“Pentru a gasi fericirea langa un barbat trebuie sa-l intelegi mult si sa-l iubesti putin. Pentru a gasi fericirea langa o femeie trebuie sa o iubesti mult si sa nu incerci s-o intelegi.”

Am gasit acest citat si am realizat care a fost marea mea greseala in relatiile cu barbatii. Nu am reusit sa-i inteleg. Nu am putut. Si i-am iubit prea mult… Eu nu stiu sa iubesc putin.

Azi imi dau seama ca esecul mi se datoreaza in totalitate. Nu izbuteam sa ne sincronizam, sa fim pe aceeasi lungime de unda. Se pare ca mai mereu reactionam diferit, simtim si percepem altfel lucrurile. Cand el dorea liniste si singuratate, eu aveam nevoie de atentie, afectiune si tandrete. Poate ar trebui spus ca eu simt o uriasa si constanta nevoie de dragoste si caldura sufleteasca. Si chiar daca sunt constienta ca nu o pot primi mereu, macar din cand in cand, o vorba de alinare e binevenita. Mai ales in momentele de cumpana. El vroia sa mearga la fotbal, eu mi-l doream in casa, alaturi de mine. El pragmatic, centrat pe propria persoana, eu mult prea preocupata de soarta sa, prea dornica sa fiu alaturi de el, sa-l sustin la greu, sa-l ascult cand poate el vroia doar sa fie lasat in pace.

Nu pot accepta si intelege ca barbatii sunt diferiti, ca ei nu simt nevoia sa-si puna pe tava emotiile si sentimentele oricand, oriunde si oricui. Ca nu sunt dispusi sa vorbeasca cu nimeni despre problemele lor oricare ar fi natura acestora. Probabil le e teama sa nu fie considerati slabi. Poate nu au fost educati in sensul asta sau, pur si simplu asa e firea lor. Barbatii – mereu atat de calmi, de rationali, parand, la prima vedere, insensibili si superficiali. Si aici ma refer la relatiile interumane. Dand mereu impresia ca ei nu se implica niciodata sufleteste, ca nu le pasa.

Nu le-am cerut nici cadouri scumpe, nici seri romantice la restaurante de lux, nici excursii exotice, am avut pretentia doar ca atunci cand imi este greu sa-mi fie alaturi, am cerut o dovada de sustinere si atasament:

 Voi reusiti sa intelegeti sexul opus? 

Zapada pe carari de munte, seri romantice langa semineu, sfinte sarbatori cu mosi darnici si buni, indelung asteptati, cadouri sub brad, petreceri zgomotoase cu artificii si dorinte fierbinti, mese copioase garnisite cu mult umor si buna dispozitie. Decembrie inseamna toate astea si ceva in plus: bilantul de sfarsit de an.

E momentul analizelor, evaluarilor si promisiunilor, iar scurgerea inexorabila a timpului devine acum mai evidenta si mai dureroasa ca de obicei. Ultima luna din an nu presupune doar distractie si goana dupa cadouri, euforia si speranta unui nou inceput, ea ne provoaca la melancolie, nostalgie, meditatie, stabilirea de noi obiective. Mai mult ca oricand acum ne gandim la ceea ce am realizat, la ceea ce conteaza cu adevarat in viata, ce trebuie imbunatatit in ea pentru a o face mai frumoasa. La ce am facut bine si ce am gresit, si indiferent ca ne preocupa cariera, sanatatea, dragostea ori familia, gandurile noastre sunt mai sincere ca niciodata. Pentru ca acesta este clipa adevarului, a onestitatii depline fata de noi insine, atat de dificila dar si de eliberatoare.

Nu stiu cum as putea descrie in general anul 2011. S-o luam insa pe planurile distincte ale vietii. Asadar:

Bani si Cariera in 2011.

La capitolul asta am suferit poate cel mai mult. In luna iunie, sfatuita prost de o persoana influenta, am luat cea mai neferita decizie a vietii mele, o hotarare care-mi poate afecta viitorul intr-un mod radical. Cariera mea e in regres continuu, doar o minune in 2012 o mai poate salva. Banii au fost putini, cat pentru strictul necesar. Per total nota 6.

Dragoste in 2011.

Planul sentimental al vietii mele a inregistrat un puternic reviriment in acest an. Am realizat ca iubirea este de departe cel mai pretios dar pe care ni-l ofera viata. Depresiile, angoasele si anxietatile chinuitoare de altadata au disparut in 2011 ca prin farmec. Dragostea mi-a redat zambetul pe chip si pofta de viata pierduta in 2009. Pot afirma ca mi-am regasit echilibrul mult dorit. Per total nota 9.

Calatorii in 2011.

Dezastru total la acest capitol. Cu indulgenta nota 3.

Sanatate in 2011.

Cu un tonus ridicat si o dieta echilibrata, dobandite cu ajutorul vasului cu aburi (despre care v-am povestit aici) sanatatea mea a excelat in 2011. Nota 10.

Cu media 7 anul 2011 poate fi caracterizat drept unul anost. 

Ce am invatat:

– sa ma bazez doar pe mine si sa nu iau niciodata decizii pripite care pot sa-mi afecteze viitorul

– ca nu e bine sa ai asteptari prea mari de la oameni, caci atunci cand ti-e lumea mai draga, te lasa de izbeliste. Doar naivii mai cred in promisiuni desarte.

In 2011 nu am fost scutita de cateva deceptii majore, inca nu pot sa realizez daca am trecut peste ele sau nici nu mi-am revenit inca din soc.

Cum a fost 2011 pentru voi? Bun sau rau? Ce nota i-ati acorda per ansamblu? Care a fost capitolul la care ati excelat? Dar cel care v-a dezamagit crunt in 2011?

sursa poze