Terra, posibil cea mai norocoasa planeta din Univers. Speciala,  probabil irepetabila. Singura care pulseaza de viata, unica pe care traiesc fiinte superioare, sociale inzestrate cu ratiune, inteligenta si imaginatie.  6, 5 miliarde de oameni. 6,5 miliarde de suflete, de personalitati distincte. Fiecaruia dintre noi ii place sa-si imagineze ca este diferit, deosebit de restul, original prin felul cum arata, cum gandeste, cum se poarta. In fata celorlalti  declaram raspicat si extrem de convingator ca nu suntem altceva decat oameni obisnuiti, nici mai buni nici mai rai, nici mai frumosi nici mai urati,  banali(chiar si celebritatile afirma asta in interviuri) dar in sinea noastra ne consideram altfel, incomparabili, inegalabili, exceptii. Cunosc pe cineva care se autointituleaza extraterestru. :)

Recent am schimbat locul de munca, iar in prima zi am avut neplacuta surpriza sa constat ca toata lumea se uita la mine ca la o fantoma. Macar daca lucram la opera… M-am lasat studiata, analizata in cel mai mic detaliu, deh, nu aveam ce face, si nu mi-a  ramas decat sa primesc cu zambetul pe buze  verdictul lor final: “vai dar ce bine semeni cu o fosta colega de-a noastra, prima data am crezut ca esti chiar ea”. Evident ca nu mi-a picat bine deloc, niciodata nu am agreat comparatia cu alte persoane, nici macar cu o vedeta internationala nu mi-ar placea sa stiu ca seman, si mai mult decat atat, intotdeauna am avut tendinta de a-mi alege prietene total opuse mie din punct de vedere fizic. Pe moment m-am simtit mica, insignifianta, depersonalizata.

Fac parte din categoria celor care nu au visat niciodata sa-si paraseasca definitiv orasul natal. Am crescut intre betoanele Bucurestiului, pe zi ce trece mai gri si mai apasatoare,  m-am obisnuit atat de mult cu zgomotul claxoanelor si picamerelor, atat de reconfortant la 7 dimineata, cu mirosul de gaze de esapament si praful ce-mi irita exasperant ochii si nasul, cu mizeria, indiferenta si lipsa de educatie a locuitorilor ei, incat daca as lipsi o zi din peisaj, cu siguranta le-as duce dorul.  Totusi, cateva imagini ale unui micute asezari  de basm, primite cu ceva timp in urma pe mail, m-au facut sa-mi reconsider pozitia. Situat in inima Olandei,  Giethoorn nu are cum sa te lase rece. Este atat de romantic si de fermecator, ca oricine il vede se indragosteste instantaneu de el.  Nici eu nu i-am putut rezista si am exclamat plina de entuziasm: oh, da, aici mi-ar placea sa locuiesc!  O oaza de verdeata, brazdata de canale si lacuri, casute cu multe flori, extrem de pitoresti si expresive , vechi de 200 de ani, podete de lemn ce fac legatura intre gospodarii si restul satului, un exemplu perfect de comuniune om-natura.

Aici nu exista strazi si masini. O lume ireala, fara accidente, stres, poluare.

Probabil ati remarcat obsesia oamenilor de a gasi mereu un supranume sau o sintagma unei asezari, indiferent ca este  rurala sau urbana.  De a o  compara si asemana cu alta mai mare si mai celebra, furandu-i astfel din personalitate. Estompandu-i identitatea. Asa s-a intamplat de-a lungul timpului cu orase precum Bucuresti, denumit Micul Paris, Ohrid, Micul Ierusalim, totul culminand cu definirea a patru orase in mod identic: “Venetia Nordului”.  Lipsa  de originalitate a atins insa  cote nebanuite, pana si acest satuc olandez a fost supranumit tot “Venetia Nordului”. Asadar in Europa sunt actualmente 6 Venetii. Pe cinci dintre ele vi le prezint pe scurt in continuare.

1 Venetia(Italia) – orasul rasarit din apa, supranumit “Regina Adriaticii”.  “Prefer sa fiu in Venetia intr-o zi ploioasa  decat in orice capitala intr-o zi frumoasa” asa a spus Herman Melville in 1857, captand exact esenta orasului, a cauri magie te prinde in mrejele ei in orice anotimp-chiar daca il vizitezi in miezul iernii, cand o burnita inghetata cuprinde toata laguna, sau in zilele  fierbinti si inabusitoare de vara, cand canalele, bisericile vechi si palatele nenumarate sunt scaldate de razele soarelui. Desi amenintat pe mai multe fronturi – poluarea si depopularea sunt probleme reale – , orasul ramane aproape de lumea reala atat cat poate fi o poveste cu zane.

2. Bruges(Belgia) – supranumit Venetia Nordului. :) Singura Venetie vizitata de mine, Bruges e un muzeu in aer liber. Catedrale, cladiri vechi de sute de ani, foste sau actuale centre administrative sau comerciale ofera lectii de istorie si arhitectura la tot pasul.Pentru un est-european exasperat de relatia cu metropola sa agresiva, evadarea e cu atat mai profunda. Civilizatie, estetica urbana, liniste. Stradute inguste si pietruite, canale romantice, cladiri in stil neogotic, casute pitoresc colorate, muzee, ciocolaterii si o stranie senzatie de irealitate. Toate acestea, plus prietenia orasului si a localnicilor  iti influenteaza iremediabil starea de spirit.

3. Stockholm(Suedia) – “capitala contrastelor”, supranumit si “Venetia Nordului” :) Stockholm-ul este un arhipeleag in toata puterea cuvantului. Asezat privilegiat pe 14 insule(legate intre ele printr-o retea de poduri si canale) in partea orientala a Scandinaviei, orasul inglobeaza lacul Malar cu apa dulce si intinse portiuni de padure de conifere si mesteceni. Azi numara 830.000 locuitori si a fost atestat prima oara in anul 1252.   Este unul dintre orasele europene pline de parcuri, piete si bulevarde spatioase, un exemplu clasic de arhitectura nordica impletita cu tendintele si necesitatile moderne, fara a pierde farmecul trecutului. Muzeele fermecatoare,  intinderile mari impadurite, neconstruite si excursiile cu vaporul prin arhipeleag sau in Marea Baltica fac din acest oras una din atractiile turistice preferate in mod special de vecinii lor rusi si de italieni. Cladirile medievale pastrate sunt in stare foarte buna iar bisericile protestante, desi nu sunt foarte multe, sunt frumoase si vechi.

4. Sankt Petersburg. A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta”, spune personajul anonim din Nopti albe a lui Dostoievski. Si poate nu intamplator filozofia acestuia de viata se indentifica cu orasul in care isi traieste povestea de iubire, un oras prin excelenta dedicat artei, culturii, istoriei. Viata tumultoasa, cutremuratoare, uneori mecanica alteori infioratoare a acestui oras i-a inspirat pe clasicii Gogol, Dostoievski, Puskin, dar si pe scriitorii de secol XX Nabokov si Brodsky. Chiar daca Dostoievski descria orasul ca fiind  “cel mai abstract si bine calculat oras din lume”, subliniindu-i artificialitatea impunatoare si rolul de simbol al agitatiilor sociale din vechea Rusie, niciunde nu s-a nascut atata literatura romantica, asa cum s-a intamplat aici. Perfect pentru o vacanta inedita, Sankt Petersburg este orasul care nu oboseste niciodata pe timp de vara. Asezarea acestui oras langa Cercul Polar de nord face ca ziua sa fie mai lunga, iar amurgul sa dureze toata noaptea. Sankt Petersburg este in nord-vestul Rusiei, situat in delta raului Neva, la est de golful Finic al Marii Baltice. Specificul “Venetiei Nordului” cum a fost supranumit Sankt Petersburg, consta in multiplele canale si poduri peste raul Neva, dar si prin arhitectura sa variata cu bulevarde largi si drepte, parcuri si gradini foarte mari cu garduri din fier forjat.
Sankt Petersburg mai este cunoscut sub denumirea Orasul Palatelor. Palatul de Iarna cu Muzeul Ermitraj – simbol al Petersburgului, Palatul de Vara, Palatul Mensikov, dar si Palatul Stroganov cu Muzeul Figurilor de Ceara si Palatul Voronov sunt doar cateva dintre obiectivele turistice mai importante.

5. Amsterdam(Olanda) Casute ce par din turta dulce, canale cu barci si lebede, biciclete conduse haotic si fabrici de diamante, 90 de insulite legate prin 400 de poduri, circa 7.000 de cladiri de patrimoniu, si unul din cele mai mari centre istorice din Europa. Asa poate fi descris Amsterdamul in cateva cuvinte, un oras a carui infatisare a ramas in mare masura neschimbata din secolul al XIX  si pana azi. Un loc ce freamata la fiecare secunda, primitor, un simbol al libertatii de exprimare, un oras multicultural unde fiecare gaseste ceva interesant de facut sau de vazut.

Asadar, am identificat o Venetie oficiala, cea a Mediteranei si patru Venetii ale Nordului: Bruges, Sankt Petersburg, Stockholm si Amsterdam, la care se adauga si  Mica Venetie (tot) a Nordului, Giethoorn. Iar daca vi se par prea putine, aflati ca mai exista una: Copenhaga. :)

Care este preferata voastra? :)

Sursele folosite la realizarea materialului sunt:

www.dreamdestinations.ro; www.yuppy.ro; www.gotravel.ro; www.artline.ro; www.evz.ro

O sierra abrupta si salbatica, vai inverzite, hectare de livezi de maslini, varfuri inzapezite, albastrul Marii Mediterane, sate colinare uluitoare si un sir de castele maure si de conace renascentiste – acestea sunt ingredientele seducatoare ale vastelor intinderi andaluze.

Andaluzia este ultima provincie a Spaniei care a fost eliberata de sub stapanirea maurilor. Aproape 100% din constructii sunt vopsite in alb, cu acoperisuri de culoare rosie-cafenie, absolut toate dotate cu turnulete in stil maur.

Toate imaginile stereotipe cu Spania provin din Andaluzia: fieste, sieste, coride, flamenco si o abordare relaxata a vietii. Reversul acestei atitudini usuratice este coruptia, care in Andaluzia a dat nastere celor mai mari orori de pe costa Spaniei.

Sevilla: este un oras de 700.000 de locuitori extrovertiti care o tin numai in coride, flamenco, procesiuni, fieste si tapas.

Centrul orasului alcatuieste un mozaic de scene, cu piete una mai frumoasa ca alta, biserici baroce viu colorate si portocali. Sanctuare discrete si patio umbrite indica o viata secreta, dar trasatura coplesitoare este cea a deschiderii si convivialitatii.

Plaza de Espana(construita pentru Expozitia ibero-americana din 1929)

La Giralda-cea mai frumoasa reminiscenta a dinastiei Almohad, a servit ca minaret pentru Aljama, moscheea pe locul careia a fost construita catedrala. Turnul La Giralda(98 m) a a fost terminat in 1198 de catre arhitectul Ali de Gomara.

Reales Alcazares: palat ce infatiseaza o complexa si predominanta asociere de tehnici maure si simboluri catolice – exemplul suprem de arhitectura mudejara. Unul din cele mai vechi palate regale din Europa(inca in uzul regelui Spaniei). Prima priveliste de la intrare: Patio de la Doncellas, un frumos patio cu arcade avand incrustatii de lemn de cedru, placi zelij originale si stucaturi complexe.

Parcul Maria Luisa, infiintat in secolul al XIX-lea, este situat in apropierea centrului istoric din Sevilia. Este zona verde cea mai importanta a intregului oras, decorata din belsug cu banci, fantani, bazine, statui si monumente. Exista chiar si un mic munte, Monte Gurugu, cu o cascada artificiala si o mica insula si un chiosc. De cele mai multe ori turistii se indreapta direct catre atractia principala a parcului: Plaza de Espana, un complex maiestuos in forma de semiluna amenajat in jurul unei piatete centrale.

Ronda, oras situat pe cea mai mare stanca din Andaluzia, se intinde pe niste chei cu o inaltime de 1000 metri pana la raul Guadalevin. Deasupra cheilor adanci, stancoase si fioroase prin care curge raul stau suspendate case si gradini care, mai mult ca sigur, nu se uita niciodata in jos. Un magnific pod coborat adanc, in abis, Puente Nuevo, leaga orasul nou de cel vechi, din inaltimea caruia se pot contempla privelistile panoramice ale imprejurimilor. Peretii colosali de stanca  au constituit un zid inalt de aparare si, s-ar putea spune, au scris istoria orasului.

Considerat cel mai frumos litoral continental al Marii Mediterane, Costa del Sol masoara in total 160 km, dintre care cea mai mare parte, de peste 100km se intinde la vest de capitala Andaluziei. Datorita darniciei naturii, multitudinii de atractii turistice si distractiilor turistice propuse in orase ca Malaga, Granada, Sevilla, Cordoba, Cadiz, Tanger Maroc sau Faro Portugalia, Costa del Sol este cea mai vizitata zona turistica a Mediteranei.

Marbella, cea mai selecta si mai mare statiune din Spania

Cordoba(300.000 de locuitori) a fost capitala Spaniei romane si a regatului maur. Cel mai important oras din Andaluzia dupa Sevilia, se afla la poalele muntilor Sierra de Cordoba, pe o campie care aluneca usor spre raul Guadalquivir. Isi intampina azi vizitatorii in toata stralucirea sa de oras anadalusian: case pictate in alb cu flori colorate la ferestre, strazi inguste, taverne in care localnicii te asteapta cu renumita ‘tapas’ si vinuri fine, bijuterii deosebite si multe alte atractii si tentatii irezistibile. Bijuteriei din coroana Cordobei i se spune in continuare dupa denumirea sa araba, Mezquita insemnand moschee, in ciuda extraordinarei intruziuni a unei catedrale catolice in mijlocul ei. Este singura moschee ramasa din Spania medievala si este una din cele mai mari din lume. Marea Mezquita inconjurata de ziduri acopera 24.000 mp. Mezquita a fost construita in anul 780 si extinsa mai tarziu pentru a scoate in evidenta spatiile sale largi inconjurate de peste 840 de impresionate coloane rosii si albe. Mihrab, zona de rugaciune care indica directia spre Mecca, este situata de obicei in zona principala a catedralei. Cupola sa somptuasa este bogat decorata cu diverse ornamente. Catedrala-moschee din Cordoba este unul dintre cele mai vechi si semnificative exemple de arhitectura islamica spaniola.

Este o capodopera vizuala de arcade proportionate in forma de potcoava care dau intr-un fel senzatia de infinitate ce face parte din credinta islamica. Fiecare din cele 840 de coloane este diferita, dupa cum sunt si capitelurile lor, intrucat in mare parte au fost pastrate din structurile anterioare romane si vizigote.

La cativa pasi de Mezquita inspre sud-vest se afla Alcazar de los Reyes Cristianos(Fortul Regilor Crestini), care a fost construit in 1328, dupa ce crestinii au recucerit Cordoba. Astazi, interiorul are cateva puncte de atractie: mozaicurile romane, o capela gotica in turn si superbele gradini cu apa.

O alta atractie  a Cordobei este cartierul Evreiesc. Strazile inguste pline de flori de toate culorile, care impodobesc balcoanele caselor, si casele imbracate in alb te incanta de la prima vedere. Aici se gaseste si una din cele trei sinagogi medievale care mai exista in Spania.

La 11 km vest de Cordoba se afla unul din siturile arheologice cele mai importante din Spania: Medina Azahara.  Este vorba de intinsele ruine ale vastului palat din secolul al XV-lea, apartinand califului Abd ar- Rahman al III-lea, din dinastia Umayyad. Palatul a fost construit in marmura roz, albastra si alba si decorat cu abanos, fildes si pietre pretioase.

Cordoba este un oras energic, modern, cu o populatie in majoritate activa. Dar, mai presus de toate, Cordoba, asemeni Sevillei, este un simbol viu al splendidei culturi, arhitecturi si arte arabe.

In secolul al XIX-lea, imaginea Granadei drept chintesenta a orasului oriental a plutit pentru prima data prin imaginatia occidentalilor. Aceasta s-a datorat in parte scriitorului american Washington Irving, ale carui Tales of the Alhambra au inspirat o succesiune  de scriitori si artisti sa incerce sa surprinda minunile Palatului Alhambra din Granada(impreuna cu gradinile sale reprezentand apogeul arhitecturii musulmane in Spania). Astazi, Alhambra este obiectivul numarul unu pentru vizitatorii Spaniei.

Alhambra este vizibila din orice parte a orasului, splendoarea sa dominand din varful dealului, zidurile si turnurile sale crenelate inaltandu-se deasupra unui nor de verdeata ce se intinde pana la structura constructiei alaturate, Generalife. Este formata din patru sectiuni: fortareata militara  Alcazaba(partea cea mai veche); desavarsitul Palat Nazrid(inflorirea suprema a arhitecturii maure); palatul de vara Generalife si palatul renascentist al lui Carol al V-lea. Intre ele se gaseste o gradina paradisiaca asemenea unui labirint – sau macar o buna replica pamanteasca a fericirii edenice. Fiecare simt este stimulat prin subtila combinatie de lumina, culoare, sunet si miros creata de fantani, de helesteul limpede, de inaltul gard viu si de abundenta de parfumuri florale – trandafiri, floarea-dragostei, caprifoi, iasomie si bougainvillea. Culoarea zidurilor, constrite dintr-un amestec rezistent de lut rosu si piatra, i-au dat Alhambrei numele sau, derivat de la cuvantul arabesc pentru “rosu”.  Zidurile adaposteau candva un oras cu patru porti, 23 de turnuri, sapte palate, casele muncitorilor, ateliere, bai, o madrasa(scoala islamica) si moschei.

Istoria acestor locuri este cel putin interesanta, Andaluzia de astazi este rezultatul unui adevarat creuzet in care s-au amestecat trei mari culturi – spaniola, araba si iudaica. Dupa ce maurii au invadat si cucerit Spania in secolul VIII, incepand astfel o lunga dominatie care a dus la formarea Spaniei asa cum este astazi, mai ales din punct de vedere cultural, Cordoba a devenit capitala unei mari puteri. Bogatii nemasurate, cultura, putere militara si comerciala, toate au facut din Spania o tara puternica si temuta de ceilalti, iar El Andalus, numele noului regat, era rostit cu respect si admiratie. Potrivit unei vechi legende islamice, poporul din El Andalus i-ar fi cerut lui Allah cinci daruri : cerul de un albastru curat, mari pline de peste, copaci incarcati de fructe de tot felul, femei frumoase si o carmuire dreapta. Allah le-a daruit primele patru, dar a refuzat sa le dea si carmuirea ceruta, spunandu-le ca toate cinci ar face din Andaluzia Paradisul pe pamant. Iar Andaluzia nu este prea departe de asta.

Andaluzia este in opinia mea cel mai frumos loc de pe Terra. Iar mai sus v-am prezentat cateva argumente care sa-mi sustina afirmatia. Mai sunt si altele… La el visez neincetat si sper sa ajung sa-l vizitez macar o data in viata. Stiu, o  sa-mi spuneti ca nu exista asa ceva, ca toate regiunile sunt frumoase  in felul lor, ca este gresit sa alcatuim un astfel de top.  Insa acesta regiune spaniola  are o magie aparte, rezoneaza cel mai bine cu sufletul meu.  Iar din punct de vedere turistic este destinatia ideala.

Voi aveti un astfel de loc pe care-l considerati magic? Exista vreo regiune anume pe Terra pe care doriti nespus s-o vizitati?

Sursele folosite in alcatuirea materialului sunt:

www.dreamdestinations.ro;   www.tvl.ro;  www.lumeamare.ro;  www.informatia-zilei.ro; www.artline.ro; www.aatravel.ro;  www.flickr.com si ghidul “Spania” autor Fiona Dunlop.

Sa fi fost el? Sau doar un nevinovat arici de mare?

Probabil nu voi sti niciodata. Oricat ne-am stradui sa descoperim adevarul, unele lucruri sunt menite sa ramana pe veci un mister neelucidat. Asa si cu animalutul care m-a intepat pe mine in urma cu 5 ani pe cand inotam linistita in apele caldute ale Marii Egee. Pana azi am considerat ca autorul teribilei agresiuni a fost un aventurier arici de mare. Dar azi, citind acest articol, am mai descoperit un posibil suspect: nimicitorul dragon de mare, ce a speriat intreg litoralul romanesc si a pus pe fuga sutele de mii de turisti ce-l luasera cu asalt.   Oamenii sunt nedumeriti, nu au mai auzit niciodata de acest peste de marimea unui guvide, care are pe partea dorsala patru spini orientati inainte, ce patrund sub piele si al carui venin este destul de puternic, actionand atat asupra sistemului nervos, dar si al sangelui.

Intepaturile in spinii dorsali sau ai operculului devin periculoase, uneori mortale datorita veninului injectat. Acest venin are actiune toxica asupra sistemului nervos si hemolitica asupra sangelui. In prima faza, durerile sunt foarte mari pot dura cateva ore si pot fi cazuri mortale pentru persoanele cardiace. Persoanele care au venit in contact cu spinii acestui peste pot prezenta palpitatii, delir, stari vomitive, febra, iar intensitatea acestora este in functie de cantitatea de venin injectata, dar si de rezistenta celui accidentat.

Dar cu adevarat suspect mi se pare faptul ca pe litoralul romanesc nu e niciodata liniste, in fiecare an trebuie sa apara ceva nou, trebuie sa se intample ceva, astfel incat activitatea turistica sa fie serios perturbata. Suntem noi paranoici sau chiar exista o intreaga conspiratie indreptata impotriva Romaniei?

Dar sa lasam pentru moment Marea Neagra si se revenim la aventura vietii mele, petrecuta cum ziceam mai sus, in 2005 in Marea Egee. Ma aflam de cateva zile pe litoralul grecesc, in simpatica statiune Olympic Beach

si intr-o dimineata senina(asa cum sunt toate acolo) de august am plecat la plaja. Nimic neobisnuit pana aici.   Dupa ce m-am saturat de jocul cu valurile si de inotat,

obosita de la atata efort, am atins cu picioarele nisipul de pe fundul marii, si in acel moment am simtit o intepatura scurta, iar o durere puternica mi-a invadat tot corpul. Intrigata, am iesit repede din apa, cu ultimele forte am alergat pana la primul dus de pe plaja si mi-am privit piciorul care intr-o secunda se umflase neasteptat de rau. Din ce in ce mai speriata de durerea coplesitoare am pornit pe faleza spre vila unde eram cazata.

Mi-am luat asigurarea medicala si m-am indreptat grabita spre agentia de turism din statiune. Le-am spus ce patisem, a venit si patronul care mi-a explicat(in engleza), dupa ce a auzit istorioara, ca trebuie sa fiu o persoana foarte ghinionista de vreme ce m-a intepat un astfel de peste care nu se intalneste frecvent decat in largul Marii Egee si nu la mal, acolo unde  dadusem eu peste el. Pana la urma totul s-a terminat cu bine, mi-au trimis acasa un medic care mi-a aplicat o injectie, mi-a recomandat niste pastile, un unguent si in cateva zile piciorul a inceput sa se dezumfle… Eu insa am ramas traumatizata, din acel moment, pe toata durata sejurului, frica de a calca in mare m-a paralizat si m-am vazut in imposibilitate de a mai inota sau a intra in apa. Practic s-a dus tot farmecul concediului…

Dilema insa persista. Sa fi fost un dragon de mare? Medicii ii avertizeaza  pe cei aflati la malul marii ca durerea provocata de dragonul de mare este foarte mare, iar specialistii explica aparitia pestilor astfel :  „apa este usor indulcita, iar ei s-au apropiat mai mult de tarm”. Sau sa fi fost un banal arici de mare, de care este plin litoralul grecesc si pentru care exista niste modele speciale de slapi  comercializate in toate magazinele(in 2008, cand am fost ultima data, costa 10 euro perechea)?

Potrivit unui comunicat al Direcţiei de Sanatate Publica Judeteana Constanta, in perioada 25 – 29 iulie, 44 de persoane s-au prezentat la Unitatea de Primire Urgente a Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Constanta, dupa ce au fost intepate de dragonul de mare – 43 de persoane si de pisica de mare –  o persoana.

Alarmant, nu?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=7SWxTatqMcU]

Doi scotieni in compartimentul unui tren: -Stiti, sunt in voiaj de nunta, fac o calatorie in Italia, spune unul. – Dar sotia dv. unde este? intreaba celalalt. – A, pe sotie am lasat-o acasa, ea a mai fost maritata si a mai vazut Italia!

“O vacanta este asemeni dragostei : anticipata cu placere , traita cu disconfort si amintita cu nostalgie.”

“Vacanta trebuie sa fie indeajuns de lunga ca seful tau sa iti simta lipsa , si indeajuns de scurta ca el sa nu observe ca se poate descurca si fara tine.”

“Nimeni nu are mai mare nevoie de o vacanta precum acela care abia si-a terminat-o.” Elbert Hubbard

“Zilele ploioase harazite fiecarui om sosesc de obicei atunci cand este in vacanta.”

Indiferent ce se intampla, o calatorie iti ofera intotdeauna o poveste de spus. Proverb ebraic.

Un grup de turisti italieni viziteaza cascada Niagara. Ghidul ii face atenti:
– Signiori e signorine daca ati dori sa intrerupeti pentru un moment conversatia, ati putea auzi sunetul colosal ce il fac masele de apa ce se pravalesc langa noi!…

Cum si unde va imaginati voi vacanta perfecta? Exista un loc anume pe care-l indragiti atat de mult incat sa reveniti an de an la el sau optati pentru  o noua destinatie de fiecare data?