Desi initial nu mi-l puteam imagina acolo, am ajuns sa-l inteleg pe Dragos si, intr-un fel chiar il invidiez pentru traiul actual, perfect linistit si sanatos, desfasurat in cadrul idilic al unui satuc de munte, reusind, asa cum bine remarca Silvia intr-un comentariu pe articolul precedent, sa se integreze pana la identificare cu natura patriei.

Nu stiu daca sunteti in asentimentul meu, dar de cand a venit primavara, parca nu mai am stare, tot ce-mi doresc e sa ma plimb pe aleile umbroase ale parcurilor, sa fotografiez casutele traditionale romanesti din Muzeul Satului sau speciile exotice de arbori din Gradina Botanica, sa merg la shopping, orice, dar numai sa ies din casa! Am un chef nebun sa simt stropii calduti de ploaie sau sa vad lumea de sub umbrela (atunci cand imi aduc aminte s-o iau cu mine) sa admir constructiile si monumentele deosebite ale orasului, dar poate cel mai mult imi place sa ma relaxez pe o terasa cocheta si discreta in compania unui frappe delicios de alune de padure.

Insa nu toti gandesc ca mine. De exemplu, parizienii prefera cafenelele de pe marginea drumului, unde servesc de regula ceva usor, probabil nelipsitul croissant, o bautura care poate fi apa, suc sau cafea, timp in care privesc cu nesat lumea care trece. Am inteles ca e marea lor placere, o adevarata moda in capitala Frantei. Cu scaunele indreptate spre trecatori, par a asista la un teatru, iar spectacolul strazii este piesa pusa in scena de un regizor desavarsit. Exact ca in aceasta fotografie:

Nu agreez ideea. Chiar deloc. Nu-mi plac terasele stradale, unde totul se desfasoara la vedere, privirile curioase ale trecatorilor fiind atintite asupra gesturilor tale, preparatelor culinare din farfurie sau bauturii din pahar, iar tu, la randul tau, ii masori din cap pana-n picioare pe plimbareti.

Prefer terasele ceva mai discrete, unde poti manca linistit, ferit de privirile curiosilor, unde poti avea o conversatie placuta si interesanta cu prietenii, fara ca nimeni sa nu te streseze sau incomodeze (bine, cu exceptia chelnerului sau a unui paparazzo improvizat :devil: ):

Dar ideala mi se pare o astfel de terasa…la inaltime. Am avut si noi una in cartier, dar a fost desfiintata:

Voi pe care le preferati, pe cele intime si discrete, localizate departe de ochiul trecatorului sau pe cele ostentative de pe marginea drumului? Care este activitatea preferata primavara si vara in aer liber: plimbatul prin parcuri sau iesitul la terasa? 

Like

Spectacolul strazii in ziua de 8 martie. Aproape fiecare femeie pe langa care treceam avea un buchet de flori. Am remarcat destule tinere imbracate frumos care tineau intr-o mana un trandafir, iar in cealalta…mana iubitului. E minunat sa te simti apreciata, e sublim sa stii ca cineva se gandeste la tine. Afirma unii ca ei nu au nevoie de o ocazie speciala pentru a aduce o floare fiintei iubite, fie ca aceasta e mama sau partenera de viata, dar daca nu o ofera de 1 sau 8 martie, cand chiar este o ocazie unica, deosebita, ma indoiesc ca in alta zi din an o fac. Poate ma insel, dar oricum, pentru noi nu are acelasi farmec. Credeti-ma, dragi barbati, o femeie se bucura sa primeasca o atentie din partea voastra in moment de sarbatoare. Probabil insa ca voi sunteti stanjeniti in asemenea situatii, cand practic va simtiti obligati sa faceti ceva ce nu vine din suflet, ceva ce nu vi se pare firesc, dar la fel de mare poate fi jena unei femei care se trezeste intr-o zi oarecare, pe nepregatite, cu o floare din partea voastra. Atunci chiar nu stie ce sa creada si cum sa reactioneze.

Mucenicii moldovenesti. Dintre cele doua tipuri traditionale de mucenici, cei fierti (muntenesti, dobrogeni) si cei dospiti (moldovenesti) eu ii prefer pe cei din urma.

Dislike

Cred ca dintotdeauna s-a purtat moda gastilor. Atat in offline, cat si in online. E normal, oamenii sunt fiinte sociale, nu suporta singuratatea, adera imediat la un grup unde simt ca le sunt impartasite interesele, unde gasesc un anumit sprijin si posibilitati de promovare. La scoala, in clasa, eram impartiti in grupuri-grupulete, la facultate la fel, pana si la serviciu am regasit aceeasi situatie. Si nici blogosfera nu se dezminte. Aici, pe taramul unde originalitatea e singura care ar trebui sa conteze, intalnesc des oameni care primesc laude la scena deschisa pentru materiale luate cu copy paste de la marii scriitori ai literaturii universale. Nu zice nimeni sa scrii numai si numai despre tine, sa ai opinii, sa prezinti lucruri din punctul tau de vedere, zilnic, in articole, dar nu e totusi exagerat sa-ti fie laudate ca si cum ar fi fost scrise de tine poeziile sau textele preluate? Si pe facebook e la fel, daca ai grupul tau de fani, indiferent ce melodie sau ce citat motivational sau inspirational postezi, ai garantate mii de like-uri. Nu ai prieteni, nu esti simpatizat de nimeni, nu primesti niciun like.

In viata, ca si in blogosfera de altfel, nu conteaza competenta, ci popularitatea.