Credeati ca in 2011 am scapat de cele mai apreciate, delicioase si asteptate articole din blogosfera? Ei bine nu, inca din prima zi a anului, Lilly si Vacitim s-au hotarat sa inaugureze oficial noul sezon de lepsute.

Raspunsuri Dragos:

1. Care a fost cel mai funny moment din 2010?

Golul lui Andrei Cristea (de 2-0, in meciul cu Steaua), atunci când Zapata a sutat atât de violent pe lânga minge de m-am trezit “cu piciorul lui in sufragerie”.

2. Care a fost cel mai nasol moment din 2010?

Prefer sa trec sub tacere acest aspect, ca e cam jenant. Sunt eu deschis – dar nici chiar asa!

3. Care a fost filmul anului 2010?

“Concertul”. Fara doar si poate.

4. Care a fost cartea anului?

Coincidenta sau hazard?

5. Care a fost spectacolul anului?

Sirul de motiuni din Parlament, care cadeau (ele, motiunile adica) mai ceva ca stelistii la Neapole, intre min. 45-90.

6. Care a fost melodia anului 2010?

Katzenjammer- Tea with cinamon (Thank you, Alexandra!)

7. Care a fost barbatul/femeia anului 2010?

Steven Seagal, Steven Seagal, Steven Seagal. Femeia anului? Cât traieste Demi Moore…pentru mine nu va fi altcineva.

8. Care a fost cel mai frumos loc vazut in 2010?

Rimet

9. Care a fost cel mai emotionant moment din 2010?

Sincer sa fiu…aici am un sirag intreg. As nedreptati unul din momente daca nu le-as numi pe toate. Si nu pot, regula e sa numesc doar unul :-)

10. Care a fost cea mai mare realizare a anului 2010?

Descoperirea cursului Silva

11. Ce imi doresc pentru 2011?

Schimbari fundamentale in viata si sa ajung la 1.000 de flotari pe zi. Cu taxele incluse.

Raspunsuri Nice:

1. Care a fost cel mai funny moment din 2010?

La job am parte mai tot timpul de momente amuzante, si asta datorita unui coleg extrem de haios, care pune la cale tot felul de farse, care are un umor fantastic, pe gustul meu, un coleg adorabil si admirabil in acelasi timp, de care imi este tare dor.

2. Care a fost cel mai nasol moment din 2010?

Nu au existat momente “nasoale”, doar momente triste, cauzate de unele despartiri care inca dor si care mi-au schimbat radical viata.

3. Care a fost filmul anului 2010?

Nu am avut un film preferat.

4. Care a fost cartea anului?

Idem 3.

5. Care a fost spectacolul anului?

Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud. Pe care, evident, l-am ratat cu gratie. :P

6. Care a fost melodia anului 2010?

Nu mai merge sa spun ca nu am avut, nu? :(  Este mai mult o recomandare pentru barbatul iubit: Only Girl(In The World).

Want you to make me feel like I’m the only girl in the world
Like I’m the only one that you’ll ever love
Like I’m the only one who knows your heart
Only girl in the world…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=pa14VNsdSYM&feature=related]

7. Care a fost barbatul/femeia anului 2010?

Barbatul anului a fost EL. Deja il cunoasteti din nenumaratele articole dedicate lui si relatiei noastre incendiare.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=x1TXMpiqcDI]

8. Care a fost cel mai frumos loc vazut in 2010?

Catalunya, fara doar si poate. Dar e mai mult decat un loc, e un vis, o alta lume, un adevarat paradis.

9. Care a fost cel mai emotionant moment din 2010?

Contactul cu operele lui Gaudi si Dali.

10. Care a fost cea mai mare realizare a anului 2010?

Fara teama de a gresi: aceasta.

11. Ce imi doresc pentru 2011?

Sa vizitez Franta.

Care a fost pentru voi cel mai emotionant moment din 2010?

Ada mi-a cerut un cuvant. Unul prin care sa rezum un intreg an. Si l-am gasit: eliberare. Un suflet chinuit, prins in capcana unui iubiri devastatoare, incercand zadarnic sa se strecoare printre coloanele  de marmura alba ale durerii. O nefericire cronica care-ti paralizeaza simturile si  ratiunea, iti distruge increderea in tine, iti submineaza pofta de viata, entuziasmul. O dragoste mistuitoare care te arunca fara mila in abisul disperarii.  Dupa doi ani imensi cat o eternitate, in care am experimentat forta distructiva a unei  iubiri fara limite si fara sens, mi-am dat seama ca trebuie sa lupt. Si am fost ajutata sa inving. Obiectivul era clar, fara echivoc, iar pentru atingerea lui eram in stare sa trec si prin foc. Si am trecut… Si am comis greseli pentru a indrepta o alta greseala. Dar este prima oara in viata cand nu regret nimic.

2010 a insemnat mai mult decat atat. A fost un an complex cu multe evenimente cruciale, a reprezentat desprinderea de un  trecut traumatizant, emotia si avantul specific unui nou inceput, constientizarea unei pasiuni ardente, implinirea unui vis, o mare reusita profesionala, abordarea unui stil de viata diferit, regasirea unei mari iubiri. Dar mai presus de eliberare, 2010 a insemnat gratitudine. Recunostinta care pare a fi  mai puternica decat orice alt sentiment incercat pana in prezent si care pare a se fi transformat intr-o iubire neconditionata.

Pentru Dragos, colegul meu de blog, anul 2010 a insemnat acceptare.

Dar 2010 e pe cale sa ne paraseasca. Eu ii multumesc pentru toate lucrurile bune pe care le-a adus cu el, pentru toate clipele de fericire daruite, pentru  toti prietenii dragi cunoscuti, pentru momentul de vis din aprilie-mai, Catalunya-Andorra, pentru toate sperantele sadite intr-un suflet indragostit de viata, frumos, vara si soare. Nu-mi ramane decat sa-l astept pe 2011 cel plin de surprize si rasturnari de situatie, sa ma gandesc la el cu bucurie si credinta, sa va urez  tuturor implinirea dorintei de maine de la ora 12 noaptea, un sincer si calduros LA MULTI ANI  cu sanatate si cu un strop de fericire sau  poate unul de iubire, poate unul de noroc, poate toate la un loc!

Goodbye 2010, Welcome 2011!

O lepsuta primita (tot) de la Ada:

Raspunsuri Dragos

1. I: Cat de mult ai dormit ?

R: A fost o perioada in care am dormit timp de vreo 4 zile…cu mici intreruperi.

2. I: Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ?

Cred ca in timpul manifestatiilor din Piata Universitatii, aprilie-mai 1990. De la facultate ma duceam in Piata si acasa ajungeam a doua zi la ore nu prea mici. Având in vedere ca nu a fost o singura zi…..

3. I: Cat de mult ai stat treaz ?

R: Asta as putea spune cu certitudine. Inaintea examenului de stat am dormit in total 6 ore. In ultimele 7 zile premergatoare examenului.

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala ?

R: Mediu. Nimic iesit din comun.

5. I: Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ?

R: 2008, Bulgaria. Am fost cu niste prieteni, a fost vreme frumoasa, ne-am distrat si, mai ales, m-am odihnit.

6. I: Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ?

R: Nu prea.

7. I: In personalitatea ta de acum, mai pastrezi ceva din copilul de altadata ?

R: Oho…..in general lumea care ma cunoaste ma intreaba când am de gând sa ma maturizez.

8. I: A existat o persoana anume care ti-a influentat viitorul ?

R: Da

9. I: Fiecare copil isi dorea sa aiba o anumita meserie, iti amintesti ce doreai sa devii ? Dar ce ai devenit ?

R: Daaaa…..voiam sa devin vânator de munte. Si am devenit functionar.

10. I: Care e cea mai frumoasa amintire din copilarie ?

Hmmmm…..cred ca cea de la 5 ani, când am baut prima data doua guri de bere. Tin minte si acum, era bere Azuga bauta la Busteni.

Raspunsuri Nice:

1. I: Cat de mult ai dormit ?

R: Doua saptamani. Se intampla in vara anului 2005, cand m-am intors din Grecia. Impactul cu arhitectura Greciei, orasele sale, monumentele, ruinele, insulele, tarmul, soarele, istoria si legendele ei a fost coplesitor. Totul era  mult mai frumos si mai gradios decat imi imaginasem vreodata. Ajunsesem sa vad pe viu taramul fermecat al zeilor ce-mi fascinasera copilaria si am simtit in fiecare clipa ca viata e doar ambrozie si nectar, am fost cu adevarat in al noulea cer. Un cer la 2917 m… Apoi, ceva m-a adus cu picioarele pe pamant: revenirea in tara. Si atat de dureros a fost sentimentul, atat de cruda si inoportuna realitatea, atat de dificila adaptarea la  vechea mea lume, incat nu am fost in stare sa accept umila conditie de muritor bucurestean. Si am dormit fix doua saptamani, am refuzat sa ma dau jos din pat sau sa ies afara si sa infrunt situatia. Nu am vrut sa ma trezesc din cel mai fumos vis, am vrut sa-l pastrez cat mai mult timp cu mine. Apoi m-am intors la serviciu. Se putea mai rau de atat?

2. I: Cat de mult ai stat afara fara sa ajungi acasa ?

R: In Costinesti, o  noapte si o zi, noaptea am petrecut-o in Ring, dimineata am mers sa joc tenis cu un tip in fata caruia ma laudasem ca ma pricep teribil de bine si-o sa-l bat mar(evident ca muream de somn si nu am fost in stare sa-i iau nici macar un ghem!), la pranz  am mers la un club sa bem ceva, dupa amiaza la plaja, iar seara inapoi in discoteca.  Deci o zi jumate…

3. I: Cat de mult ai stat treaz ?

R: Am dat raspunsul mai sus.

4.I: Cat de multe absente ai avut la scoala ?

R: Maxim 10, ma incadram cu sfintenie sa nu cumva sa-mi scada nota la purtare. Oricum nu chiuleam, doar la gramatica mai fugeam de la ore, stiind ca proful nu o sa-mi observe absenta… Pe cat de mult am iubit literatura, pe atat de mult am detestat gramatica.

5. I: Care a fost cea mai placuta vacanta a ta ?

R: aprilie-mai 2010. Spania, Costa Maresme. Spania va ramane cel mai drag vis al meu. Un vis implinit. Si chiar daca initial trebuia sa ajung pe Costa del Sol, sa-mi vad Andaluzia cea mult iubita si adorata, cu ale ei orase muzeu: Cordoba, Granda, Sevilla, nu regret o clipa ca am ajuns in schimb in Catalunia si m-am plimbat prin Barcelona, Girona, Figueres, Callela, Malgrat del Mar, Santa Susana si Andorra la Vella. Pana la urmatoarea destinatie de vacanta, miresmele catalane imi vor parfuma existenta si imi vor purta mereu gandurile spre meleagurile unde au trait si creat Salvador Dali si Antonio Gaudi.

6. I: Inca mai tii legatura cu prietenii din copilarie ?

R: Din pacate nu se intampla acest lucru. E unul din marile mele regrete.

7. I: In personalitatea ta de acum, mai pastrezi ceva din copilul de altadata ?

R: Naivitatea? Mereu pornesc de la premisa ca toti oamenii sunt buni. Si chiar daca nu sunt, eu ma incapatanez sa-i vad asa.

8. I: A existat o persoana anume care ti-a influentat viitorul ?

R: Probabil ca da.

9. I: Fiecare copil isi dorea sa aiba o anumita meserie, iti amintesti ce doreai sa devii ? Dar ce ai devenit ?

R: Detectiv particular . Glumesc, da, imi amintesc, da, am devenit intocmai visului.

10. I: Care e cea mai frumoasa amintire din copilarie ?

R: Amintirile frumoase sunt legate de vacantele la mare si la munte. Intotdeauna mergeam insotita de foarte multi copii si, uneori, ne mai si distram.

Leapsa copilariei merge mai departe la Diana, Nora, Andreea, Lusio, Miscellaneous11, Lilly, Vacitim, Ana Cazacu, Black Angel, Klausen, Zuzu, Marrynusha, Silvia, Umograf, Teo, Napocel, QED, Chocolatfollie.

Sa ma explic. Fiecare cuvânt are o origine. Desi nu sunt de specialitate, am fost mereu fascinat atunci când am aflat de unde provine un cuvânt si modul in care a capatat el sens intr-o anumita limba (cu precadere in limba româna, se intelege). Bineinteles ca si „a explica” are o origine. Care e aceasta? Conform DEX, „explicatie” vine din frantuzescul „explication” sau latinul „explicatio”. Big deal! Sa mergem insa mai departe. „Explicatie” deriva din latinescul „plicare”, care inseamna „a strânge, a indoi”, particula „ex” desemnând, se intelege, operatiunea inversa, iar de aici drumul pâna la sensul din ziua de azi e evident. Dar acest „plicare” a mai dat un cuvânt in limba româna, „a pleca”, având dublu inteles, „a pleca grumazul”, si „a se urni dintr-un loc”.

Ei bine…abia aici apare partea interesanta! Pentru ca „plicare” n-a facut pui doar in limba româna, ci si in spaniola, unde il descoperim pe „llegar”, care inseamna „a sosi”.

Cum de e posibil ca dintr-o radacina comuna sa se dezvolte doua cuvinte cu inteles total diferit in doua limbi inrudite? Iata … explicatia pe care am gasit-o in „Exista istorie adevarata?” a lui Neagu Djuvara si despre care am mai vorbit.

In limbile neolatine multi termeni latinesti au patruns prin intermediul comandamentelor militare. Armata romana ajungea in Spania pe cale maritima. Dar in Dacia ajungea pe cale terestra. Astfel, in cazul unui drum spre Spania, ordinul „plicare!” era dat pentru strângerea velelor de pe corabie, deci semn de sosire in port. Acelasi ordin, „plicare!”, era dat pentru strângerea corturilor si reprezenta, in consecinta, un semn de plecare.

Voi cunoasteti un cuvânt cu o istorie interesanta?

Atunci când vorbim ar trebui s-o facem cu grija. Cuvintele sunt magice si cine stie ce vârcolac trezim daca le suparam printr-o utilizare gresita…

Words don’t come easy. They should not…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=nNGWH-bAEuM]

Va intrebati, probabil, ce subiect o mai fi si asta. De unde pâna unde legatura intre aceste doua …domenii care par, la prima vedere, din lumi diferite?

Exista cel putin una. In vremuri imemoriale, când eram eu copil mic (intrucât acum sunt copil mare), tatal meu mi-a zis: daca tot freci ziarul ala toata ziua (era vorba despre „Sportul”, din care s-a nascut ulterior „Gazeta Sporturilor”), sa stii ca poti sa si inveti din el. Si mi-a dat ca exemplu nume de echipe. Petrolul Ploiesti – adica in judetul Prahova, al carui oras de resedinta e Ploiesti, se gaseste petrol. Apoi au aparut altele: Industria Sârmei Câmpia Turzii, Cimentul Fieni, Sticla Ariesul Turda (astia i-au scos la un moment dat din Cupa pe Steaua J ), Aurul Brad, Chimia Râmnicu-Vâlcea, FC Baia-Mare („baie” adica „mina”),  etc etc etc. A fost foarte instructiv, intrucât altfel mi-ar fi fost destul de dificil sa invat geografia economica a minunatei noastre patrii.

Nu toate numele aveau legatura cu o industrie propriu-zisa, bineinteles. Echipele straine nu prea imi erau de mare folos. Ce sa inteleg eu din Liverpool, Arsenal, Real sau Juventus? Mai exista, desigur, un PSV de exemplu, dar, la modul general, parea ca echipele vestice (mai ales) sunt botezate mai degraba dupa tot felul de personalitati si nu, in mod tovarasesc, dupa industrii locale.

Asa ca o perioada mi-am luat gândul ca se poate invata ceva de real folos dupa denumirea unei echipe vestice.

Pâna in 1994, când Steaua a jucat cu o anumita Servette Geneva. M-am tot intrebat eu de unde vine o asemenea denumire, dar nu am gasit raspuns atunci. Mi-am inchipuit ca o fi având vreo legatura oculta cu „servieta”, daca tot se invârt atâtia bani pe acolo. L-am gasit insa mai târziu. Servette este un district al orasului Geneva si se pare ca vine de la latinul „silva”. Servette inseamna „mica padure”.

Dar mai exista si o alta explicatie. S-ar putea ca denumirea sa vina de la Michel Servet si asta e de fapt cu adevarat interesant. De ce? Pentru ca pentru a-l face scrum pe acest umanist s-au unit doi dusmani teroetic de neimpacat: calvinismul si catolicismul. Dar oare care sunt dedesubturile acestei afaceri, ce gest minor (dar pe care, de buna seama, calvinistii l-au considerat major) i-a enervat atât de tare incât sa treaca peste rafuiala cu catolicii si sa apeleze la mijloace extreme, cum ar fi arderea pe rug, mijloace pe care, de altfel, le detestau in mod oficial?

Miguel Serveto s-a nascut in Spania (Villanueva, lânga Zaragoza) si intra de foarte timpuriu in slujba lui Juan Quintana, calugar franciscan si duhovnic al lui Carol Quintul. Curând isi formeaza un imens bagaj de cunostinte, care se suprapune peste o fire impetuoasa si hotarâta. In plus, are un rationament brici. Isi desavârseste pregatirea multilaterala la Paris si Lyon, preda matematica, publica o editie critica a Bibliei in 7 volume si o editie din Geografia lui Ptolemeu, face studii de medicina si descopera mecansimul circulatiei pulmonare a sângelui si pe cel al ventilarii sângelui. Se baga si in astronomie. Peste toate insa, ramâne un credincios profund si incearca sa impace pe toata lumea cu toata lumea.

Spania de dupa intoleranta criminala a Inchizitiei lui Toequemada cunoaste o perioada de acalmie, iar Miguel, fire profund liberala, incearca sa gaseasca obstacolele care se afla intre crestini, musulmani si evrei si care-i impiedica pe acestia din urma sa se uneasca sub umbrela crestina. Identifica dogma Sfintei Treimi ca fiind posibila piedica in incercarea de reconciliere. In 1531 publica De Trinitas erroribus si intra, bineinteles, in colimatorul Inchizitiei. Miguel nu se lasa intimidat si dovedeste faptul ca acest concept este strain Evangheliei, el aparând doar la Consiliul de la Niceea (325), in contextul luptei impotriva ereziei ariene. E convins ca Biserica a tradat spiritul Evangheliei, ridica in slavi o intoarcere la Biserica primitiva si cu asta isi pune in cap toate cultele crestine. Dupa calculele lui, 1585 trebuia sa fie anul unei apocalipse astronomice si a renasterii Bisericii. Fiind suficient de aproape de acel an, discursul sau capata accente radical milenariste. Nu il impresioneaza fortele care s-au aliat impotriva lui. Asa ca mai comite o „boacana”: scrie cartea „Restaurarea crestinismului” si isi face un dusman neimpacat din Calvin, care considera ca numai el are dreptul sa … restaureze.

De prin 1536, Geneva, „Cetatea Domnului”, reprezinta o republica teocratica dominata de personalitatea lui Calvin. In acest loc se asociaza si se intrepatrund imprumutul cu dobânda, spiritul burgheziei nascânde, scrisorile Sfântului Pavel si Evanghelia. Este sansa celor persecutati in Europa, care fug de Inchizitie si care ar vrea sa-si exprime opiniile personale in domeniul religios fara sa se simta in pericol iminent.

In 1553, haituit de Inchizitie, Servet ajunge si el acolo, fiind convins ca dreptatea e de partea lui. Din ordinul lui Calvin, este arestat si intemnitat. In 27 octombrie 1553 este ars pe rug.

Miguel reprezinta chintesenta spiritului liber, care nu-si negociaza independenta si principiile. Este un om cult si deschis, un reprezentant perfect al Renasterii. Mare pericol! Atât de mare incât i-a facut pe catolici sa-si dea mâna cu protestantii pentru un scop comun: refuzul libertatii de gândire si dominatia puterii asupra constiintei individuale.

Sursa: „Istoria secreta a Inchizitiei”, Natalie Benazzi si Matteo D’Amico, Editura Pro Editura si Tipografie

De aceea eu sper ca „Servette” sa vina de la „Servet”. As prefera omagiul adus unui ilustru renascentist in locul unei denumiri comune.

De-asta imi place mie fotbalul. Poti invata multe din el. Inclusiv sa gândesti pozitiv. De exemplu, cum s-a comentat meciul Liverpool – Steaua 4-1? „Steaua e prima echipa din istorie care marcheaza pe Anfield”, plus o gama larga de osanale adresate lui Dodel. S-a trecut extrem de usor peste faptul ca e cea mai grava infrângere din istorie (daca tot facem recurs la „istorie” pâna ne doare gura) a unei echipe românesti in fata lui Liverpool. Ce inseamna sa vezi numai partea plina a paharului….

Voi cunoasteti vreun nume cu o istorie interesanta?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=hDEvTw6t8To]

O sierra abrupta si salbatica, vai inverzite, hectare de livezi de maslini, varfuri inzapezite, albastrul Marii Mediterane, sate colinare uluitoare si un sir de castele maure si de conace renascentiste – acestea sunt ingredientele seducatoare ale vastelor intinderi andaluze.

Andaluzia este ultima provincie a Spaniei care a fost eliberata de sub stapanirea maurilor. Aproape 100% din constructii sunt vopsite in alb, cu acoperisuri de culoare rosie-cafenie, absolut toate dotate cu turnulete in stil maur.

Toate imaginile stereotipe cu Spania provin din Andaluzia: fieste, sieste, coride, flamenco si o abordare relaxata a vietii. Reversul acestei atitudini usuratice este coruptia, care in Andaluzia a dat nastere celor mai mari orori de pe costa Spaniei.

Sevilla: este un oras de 700.000 de locuitori extrovertiti care o tin numai in coride, flamenco, procesiuni, fieste si tapas.

Centrul orasului alcatuieste un mozaic de scene, cu piete una mai frumoasa ca alta, biserici baroce viu colorate si portocali. Sanctuare discrete si patio umbrite indica o viata secreta, dar trasatura coplesitoare este cea a deschiderii si convivialitatii.

Plaza de Espana(construita pentru Expozitia ibero-americana din 1929)

La Giralda-cea mai frumoasa reminiscenta a dinastiei Almohad, a servit ca minaret pentru Aljama, moscheea pe locul careia a fost construita catedrala. Turnul La Giralda(98 m) a a fost terminat in 1198 de catre arhitectul Ali de Gomara.

Reales Alcazares: palat ce infatiseaza o complexa si predominanta asociere de tehnici maure si simboluri catolice – exemplul suprem de arhitectura mudejara. Unul din cele mai vechi palate regale din Europa(inca in uzul regelui Spaniei). Prima priveliste de la intrare: Patio de la Doncellas, un frumos patio cu arcade avand incrustatii de lemn de cedru, placi zelij originale si stucaturi complexe.

Parcul Maria Luisa, infiintat in secolul al XIX-lea, este situat in apropierea centrului istoric din Sevilia. Este zona verde cea mai importanta a intregului oras, decorata din belsug cu banci, fantani, bazine, statui si monumente. Exista chiar si un mic munte, Monte Gurugu, cu o cascada artificiala si o mica insula si un chiosc. De cele mai multe ori turistii se indreapta direct catre atractia principala a parcului: Plaza de Espana, un complex maiestuos in forma de semiluna amenajat in jurul unei piatete centrale.

Ronda, oras situat pe cea mai mare stanca din Andaluzia, se intinde pe niste chei cu o inaltime de 1000 metri pana la raul Guadalevin. Deasupra cheilor adanci, stancoase si fioroase prin care curge raul stau suspendate case si gradini care, mai mult ca sigur, nu se uita niciodata in jos. Un magnific pod coborat adanc, in abis, Puente Nuevo, leaga orasul nou de cel vechi, din inaltimea caruia se pot contempla privelistile panoramice ale imprejurimilor. Peretii colosali de stanca  au constituit un zid inalt de aparare si, s-ar putea spune, au scris istoria orasului.

Considerat cel mai frumos litoral continental al Marii Mediterane, Costa del Sol masoara in total 160 km, dintre care cea mai mare parte, de peste 100km se intinde la vest de capitala Andaluziei. Datorita darniciei naturii, multitudinii de atractii turistice si distractiilor turistice propuse in orase ca Malaga, Granada, Sevilla, Cordoba, Cadiz, Tanger Maroc sau Faro Portugalia, Costa del Sol este cea mai vizitata zona turistica a Mediteranei.

Marbella, cea mai selecta si mai mare statiune din Spania

Cordoba(300.000 de locuitori) a fost capitala Spaniei romane si a regatului maur. Cel mai important oras din Andaluzia dupa Sevilia, se afla la poalele muntilor Sierra de Cordoba, pe o campie care aluneca usor spre raul Guadalquivir. Isi intampina azi vizitatorii in toata stralucirea sa de oras anadalusian: case pictate in alb cu flori colorate la ferestre, strazi inguste, taverne in care localnicii te asteapta cu renumita ‘tapas’ si vinuri fine, bijuterii deosebite si multe alte atractii si tentatii irezistibile. Bijuteriei din coroana Cordobei i se spune in continuare dupa denumirea sa araba, Mezquita insemnand moschee, in ciuda extraordinarei intruziuni a unei catedrale catolice in mijlocul ei. Este singura moschee ramasa din Spania medievala si este una din cele mai mari din lume. Marea Mezquita inconjurata de ziduri acopera 24.000 mp. Mezquita a fost construita in anul 780 si extinsa mai tarziu pentru a scoate in evidenta spatiile sale largi inconjurate de peste 840 de impresionate coloane rosii si albe. Mihrab, zona de rugaciune care indica directia spre Mecca, este situata de obicei in zona principala a catedralei. Cupola sa somptuasa este bogat decorata cu diverse ornamente. Catedrala-moschee din Cordoba este unul dintre cele mai vechi si semnificative exemple de arhitectura islamica spaniola.

Este o capodopera vizuala de arcade proportionate in forma de potcoava care dau intr-un fel senzatia de infinitate ce face parte din credinta islamica. Fiecare din cele 840 de coloane este diferita, dupa cum sunt si capitelurile lor, intrucat in mare parte au fost pastrate din structurile anterioare romane si vizigote.

La cativa pasi de Mezquita inspre sud-vest se afla Alcazar de los Reyes Cristianos(Fortul Regilor Crestini), care a fost construit in 1328, dupa ce crestinii au recucerit Cordoba. Astazi, interiorul are cateva puncte de atractie: mozaicurile romane, o capela gotica in turn si superbele gradini cu apa.

O alta atractie  a Cordobei este cartierul Evreiesc. Strazile inguste pline de flori de toate culorile, care impodobesc balcoanele caselor, si casele imbracate in alb te incanta de la prima vedere. Aici se gaseste si una din cele trei sinagogi medievale care mai exista in Spania.

La 11 km vest de Cordoba se afla unul din siturile arheologice cele mai importante din Spania: Medina Azahara.  Este vorba de intinsele ruine ale vastului palat din secolul al XV-lea, apartinand califului Abd ar- Rahman al III-lea, din dinastia Umayyad. Palatul a fost construit in marmura roz, albastra si alba si decorat cu abanos, fildes si pietre pretioase.

Cordoba este un oras energic, modern, cu o populatie in majoritate activa. Dar, mai presus de toate, Cordoba, asemeni Sevillei, este un simbol viu al splendidei culturi, arhitecturi si arte arabe.

In secolul al XIX-lea, imaginea Granadei drept chintesenta a orasului oriental a plutit pentru prima data prin imaginatia occidentalilor. Aceasta s-a datorat in parte scriitorului american Washington Irving, ale carui Tales of the Alhambra au inspirat o succesiune  de scriitori si artisti sa incerce sa surprinda minunile Palatului Alhambra din Granada(impreuna cu gradinile sale reprezentand apogeul arhitecturii musulmane in Spania). Astazi, Alhambra este obiectivul numarul unu pentru vizitatorii Spaniei.

Alhambra este vizibila din orice parte a orasului, splendoarea sa dominand din varful dealului, zidurile si turnurile sale crenelate inaltandu-se deasupra unui nor de verdeata ce se intinde pana la structura constructiei alaturate, Generalife. Este formata din patru sectiuni: fortareata militara  Alcazaba(partea cea mai veche); desavarsitul Palat Nazrid(inflorirea suprema a arhitecturii maure); palatul de vara Generalife si palatul renascentist al lui Carol al V-lea. Intre ele se gaseste o gradina paradisiaca asemenea unui labirint – sau macar o buna replica pamanteasca a fericirii edenice. Fiecare simt este stimulat prin subtila combinatie de lumina, culoare, sunet si miros creata de fantani, de helesteul limpede, de inaltul gard viu si de abundenta de parfumuri florale – trandafiri, floarea-dragostei, caprifoi, iasomie si bougainvillea. Culoarea zidurilor, constrite dintr-un amestec rezistent de lut rosu si piatra, i-au dat Alhambrei numele sau, derivat de la cuvantul arabesc pentru “rosu”.  Zidurile adaposteau candva un oras cu patru porti, 23 de turnuri, sapte palate, casele muncitorilor, ateliere, bai, o madrasa(scoala islamica) si moschei.

Istoria acestor locuri este cel putin interesanta, Andaluzia de astazi este rezultatul unui adevarat creuzet in care s-au amestecat trei mari culturi – spaniola, araba si iudaica. Dupa ce maurii au invadat si cucerit Spania in secolul VIII, incepand astfel o lunga dominatie care a dus la formarea Spaniei asa cum este astazi, mai ales din punct de vedere cultural, Cordoba a devenit capitala unei mari puteri. Bogatii nemasurate, cultura, putere militara si comerciala, toate au facut din Spania o tara puternica si temuta de ceilalti, iar El Andalus, numele noului regat, era rostit cu respect si admiratie. Potrivit unei vechi legende islamice, poporul din El Andalus i-ar fi cerut lui Allah cinci daruri : cerul de un albastru curat, mari pline de peste, copaci incarcati de fructe de tot felul, femei frumoase si o carmuire dreapta. Allah le-a daruit primele patru, dar a refuzat sa le dea si carmuirea ceruta, spunandu-le ca toate cinci ar face din Andaluzia Paradisul pe pamant. Iar Andaluzia nu este prea departe de asta.

Andaluzia este in opinia mea cel mai frumos loc de pe Terra. Iar mai sus v-am prezentat cateva argumente care sa-mi sustina afirmatia. Mai sunt si altele… La el visez neincetat si sper sa ajung sa-l vizitez macar o data in viata. Stiu, o  sa-mi spuneti ca nu exista asa ceva, ca toate regiunile sunt frumoase  in felul lor, ca este gresit sa alcatuim un astfel de top.  Insa acesta regiune spaniola  are o magie aparte, rezoneaza cel mai bine cu sufletul meu.  Iar din punct de vedere turistic este destinatia ideala.

Voi aveti un astfel de loc pe care-l considerati magic? Exista vreo regiune anume pe Terra pe care doriti nespus s-o vizitati?

Sursele folosite in alcatuirea materialului sunt:

www.dreamdestinations.ro;   www.tvl.ro;  www.lumeamare.ro;  www.informatia-zilei.ro; www.artline.ro; www.aatravel.ro;  www.flickr.com si ghidul “Spania” autor Fiona Dunlop.

Vorbeam mai devreme cu o prietena (sa-i spunem asa, desi  termenul este putin exagerat), in timp ce ne indreptam spre casa, cat de greu este pentru un tanar roman sa-si gaseasca un  loc de munca in ziua de azi. Imi povestea ca dupa ce a lucrat timp de 10 ani pentru o companie, patronul a gasit de cuviinta s-o disponibilizeze. Cealalta varianta fiind reducerea salariului lui de 500 milione de lei(vechi)…evident neluata in calcul nici macar pentru o secunda.  S-a angajat apoi la o firma de cadastru unde lucrurile au mers perfect pana cand asociatii straini ai firmei au pus capat parteneriatului cu romanii, iar din acel moment,  cei din urma au decis neplata salariilor pe termen nelimitat. Dupa patru luni de zile in care nu si-a luat banii, fata a demisionat. In prezent este studenta la o a doua facultate si in cautare de un job bine platit. Mi-a marturisit ca s-a saturat de viata din Bucuresti, de Romania in general si tare ar vrea sa-si ia prietenul si sa plece undeva intr-o tara straina, unde ar fi dispusa sa lucreze chiar si intr-un domeniu total diferit de cel pentru care s-a pregatit patru ani de zile(noi doua suntem absolvente ale aceleiasi facultati), ar accepta si un job mai umil, dar mai bine platit. Zicea ceva de Germania, Suedia sau Norvegia. Stiind ca studiaza limba franceza la noua facultate, am intrebat-o de ce nu Franta. Si din vorba in vorba, tot analizand noi posibile destinatii europene, a venit vorba si de recent vizitata de catre mine Barcelona. Si atunci, fata m-a surprins placut cu o intrebare, nu inainte de a-si exprima admiratia netarmurita pentru Antonio Gaudi si operele sale celebre in toata lumea. Era curioasa sa stie la care dintre ele am ajuns si ce sentiment m-a incercat la vederea lor.  I-am explicat ca mai presus de geniul Gaudi, mai presus de creatiile sale incredibile, pe mine m-a impresionat omul, artistul Gaudi. Si, evident, gestul sau minunat. Probabil ca toata lumea cunoaste povestea acestui arhitect catalan, care si-a dedicat intreaga viata definitivarii  celui mai drag proiect al sau,  catedrala Sagrada Familia. Initial constructia acesteia s-a bazat pe finantarea din bani publici. Dar la un moment dat, banii publici au incetat sa mai vina, iar arhitectul, detinator pe atunci al unei averi impresionante, nu a pregetat nicio clipa si s-a folosit de ea pentru a continua constructia. Sagrada i-a inghitit insa toti banii, iar Gaudi a murit(in urma unui accident de tramvai) sarac lipit, singur, nestiut de nimeni.

Nu cred ca exista nimic mai inaltator si mai demn de apreciat pe lumea asta decat sa-ti sacrifici viata unui ideal atat de nobil. Sa faci totul pentru un vis pe care sa-l lasi posteritatii. Sa ajungi sa nu-ti pese de tine deloc, sa te dedici unei opere care in timp sa bucure sufletele a miliarde de oameni. Iar acei oameni sa-ti poarte zilnic numele pe buze si sa te respecte o vesnicie pentru realizarea ta. Sa traiesti pururea in amintirea celor vii.

Asa ca, dupa ce am discutat pe tema asta cu noua mea prietena, am decis sa-i adresez  intrebarea ce m-a urmarit de-a lungul vremii, fiind mereu, inevitabil, in imposibilitate de a gasi raspunsul corect:  daca ai avea de ales intre a-ti trai viata in huzur, satisfacandu-ti toate placerile si capriciile, dar sa ramai un anonim, un simplu om, care dupa moarte va fi rapid uitat si a trai intr-o oarecare saracie, punandu-ti viata in slujba unui ideal maret si reusind sa lasi ceva concret in urma ta, intrand astfel pentru totdeauna in constiinta maselor, pentru ce ai opta? Un om bogat si fericit in timpul vietii, un muritor de rand cu alte cuvinte, sau un om nefericit in timpul vietii, eventual sarac si neinteles, dar prin opera lasata, un nemuritor? Si ea, fara sa stea pe ganduri mi-a raspuns: aleg banii si traiul indestulat din timpul vietii!

Voi ce ati alege?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=5L8-FTvSVxs&feature=related]

8. Figueres . Situat in extremitatea nord-estica a Spaniei, cu o populatie de 42.000 de locuitori, Figueres este cel mai mare oras de la granita cu Franta si totodata un loc plin de atractii turistice. O fortareata de dimensiuni impresionante, castelul  Sant Ferran(unul din cele mai mari din Europa si din lume) vegheaza inca din secolul al 18-lea din varful unui deal asupra orasului catalan care mi-a cucerit inima de cum am intrat in el. A fost dragoste la prima vedere, asa cum se intamplase si cu Salonicul cu multi ani in urma. Centrul istoric  este delimitat de ruinele zidurilor ridicate in Evul Mediu pentru a apara orasul, iar locuri bine conservate din perioada medievala, cum ar fi Plaza de Ayuntamiento, remodelata in stil neoclasic sau Carrer Magre unde se afla vechiul cartier evreiesc contribuie din plin la farmecul inegalabil al regiunii. Aici m-am simtit intr-o alta lume, una magica, fara cusur, una din care nu as mai fi plecat niciodata. Teatrul-Muzeu Dali, Biserica de Sant Pere(construita in stil romanesc), Muzeul Catalan de Papusi care expune o mare varietate de papusi din diferite timpuri si civilizatii cat si Emporda Museum unde poti patrunde in istoria si arta tarii completeaza un oras cu puternice traditii catalane, Figueres fiind locul de nastere al “sardana” dansul traditional catalan. Inima orasului si tototdata principalul loc de promenada, La Rambla concentreaza cele mai ambitioase proiecte arhitectonice din secolele 19 si 20 dintre care ar trebui mentionate : Casa Cusi, Casa Puig-Soler, Casa Salleras construite in stil modernist si Casa Bonaterra, Casa del Cafe Progres si Casa Polideseia in stil neoclasic. Atins de geniul lui Dali, Figueres nu are cum sa te lase rece. Costa Brava ar fi infinit mai saraca fara una din comorile sale cele mai de pret. Nu-l ratati daca ajungeti in Spania. :)

Stradutele de care va tot vorbeam eu: inguste, romantice, misterioase

Bar din Figueres unde am servit o cafea delicioasa

9. Callela este capitala turistica a Costei Maresme fiind situata la 50 de kilometri de Barcelona.  Alegerea pentru vizitarea acestei statiuni mi-a apartinut in intregime, a fost o hotarare spontana, dar pana la urma s-a dovedit a fi usor neinspirata pentru ca Lloret del Mar(a doua optiune pentru ziua de sambata) de pe Costa Brava o intrece in spectaculozitate si celebritate. Regretele nu-mi folosesc insa la nimic, asa ca nu voi face altceva decat sa va arata cateva fotografii sugestive  pentru Callela.

Aceasta a fost Callela in imagini. Un orasel turistic cu stradute pe gustul meu :P cu magazine interesante, cu cladiri frumoase, in care am ratacit pret de jumate de zi.

10. Catalunya, regiune autonoma a Spaniei, cuprinde un teritoriu foarte variat. Marginita de marea Mediterana, fasia maritima acoperind aproape 600 de km din care mai bine de o treime o constituie plajele, reprezentand una din destinatiile ideale pentru iubitorii de soare, mare si sporturi nautice, plina de munti ale caror culmi par perfecte pentru schi si sporturi extreme, cu vegetatie formata din paduri de stejar, fag, rasinoase , cu o clima in general suava, Catalunya nu-ti poate ramane indiferenta. Se imparte in patru provincii (Barcelona, Gerona, Lerida si Tarragona), 41 de tinuturi si mai mult de noua sute de asezari urbane. Guvernul autonom de Catalunia, cu destula competenta pentru a decide politica sa, se numeste Generalitat de Catalunia, fiind o prestigioasa institutie ce exista de la inceputul secolului XIII. Capitala regiunii  este Barcelona, un oras mereu asociat   modernismului si avangardismului; un oras cosmopolit ce se pune in relief prin amestecul de rase si culturi, prin geniul arhitectului modernist Antoni Gaudi , prin importantul club de fotbal Futbol Club Barcelona, “Barça”, cunoscut in lumea intreaga si prin inovatia muzicala a lui Barcelona Sound, spre exemplu. Barcelona a fost, de la sfarsitul secolului XIX, culmea modernitatii literare si artistice ce a proiectat Catalunia în lumea intreaga. In 1992 a fost sediul Jocurilor Olimpice care i-au consolidat faima mondiala, asa cum o dovedeste multitudinea de turisti ce a vizitat-o, atrasa de insemnatatea sa.

Autor: Nice

Dupa ultimii ani in care Romania s-a clasat pe pozitii rusinoase, am decis sa nu ma mai stresez inutil si sa-mi vad de treburile mele. Aseara m-am uitat putin la meci, uitand complet de Eurovision, iar cand intamplator am dat pe TVR1, concursul era pe sfarsite. Norocul meu ca am prins castigatoarea, care pe loc m-a incantat cu accentul ei aparte si cu atitudinea jucausa, pariind in sinea-mi ca ii va cuceri pe toti cu farmecul ei si va fi votata tocmai pentru ca a reprezentat “something else”, something fresh. Lucrurile au mers din bine in mai bine, pentru ca Spania a performat inca o data si am avut sansa sa-mi vad favoritul absolut, Daniel Diges, care m-a impresionat cu pasiunea pusa in interpretarea melodiei “Algo Pequenito”. Regasindu-ma total in versurile acestui cantecel, m-am indragostit iremediabil de el. Ceilalti au ramas insa indiferenti in fata unei  demonstratii de talent si candoare  mai rar intalnite, iar melodia s-a clasat pe locul 15. Si nu in ultimul rand ar trebui sa-l amintesc si pe reprezentatul Norvegiei, Didrik Solli-Tangen, la care mi-a placut tot, de la interpretare la felul cum arata. In sfarsit un baiat dragut(brunet cu ochi albastri) si cu voce!

Asadar topul meu arata cam asa:

1. Spania – Daniel Diges cu “Algo Pequenito”(uluitor amestec  de fragilitate si forta interpretativa, de sensibilitate si subtilitate, incredibil cum reuseste sa transmita emotii si sentimente). Un actor desavarsit in videoclipul de mai jos.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=IGlKLUujURk&feature=fvw]

2. Germania – Lena cu “Satellite”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=8QSgNM9yNjo&feature=related]

3.Norvegia – Didrik Solli-Tangen cu “My Heart Is Yours”

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=B7cf9IVvovE&feature=related]

PS

FELICITARI PAULA SI OVI!!! Romania  a obtinut cel mai bun rezultat din istoria participarilor sale la Eurovision. Aceeasi performanta a fost reusita si in 2005, de Luminita Anghel si Sistem.

Autor: Nice

Santa Susana, aflata la cca 65 de Kilometri de Barcelona si la 14 kilometri sud de cea mai faimoasa statiune de pe Costa Brava, Lloret del Mar,  e mica si mult prea linistita pentru gustul meu. Nu are nimic din agitatia si farmecul statiunilor cautate de iubitorii de soare, mare si aventura. E intruchiparea monotoniei si a simplitatii, nu e nici romantica sau boema, nici multicolora si ofertanta pentru viata de noapte. A, in schimb  e o adevarata Mecca pentru iubitorii de odihna, de relaxare. Poate sunt eu prea exigenta, dar in afara de strada principala, cateva hoteluri de 3 si 4 stele, plaja si mare nu ai ce mentiona. Poate imensul camp cu ciulini care troneaza la loc de cinste in mijlocul statiunii? Da, l-am putea si pe el incadra la obiective turistice, pentru ca rar iti este dat sa vezi asa ceva intr-o  statiune moderna cum se doreste a fi Santa Susana. Singurul lucru pitoresc pe care ni-l pune zona la dispozitie este dealul impadurit de pe care vegheaza vechiul oras fortificat Santa Susana, plin de stradute pietruite si case varuite, restaurante cu specific catalan si magazine de artizanat local.

Nici nu ajung eu bine in statiune, cobor din autocar in fata hotelului si raman perplexa.  “Unul mai urat nici ca se putea!”, exclam  dezamagita si ma gandesc ca asta e doar inceputul. Aveam sa constat mai apoi cat ma inselasem, chiar in fata lui se afla unul si mai si, aflat insa in renovare. O sa-l vedeti mai jos in fotografii. Ridicat in 1988, hotelul “meu” parea desprins din pozele cu litoralul romanesc comunist. Da, era urat pe dinafara, dar inside era minunat! :) Iar cele patru stele nu-i erau atribuite doar de forma, serviciile fiind ireprosabile, iar personalul hotelului deosebit de amabil, surprinzandu-ma in mod placut cu o excelenta engleza, intalnita de altfel si la comerciantii din statiune, absolut toti raspunzadu-mi in aceasta limba dupa incercarile mele disperate de a ma face inteleasa in spaniola. Ceva de genul : Eu “Ola, cuanto questa?” ei, privindu-ma cu un amestec de indulgenta si uimire ” Hello, what do you want?” Deci inca un  mit spulberat, spaniolii vorbesc engleza si o fac chiar foarte bine. Spaniolii chiar se pricep la turism, nu degeaba Spania este de ceva timp a treia destinatie turistica a lumii(dupa Franta si SUA).

Santa Susana vazuta din balconul hotelului

Hotel Maritim -unul dintre cele mai frumoase din statiune

Orasul vechi insirat pe dealuri

Romanii nu se dezmint nici macar in concediu, nici macar in Spania. Prima destinatie: hipermarketul Carrefour

In gradina hotelului “Royal Sun”

Restaurantul hotelului

Mic dejun

Cina catalana

Desert catalan

Noapte buna Santa Susana…I miss you.

Autor: Nice