Mancatul pe strada

Cat de mult va deranjeaza sa priviti trecatori pe strada cu gura plina, infulecand de zor dintr-o merdenea sau dintr-un hamburger imens? Considerati noul obicei al oamenilor grabiti si infometati dezagreabil, dezgustator? Daca inlocuim sandwich-ul cu o punga de snacks-uri, un covrig sau un mar vi se pare mai acceptabil? Exista in opinia voastra vreo diferenta semnificativa intre a privi omul mancand intr-un spatiu public special amenajat pentru aceasta, cum ar fi un restaurant, o terasa sau un mall si a-l vedea pe strada savurand cu pofta pranzul frugal, indiferent in ce consta el? Si nu ma leg de faptul ca mai toate produsele vandute la colt de strada sunt nesanatoase, adevarate bombe calorice, ma intereseaza parerea voastra strict din punct de vedere estetic. Sunt astfel incalcate bunele maniere?

Azi, dupa serviciu, moarta de foame, mi-am luat un Continuă să citești Mancatul pe strada

Share

Cinci intrebari despre blogging

Later edit: in stanga sus am deschis un nou poll. Va invit la vot!

Pentru mine bloggingul e pura pasiune, e relaxare si totodata distractie. E modalitatea mea de a ma juca. Iar blogosfera e terenul meu de joaca. Cand bucuria si entuziasmul vor disparea, imi voi lua jucariile si voi pleca. Mi-a placut mult primul an de blogging cand euforia mea atingea cote maxime. Cand totul era nou, cand inca ma chinuiau intrebari de genul: “oare ce mai pun azi pe blog?”. Cand incertitudinile si neprevazutul se iscau din te miri ce. Ma simt bine cu prietenii din online, dar nu pot spune ca suntem o adevarata familie, o comunitate stransa, puternica, indestructibila. Percep legaturile formate intre noi ca fiind fragile, superficiale. Pentru ca unii nu vor mai mult de atat, nu au niciun interes sa se implice pana la capat.

Azi cand am venit de la serviciu am intrat pe facebook si intamplator am vazut o declaratie pompoasa a unei tipe, cum ca blogosfera e una din cele mai frumoase comunitati din care face parte. Cum eram tare obosita nu am mers mai departe, nu am intrat pe link sa citesc tot interviul. Dar mi-au venit in minte urmatoarele intrebari: Continuă să citești Cinci intrebari despre blogging

Share

Nick or name?


 

Nu mai este niciun secret ca m-am atasat foarte mult de voi. Mai mult de atat, imi sunteti dragi. Tocmai din acest motiv am recurs in ultimul timp la adresarea ceva mai familiara, mai precis atat aici pe blog, in comentarii, cat si in casutele voastre virtuale, am inceput sa va spun pe numele real si nu folosind nick-ul ales de fiecare in online. Ca unii nu au deloc nick, e partea a doua.

Astfel, a devenit practic imposibil sa-i mai spun Continuă să citești Nick or name?

Share

Nobody loves no one

http://www.youtube.com/watch?v=-oaHHrNQVrg

What a wicked game you play
To make me feel this way
What a wicked thing to do
To let me dream of you
What a wicked thing to say
You never felt this way
What a wicked thing to do
To make me dream of you
And I don’t wanna fall in love
[This love is only gonna break your heart]
And I don’t want to fall in love
[This love is only gonna break your heart]

Asta e povestea… Asadar, ce ar trebui sa fac? Sa ma indragostesc Continuă să citești Nobody loves no one

Share

Dances with the daffodils

Nu stiu cati dintre voi erati pe blog sau va mai aduceti aminte de acest articol. In el vorbeam despre poezia mea de suflet, “Daffodils” si despre motivatia launtrica de a fi astfel desemnata si prezentam cu o bucurie aproape copilareasca  o descoperire recenta, o multitudine de varietati de narcise, incredibil de spectaculoase si delicate in acelasi timp, mai frumoase decat mi-as fi imaginat vreodata ca pot exista.

Azi, pe langa sarbatoarea religioasa a intrarii  Domnului Iisus Hristos in Ierusalim, atentia comunitatii traditionale este indreptata si catre renasterea vegetatiei. De fapt, denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora.

Duminica Floriilor reprezinta o dubla sarbatoare si in familia mea, de aceea, este, poate, cea mai emotionanta zi din an. Atat eu cat si mama mea purtam nume de floare, desi, in timp ce eu Continuă să citești Dances with the daffodils

Share

Fobiile Copilariei

Aspiratorul sau bestia urlătoare. Acest electrocasnic mi-a marcat primii ani din viaţă. Nu doresc nimănui să experimenteze trăirile mele din acea perioadă. Când mama sau bunica trezeau bestia, eu paralizam. De frică. Tremuram şi nu ştiam unde să fug pentru a mă ascunde. Părăseam sufrageria, venea după mine în hol, invadam dormitorul, urgia după mine. Salvarea venea întotdeauna din baie, mai precis, din cadă, acolo ştiam că sunt în siguranţă. Într-o bună zi, cred că se întâmpla pe când aveam 7 ani, o idee divină m-a salvat. Ştiam unde doarme hidoşenia, aşa că m-am decis să acţionez, ştiind că este inofensivă când se odihneşte. Trusa de scule a tatei mi-a fost de mare ajutor. Am înşfăcat un ciocan şi m-am îndreptat tiptil spre animal. Ochii îmi dansau de fericire şi buzele formau un rânjet angelic. Actul criminal a fost de scurtă durată, dar intens. Am lovit rapid şi puternic, până când am simţit că am ucis bestia. I-am scos măruntaiele şi le-am ridicat triumfător deasupra capului. M-am dus să mă laud; în loc de felicitări, am fost pedepsit aspru. Nici până azi nu am înţeles de ce.

“Dacă nu eşti cuminte, te dau la Continuă să citești Fobiile Copilariei

Share

Reteta unei duminici perfecte

Nascuta fiind duminica, aceasta mi-a devenit in timp ziua preferata din saptamana. Probabil ca cei care nu sunt tocmai fericiti la serviciu, asa ca mine, asteapta venirea weekend-ului exact cum asteptau pe vremuri bunicii nostri venirea americanilor. :biggrin: Stiu, veti spune ca mai e si sambata, dar pentru mine  aceasta are conotatii mai degraba administrativo-gospodaresti, pentru ca in familia mea s-a impamantenit obiceiul curateniei si al mersului la cumparaturi tocmai sambata. Deci, tot stres, multa munca si oboseala. In schimb, duminica nu-mi ramane mai nimic de facut, poate doar sa ma pregatesc pentru ziua de luni. Sufleteste, evident, pentru ca nu-i asa, ce  poate fi mai nesuferit pe lumea asta decat ziua de luni la job?  Dar asta e deja o alta poveste. Studiind eu desfasurarea ostilitatilor in blogosfera la sfarsit de saptamana, am realizat ca lumea prefera sa-si ia o pauza binemeritata de blog si sa  se dedice activitatilor din offline. Si asa a incoltit o curiozitate fireasca: oare ce fac bloggerii duminica, cum isi petrec ziua?

Pentru mine duminica inseama Continuă să citești Reteta unei duminici perfecte

Share