi lipseste.

23. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

Din fericire sunt inconjurat de oameni intelegatori. Fiecare ma intelege in alt sens.

24. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

“Izvor”

25. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

Acasa, normal.

26. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a facut vreodată?

“Esti sexy” (DAR mi s-a spus cu mai multa vreme in urma).

27. Care e persoana care te face sa râzi, să te simţi relaxat?

Nu exista o persoana anume. Eu rad din orice….

28. Pentru ce te rogi cel mai des?

Pentru sanatate.

29. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

Parintii.

30. Care a fost primul tău vis împlinit?

Sa fac sex, logic.

31. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?

La 6 ani, in prima zi de scoala. Abia cand am terminat orele am realizat ca o sa trebuiasca sa revin si a doua zi …

32. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

Pai…secolul asta n-a inceput de prea multa vreme, nu exista nicio inventie care sa-mi fi schimbat viata. As fi zis internetul – dar inventia apartine secolului trecut…

33. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de acelasi sex cu tine?

Cand am facut striptease impreuna cu 3 fosti colegi la o petrecere din firma. Nu mai tin minte exact, dar mi s-a povestit cum ca ne-am si sarutat…

Raspunsuri Nice:

1. Când ai simţit că părinţii tăi au fost cu adevărat mândri de tine?

Daca au fost vreodata, cu siguranta au simulat perfect indiferenta. :P

2. Pe cine ai dezamăgit cel mai tare?

Cred ca pe ai mei parinti. :(

3. La ce eşti cel mai bun, ce ştii să faci mai bine decât toţi oamenii pe care-i cunoşti personal?

Sa-i ascult si sa-i inteleg pe ceilalti.

4. Ce crezi că e cel mai enervant la tine, în ochii celor dragi ?

Ii las pe ei sa-si exprime nemultumirile vis-a-vis de persoana mea.

5. Care e lucrul cel mai groaznic pe care l-ai face pentru bani?

Sa muncesc!!?? Am descoperit recent ca e teribil. :) :P

6. Care crezi că e cea mai importantă calitate pe care ai moştenit-o de la părinţii tăi?

Corectitudinea.

7. Când ai simţit că ai arătat cel mai bine din toată viaţa ta?

La 19 ani.

8. Care e sunetul care te enervează cel mai tare?

Sunetul duios de picamer  la 7 dimineata in fata blocului meu.

9. La ce eveniment din viaţa ta ai fost cel mai emoţionat?

Next, pls.

10. Care ar fi singurul lucru pe care ţi-ar plăcea să-l furi (fiind singura şansă de a-l avea…)?

Daca realizezez ca  nu-l pot avea, nu ma atrage atat de mult incat sa fiu tentata sa-l fur. Atentie, aici vorbim de lucruri, nu de persoane.

11. Care a fost cel mai stânjenitor moment din viaţa ta?

Cand m-a prins controlorul la mare fara bilet.

12. În faţa cui te simţi cel mai pierdut, emoţionat, blocat?

Ma simt blocata de fiecare data cand sunt acuzata de ceva ce nu am facut, de lucruri abominabile, lucruri pe care nu le-as savarsi pentru nimic in lume. Intru rapid in stare de soc cand cineva are tupeul sa ma acuze de ceva ce chiar el facuse sau spusese. Nu stiu cum sa reactionez, raman impietrita, fara replica, minute bune. Cand ma dezmeticesc e deja prea tarziu…

13. Când ţi-a fost cel mai greu să spui adevărul?

Cand acel adevar ar fi durut sau ranit o alta persoana. Evit acest lucru.

14. Ce-ai vrea să schimbi cel mai tare în viaţa ta?

Am mai raspuns la intrebarea asta…

15. Cu cine vorbeşti cel mai des despre sex?

Pai ce ar fi de discutat?? Sexul se practica, nu se dezbate.  Ce facem aici, simpozion? :P Cel mai mult in viata  am detestat intrebarea “vrei sa faci sex cu mine”? Cum este posibil ca un barbat sa intrebe o femeie(si aproape necunoscuta) asa ceva? E cea mai clara dovada ca acel om nu te respecta si te considera un simplu obiect sexual. De unde atata tupeu la unii barbati?

16. Care e cea mai proastă scuză pe care ai folosit-o vreodată?

Nu folosesc scuze, obisnuiesc sa spun adevarul. Nu am de ce sa ma ascund.

17. Ce nu i-ai putea ierta niciodată omului pe care-l iubeşti?

Sa ma minta in fata, senin, cu zambetul pe buze, stiind clar ca in urmatoarea clipa voi descoperi adevarul. Sa inceteze sa ma mai iubeasca. Sa plece…la alta.

18. Care a fost jucăria ta preferată în copilărie?

O papusica roscata, cu ochii verzi, frumusica si tare simpatica. Rusoaica, evident. :)

19. Pe cine te bazezi dacă ţi se întâmplă o nenorocire?

Pe familie.

20. Pe cine simţi cel mai tare nevoia să protejezi?

Pe toti cei dragi.

21. Care e domeniul despre care ai vrea să ştii cel mai mult?

Turism, tari europene.

22. Cine-ţi lipseşte cel mai tare în acest moment?

VACANTA! :( :( :(

23. În ce privinţă crezi că eşti cel mai puţin înţeles?

Cand vine vorba de job. Toti cred ca e ceva feeric, de vis, super linistitor, super, super, super din toate punctele de vedere.

24. Care e cel mai frumos cuvânt din limba ta?

Alinare.

25. Unde te simţi cel mai în siguranţă?

Acasa.

26. Care a fost cel mai frumos compliment ce ţi s-a facut vreodată?

Persoanele de la care asteptam complimente nu le-au facut niciodata, asa ca, nu mai conteaza.

27. Care e persoana care te face sa râzi, să te simţi relaxat?

O caut inca.

28. Pentru ce te rogi cel mai des?

Pentru sanatate.

29. Cine te-a influenţat cel mai mult până acum?

Parintii.

30. Care a fost primul tău vis împlinit?

Nu am indraznit sa visez. Eu am avut dorinte.

31. În ce an al vieţii tale ai simţit că te-ai schimbat cel mai mult?

Nu cred ca exista un asemenea an. Niciun eveniment de o asemenea anvergura nu s-a produs pana acum in viata mea.

32. Ce invenţie din acest secol crezi că are cel mai mare impact în viaţa ta?

Internetul, nu exista dubiu.

33. Care a fost cel mai îndrăzneţ lucru pe care l-ai făcut cu o persoană de acelasi sex cu tine?

Ne-am mangaiat si sarutat in joaca. Eram niste copile. Nu se pune. :P

Pentru ca are 33 de intrebari, nu imi permit sa oblig pe nimeni sa faca aceasta leapsa. Asadar, merge catre cine are chef si timp pentru a raspunde la ea, daca exista vreun doritor, imi spune si ii trec numele in articol.

Si-au aratat interesul pentru preluarea lepsei: Black Angel si Vacitim.

–

Autor: Amanda Ripley

–

Editura House of Guides, 2008

–

Prima parte. Omul sfinteste locul.

Probabil ca v-ati obisnuit. Asa-zisle mele „recenzii” nu sunt chiar recenzii adevarate. Incerc doar sa extrag niste idei care mi se par interesante, pe baza carora, eventual, sa putem discuta.

Avem o presa fericita. Nu trebuie sa caute prea departe, ea stie mereu cine e de vina. Daca explodeaza un vulcan in Papua Noua Guinee, daca intra vreun tântar din vestul (sau estul?) Nilului in România, daca se intâmpla un incendiu la o maternitate sau daca pica o bordura dintr-un trotuar, in mod categoric vinovatul principal e chiriasul de la Cotroceni, cu tot cu bocii care-l inconjoara (pe politicienii contras nu-i punem la socoteala; in fond, e de datoria politicienilor sa se sfâsie intre ei).

Ei bine…am sa va dau o veste „buna”: incompetenti si rauvoitori se gasesc peste tot in lume in posturi cheie. Un exemplu graitor este dezastrul produs de uraganul Katrina in august 2005. Desi se stia exact când, unde si in ce fel va lovi, in acest mod factorul „surpriza” fiind exclus total, autoritatile nu au luat masurile care s-ar fi impus, fiind responsabile direct de moartea a aproape 2.000 de oameni si distrugeri de aproape 81 de miliarde de dolari americani (la valoarea din 2005). Primarul a intârziat cu doua zile ordinul de evacuare obligatorie a orasului New Orleans deoarece consilierii lui juridici n-au gasit o solutie adecvata la problema „dar oare comerciantii nu vor da in judecata primaria pentru pagubele produse din cauza evacuarii premeditate a populatiei?”. Ca o ironie, orasul oricum a fost dat in judecata dupa trecerea uraganului. In plus, ca sa stiti, in cadrul departamentului federal care se ocupa cu evacuarile in situatii de urgenta nu exista niciun psiholog!

In Arabia Saudita lucrurile sunt si mai simple. Pâna in 2007 se intâmpla, din cauza aglomeratiei si proastei organizari, aproape an de an un carnagiu cu final asteptat cu ocazia pelerinajului de hajj, pelerinaj pe care orice musulman e dator sa-l faca o data in viata. In 1990 au murit 1.426 de oameni. Cum „explicau” autoritatile evenimentele? Pai a fost vointa lui Allah ca acei oameni sa moara. Si, daca n-ar fi murit acum si aici, ar fi murit altadata si in alt loc. Dar asa…cu siguranta vor ajunge in Rai, intrucât orice musulman care moare in timpul pelerinajului ajunge in Rai. Scurt si la obiect!

Ce ar putea face oamenii obisnuiti când au de-a face cu asemenea monumente de prostie coplesitoare? Exista un proverb: omul sfinteste locul. Câteva exemple, culese din carte.

In 1996 localitatea Persons a fost maturata de inundatie pentru a doua oara in 11 ani. Credeti ca au aparut oamenii la televizor sa se tânguie ca apa le-a luat „agoniseala de-o viata”, ca li s-au distrus recoltele si ca nu mai au nici dupa ce bea tuica? Nu. 3 femei, in jur de 80 de ani (la acea data), au inceput sa vânda fursecuri in fiecare vineri in fata bancii din localitate. Au organizat concerte religioase. Au vândut un porc numit „Ape Noroioase” la licitatie. Intr-un an au facut 40.000 de dolari. Si nu s-au oprit pâna nu au facut 1,5 milioane de dolari. Cu acesti bani au platit constructia unui dig.

In data de 31 august 1986 Ronn Langford a fost instiintat ca fiica sa a murit intr-un accident de masina. In timp ce traversa o intersectie, o alta masina a trecut pe rosu. Soferul masinii care a initiat accidentul avea 19 ani si bause. Ce credeti ca a facut Ronn? Credeti ca si-a luat o mitraliera si a inceput sa traga in centrul Manhattan-ului, sau ca a venit la „Realitatea” (lor) ca sa-si urle durerea? Nu. Fiind sofer profesionist, a infiintat o scoala de soferi. A realizat lacunele sistemului de invatamânt si a incercat sa le acopere. O scoala unde se invatau inclusiv derapaje controlate, cum poti evita ciocnirile si unde se acorda un timp mai indelungat insusirii cunostintelor de baza. 26 de ore petreci la volan in cazul scolii lui Ronn, spre deosebire de mai putin de 10 ore, in majoritatea statelor. In plus, Ronn a inteles cât de importante sunt tehnicile de vizualizare precum si cele de respiratie, pentru un sofat lipsit de griji.

Ati vazut filmul „We were soldiers once”? A fost facut dupa o carte, scrisa de generalul Harold Moore, care este considerata obligatorie pentru ofiterii din armata si descrie, printre altele, si intâmplarile unui anumit soldat, Rick Rescorla, care a luptat in armata americana impotriva comunistilor in Vietnam (el fiind, de fapt, englez).

Tipul care tine arma pe coperta cartii este Rick. Ei bine, acest Rescorla si-a dat seama cât de importanta este paza reala si pregatirea angajatilor pentru situatii neprevazute. Nu si-a luat meseria in bataie de joc si, asa cum s-a manifestat pe câmpul de lupta, a incercat sa se manifeste si in profesie. In data de 11 septembrie 2001 Rick Rescorla era seful de securitate al Bancii de Investitii Morgan Stanley, care avea sediul in WTC. Pâna atunci insa, cam de prin 1988, a tot incercat sa atraga atentia Administratiei Porturilor, de care apartinea WTC, ca exista niste probleme de siguranta majore in legatura cu turnurile (pentru verificarea situatiei Rick a adus, in 1990, un fost camarad de arme, expert in antiterorism, ca sa inspecteze turnurile si sa-i spuna cum ar ataca el cladirile, daca ar fi fost terorist; dupa vizita, fostul camarad a raspuns cu lehamite: „nici macar nu e o provocare”). Nu i s-a raspuns la planurile pe care le-a facut, intrucât erau cam costisitoare. In 1993 a avut loc primul atentat, ceea ce lui Rescorla i-a crescut frustrarea, dar a stiut sa o directioneze in mod pozitiv. Era convins ca teroristii nu se vor limita la doar atât. Si mai stia ceva: ca angajatii trebuie sa-si poarte singuri de grija, ca este o prostie sa te bazezi pe cei care trebuiau sa fie cei dintâi responsabili. Asa ca a organizat pregatirea sistematica a personalului pe care-l avea de protejat. A facut exercitii cu ei si, bazându-se pe statura atletica si pregatirea militara, i-a facut sa inteleaga cât de importante sunt si ca trebuie sa te implici total, intrucât nu se stie niciodata. In plus, i-a invatat o regula de baza: in cazul unui incendiu, intotdeauna trebuie sa coboare. Intotdeauna. Exercitiile lui i-au cam iritat pe sefii bancii, intrucât se trezeau cu alarme in mijlocul a tot felul de sedinte importante (iar Rescorla nu se sfia sa-i ia de guler si sa-i scoata cu forta), dar…când a venit 11 septembrie, 2.687 din angajati au reusit sa iasa la timp din cladire. Spre deosebire de angajatii altor companii cu sediul acolo, ei stiau ca trebuie sa lase totul balta si sa iasa urgent, stiau unde se afla scarile de evacuare, stiau ca trebuie sa coboare si stiau ca trebuie sa o faca repede. Au murit numai 13, printre care si Rescorla cu patru din ofiterii lui de securitate, care se aflau in cautarea ultimilor ramasi.

Ramasitele nu i-au fost gasite niciodata.

„Fiecare om ar trebui sa poata fi scos in strada gol pusca. Pâna la sfârsitul zilei, omul ar trebui sa fie imbracat si satul. Pâna la sfârsitul saptamânii ar trebui sa aiba un cal, iar pâna la sfârsitul anului – o afacere si un cont in banca”.

Rick Rescorla

Voi cunoasteti un exemplu de om care sfinteste locul? Eu…nu.

4 septembrie 2009…inceputul unei frumoase povesti fara sfarsit. Sper. :) In urma cu exact un an, ideea unui blog despre un sentiment si o dorinta(Wish of Love. Summer Love) mi-a incoltit in minte. Si tot atunci am decis materializarea ei. Din nefericire, sentimentul imi este interzis, iar dorinta irealizabila, asa ca blogul s-a transformat treptat intr-un loc de intalnire cu prieteni dragi, un fel de platforma de socializare sa-l numim, pentru ca ideea de blog si blogger imi displace profund. Cum spuneam si cu alta ocazie, nu ma consider o bloggerita(nici nu sunt), ci doar o persoana insetata de comunicare, dornica sa afle si sa invete cat mai multe lucruri, in niciun caz sa-si impartaseasca experienta de viata sau sa dea sfaturi altora prin intermediul unor articole. Dupa cum ati remarcat nu am imaginatia necesara pentru a scrie proza sau  poezie, asta neinsemnand ca nu-i admir si respect pe cei care au un astfel de talent,  dar nu pot scrie povesti, nu pot inventa lucruri. Nu pot si nici nu vreau.

Am citit multe pareri de-a lungul timpului, multi sustin ca daca nu ai ceva de transmis prin articolele tale nu esti blogger, ca daca te intereseaza traficul nu te poti numi blogger, ca blogul nu este altceva decat o tribuna de unde cineva isi face cunoscute ideile despre viata, ca daca postezi doar filmulete de pe youtube nu te numesti blogger, ca e musai sa scrii cursiv, frumos, argumentat, coerent, corect din punct de vedere gramatical, ca asa face un blogger sadea, un blogger in toata puterea cuvantului. Un blogger autentic scrie doar pentru el insusi, nu-l intereseaza nimic altceva, un blogger veritabil e doar acela care reuseste sa se impuna ca si formator de opinie, care impresioneaza audienta prin imensa-i cultura si nemarginita-i inteligenta,  este detinatorul unui vocabular extrem de vast si elevat, jongleaza cu o usurinta de invidiat cu  toate cuvintele din DEX, nu face niciodata rabat de la calitate,  este intotdeauna original, vine doar cu idei inovatoare,  are puterea sa transforme lumea, s-o faca mai buna si mai frumoasa. :) Un blogger are o personalitate puternica, stie sa-si sustina punctul de vedere cu fermitate, este intr-o permanenta lupta de idei cu ceilalti bloggeri, cu societatea, clasa politica, istoria, geografia, psihologia…cu Universul in general. Cam multe conditii nu vi se pare? Eu scriu cum simt si despre ce simt. Si nu am pretentia ca pot schimba lumea, nu judec pe nimeni, nu-mi plac etichetarile de niciun fel, nu dau verdicte. Nu vreau sa impun parerile mele nimanui, nu ma consider detinatoarea adevarului absolut.  Caut doar sa petrec momente agreabile in compania voastra, si de ce nu, cum spuneam mai sus, sa  aflu si lucruri noi. Totul in deplina armonie si cu zambetul pe buze, daca se poate. Ca nu mereu aveam dispozitia si inspiratia necesara…

Nu, nu sunt o bloggerita veritabila si nu voi fi niciodata. Nu asta am urmarit, blogul l-am deschis acum un an pe 4 septembrie mai mult in joaca si pentru ca aveam foarte mult timp liber. Si idei traznite.  Mai mult de 6 luni de zile nu am interactionat cu blogosfera, am preferat sa raman in anonimat, abia prin martie am hotarat sa adaug primele persoane in blogroll. Tot atunci mi-am luat inima-n dinti si am inceput sa postez pe alte bloguri si altceva decat opinii despre fotbal. Nu mi-a fost deloc greu, pentru ca mereu l-am avut langa mine pe Dragos, sprijinul sau contand decisiv pentru pastrarea blogului. Probabil ca daca nu ar fi fost el, acest articol nu ar fi fost scris azi. Dragos a constituit de fapt motorul acestui blog, de una singura nu m-as fi descurcat. E o bucurie sa-l am alaturi si sa va am alaturi. Acesta este mesajul meu de azi, menirea unui blog este sa aduca oamenii impreuna, sa-i faca sa devina prieteni, in primul rand in online si mai apoi, daca lucrurile decurg firesc, si in offline. Va multumesc pentru tot, in cele cateva luni care s-au scurs din momentul introducerii primei persoane in blogroll pana in prezent am reusit sa cunosc cativa oameni cu adevarat minunati. Pe voi.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=G5H50j4DHXk]