Autor: Giles Foden                                                      Regia:  Kevin Macdonald

Editura Allfa, 2008                                                     Coproductie SUA/UK;realizat chiar in Uganda

Asa cum am citit intr-un articol de-al lui M11, fraza “am vazut filmul, ce rost mai are sa citesc si cartea” reprezinta o atitudine paguboasa. Prin urmare am citit cartea, dar am vazut si filmul. Cel putin in acest caz, cartea pare mult mai buna, ofera mai multe informatii necesare pentru incadrarea si intelegerea actiunii si ne scuteste de vizionarea unor scene horror. Ca sa nu mai spun ca filmul e asemanator cu romanul doar la modul foarte general.

Pe fondul unor fapte reale (povestirea e plasata in anii ’70, in Uganda,  printre framântarile tribale si in conditiile interventiei diferitilor jucatori externi care voiau sa traga tara ba spre “lagarul socialist” pigmentat cu ceva revolutionarism arab, ba spre “lumea libera”), scriitorul reuseste sa construiasca o foarte interesanta intriga, care cuprinde de toate: iubire, ura, despartiri, jocuri politice facute de incompetenti ai serviciilor secrete britanice, aventuri si palpitatii “fara numar fara numar”, razboi, ceva crime realizate cu sadism profesionist, lovituri de stat si chiar  o operatiune a seviciilor secrete israeliene.  Peste toate insa e extraordinar de bine zugravita personalitatea acestui dictator sângeros care a fost Idi Amin Dada. Pentru rolul macabru jucat cu o perfectiune ingrijoratoare, actorul  Forest Whitaker a primit Oscarul in 2007.

Venit la putere printr-o obisnuita lovitura de stat conform  vremurilor si continentului, Idi pare initial un baiat de baiat. Se bate pe burta cu mai toata lumea, face bai de multime, rânjeste demagog si se da bine pe lânga reprezentantii Occidentului . Poporul e ultraincântat si topaie in ritmuri specific africane. Prin ochii tânarului si naivului medic scotian Nicholas Garrigan (devenit, cam fara voia lui, medicul personal al presedintelui si chiar un fel de consilier politic) vedem insa cum aceasta persoana, considerata in mod superficial un partener credibil de discutii si negocieri de catre democratiile occidentale, se transforma destul de vijelios in bruta. Si-a dat arama pe fata, cum ar zice proverbul. Si nu orice fel de bruta, ci una extrem de violenta chiar si pentru standardele africane. In sfârsit, pentru martorul nostru lucrurile se termina relativ cu bine si in carte si in film. Omul ramâne traumatizat psihic, dar viu.

Cum de a ajuns autorul la acest titlu? Idi Amin a venit la putere cu ajutor britanic in anul 1971, rasturnând un alt criminal de rasa, Milton Obote. Pe vremea aceea fusese foarte impresionat de  scotieni, iar pe masura indepartarii de politica guvernului Majestatii Sale a facut o paralela intre lupta lui pentru independenta si “suferintele” poporului scotian, considerând ca l-ar putea ajuta in “gâlceava” cu englezii din postura de rege. Pentru impresie, mai zicea ceva si de “miscarile de eliberare” ale galezilor si irlandezilor. Oricum, Idi nu s-a dat doar rege al scotienilor, ci si cuceritor al Imperiului Britanic sau suveranul tuturor animalelor de pe pamânt.

Idi Amin a fost inlaturat de la putere cam asa cum a venit. Tanzania, tara vecina cu care avea o hârjoneala mai veche, in genul celei dintre Kuweit si Iraq, intervine militar alaturi de rezistenta ugandeza la sfârsitul anului 1978 si il pune pe fuga. In mandatul sau de 8 ani, a omorât cam 300.000 de ugandezi (aceasta e versiunea oficiala), printre care si una bucata sotie. Pentru crimele sale n-a dat niciodata socoteala in fata justitiei, murind in 2003 de moarte buna, in exil si bogatie.

Intrebarea pe care mi-am pus-o citind cartea si vazând filmul e una foarte veche. Oare acesti bolnavi care ajung sa ne conduca sunt bolnavi si la momentul initial sau ii tâmpeste puterea? Cum de anumiti indivizi reusesc sa invârta pe degete sisteme politice considerate performante, cum de reusesc sa pacaleasca atâta “lume buna”? Ce i-a facut pe englezi sau pe americani (ca pe francezi n-are rost sa-i bagam in discutie) sa dea credit quasi-total unor dementi precum Idi Amin, Ceausescu, Noriega (in Panama),  Saddam Hussein (in Iraq) si multi altii? Sa fie doar strâmta “arie de selectie” de vina? E posibil ca asemenea oameni sa se fi comportat (constienti fiind ca vor doar sa “treaca puntea”) normal multa vreme, astfel incât sa adoarma vigilenta “aliatilor” si sa se fi descatusat atunci când nu mai era nimic de facut? Sau au innebunit pe parcurs?

Parerea voastra care e?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=fvuEOIE4hGc]

O sierra abrupta si salbatica, vai inverzite, hectare de livezi de maslini, varfuri inzapezite, albastrul Marii Mediterane, sate colinare uluitoare si un sir de castele maure si de conace renascentiste – acestea sunt ingredientele seducatoare ale vastelor intinderi andaluze.

Andaluzia este ultima provincie a Spaniei care a fost eliberata de sub stapanirea maurilor. Aproape 100% din constructii sunt vopsite in alb, cu acoperisuri de culoare rosie-cafenie, absolut toate dotate cu turnulete in stil maur.

Toate imaginile stereotipe cu Spania provin din Andaluzia: fieste, sieste, coride, flamenco si o abordare relaxata a vietii. Reversul acestei atitudini usuratice este coruptia, care in Andaluzia a dat nastere celor mai mari orori de pe costa Spaniei.

Sevilla: este un oras de 700.000 de locuitori extrovertiti care o tin numai in coride, flamenco, procesiuni, fieste si tapas.

Centrul orasului alcatuieste un mozaic de scene, cu piete una mai frumoasa ca alta, biserici baroce viu colorate si portocali. Sanctuare discrete si patio umbrite indica o viata secreta, dar trasatura coplesitoare este cea a deschiderii si convivialitatii.

Plaza de Espana(construita pentru Expozitia ibero-americana din 1929)

La Giralda-cea mai frumoasa reminiscenta a dinastiei Almohad, a servit ca minaret pentru Aljama, moscheea pe locul careia a fost construita catedrala. Turnul La Giralda(98 m) a a fost terminat in 1198 de catre arhitectul Ali de Gomara.

Reales Alcazares: palat ce infatiseaza o complexa si predominanta asociere de tehnici maure si simboluri catolice – exemplul suprem de arhitectura mudejara. Unul din cele mai vechi palate regale din Europa(inca in uzul regelui Spaniei). Prima priveliste de la intrare: Patio de la Doncellas, un frumos patio cu arcade avand incrustatii de lemn de cedru, placi zelij originale si stucaturi complexe.

Parcul Maria Luisa, infiintat in secolul al XIX-lea, este situat in apropierea centrului istoric din Sevilia. Este zona verde cea mai importanta a intregului oras, decorata din belsug cu banci, fantani, bazine, statui si monumente. Exista chiar si un mic munte, Monte Gurugu, cu o cascada artificiala si o mica insula si un chiosc. De cele mai multe ori turistii se indreapta direct catre atractia principala a parcului: Plaza de Espana, un complex maiestuos in forma de semiluna amenajat in jurul unei piatete centrale.

Ronda, oras situat pe cea mai mare stanca din Andaluzia, se intinde pe niste chei cu o inaltime de 1000 metri pana la raul Guadalevin. Deasupra cheilor adanci, stancoase si fioroase prin care curge raul stau suspendate case si gradini care, mai mult ca sigur, nu se uita niciodata in jos. Un magnific pod coborat adanc, in abis, Puente Nuevo, leaga orasul nou de cel vechi, din inaltimea caruia se pot contempla privelistile panoramice ale imprejurimilor. Peretii colosali de stanca  au constituit un zid inalt de aparare si, s-ar putea spune, au scris istoria orasului.

Considerat cel mai frumos litoral continental al Marii Mediterane, Costa del Sol masoara in total 160 km, dintre care cea mai mare parte, de peste 100km se intinde la vest de capitala Andaluziei. Datorita darniciei naturii, multitudinii de atractii turistice si distractiilor turistice propuse in orase ca Malaga, Granada, Sevilla, Cordoba, Cadiz, Tanger Maroc sau Faro Portugalia, Costa del Sol este cea mai vizitata zona turistica a Mediteranei.

Marbella, cea mai selecta si mai mare statiune din Spania

Cordoba(300.000 de locuitori) a fost capitala Spaniei romane si a regatului maur. Cel mai important oras din Andaluzia dupa Sevilia, se afla la poalele muntilor Sierra de Cordoba, pe o campie care aluneca usor spre raul Guadalquivir. Isi intampina azi vizitatorii in toata stralucirea sa de oras anadalusian: case pictate in alb cu flori colorate la ferestre, strazi inguste, taverne in care localnicii te asteapta cu renumita ‘tapas’ si vinuri fine, bijuterii deosebite si multe alte atractii si tentatii irezistibile. Bijuteriei din coroana Cordobei i se spune in continuare dupa denumirea sa araba, Mezquita insemnand moschee, in ciuda extraordinarei intruziuni a unei catedrale catolice in mijlocul ei. Este singura moschee ramasa din Spania medievala si este una din cele mai mari din lume. Marea Mezquita inconjurata de ziduri acopera 24.000 mp. Mezquita a fost construita in anul 780 si extinsa mai tarziu pentru a scoate in evidenta spatiile sale largi inconjurate de peste 840 de impresionate coloane rosii si albe. Mihrab, zona de rugaciune care indica directia spre Mecca, este situata de obicei in zona principala a catedralei. Cupola sa somptuasa este bogat decorata cu diverse ornamente. Catedrala-moschee din Cordoba este unul dintre cele mai vechi si semnificative exemple de arhitectura islamica spaniola.

Este o capodopera vizuala de arcade proportionate in forma de potcoava care dau intr-un fel senzatia de infinitate ce face parte din credinta islamica. Fiecare din cele 840 de coloane este diferita, dupa cum sunt si capitelurile lor, intrucat in mare parte au fost pastrate din structurile anterioare romane si vizigote.

La cativa pasi de Mezquita inspre sud-vest se afla Alcazar de los Reyes Cristianos(Fortul Regilor Crestini), care a fost construit in 1328, dupa ce crestinii au recucerit Cordoba. Astazi, interiorul are cateva puncte de atractie: mozaicurile romane, o capela gotica in turn si superbele gradini cu apa.

O alta atractie  a Cordobei este cartierul Evreiesc. Strazile inguste pline de flori de toate culorile, care impodobesc balcoanele caselor, si casele imbracate in alb te incanta de la prima vedere. Aici se gaseste si una din cele trei sinagogi medievale care mai exista in Spania.

La 11 km vest de Cordoba se afla unul din siturile arheologice cele mai importante din Spania: Medina Azahara.  Este vorba de intinsele ruine ale vastului palat din secolul al XV-lea, apartinand califului Abd ar- Rahman al III-lea, din dinastia Umayyad. Palatul a fost construit in marmura roz, albastra si alba si decorat cu abanos, fildes si pietre pretioase.

Cordoba este un oras energic, modern, cu o populatie in majoritate activa. Dar, mai presus de toate, Cordoba, asemeni Sevillei, este un simbol viu al splendidei culturi, arhitecturi si arte arabe.

In secolul al XIX-lea, imaginea Granadei drept chintesenta a orasului oriental a plutit pentru prima data prin imaginatia occidentalilor. Aceasta s-a datorat in parte scriitorului american Washington Irving, ale carui Tales of the Alhambra au inspirat o succesiune  de scriitori si artisti sa incerce sa surprinda minunile Palatului Alhambra din Granada(impreuna cu gradinile sale reprezentand apogeul arhitecturii musulmane in Spania). Astazi, Alhambra este obiectivul numarul unu pentru vizitatorii Spaniei.

Alhambra este vizibila din orice parte a orasului, splendoarea sa dominand din varful dealului, zidurile si turnurile sale crenelate inaltandu-se deasupra unui nor de verdeata ce se intinde pana la structura constructiei alaturate, Generalife. Este formata din patru sectiuni: fortareata militara  Alcazaba(partea cea mai veche); desavarsitul Palat Nazrid(inflorirea suprema a arhitecturii maure); palatul de vara Generalife si palatul renascentist al lui Carol al V-lea. Intre ele se gaseste o gradina paradisiaca asemenea unui labirint – sau macar o buna replica pamanteasca a fericirii edenice. Fiecare simt este stimulat prin subtila combinatie de lumina, culoare, sunet si miros creata de fantani, de helesteul limpede, de inaltul gard viu si de abundenta de parfumuri florale – trandafiri, floarea-dragostei, caprifoi, iasomie si bougainvillea. Culoarea zidurilor, constrite dintr-un amestec rezistent de lut rosu si piatra, i-au dat Alhambrei numele sau, derivat de la cuvantul arabesc pentru “rosu”.  Zidurile adaposteau candva un oras cu patru porti, 23 de turnuri, sapte palate, casele muncitorilor, ateliere, bai, o madrasa(scoala islamica) si moschei.

Istoria acestor locuri este cel putin interesanta, Andaluzia de astazi este rezultatul unui adevarat creuzet in care s-au amestecat trei mari culturi – spaniola, araba si iudaica. Dupa ce maurii au invadat si cucerit Spania in secolul VIII, incepand astfel o lunga dominatie care a dus la formarea Spaniei asa cum este astazi, mai ales din punct de vedere cultural, Cordoba a devenit capitala unei mari puteri. Bogatii nemasurate, cultura, putere militara si comerciala, toate au facut din Spania o tara puternica si temuta de ceilalti, iar El Andalus, numele noului regat, era rostit cu respect si admiratie. Potrivit unei vechi legende islamice, poporul din El Andalus i-ar fi cerut lui Allah cinci daruri : cerul de un albastru curat, mari pline de peste, copaci incarcati de fructe de tot felul, femei frumoase si o carmuire dreapta. Allah le-a daruit primele patru, dar a refuzat sa le dea si carmuirea ceruta, spunandu-le ca toate cinci ar face din Andaluzia Paradisul pe pamant. Iar Andaluzia nu este prea departe de asta.

Andaluzia este in opinia mea cel mai frumos loc de pe Terra. Iar mai sus v-am prezentat cateva argumente care sa-mi sustina afirmatia. Mai sunt si altele… La el visez neincetat si sper sa ajung sa-l vizitez macar o data in viata. Stiu, o  sa-mi spuneti ca nu exista asa ceva, ca toate regiunile sunt frumoase  in felul lor, ca este gresit sa alcatuim un astfel de top.  Insa acesta regiune spaniola  are o magie aparte, rezoneaza cel mai bine cu sufletul meu.  Iar din punct de vedere turistic este destinatia ideala.

Voi aveti un astfel de loc pe care-l considerati magic? Exista vreo regiune anume pe Terra pe care doriti nespus s-o vizitati?

Sursele folosite in alcatuirea materialului sunt:

www.dreamdestinations.ro;   www.tvl.ro;  www.lumeamare.ro;  www.informatia-zilei.ro; www.artline.ro; www.aatravel.ro;  www.flickr.com si ghidul “Spania” autor Fiona Dunlop.