Aici, îndrăgostiții poposesc adesea pentru a-și fura săruturi pătimașe, pentru a-și declara iubirea sau, pur și simplu, pentru a petrece câteva ore agreabile într-un decor romantic, departe de tumultul orașului, grupurile de adolescenți se mai opresc în drumul spre casă de la școală, pentru a povesti vrute și nevrute, pentru a se simți bine și a glumi, filosofii găsesc cadrul ideal pentru meditație și visare, amatorii de lectură le folosesc pentru a citi o carte bună în sânul naturii, fotografii profesioniști le caută pe cele mai expresive, pentru a surprinde imagini bogate în semnificații, trecătorii grăbiți le ignoră pășind imuni la farmecul lor, dar cel mai mult le adoră bătrâneii, care le râvnesc pentru a se odihni în aer liber și a depana amintiri, a discuta despre vreme, despre cum li se descurcă odraslele ajunse oameni în toată firea de pe acum sau pentru a pune țara la cale.

Multă vreme am făcut parte din grupul trecătorilor cărora bancutele din parcuri, cele de pe alei ascunse de priviri indiscrete, încadrate de crengi groase și frunze de aur, nu le spuneau nimic, nu le transmiteau fiorul solitudinii sau al nemarginirii, nu le aprindeau imaginația, nu le trezeau dorința de a rămâne măcar o clipă în prejma lor. Însă, acum, în calitate de fotograf amator, am realizat că fiecare băncuță pe lângă care trec îmi spune câte o poveste, ascunde o taină adâncă pe care simt că trebuie s-o descopăr, mă ademenește să rămân și să ascult freamătul pădurii de argint, adierea vântului hoinar și dulcea legănare a undelor lacului de safir. Acum mă opresc și parcă timpul stă și el în loc, cu mine și pentru mine, mă relaxez pentru câteva minute și apoi îmi reiau plimbarea și activitatea preferata, parcă mai liniștită, mai senină.

În 2012 am avut ocazia să fotografiez multe băncuțe pitorești, care mi-au rămas și în suflet, nu doar pe retina. Iată un top al celor mai îndrăgite băncuțe întâlnite România, dar nu numai, în acest an:

Locul 10 este ocupat de o băncuță situată pe malul lacului, pe care obișnuiesc adesea să mă relaxez, atunci când trec prin parcul Al Ioan Cuza (fost IOR).

 Pe locul 9 se situează o băncuță din Herăstrău, alături de care se află o statuie ce-i sporește farmecul.

Pe locul 8 o băncuță dintr-un cadru desprins parcă din grădinile japoneze :

Tot în Herăstrău, când toamna “dădea în pârg”, am găsit și băncuța de pe locul 7: 

 Lumea satului românesc e mai bine înțeleasă după câteva ore de liniște și meditație pe băncuța de pe locul 6: 

Pe băncile din fața catedralei Sf. Sava din Belgrad se adună o mulțime de tineri sârbi pentru a petrece o seară relaxanta. Aș fi rămas și eu alături de ei dacă nu mi-ar fi plecat autocarul spre hotelul unde urma să fiu cazată. Ele ocupă locul 5. 

Pe locul 4 se află o mică băncuță din curtea unei biserici din Sibenik, Croația. 

Locul 3 este ocupat de o băncuță albă situată pe faleza orașului Split. Aici aș fi putut să rămân și o veșnicie să privesc marea și vapoarele din port. 

Surprinsă într-un autentic decor autumnal, băncuța de pe locul 2 a devenit rapid preferata mea:

 Iar locul 1 este ocupat de o băncuță găsită într-un cadru de poveste, pe care nu mă mai săturăm să-l fotografiez:

 Care din bancutele din top vă place cel mai mult și ce activitate (relaxare, meditație, lectură, visare etc) va inspiră să realizați cadrul/decorul în care este ea amplasată?