Cele 4 elemente primordiale…aer, apa, foc, pamânt…incepem cu aerul si focul.

Nu cred ca mai e un secret pentru nimeni, m-am mutat din Bucuresti ca sa simt pe pielea mea ce inseamna viata adevarata, aerul curat, munca asidua si bautura veritabila.

Noiembrie

Asadar…pe 12 noiembrie ne mutam cu tot calabalâcul, cu pisica din dotare si cu ‘toata agoniseala de-o viata’ intr-un sat uitat de lume si de autoritati, ca sa devenim mai eco. Multe amanunte despre sosire nu pot sa dau, a fost o nebunie generala, câtiva sateni care s-au oferit sa ne ajute la descarcat si sa ne intretina energia cu ceva palinca facuta fara niciun ajutor din partea chimiei industriale.

A doua zi deschid geamul gata sa inspir, pentru prima data in viata, aerul pur de sat virgin. Imi pun in aplicare toate cunostintele despre respiratia ki pe care le-am capatat la aikido si … un miros naclait de foc de tabara, amestecat cu senzatia de furnal si de teava de esapament imi invadeaza fiinta. Tusesc sanataos timp de doua minute si ma uit mai bine: tot satul face focul ca deh!, e urât afara, temperaturi scazute, ma rog…nu le poti cere oamenilor sa stea in frig doar ca  sa ai tu aer curat, nu-i asa? Il intreb pe Nicu de când incepe sa faca lumea focul. Pai…cam de prin octombrie. Aha. Si pâna când tine? Pai…cam pâna prin martie.

Prin urmare, daca vreau respiratie ki, va trebui sa urc pe colina din spatele casei. Numai ca ma intâlnesc cu Nicu, vecinul, care-mi spune ca mi-a adus lemne, dar trebuie taiate. Ce bine!, abia astept sa pun mâna pe topor si sa incep sa fac sport eco, in mijlocul naturii, taind lemne. Nu nu…ma avertizeaza vecinul. Va trebui intâi sa le tai cu drujba. Iau drujba si, dupa ce reusesc sa o pornesc dupa o jumatate de ora, mai impiedicat, mai usurel, catinel catinel, incep sa ma pun pe munca. Drujba scoate un zgomot infernal de motocicleta care se chinuie sa demareze si un fum asijderea. Cum ma dau, cum ma intorc, fumul tot spre nasul meu vine. In sfârsit…ma bucur ca sunt si eu un instrumentist in concertul de drujbe care cânta deasupra satului, in miscarea lenesa a norilor de fum.

Bun. Am taiat lemnele, cum le ardem? Am uitat sa va spun ca am centrala pe lemne. Fac focul, bag lemnele, apa din centrala ajunge la 80 de grade, ventilatorul se opreste. E normal? Da, e normal, imi spune Nicu. Ce, vrei sa arda cu flacara? Se consuma prea multe lemne! Lasa-le sa arda mocnit, asa e ideal. Da, e ideal, dar se face prea mult fum. Ori de câte or incerc sa alimentez centrala, un tsunami de fum iese, se raspândeste in toata pivnita si, pe cai oculte, ajunge in baie, in sufragerie, in bucatarie, in dormitor. Iar eu miros ca un cosar!

Martie

Gata, s-a terminat! E suficient de cald incât lumea nu mai face focul in casa. In sfârsit ma pot bucura de aerul curat pentru care am venit din Bucuresti si mi-l tot doresc  de vreo 4 luni incoace! Deschid fereastra gata sa inspir dar….cine naiba face focul??? Pai nu-l face nimeni in mod precis, satenii insa dau foc la vegetatia de prin gradinile lor, ca sa poata sa cultive pamântul. Focul, ca focul…se duce inspre padure, arde si o parte din padure, vin pompierii, sting focul si nu amendeaza pe nimeni. Prin urmare fiecare isi vede de treaba in continuare. Cam cât naibii ar putea sa dureze??, ma intreb, incercând sa ma linistesc. Pai…cam o luna jumate…

Aprilie

– Behehe behehe behehe!

Mmmmnu. Nu e o gluma de-a mea in legatura cu Steaua sau suporterii ei, ci de data asta e vorba de o turma adevarata, cu oi adevarate, cu niste câini al dracului de nervosi si certareti, care s-au asezat (turma si câinii adica) pe terenul oarecum viran de lânga gradina mea. Imi scot precaut nasul pe geam, nu mai am curaj sa trag aer in piept din prima. Bineinteles ca ma pocneste drept in freza mirosul de lâna umeda … ca sa nu mai spun de altele.

– Cât dracu’ stau astea aici?, il intreb disperat pe Nicu.

– D’apai no, cam cât sa steie….pâna prin octombrie….

Inaugurez azi o serie de articole dedicate anotimpului in care ne aflam, incercand sa va arat toate fatetele ei nebanuite si intreaga paleta de culori a toamnei, sa descoperim impreuna perspective si emotii imprimate adanc in suflete de sentimentele pe care ea ni se provoaca, sa va dezvalui misterele si magia ei pe trei continente (Europa, America si Asia), sa gustam impreuna din deliciile sale unice, iar in final, intentionez sa va surprind cu cele mai tandre, pufoase si dragalase instantanee autumnale.

Indiferent unde ne-am afla, pe aleile parcurilor

in padure

pe drumuri sau sosele

la munte

indiferent ca este rurala, rustica

delicata, romantica si idilica

mistica sau misterioasa

nostalgica si melancolica

toamna e mereu alta, cu fiece strai parca mai frumoasa, cand galbena

sau verde

cand aurie

rosie

ruginie

sau in mii de culori vibrante, caci  frunzele par pictate cu migala de un artist talentat, fara seama si fara cusur

Cu raze de soare in par, anotimpul dorului etern si a nescrisei tristeti ne invaluie cu o lumina atat de blanda si calda, intensa, feerica, enigmatica, indemnand la reflectii si introspectii de anvergura.

Povestea printesei romantice cu vesminte pastelate si cosite de aur, ce trece ca o boare prin gradini si livezi in fiecare dimineata lasand in urma ceata, bruma sau doar o lumina difuza si un parfum dulce, va continua pe summerday in fiecare sambata seara…pana cand va fi inlocuita cu o alta poveste, cea despre regina alba, de gheata, iarna.

Care din ipostazele de mai sus, toamna romantica si idilica, toamna rustica si rurala, toamna trista si melancolica, toamna colorata si vibranta, toamna la munte, toamna in padure, toamna in parc va e mai aproape de suflet, in care va regasiti cel mai bine? Care este sentimentul cu care asociati voi toamna?

sursa foto

Later edit: in stanga sus am creat un nou poll. Va invit sa va votati locul de vacanta preferat!

In copilarie le iubeam pe amandoua. Eram pasionata de drumetii, cautam sa fiu prima care ajunge la destinatie, la cabana, in varf de munte. Prin clasa a 8-a m-am indragostit si de schiat, mi se parea cel mai frumos si spectaculos sport din lume. Mergeam insa si la mare, intotdeauna insotita de multi prieteni de familie, cea mai mare placere fiind inotul pana la epuizare in apa Marii Negre.

Am crescut si optiunile mele s-au schimbat. Acum aleg intotdeauna marea. Chiar daca soarele mi-a mai facut necazuri de-a lungul timpului (vestitele si temutele  insolatii), statul la plaja e activitatea mea preferata. Ma calmeaza, relaxeaza,  echilibreaza, ma imbie la visare,  iar talasoterapia, in ansamblu, functioneaza de minune asupra sanatatii mele fizice si psihice. Mediul marin imi prieste, e ambientul in care eu ma simt fericita.

Care este mediul vostru preferat, cel montan:

Sau cel marin:

Unde v-ati dori o casa de vacanta: la munte

sau pe o plaja la mare

Zilele trecute am primit de la Cony o leapsa in care trebuie sa mentionam trei motive pentru care am pleca din tara si  trei motive pentru care am ramane. Ne-am gandit sa schimbam  putin structura ei si sa numim, pe langa motive, si acele tari care,  in viziunea noastra, sunt ideale pentru a ne stabili definitiv.

Raspunsuri Dragos:

Raspunsuri Nice:

Voi incepe, cum altfel, cu tara visurilor mele,  Elvetia. :wub: Pentru ca  prin definitie  sunt o fire pacifista, am fost irezistibil atrasa si impresionata de spiritul de toleranta, de neutralitatea si armonia ce par sa dainuie aici dintotdeauna si pentru totdeauna. Elvetienii sunt oameni politicosi, manierati, pragmatici, isi apara intimitatea, evita indiscretiile, rar se amesteca in treburile altora. Iar neparticiparea tarii cantoanelor la diferitele conflicte militare ce au avut loc de-a lungul timpului,  si-a pus amprenta atat pe arhitectura oraselor, cat si pe felul de a fi al oamenilor, mai linistiti si mai intelegatori decat orice alti europeni. O dovada in plus a faptului ca elvetienii sunt democrati veritabili o reprezinta acceptarea a patru limbi oficiale in tara lor: franceza, germana, italiana şi retroromana. Ce ma mai atrage la Elvetia? Sunt fascinata de peisajele sale montane, de numeroasele sale lacuri situate in regiuni si la altitudini diferite, imbogatind in mod armonios configuratia reliefului, majoritatea  de tip glaciar: Leman, Constanta,  Zurich, Lacul celor Patru Cantoane, Brienz, Thun, Neuchatel, de statiunile lor balneare si sanatoriale: St Moritz, Arosa, Davos, Schulus- Tarasp si Ragaz- Pfaffers, dar mai presus de orice de superba lor capitala, Berna. Orasul elvetian cu cel mai nealterat peisaj urban are o pozitie geografica foarte pitoreasca, intr-un meandru al raului Aare.  Aflat intr-o regiune plina de dealuri, cu numeroase paduri, Berna ofera o practic o alta  lume, una magica, de basm, departe de aglomerarile urbane sufocante. Partea veche a orasului, cu casutele sale vechi si strazi inguste, se imbina minunat cu peisajul si mai ales cu frumusetea maiestuoasa a muntilor Alpi. In Elvetia imi imaginez o viata linistita, lipsita de griji, pentru ca desi saraca in resurse ale subsolului, este o tara prospera, cu standard de viata ridicat. In plus,  mancarea lor e pe gustul meu, tipul de branza preferat, emmentalerul, provine din Elvetia. Mai trebuie sa amintesc de ciocolata Milka?

sursa foto

sursa foto

sursa foto

O alta tara tentanta, datorita climei sale blande,  mediteraneene, este Grecia. Sunt sigura ca m-as adapta rapid la un stil de viata grecesc, mi-ar placea chiar sa locuiesc intr-o casuta alba, cu multe flori, situata pe o plaja insorita…

sursa foto

Am locuit o saptamana la Bruxelles si mi-a placut atat de mult incat as fi ramas o viata. Liniste, civilizatie, curatenie,  oameni imbracati cu stil, cu mult bun gust, zambitori, mall-uri cu haine frumoase si ieftine, Grand Place, iata doar cateva din motivele pentru care ma incanta Belgia.

sursa foto

De ce nu as parasi niciodata tara unde m-am nascut? Cel mai bine explica Ioan Nenitescu…

“Acolo este tara mea,
Si neamul meu cel romanesc!
Acolo eu să mor as vrea,
Acolo vreau eu să traiesc!”

[youtube yUgIyYlMqII]

V-ati gandit vreodata sa parasiti definitiv Romania? Unde si de ce?