“Pentru a gasi fericirea langa un barbat trebuie sa-l intelegi mult si sa-l iubesti putin. Pentru a gasi fericirea langa o femeie trebuie sa o iubesti mult si sa nu incerci s-o intelegi.”
Am gasit acest citat si am realizat care a fost marea mea greseala in relatiile cu barbatii. Nu am reusit sa-i inteleg. Nu am putut. Si i-am iubit prea mult… Eu nu stiu sa iubesc putin.
Azi imi dau seama ca esecul mi se datoreaza in totalitate. Nu izbuteam sa ne sincronizam, sa fim pe aceeasi lungime de unda. Se pare ca mai mereu reactionam diferit, simtim si percepem altfel lucrurile. Cand el dorea liniste si singuratate, eu aveam nevoie de atentie, afectiune si tandrete. Poate ar trebui spus ca eu simt o uriasa si constanta nevoie de dragoste si caldura sufleteasca. Si chiar daca sunt constienta ca nu o pot primi mereu, macar din cand in cand, o vorba de alinare e binevenita. Mai ales in momentele de cumpana. El vroia sa mearga la fotbal, eu mi-l doream in casa, alaturi de mine. El pragmatic, centrat pe propria persoana, eu mult prea preocupata de soarta sa, prea dornica sa fiu alaturi de el, sa-l sustin la greu, sa-l ascult cand poate el vroia doar sa fie lasat in pace.
Nu pot accepta si intelege ca barbatii sunt diferiti, ca ei nu simt nevoia sa-si puna pe tava emotiile si sentimentele oricand, oriunde si oricui. Ca nu sunt dispusi sa vorbeasca cu nimeni despre problemele lor oricare ar fi natura acestora. Probabil le e teama sa nu fie considerati slabi. Poate nu au fost educati in sensul asta sau, pur si simplu asa e firea lor. Barbatii – mereu atat de calmi, de rationali, parand, la prima vedere, insensibili si superficiali. Si aici ma refer la relatiile interumane. Dand mereu impresia ca ei nu se implica niciodata sufleteste, ca nu le pasa.
Nu le-am cerut nici cadouri scumpe, nici seri romantice la restaurante de lux, nici excursii exotice, am avut pretentia doar ca atunci cand imi este greu sa-mi fie alaturi, am cerut o dovada de sustinere si atasament:
Voi reusiti sa intelegeti sexul opus?
Noi,femeile,suferim de foarte multa atentie,mereu vrem sa fim bagate in seama,chestie care pentru ei e un pic cam dificil.Invata sa lasi de la tine,sa strangi din dinti atunci cand el vrea sa faca ceva si tu nu esti de acord,zambeste-i si o sa vezi ca va fi mai bine.
Aha, foarte interesant sfat, tu asa procedezi, ii lasi iubitului tau toata libertatea din lume? Strangi din dinti si zambesti fals? Cu alte cuvinte il pui pe el pe primul loc doar ca sa-l pastrezi langa tine cat mai mult timp? Si nevoile tale? Si fericirea ta?
Eu nu am nevoie de atentie toata ziua…ci doar cand imi este cu adevarat greu, cand am o problema(de sanatate etc). Atunci am pretentia sa fie langa mine.
In alta ordine de idei, bun venit pe blog, Miruna.
Eu sufar dupa atentie si stiu ca asta nu e bine deloc. Da,in general merg pe incredere si are toata libertatea din lume insa stie ca in clipa in care am aflat ceva aiurea plec si nu ma mai intorc.
Cand am nevoie de el lasa tot si sta cu mine pentru ca stie ca sunt rare momentele cand nu ma simt bine.
Ma bucur tare mult ca ti-am descoperit blogul si sunt cu ochii pe tine de acum incolo.
Te pup !
Da, am intrat si eu la tine si ti-am citit prezentarea, am fost surprinsa sa constat cate lucruri avem in comun. Practic m-am regasit in ea in proportie de 90%. Uimitor.
:cheerful: Te astept cu mare drag. :heart:
Pai in cazul asta inseamna ca va intelegi bine, nu prea exista motive de cearta. :biggrin:
Acum ti-am citit si eu prezentarea. Sa inteleg ca si tu esti capricorn? Cat de bine mi se potriveste descrierea la zodie :|
Da, si tu tot capricorn? :shocked:
Eu nu am pus o descriere oficiala, asta mi s-a parut relevanta si am adus-o pe blog. :dizzy:
Barbatii nu trebuie intelesi, pentru ca sunt diferiti si trece peste puterea noastra de intelegere, la fel si ei nu ar fi cazul sa incearca sa ne inteleaga. Trebuie sa reusim sa convietuim, sa ne luam asa cum suntem si oarecum…sa ne adaptam vietuirii. Atat.
Exact, sa ne luam asa cum suntem, sa ne acceptam cu bune si rele, pana la urma asta ne ramane de facut. Ca de inteles se pare ca e imposibil. :ninja: Dar pentru asta trebuie sa existe multa iubire din partea amandurora. Si dorinta de a continua impreuna pe acelasi drum.
Eu sunt (sau am devenit) o persoana calma si rationala, asa cum descrii tu sexul opus. Nu sunt neaparat rece, dar nici nu sunt ca alte prietene ale mele, am nevoie de liniste iar afectiunea exagerata ma irita. Poate de aceea am fost capabila sa-i inteleg pe barbati. Iubitul meu asta adora la mine, faptul ca ii ofer libertate, ca nu exagerez cu iubirea – desi uneori se plange de chestia asta, isi doreste sa fiu mai pupacioasa, mai lipicioasa.
Dar si eu am momentele mele cand vreau sa fie alaturi de mine. Uneori este, uneori se nimereste sa nu poata sa fie. Asta e…
Noi 2 oricum am avut la dispozitie 11 ani sa ne invatam unul cu altul, sa ne modificam comportamentele astfel incat impreuna sa cream ceva compatibil.
Nu am experienta necesara sa stiu cum este si cu altii…poate pe alti barbati nu i-as intelege, poate nici ei nu m-ar intelege.
Oricum ar fi, cred ca va veni momentul cand il vei cunoaste pe cel care va fi alaturi de tine, iti va oferi ce ai tu nevoie, si vei fi fericita. De fapt nu cred, sunt sigura! Si ti-am mai zis eu, mi-a fost dovedita chestia asta de multe ori, multe prietene dezamagite in iubire si-au gasit in cele din urma cavalerul. Si acum sunt foarte fericite. Si cred ca sunt multumita ca au avut parte de esecuri in trecut, altfel nu l-ar fi cunoscut pe actualul partener.
Nu te descuraja te rog, iubirea va veni.
Hm, incep sa cred ca asta e secretul unei relatii de durata, ca asta cauta barbatii, femei calme si rationale(si din pacate eu numai asa nu ma pot descrie). Eu sunt prin excelenta o fire emotionala, intuitiva si hipersensibila care a dat(in trecut) doar peste barbati reci, goi, distanti, misogini, egoisti si insensibili. Cum sa-i inteleg pe respectivii, ca eram ca apa si uleiul? :alien: :biggrin:
La voi pe langa iubire s-a adaugat inca un ingredient hotarator pentru succesul relatiei:rabdarea. Timpul a curs in favoarea voastra… Probabil ati ajuns in punctul in care sincronizarea nevoilor si dorintelor se face automat, totul vine de la sine.
Nu, nu ma descurajez, doar remarc ca nu am avut acea stiinta de a citi oamenii. Si de a-i intelege. Merci de sustinere, Mihaela. :heart:
Da, clar s-a adaugat rabdarea. Noi in sine suntem foarte diferiti unul de celalalt, la inceput relatia era cam cu scantei (dar trebuie sa adaug ca eram si adolescenti si e destul de normal). Insa ne-am invatat unul cu altul, am invatat sa ne acceptam defectele, sa facem si compromisuri, si…e bine. Dar nu toti au rabdarea de a trece peste toate aceste etape si sunt prea egoisti ca sa faca si cum vrea altul, nu numai cum simt ei.
Mihaela, eu cred ca amandoi ati constientizat ca sunteti prea atasati unul de celalalt, ca sa nu lasati de la voi. Se spune ca obisnuinta e mai puternica decat dragostea, iar eu tind sa fiu de acord, tu, dupa 10 ani langa aceeasi persoana, ce parere ai despre lucrul asta?
Nu stiu ce sa zic, e posibil, sa stii ca conteaza mult in relatia noastra aceasta obisnuinta, noi o vedem ca un mare plus. Datorita ei putem fi linistiti, stim la ce sa ne asteptam (in cele mai multe din cazuri), stim ca ne putem baza unul pe celalalt. E ca si cu familia (bine, cazurile fericite), stii ca mama e acolo si ca o poti suna oricand vrei sa vorbesti cu cineva.
Insa cu siguranta e si dragoste. Chiar ma gandeam, stii ca au tot aparut carti cu dragostea care dureaza 2,3,4 ani, si m-am gandit: la noi e dragoste sau e obisnuinta? Si nu, chiar e vorba de dragoste, de pasiune, o simt cu toata puterea mea. Si ciudat e ca simt ca-l iubesc mai mult decat anul trecut sau decat acum 2 ani…
Poate pentru ca el e din ce in ce mai atent si stie sa te faca pe zi ce trece mai fericita. Voi doi aveti in jur de 25 de ani, probabil ca abia acum sentimentele voastre s-au maturizat, s-au stabilizat. Iubirea voastra a atins acum apogeul.
Alta explicatie nu am, oricum se simte ca il iubesti pe zi ce trece mai mult. Si ca te bucuri de o dragoste implinita.
Ohh Nice, sa stii ca asemeni tie, nici eu nu am cerut niciodata chestii materiale. Nu sunt genul acela de fata care are pretentii sa i se deschida usa, sa primeasca daruri ori sa fie scoasa in oras la restaurante de lux. Cred ca stiai deja asta.
Nici eu nu stiu sa iubesc putin, nu pot.
Dar nu lua vina asupra ta, si eu am facut acelasi lucru. Este in aceeasi masura si vina celuilalt, poate mai mult decat esti dispusa sa accepti.
iertand mai mult decat ar fi o alta dipusa sa ierte. Nu toata lumea merita chestiile astea…de fapt, nu le merita nimeni. Fa-mi o placere, cauta-ti un nativ al unei zodii cu care te potrivesti, sa n-aud de gemeni, ca vorbeai odata despre ei, sa n-aud! Nu-s buni pt.noi.
Noi cand simtim ceva pentru un barbat avem prostul obicei sa-i cautam mereu scuze si sa-l intelegem calcand peste ratiune
Altfel, ca sa-ti raspund la intrebare, am reusit si sa inteleg sexul opus… e deseori las, temator si preocupat prea mult de sine. Cel pe care l-am cunoscut eu era copil, nu barbat. Oricum din relatiile cu amicii am invatat ca exista nuante si nuante, oamenii difera. Stiu macar de ce vreau sa ma feresc dea cum inainte.
Silvia, tu ai dreptate, vina e intotdeauna la mijloc, dar articolul asta e scris din perspectiva mea, eu aici ma analizez pe mine, ce face, cum gandeste, reactioneaza si procedeaza partenerul e treaba lui. Eu trebuie sa-mi identific greselile pentru a schimba ceva in viitor. Pentru ca vad ca esecurile se tin lant in materie de barbati. Pana la urma trebuie sa recunosc ca e si vina mea, undeva ceva nu functioneaza corect.
Da, asa faceam eu in trecum, mereu ii cautam scuze. Not anymore. :biggrin:
Gemeni? Eu? Never. Pai nici macar nu am cunoscut vreun nativ al acestei zodii. Ba parca da, acum 100 de ani, dar mna, cred ca pana la urma s-a casatorit, iar drumurile noastre, inevitabil, s-au despartit. Normal ca nu ma potrivesc ce gemenii, chestia e ca nici macar nu-i intalnesc. :biggrin:
Acolo la lasitate sunt de acord cu tine. Mare pacat…toti mi-au demonstrat asta de-a lungul timpului. Nu au curajul propriilor fapte, nu pot intelege de ce. Iata ca am ajuns de unde am plecat. Nu-i inteleg si pace.
Cred ca ai invatat cel mai important lucru. :wink:
Pentru ca noi capricornii facem aproape tot ce tine de noi, pentru a fi impacati ca am incercat si imposibilul. Unii se obisnuiesc sa astepte… ma intreb daca a apreciat cineva vreodata cate lucruri ai facut tu, cat de rebela ai fost pentru cauza voastra
. Si nu facem eforturi decat pt.cei carora le oferim dragostea noastra. Iar noi, ne indragostim foarte repede, foarte usor, dar foarte rar. Chiar voiam sa scriu un post despre asta, am o amica, sagetator care se indragosteste des si repede, sufera maxim o saptamana si sustine ca ea crede in dragostea adevarata 
pe naiba… La asta se adauga lipsa ratiunii, pasiunea mare mare de tot si gelozia, un pachet pe care l-am refuzat dinainte sa constientizez ce inseamna a fi un capricorn.
Apropos, cu ce nativi ti-ai mancat bucuriile si suferintele amoroase?
Buna caracterizare, ce sa zic, m-ai lasat fara cuvinte, te (ne) cunosti perfect. :biggrin: :tongue:
Nu as putea sa te contrazic la niciun punct trecut in revista. Normal ca nu a apreciat nimeni…si nici nu aveam pretentii din partea lor. Cum ce nativi? Capricorni si tauri. :angry:
aoleu capricorni
daca stii ceva despre zodia asta a noastra atunci e musai sa stii ca nu-ti trebuie unul la fel ca tine… are aceleasi probleme, aceleasi slabiciuni si e nevoie ca aceste slabiciuni ale tale sa fie completate de altcineva… nu sporite
cat despre tauri, ce pot sa zic… ii tii langa tine cu mancare buna, atentie si sex, sa ghicesc ce n-a mers? :biggrin:
, Nu-mi place ca-si idealizeaza partenerii, eu prefer ratiunea si critica in locul opiniile subiective. Ma rog… toate ca toate dar stai departe de fecioare =)), ca inca n-ai cunoscut pe dracu!
pot deveni posesivi, maniaci, usor lenesi si oportunisti, sunt ei romantici, te atrag…da mi se pare ca e nevoie de maxima precautie
Pana in prezent nu am dat peste barbati fecioare(doar ca prieteni de familie am intalnit cativa)…
Nu stiu ce sa zic..nu sunt de acord, adica cum sa nu incerc macar sa inteleg o femeie…Trebuie s-o cunosti , si prin asta o si intelegi…Si nici nu mi se pare corect..(si posibil) sa iti iubesti putin pe cel pe care-l vrei alaturi de tine…Tocmai asta e, il vrei pentru ca il iubesti…Si mai cred ca e perfect natural sa-l vrei mereu alaturi, sa-l ai langa tine…Iar impresia ca barbatii nu isi exteriorizeaza sentimentele..nu stiu ce sa zic…Eu unul nu sunt asa..si cred ca multi nu o fac fie pentru ca nu au incredere, fie cred ca persoana respectiva nu trebuie sa stie ce simt…In orice cez…pentru o relatie armonioasa consider ca trebuie sa avem parte de reciprocitate,iar atata timp cat amandoi se iubesc, intelegerea si armonia vor veni de la sine…
Cam asa ceva, Paul, fie considera ca persoana respectiva nu trebuie sa afle ce sentimente nutreste pentru ea, fie nu simte absolut nimic…iar in cazul asta nu are ce exterioriza.
:pouty:
Il intelegi daca te lasa sa-l cunosti, daca e prea intorvertit si nu comunica niciodata cu tine, nu spune ce probleme nu ai cum sa reusesti asta.
Toate viata mi-am dorit sa inteleg barbatii, sa ma apropii de sufletul lor, sa descifrez cate putin din misterul cu care se inconjoara, cine spune ca barbatii sunt fiinte simple care vor sex si mancare se inseala amarnic.
Nu stiu daca e suficienta iubirea, gandeste-te la doua persoane foarte asemanatoare, amandoi caractere puternice, niciunul nu vrea sa lase de la el, amandoi cauta sa domine, sa se impuna in fata celuilalt, unde se ajunge in cele din urma? :dizzy: :ermm:
Dupa cateva relatii lungi am inteles anumite chestii.
1. Cand e ceva de facut impreuna se face impreuna dar pe urma ii lasi spatiul de care are el nevoie(fotbal, jocuri, baieti, s.a.) si tu faci chestii pentru tine, asa nu il sufoci si nici nu ajungi la certuri cum ca face doar ce vrei tu.
2. Si ei au nevoie sa fie ascultati, oricat de necrezut pare chestia asta, este adevarat! Nici unul nu o va recunoaste dar asa este. Pur si simplu, la o masa, plimbare, in drum spre ceva, inainte de culcare sau cand aveti chef de a vorbi; e de preferat sa va ascultati unul pe celalalt.
3. O relatie are nevoie de multe compromisuri. Nu exista persoane perfecte pentru noi ci persoane care sa ne iubeasca, respecte si inteleaga asa cum suntem.
4. Nu exista relatii fara certuri, important e sa stii sa il impaci pe celalalt, fie ca e vina ta sau a lui. In fiecare relatie exista unul mai moale si unul mai autoritar. Adica, va certati pentru ca unul a uitat sa faca ceva prin casa iar el nu va veni spre tine pentru ca e orgolios, lasi tu garda jos si ii spui ca ai vrea un pic mai multa implicare, pentru ca si tu esti obosita si astfel impusti 2 iepuri dintr’un foc. El va intelege ca ai nevoie de el si ca trebuie sa se implice in mai multe lucruri casnice si va si impacati! Cand sunt doi orgoliosi intr’o relatie, nici unul nu lasa garda jos si ajung sa se desparta din cauza lipsei de comunicare.
Eu vorbesc doar in cunostinta de cauza, nu generalizez, fiecare relatie este altfel si fiecare individ este altfel… o zic ca sa nu imi sara careva in cap!
Prima si cea mai importanta regula cand vrei sa intalnesti un tip nou este sa nu cauti unul perfect… pentru ca nu vei gasi! Eu si Omul meu suntem total opusi, la inceput ma gandeam ca nu m’as intalni macar cu el la o cafea apai sa am o relatie cu el si… iata-ne! Nu poti sa judeci o persoana doar dupa aparente.
1.Da, barbatii au nevoie de muuuult spatiu personal. :alien: :ninja: Daca nu le acorzi acest spatiu, iti vor reprosa ca ii sufoci. Aceasta nevoie a lor de a fi cu prietenii tot timpul eu nu o inteleg. Am cunoscut mai demult un tip care peste tot unde mergea trebuia sa fie insotit de gasca de prieteni. El cu iubita nu pleca niciodata singur… Se plictisea doar cu ea. :ermm:
Mie mi-ar placea sa fiu doar cu iubitul. De ex. sa mergem in concedii doar noi doi. Barbatii nici nu iau in considerare varianta asta(mai ales cand sunt mai tineri).
2. Da, au nevoie sa fie ascultati, dar rar cand spun ce ii framanta cu adevarat, ce au pe suflet. Si nu ma refer la faptul ca sunt teribil de ingrijorati pentru soarta planetei, ca se subtiaza stratul de O3, ca vine sfarsitul lumii, ca se topeste calota glaciara, ca mor copiii de foame in Somalia si alte generalitati din astea. :biggrin:
3. Ideea e sa nu regreti prea mult unele compromisuri si oricum, din ce am remarcat, femeile sunt mai predispuse spre a le comite, barbatii raman fermi pe pozitie, rar cand le iau in calcul, rar cand sunt dispusi sa lase de la ei si sa faca ce vrea partenera. Barbatii sunt in general dominatori, au idei fixe din care greu ii urnesti. Cum zice el asa se face. :ninja: :dizzy:
4. Subscriu. Si aici e poate marea mea problema, si eu sunt extrem de orgolioasa. :angel: :blush: :ninja:
Interesant ca spui ca sunteti total opusi si cu toate astea va intelegeti asa bine. Reusita unei relatii depinde de foarte multi factori.
1. Trebuie sa gasesti barbati putin mai maturi. Doar cei copilarosi isi tin gasca dupa ei, e de preferat unul mai mare decat tine, pentru ca relatia sa fie cat de cat matura.
2. Eh, asta se rezolva cu timpul, nici un tip nu ti se va deschide dupa cateva intalniri :P.
3. Cand barbatii sunt indragostiti fac mai multe compromisuri decat femeile, intr’o relatie… trust me!
Cel mai important lucru este sa nu intri intr’o relatie cu mari asteptari. Nu te gandi ca te va dezamagi, lasa’te surprinsa ;).
Barbati indragostiti? Oho, dar pana acolo e cale lunga, barbatii se indragostesc extrem de greu. Unora le trebuie ani de zile…
Barbati mai mari ca mine? In general toti au fost de varsta mea sau mai mici, o singura exceptie, dar nu mi s-a parut extrem de matur si intelept. Dimpotriva. :dizzy: :wassat:
In ultimul timp nu mai am deloc asteptari. Dar chiar si asa ma intristeaza cand vad ca lucrurile nu merg bine.
Poate ca nu cauti unde trebuie ;), uite, de exemplu, intr’o sambata seara, aranjeaza’te, pune’ti o rochita, niste pantofi sau cizme cu toc si iesi intr’un bar, lasa’te abordata ;), vezi ce iese! fi sigura de tine, nu arata ca nu te simti bine in pielea ta, mergi cu capul sus, spatele drept, arata ca te iubesti asa cum esti si ca tu esti importanta, indiferent de ce zic ceilalti, tu esti cea care merita ce’i mai bun. Cumva am impresia ca tu esti nesigura de tine…
La agatat n-as iesi nici daca as fi singura.
Nu e genul meu si nu a fost vreodata. Cat despre nesiguranta…cu totii avem dubiile noastre, suntem macinati de incertitudini, de temeri, eu lucrez la capitolul asta de multa vreme. E adevarat ca unii barbati ma inhiba(sau mai bine sa vorbesc la trecut). E vorba de cei care nu respecta femeile, de cei care nu dau doi bani pe sentimentele altora, de cei pe care nu-i intereseaza decat propria persoana. Dar acum fug mancand pamantul de ei. Dar asta va fi tema unui alt articolas. :happy:
Dap, reusesc. Destul de bine
Hehe, pentru tine femeile nu constituie un mister? Cum reusesti sa le “citesti” asa bine? Care e metoda ta infailibila? Rabdarea? Iubirea? Experienta? :ermm: :dizzy:
Mister? Da, au mister. Insa nu-s de necitit. Vad multe, inteleg multe. Ca sunt prostiuţe pe care nu le accept la femei, asta e alta treaba. Insa de vazut, le vad :tongue:
Rabdare – da. Fara rabdare nu poti sa intelegi bine un om. Iubire? Mmmm… Nu trebuie neaparat sa iubesti o femeie, ca s-o intelegi :). Experienta? Da, are ceva de spus asta.
Ar mai fi empatia. Asta ma ajuta mult sa inteleg oamenii. Nu ma pot pune perfect in pielea unei femei, dar inteleg destul de bine ce se-ntampla in sufletul si capsorul ei. Acum mai vine si partea cealalta, in care e posibil sa nu vreau sa stiu… ce simte si gandeste.
Intelegere inseamna sustinere, implicare, toleranta, inseamna sa-i fii aproape la greu, sa nu o judeci tocmai cand are nevoie mai mare nevoie de tine, de o vorba buna, de alinare, eu cred ca, uneori, asa cum ai subliniat si tu in final, exista si reavointa. Pur si simplu celalalt nu vrea sa inteleaga.
@Nice… nu reavointa. Pur si simplu e posibil sa nu ma intereseze. Pentru ca depinde de genul de relatie pe care-i ai cu respectiva persoana. Daca e relatie serioasa sau “relatie fara obligatii” (sex). Daca are ceva in cap… sau are numai prostii si e imatura. Si tot asa…
Pai asta vroiam sa spun si eu, dar tu te-ai exprimat mai bine. :biggrin: Uneori, comportamentul celuilalt da indicii importante in legatura cu intentiile sale in privinta relatiei dintre cei doi.
Deci tu spui asa, daca esti intr-o relatie serioasa, faci eforturi sa intelegi persoana, daca vrei doar o aventura, nu te stradui prea tare.
Dap. O aventura in care iti bati capul prea mult iti da… batai de cap :tongue:
Batai de cap iti poate da si o relatie serioasa. Dar probabil ca acolo stii de ce te chinui.
:biggrin:
nu cred ca… esecul ti se datoreaza in totalitate… este imposibil asa ceva… pentru ca, intr-o relatie… aporturile… fie bune sau rele… vin din cel putin doua parti…
poate ca… nici nu este vorba de un esec… ci doar asa vezi tu… pentru ca… a fi impreuna cu cineva… pentru o perioada de cunostere… si sa realizezi ca sunteti total diferiti… este doar un pas firesc , ficaruia, care sa conduca unul la drepata si altul la stanga…
cred ca… nu ai intalnit inca, barbatul cu care sa comunici in mod efectiv, frumos si benefic…
atat…
adica… mai este ceva… iubirea nu este putina… niciodata…
Poate ca ai dreptate, Ovi. Dar tu? Tu reusesti sa intelegi femeile cu toanele, capriciile, reactiile lor, cu dorintele lor, reusesti sa le tolerezi, sa le indeplinesti? Asa cum spuneam si mai sus, intelegere inseamna si sustinere, sa-i fii aproape la greu, sa nu o judeci tocmai cand are nevoie mai mare nevoie de tine, de o vorba buna.
hmmm…
nu stiu exact cat inteleg femeia… sigur nu o inteleg pe deplin… nici nu barbat nu poate face asta…
mai mult, cred, ar putea spune despre intelegerea mea, ea… femeiea…
stiu insa ca, atunci cand nu o inteleg, o admit si o tolerez, fara sa incerc sa o schimb, asteptand sa treaca perioada… si trece… mai stiu ca ii indeplinesc si capricii… nu de dragul meu… ci de al ei…
Mi-a placut raspunsul tau(mai ales la partea cu capriciile) se vede ca tii mult la ea. :biggrin:
ma bucur sa stiu… asta…
mercic… dulcic…
Sa stii ca parca m-ai descris pe mine acum cativa ani. Si eu sunt exact la fel doar putin mai norocoasa in relatii fiindca m-am inconjurat periodic de oameni ce sa imi ofere dragoste si afectiune.
Insa sunt chestii pe care le-am invatat din fiecare relatie si de la fiecare om pe care l-am cunoscut.
1. Barbatii au nevoie de spatiu. Nu incerca sa il sufoci (desi stiu ca e greu si uneori nici nu realizezi cand devine prea mult). Incearca sa pastrezi relatiile cu prietenii tai si familia ta, nu lasa totul pentru el, fiindca atunci cand el nu va mai fi, prietenii tai vor ramane acolo. Investeste timp in relatii de prietenie, in blog, in alte activitati ce iti plac. Si lasa-l si pe el sa faca asta.
2. Relatiile de lunga durata necesita multa intelegere si multe compromisuri. Toate se bazeaza pe acel ‘las de la mine sa ne fie bine la amandoi’. La fel cum trebuie sa existe si o limita. Orice relatie se bazeaza pe 2 oameni si modul in care acestia s-au ‘educat’ intre ei. Invata-l cum sa te iubeasca, ce iti place, ce nu iti place, cat esti dispusa sa lasi de la tine pentru voi, si spune-ti din start acele lucruri peste care nu poti sa treci (ca sa nu existe dubii). Nu pune prea multe bariere. Fii deschisa si flexibila si lasa acolo intodeauna un loc de mai bine. Fii iertatoare fiindca poate intr-o zi si tu vei avea nevoie de asta.
3. Ziceai intr-un comentariu ca el sta tot timpul cu amicii. Fa-l sa doreasca sa stea cu tine. Daca nu doreste nu-ti pierde timpul si nervii cu el. Apropie-te de oameni maturi. Copilarosi in suflet si cu un cap care gandeste. :))
4. Si ce e cel mai important nu-ti fie frica sa ceri. Nici eu nu am dorit niciodata lucruri materiale, vacante etccc, toate mi le-am platit singura. Dar asta nu inseamna ca nu cer sa mergem la film, la patinoar, ca nu vreau deseara sa stam impreuna sau din contra sa vina cu mine la prietenii mei. Cere-i dar din timp. :)) ca sa isi poata face si el programul
5. Barbatii trebuie laudati (cam atata cata atentie avem noi nevoie). Noi vrem tandrete si dragoste ei vor laude si sa stie ca sunt cei mai buni (macar pentru noi). Orice lucru frumos face pentru tine tu trebuie sa ii multumesti, sa ii areti ca te bucuri si ca a contat pentru tine, sa il lauzi ca sa primeasca si el ceea ce are nevoie. Sa caute sa te multumeasca si data viitoare :)). Dar vezi nu laude false, ci sa ii spui si tu ceea ce iti place la el, (fizic, caracter, etccc) pe fata.
Sfatul meu ar fi: iubeste-l mult dar stai cu mintea deschisa! Nu lasa sa te intoxici de iubire fiindca atunci cand iti pierzi capul lucrurile merg prost. :)
Da, bune sfaturi, mai ramane sa le si pot pune in aplicare. :dizzy: :biggrin: :ermm:
Eu sunt invatata sa spun mereu ce anume vreau, ce simt, nu se pune problema ca nu exista comunicare(cel putin din partea mea), dar de cele mai multe ori nevoile mele nu sunt satisfacute. Din varii motive acest lucru e imposibil. Si de aici apar frustrarile, suferinta, deznadejdea, depresia.
Eu laud omul, dar nu pot sa mint, daca ceva nu-mi convine zic, nu tac. Au fost timpuri cand am si tacut. Nu a fost nici atunci bine. :face:
Aliceee, consider ca o intelegere buna devine posibila atat timp cat cei doi parteneri au teluri comune si vad viata in mod asemanator. Diferentele de mentalitate, cultura si varsta constituie tot atatea bariere in calea unei relatii armonioase. Tu ai spus bine acolo faci compromisuri dar toate au o limita. Cand te trezesti dimineata nefericit inseamna ca limita a fost depasita.
Intotdeauna esecul ni se datoreaza in totalitate. Niciodata (ma rog….aproape niciodata) nu e vina altcuiva.
Dragos, aici era vorba de relatii(daca te-ai legat de esecuri), ceea ce presupune existenta a doua persoane, nu am vorbit de un examen sau de realizarea unui preparat culinar pentru efectuarea/sustinerea caruia nu e nevoie decat de o persoana.
Te-ai gandit vreodata ca nu am fost lasata sa-i inteleg pe “cavalerii” respectivi?
“Doua fântâni, o singura sete”. Da, sunt doua persoane, dar ideea e sa te pliezi pe persoana potrivita. Daca n-o gasesti, nu se imbina cum trebuie elementele jocului….iar daca n-o gasesti e vina ta, nu?
Asta-i dupa principiul ala ca norocul si-l face omul singur?
Chestiunea norocului e discutabila….parerea mea este ca, una peste alta, norocul ii ajuta pe cei pregatiti sa-l intâmpine. Ca degeaba ai noroc daca nu stii ce sa faci cu el.
Norocul nu stiu daca si-l face omul, dar cu siguranta ca un invingator stie sa profite de norocul care-i iesie in intâmpinare, pe când un invins – nu.
Hm, Dragos, de data asta ma vad nevoita sa-ti dau dreptate. Imi place cum ai pus acum problema. :biggrin:
Asta e blestemul meu, intr-un final toti sunt nevoiti sa-mi dea dreptate….
Blestem sau binecuvantare? :biggrin: :unsure: :ermm:
….iar in legatura cu intelegerea, hai sa fim seriosi. Nu poti intelege o femeie pentru ca, atunci când ai impresia ca esti pe drumul cel bun, se razgândeste si trebuie sa o iei de la capat. Neverending story!
Aha!, deci nici tu nu ai reusit sa intelegi sexul opus. Vezi ca ai ajuns la concluzia mea. Doar ca tu ai aruncat repede pisica in ograda vecinului.
:tongue:
A fost o perioada, in tineretea mea, când aveam mai putine circumvolutiuni si credeam ca e posibil sa inteleg Femeia…dar mi-a trecut. Nu inteleg care-i treaba cu pisica. De ce zici ca am aruncat-o?
Pentru ca ai dat vina pe noi ca ne razgandim cand ti-e lumea mai draga.
@ Nice, dar nu e vorba de nicio vina :-) . Aici nu e nimeni vinovat, voi va razgânditi tot timpul cu o viteza mai mare decât capacitatea noastra de a va intelege. Asta e, astia suntem, asa suntem construiti, important e sa ‘trecem peste’ si sa incercam sa domolim asperitatile.
Asta inseamna ca tu consideri ca femeile sunt niste persoane tare indecise. Daca se razgandesc in momentele cruciale ale vietii, atunci cand trebuie sa ia decizii importante, vitale, iar urmarile sunt nefericite, atunci e grav, daca insa tu te referi la faptul ca femeile se gandesc sa imbrace o bluza si peste 10 minute isi schimba parerea, atunci eu nu consider asta o drama.
Ma refer la orice!
Niceo să nu te văz cu dezamăgiri! Zâmbetul sus! Sunt cazuri în care putem înțelege sexul opus iar dacă nu-l-nțelegem atunci să-l observăm cât mai echidistant. De luat în seamă comentariul Aliceiei Traveler
Pai sa stii ca doar asta mi-a mai ramas de facut, observatia echidistanta.
Partea cu intelesul e ceva mai dificil pentru mine. :tongue: :wassat: :ermm:
Da, Alicee si Paul dovedesc reale calitati de consilieri de cuplu. Norocul meu ca-i am pe blog.
Tu…Napocel, ai reusit sa le intelegi pe femei?
Așa, acea observație trebuia s-o pui-n aplicare de la bun început abia apoi să-ți dai frâu câte puțin.
Las după ele iar de nu mai-nving fug! 
Io nici nu-ncerc să le-nțeleg. :silly: M-am lăsat păgubaș.
Am incercat sa aplic, doar ca vezi tu, fiecare barbat e diferit, ceea ce invatam la unu, nu se potrivea la urmatorul.
Nu am inteles prea bine ultima ta fraza, cand fugeai, cand invingeai tu sau cand invingeau ele?
Un subiect provocator la fel si intrebarea.In unele momente poate fi greu,in altele mai usor,personal cred ca momentele sunt cum ni le facem in functie de cata dragoste punem in inima noastra fata de cel de care ne-am indragostit.Personal pot sa spun ca mi-am propus sa o iubesc mai mult,si sai arat ca imi pasa realmente de ea.Vreau sa reusesc asta.
Foarte frumos raspunsul venit din partea unui barbat. :happy: Felicitari, bine macar ca ti-ai propus! :biggrin: :wink:
:cheerful: 
Nu i-am înţeles niciodată şi nici nu cred că o să îi înţeleg veodată. Da, bărbaţii vor să pară nişte insensibili, nişte duri, vor să arate femeilor că ei nu pun atât preţ pe sentimente, ca femeile. Dar de fapt şi ei iubesc, simt, îşi doresc, au nevoie de sprijin si vorbe calde. Dar nu o vor arăta. Ceea ce mie, personal, mi se pare o tâmpenie.
Asa credeam si eu, ca ascund cu grija ce simt, de teama sa nu fie considerati slabi, ca, de fapt, deep inside sunt niste sentimentali si niste romantici incurabili, niste tandri si niste delicati. :whistle: Pana in ziua cand cineva m-a intrebat sec:”la ce ma ajuta pe mine dragostea, ce sa fac cu ea”? Atunci am realizat cat de tare ma inselasem in privinta lor. Eh, barbatii au lucruri mai importante de facut in viata, dragostea nu face parte din planurile lor.
Foarte pragmatici barbatii intalniti de mine, aproape ca m-au demoralizat acele cuvinte, de atunci nu mai cred in nevoia de afectiune si tandrete a unui barbat. Poate au nevoie de laude, in rest…
Da, este foarte posibil ca unii sa nu fie dispusi sa se implice cu adevarat intr-o relatie. Si poate vor sa fie in randul lumii, sa aiba o relatie stabila, dar sa nu se implice sentimental prea mult. Dragostea, iubirea, intregeste omul, cel putin in conceptia mea. Barbatii sunt mai dificili decat femeile, din cate observ, in ultima vreme. Nu stiu la ce ii ajuta sa fie reci, distanti, nepasatori. Dar sunt sigura ca exista si barbati dispusi sa ofere totul si de a fi alaturi de femeia pe care o iubesc.
Da, asa mi se pare si mie, buna observatia ta, Ruxandra. Ma rog, poate asa or zice si ei de noi. :biggrin:
Sunt convinsa ca sunt si barbati buni…doar ca genul asta, iubitor, atent, tandru si afectuos, eu nu prea am intalnit. :dizzy:
Inseamna ca inca nu ai intalnit ceea ce ai nevoie.
Ruxandra, asta s-a dorit o discutie la modul general, nimeni nu a pomenit nimic de prezent. :biggrin:
Ah, da… :P
Acum, nu știu cum sunt alți bărbați, dar la mine e clară treaba. La mine niciodată o femeie nu va fi pe primul plan, că e ocupat de artă. Vreau să las ceva în urmă, vreau să cred că voi schimba cât de puțin lumea, vreau să cred că nu am consumat oxigenul de pomană, iar asta nu o pot face punând o femeie pe primul plan. Poate asta mă face să fiu văzut de către ea ca fiind egoist, rece și distant, dar va trebui să înțeleagă faptul că atunci când lucrez, mă implic total, 100% fără a avea alte gânduri. Bineînțeles, asta nu înseamnă că nu țin la ea sau că nu mă interesează problemele ei și nu încerc să o ajut la nevoie, dar am nevoie de foarte multă libertate. Femeia care va accepta faptul că iubesc arta mai mult decât pe ea, este femeia perfectă pentru mine.
Glappy, asta a fost raspunsul unui artist desavarsit, cine cunoaste firea artistilor te va intelege perfect, de aceea, tind sa cred ca tu ai nevoie de o fata care are tangente cu mediul din care faci tu parte. Trebuie sa aiba inclinatii artistice, mai mult, sa lucreze in domeniu. Pictorita, sculptorita, actrita, balerina, ceva de genul…
Mi-a fost suficient sa vad clipul cu tine si am inteles ca esti dedicat 100% pasiunii tale. In plus, chiar arati a artist. :biggrin: Oricum, o eventuala iubita a ta va fi pusa in garda si va sti exact la ce sa se astepte din partea ta. Si, oricum, nu cred ca poate fi geloasa pe…arta. In opinia mea(poate gresesc) iubirea pentru arta si cea pentru o femeie sunt doua lucruri distincte.
Pe de alta parte nu prea am inteles din raspunsul tau daca tu ai reusit sa intelegi femeile pana acum. Sau daca te-ai straduit…
Nu prea am încercat să le înțeleg, dar știu la ce se așteaptă o fată de la o relație, iar de la mine nu poate avea acel lucru. M-aș putea preface că sunt dedicat 100% relației, dar de ce să mint, pe mine cu ce mă ajută? Poate nu am întâlnit încă acea persoană pentru care să fac orice (sau aproape orice), dar la cât sunt de încăpățânat și câte idei fixe am, sigur nu o să-i accept toate mofturile, iar relația nu poate merge. da, să fi gelos pe artă este o prostie, dar ce am vrut să spune este că nu îi voi acorda la fel de multă atenție precum artei. Poate când voi întâlni fata potrivită îmi voi mai schimba și eu ideile, cine știe.
Da, Glappy, tu ai pus punctul pe i, nici unul dintre noi nu a intalnit ACEA persoana. Tu, una asupra careia sa reversi toata dragostea din sufletul tau, iar eu una care sa ma iubeasca atat de mult incat sa faca totul pentru mine. Oricum, acum discutam si la modul general, nu neaparat de partenerul actual. Despre barbati si femei in general, ca unii au tinut sa particularizeze e alegerea lor.
Vezi, spre deosebire de tine eu am incercat sa ii inteleg, am facut eforturi pot spune, dar am esuat lamentabil. :biggrin: :ermm: :wassat:
Cred că de cele mai multe ori e bine să nu încercăm să înțelegem persoana de lângă noi. Am încercat și eu și nu a ieșit prea bine, iar toate acele experiențe m-au schimbat mult. Nu pot vorbi la modul general că nu am cunoștințele necesare sau experiența de a vb. despre acest subiect, dar pot vb. în numele meu, din întâmplările mele :).
Pai da, toti au vorbit in numele lor, din exerientele avute de-a lungul timpului.
Atunci nu-ti ramane decat s-o iubesti, asa cum ne indeamna de altfel si citatul de la inceputul articolului. :biggrin:
Sincera sa fiu nici eu nu sunt genul sa ma exteriorizez mereu. Adica prefer ca unele stari sa le tin doar pentru mine iar din punctul asta de vedere chiar ii inteleg.
Dar da, si eu sufar de atentie si mai ales de neatentie! :D Indrazneste sa nu-mi dai si sa vezi atunci cum fac pe pisica ofuscata care miauna sa primeasca puficeala. :P
Off, daca barbatii ne-ar acorda macar putina atentie atunci cand dam semne disperate ca avem nevoie de ea, s-ar rezolva multe probleme si certuri, iar noi am fi mult mai fericite.
Nice….as fi vrut sa te regasesc mai vesela. Nu uita ca exista mereu o cale de intors si ca greseli facem toti, femei, barbati……
Da, eu ii inteleg, la fel de mult si la fel de putin pe cat ma inteleg pe mine insami uneori :)
Bine ai revenit, Hapi
, pai nu e chiar o tragedie ca eu nu-i pot intelege pe barbati( a se citi ca nu sunt de acord cu felul lor de-a fi). Banuiam ca nu sunt singura in situatia asta, de aceea mi-a venit ideea sa va intreb si pe voi cum va raportati la misterul din jurul persoanelor de sex opus. :biggrin: :ninja:
Hello ,interesant …stau si citesc si sunt cateva comentarii care nu le inteleg…Ce inseamna de fapt o pereche’? Nu doi oameni (mai noi nu mai are importanta sexul)De ce se formeaza cuplurile? Nu ca sa fie 2? Atunci nu inteleg si niciodata nu am inteles ce se spune prin Libertatea mea?De ce am nevoie de partenera daca am nevoie de libertate?Conceptia mea,am nevoie de cineva langa mine care sa ma complecteze si sa il complectez si atunci sa devina Un tot unul singur,abia atunci functioneaza o relatie. Normal ca la inceput se fac compromisuri,fara ele nu ajungi nici sa intelegi persoana de langa tine nici sa te inteleaga ea pe tine.Cu timpul mi’am dat seama o schimbare radicala,atat fata de mine cat si de viata mea.Am gasit linistea,Libertate am cata vreau dar….cum pot sa ies de exemplu la un club fara persoana cu care ma simt bine?si cine e persoana care ma face sa ma simt bine? Nu persoana pe care o am alaturi de mine si o Iubesc….De fapt de ce am vrut o casatorie? Nu ca sa realizez ceva? Ce las dupa mine in viata….un copil sau doi ma rog fiecare cati are
ce las dupa mine ,amintirea mea in mintea unei persoane pe care am facut’ si m’a facut fericit ,cu care am trecut apa si focul.Noi eu si mamy(sotia) intodeauna am avut in cap ideea ca o familie are probleme pentru ca si le cauta,unii se plictisesc si incep sa le caute,monotie? de ce ar exista daca exista iubire?Fericirea si linistea matrimonela o intretinem noi…..chiar mi’a placut postul asta …pe tema asta as putea vorbi ore in sir….chiar astept intrebari …..imi place mult sa dezbat mai ales teme ca asta….va poooooopaaa mariopalomero :wub: :wub: :wub: :wub: :wub: :wub: :wub:
Mario, m-a uns pe suflet acest raspuns, in sfarsit dau peste un barbat pe care-l inteleg. :devil: :biggrin:
De ce te inteleg? Pentru ca gadesti ca mine. 
Foarte bine ai remarcat tu, ce-ti mai trebuie libertate daca ai vrut cuplu? Vrei libertate? Atunci nu o chinui pe biata fata care te iubeste si tanjeste dupa putin atentie acolo. Da, da, asta nu inteleg eu la barbati, nevoia imensa de libertate, de a fi singuri, de a fi reci si distanti most of the time.
Toata lumea ma sfatuieste sa le redau libertatea barbatilor, eu stiu ce vor ei, dar din pacate nu simt asa, daca am un iubit il vreau alaturi de mine trup si suflet. Bine, nu cand suntem si la serviciu, evident. Eu am nevoie de ceea ce spui tu, de o familie frumoasa, de un barbat devotat, care vede viata ca si mine, care are aceleasi aspiratii, aceleasi nevoi. Nu unul care viseaza sa fie cu prietenii sai sau, mai rau, cu prietenele sale cea mai mare parte a timpului.
Vezi Mario, tu ai gasit partenera ideala, cea pe care o iubesti si care te iubeste, cea alaturi de care ai reusit sa construiesti ceva. Un viitor frumos. O familie frumoasa.
Din pacate, se pare, nu toti avem parte in viata de ceea ce ne dorim cel mai mult. Unii sunt mai norocosi, altii mai ghinionisti.
Ma bucur ca ti-a placut tema propusa spre dezbatere, observ ca lumea adora sa vorbeasca despre relatii, dragoste, despre barbati si femei. :biggrin:
@Nice… vai ma dezamagesti, asa percepi tu nevoia de libertate? :tongue:
Si cum naiba n-are omu nevoie sa aibe prieteni sau prietene? Gandeste-te asa, ca ei/ele au fost inaintea ta, un om sanatos nu-si va abandona prietenii pentru cineva nou cunoscut de care s-a indragostit fie si iremediabil.
Eu am avut amici care s-au lepadat de cei din gasca in momentul in care au intrat intr-o relatie… Sa-ti zic continuarea in care relatia de cativa ani s-a destramat si pretentiile au fost acelea de a se reintegra acolo unde a cutezat sa creada ca nu mai are nimic de oferit/primit? Este vorba de un cod al prieteniei… cine nu-l respecta, nu te merita!
Sa nu confunzi pe alocuri lucrurile, n-ai nevoie de smecheras, ok, nimeni n-are, dar ai nevoie de un om care traieste in pustiu? Fara un amic cu care sa iasa macar o data la doua saptamani la o bere? Trist…
Silvia, nu e vorba de abandonat prietenii. Nici eu nu am abandonat nimic, nici pasiuni, nici oamenii cunoscuti inainte. Dar iubitul meu era mereu pe primul loc, atat in inima mea cat si in ceea ce faceam. Eu asta cer, reciprocitate.
O data la doua saptamani la bere? Pai e ideal pentru mine, chestia e ca unii vor zilnic(sau aproape zilnic).
Eram intr-o zi in metrou si am surprins o discutie(telefonica) dintre un el si o ea. Ea ii reprosa lui ca a renuntat sa mai vina la intalnirea stabilita…pentru grupul de prieteni cu care se afla la o bere. Ea l-a rugat sa-si faca timp si pentru ea, el a refuzat-o. Ei bine asta nu as accepta. Sincer, m-ar deranja.
Depinde de oamenii care formeaza cuplul si de conjunctura, eu nu am o problema cu prietenele iubitului meu. Mai mult, sper ca ai citit si comentariul de mai jos, pentru Mario, ca sa te lamuresti de felul in care ar trebui sa stea lucrurile.
Ca el iese des, asta e alta treaba, si eu ies la fel de des, cu prietenii. Barbati, femei, oricum el ii stie pe toti. N-avem probleme in acest sens.
Daca asa ii e felul, ce doresti sa faca? Sa nu mai iasa pentru a sta cu tine? Adica, banuiesc ca nu locuiti impreuna. Pregatiti cina, uitati-va la filme, iesi si tu cu ei. Oricum n-o sa mearga la nesfarsit si n-o sa stea in casa ca vrei tu… si mi se pare absurd sa-i ceri sa nu mai iasa. Cu ce motiv ii ceri sa nu mai iasa?
Eu nu cer nimic nimanui, nu interzic nimic nimanui, doar ca nu trebuie sa-mi si convina anumite lucruri. Am inteles punctul tau de vedere.
Mario, nu intelegi niste lucruri simple, de altfel ca multi altii.
In primul rand o relatie se compune din doi indivizi, doi indivizi care au ajuns impreuna datorita calitatilor si libertatilor lor proprii, individuale. Clar? Nu suntem niste masinarii care isi propun din prima zi sa tranteasca un plod, doi, ca asa avem noi impresia ca se face iubirea…
Intr-o relatie libertatea este esentiala, multe cupluri se despart tocmai pentru ca dupa niste ani isi dau seama ca peceptia lor despre sine pe care o aveau odata, s-a transformat intr-un hibrid. Nu mai esti ce-ti doreai sa fii… ai ajuns sa fii o copie a aceluia care visai odata. Te-ai uitat pe tine intr-o relatie de care devii subit nemultumit. De ce? Pentru ca te-ai alterat.
De aceea este foarte important ca intr-un cuplu, unele lucruri sa se faca separat.
CEL MAI IMPORTANT lucru in viata, nu neaparat intr-o relatie, CEL MAI SANATOS este sa NU reduci TOTUL la o singura PERSOANA. O singura persoana nu poate fi totul, asa cum tu nu poti fi totul pentru nici o alta persoana, la randul tau.
Cred ca nu mai este cazul sa-ti explic mai departe.
In alta ordine de idei preluand exemplul tau cu clubul, vin si te intreb, daca partenera ta nu agreeaza iesirile in oras, decizi sa ramai in casa pentru ca ea refuza sa-ti tina companie? Este stupid. Eu ies foarte des in oras, fara cel cu care locuiesc, pentru ca este genul de om care prefera sa mearga in oras mai rar. Intre noi lucrurile sunt stiute, nu ne impunem unul celuilalt pofte absurde si respectam ceea ce ne dorim.
A fi o eroare ( considerata de multi normalitate), sa ma trezesc ca mi se impune sa nu parasesc locuinta doar pentru un moft, acela ca… tu n-ai chef sa te ridici din pat. Sau n-asculti muzica pe care o caut eu cand merg la un concert, sau pur si simplu n-ai cheful pe care-l am eu.
Din comentariul tau reiese ca esti o fiinta simpla, nu e nimic in neregula in asta dar n-ai capacitatea de a trece peste banalitatea cotidianului. Cred ca atunci cand vine vorba de cuplu esti exagerat de traditional si la restul ma abtin. Oricum nu cred ca ai inteles mare lucru din ce ti-am zis.
Cu bine!
Silvia, in cazul de fata si eu sunt adepta unui cuplu traditional. Parintii mei formeaza un astfel de cuplu si se inteleg perfect(niciodata nu au iesit separat, poate in tinerete), se iubesc si se inteleg excelent pe zi ce trece. Isi spun vorbe frumoase, se saruta, se tin de mana, se plimba prin toata Europa, participa la diverse evenimente, petreceri, niciodata nu i-am auzit ca vor altceva, ca s-au plictisit unul de altul. Amandoi au avut joburile lor, au calatorit in straintate chiar si pe vremea lui Ceausescu(la un moment dat au fost nevoiti sa mearga singuri prin statele fostei URSS), cam asa imi doresc si eu pe cineva…
Da, poate sunt o persoana simpla care nu vede dincolo de banalitatea cotidianului, daca ma accepti asa bine, daca nu… Mie nu imi este rusine cu felul cum gandesc. Nu ma rusinez de dorintele mele.
Imi pare rau ca te-am dezamagit, dar chiar il sustin pe Mario.
Tu trebuie sa intelegi ca asa sunt eu structurata, astea sunt nevoile mele, asa cum ale tale sunt sa iesi singura sa te distrezi. Si tot acolo am ajuns, la tema articolului meu, tu nu ma intelegi pe mine, eu nu te inteleg pe tine.
Mi se pare ca esti usor extremista, nu intelegi esenta comentariului meu. N-am afirmat niciodata ca nu ar trebui sa petreci timpul cu omul cu care esti sau ca n-ai nevoie sa-ti arati afectiunea in public ori sa faci complimente. Doar ca o relatie nu trebuie sa constituie un lat in jurul gatului, atat. Sa se respecte individul si nevoile sale. Cred ca din pricina unei asemenea declaratii precum celei care iti apartine, exista multi oameni care considera casnicia o inchidere, ceea ce e deranjant, un cuplu nu trebuie sa constituie capatul drumului si deschiderea unuia nou.
Si eu consider ca extremismul e bolnavicios, pentru ca provin dintr-o familie de genul.
Nu voi intelege niciodata de ce simti nevoia sa iei ceva si sa-l transformi dupa propria pofta. Nu e de ajuns ca deja ai ajuns sa-l atingi? Stii ca la un moment dat vorbeam de posesie, exact asta e intampla cu oamenii, te-ar lua si te-ar inchide intr-o colivie doar sa te aiba pentru ei.
Vezi sa nu regreti mai tarziu.
Nu a sustinut nimeni ideea de colivie, de lat in jurul gatului. Nu stiu cum ai ajuns asa departe… Nu stiu de Mario, dar eu le-am oferit barbatilor toata libertatea din lume…de care ei au profitat cum au stiut mai bine. :biggrin: :dizzy: Si nu am incercat sa transform pe nimeni, barbatii aveau o personalitate atat de puternica inca nu se punea problema de asa ceva.
Poate tu nu vrei sa intelegi mesajul articolului meu, si o tii pe a ta, te invit sa citesti (inca o data)ce scrie in acea imagine de final.
Eu am citit “Foarte bine ai remarcat tu, ce-ti mai trebuie libertate daca ai vrut cuplu?” Pe asta s-au bazat comentariile mele ulterioare, pe observatiile tale si ale sale. Ce-a fost mai sus, a fost pe marginea articolului si cred ca n-am avut nici o scapare. Si cu asta, gata! :devil:
Stiu exact de ce anume te-ai legat tu, am realizat. Avem puncte de vedere distincte, mi se pare cat se poate de firesc.
Abia acum inteleg comentariul Silviei pe facebook….Silvia, daca Mario e o fiinta simpla care nu poate trece de banalitatea zilnica, sa inteleg ca tu esti o fiinta complexa, care isi pune la fiecare pas intrebari din Shakespeare. A merge in club sau nu – aceasta-i intrebarea!
O relatie se bazeaza pe o minima comuniune de caracteristici. Daca tu consideri ca mersul in club este libertatea suprema, fireste ca nu poti avea o relatie cu o fiinta mai pasiva, decât daca pentru aceasta fiinta conteaza mai mult alte calitati ale tale, de care s-a atasat. Bravo voua! Cu toate astea, tot n-am inteles de ce tu esti complexa, ca iesi in oras fara insotitor, iar Mario e mai de la tara, ca vrea sa iasa cu nevasta. Si, la urma urmei, aici nu e vorba de dihotomia simplitate-complexitate ci, pur si simplu, de intelegere si relatie. Care relatie e mai reusita? A ta, ca te lasa prietenul sa iesi singurica din casa, sau a lui Mario, care si-a facut o cariera in strainatate si si-a intemeiat o familie stabila? Naiba stie….
@Dragos Exemplul cu clubul ii apartine in exclusivitate lui Mario :biggrin: , deci el e responsabil de profunzimea pe care ai invocat-o subtil. Mai departe ma abtin sa comentez, cica azi sun 0% evil :whistle: …
Silvia, tare ciudat cum te-am nimerit intr-o zi cu 0% evil taman pe tine, care esti diavolita personificata. Dar nu-i problema, nu poti sta la nesfârsit la 0%. astept comentarii si contraziceri când iti vei ridica nivelul… :devil:
Buna Silvia,te vad putin sarcastica,sa iti spun o povestioara Ne’am cunoscut prin ’87(evident eu si mamy)nu stiu daca iti aduci aminte sau nici macar nu iti stiu varsta,dar pe vremea aceea era la moda sa ai o relatie 1 an sau 2 si dupa aceea lumea se casatorea(deh erau niste timpuri mai vechi) noi ne’am casatorit cam peste 8 ani ceea ce pentru altii era ceva FOARTE anormal.Eu aveam vreo 16 anisori si ea 15.Venim din familii exact opuse ca valoare(dupa spùsele socrului meu)nu stiu la ce se referea.Pe la vreo 24 de ani m’am casatorit si eu(nenorocit cum spune mama mea).dECI DACA deduci putin am avut familiile impotriva(oare asta sa fi intarit relatia si dragostea noastra,cine stie)Prieteni am avut nici nu stiu numarul sa fie de ordinul sutelor nu imi aduc aminte.La ce mi’au folosit? Sa vina toata ziua sa imi ceara ajutorul(care evident l’am dat ,uneori impotriva vointei sotie mele,CARE IN FINAL sau dovedid “prieteni”.tare as vrea un post cu tema aceasta “CE SE INTELEGE PRINTR’UN PRIETEN”….TOTI PRIETENII NOSTRII AU TRECUT PE LANGA NOI CA SI VANTUL,OARE CINE A RAMAS eu pentru ea si ea pentru mine .Oare de ce? sa fi fost asa de puternica iubirea ca intre noi sa nu existe MINCIUNA?Daca vreau sa beau o bere(nu consum alcool )o pot bea linistit pe sofa sau ma rog intr’un bar,fara sa ma frece mental nimeni,adica sa o beau linistit,nu sa vad toti fitharii care stau cate 1 ora in fata unui suc sau o bere.O prefer alaturi de mamy,cu care nu stiu cum naiba dar tot timpul am ceva de vorbit,despre noi,despre fetita noastra,despre planurile noastre de viitor ,mi se pare mult mai interesant treaba asta decat sa stau cu anumiti oamnei care se numesc PRIETENI doar cand au nevoie de tine.
In chestia cu daca partenerei tale nu ii place anumite chestii care imi plac mie,de aceea exista compromisurile,ceea ce am spus mai sus,care sunt la inceput ,dupa ce incepi sa cunosti partenerul de langa tine totul e o obisnuita.
Apropo prin ’90-’91 eram o gasca de vreo 12 familii,aveau aceleasi idei ca si tine,stii cat au durat casniciile lor? cam pana prin ’95 cand a divortat ultima pereche,eram cam de aceeasi varsta .erau de conceptia hai sa fim ca sin occident ,fetele sa iese intre ele si baietii intre ei,in final au ajuns sa se combine intre ei,de acolo le’au plecat divorturile din PREA MULTA PRIETENIE,te sarut cu drag Silvia si iti doresc sa ai o relatie cat mai trainica…..salutari din SPANIA mariopalomero
@Mario
), o relatie poate avea sau nu succes atunci cand libertatea este privita ca un soi de independenta aparte. Dar eu nu la asta m-am referit. Si oricum fericirea este un lucru relativ, fiecare o percepe in felul sau. Daca pentru tine casniciile esuate ale prietenilor tai au fost catalogate drept niste esecuri, pentru ei poate ca au reprezentat parti din drumul lung al cautarii unei bune relatii cu sinele.
Ma bucur ca ai sesizat sarcasmul, temperamentul meu e compus mai inainte din gandire, apoi ceva intuitie si pe urma de afect. Stiu ca idealizarea partenerului si a relatiei in sine este o chestiune destul de raspandita. La randul meu am fost si eu “victima”.
In primul rand voi ati confundat teribil termenii de libertate si libertisnism, tendinta mea este aceea de a lua lucurile cu masura si nicidecum la extreme. Sigur ca in functie de indivizi (mama lor ca iar ne intoarcem acolo
Ideea mea a fost, asa cum vad ca a redat mai consistent Diana, aceea ca trebuie sa existe un spatiu personal. De exemplu cresti in casa cu parintii si restul familiei, la un moment dat indiferent de relatia pe care o ai cu acestia, vei simti nevoia sa ai spatiul tau propriu. La fel este si intr-o casnicie si intr-o relatie amoroasa. Relatiile nu sunt statice, ele se afla in continua schimbare. Ele nu sunt circuite inchise, ci presupun un schimb continuu de energie.
Cam atat , toate bune.
@Silvia,
Am citit cpmenturile tale si zau imi plac din fericire pentru mine si sotia mea datorita ideilor proastre despre viata nu am ajuns sa fim “victime”,in rest toate bune le avem,ii povesteam si ei despre acest blog stii ce mi’a spus,sa te duci la plaja care e destul de mare si sa imi cumperi un “spatiu”care sa fie numai al meu,am nevoie de acest spatiu,inca o dat ti puuppp cu drag si ai grija sa nu fi iar o victima,si stii de ce,provoaca multa durere,succesuri
:whistle: :whistle: :whistle:
Oho, ce-mi place de sotia ta, e spirituala, un asemenea spatiu vreau si eu. O bucatia de plaja numai pentru mine…da, ar fi ideal.
:wub:
Acest articol a incitat destule spirite, vad ca lumea e dornica sa afle si sa discute despre relatii. Dar cel mai mult adora sa dea sfaturi si eventual sa-si impuna punctul de vedere.
Cam cat ti-ai dori?la cat e de mare iti obtin un spatiu apropo esti invitata la vara la noi asa poti sa iti alegi tu spatiul…………pppoooooooppppppp
Merci, Mario, da, mi-a povestit Dragos ca aveti o plaja imensa(exact pe gustul sau). Tare ospitalieri mai sunt romanii din Spania. :wink:
:cheerful:
Si Silvia are un good point. Nu as suporta o relatie in care “totul” se face impreuna. Eu am pasiunile mele, cea mai mare o cunoasteti toti probabil, pe care de exemplu el nu a impartasit-o niciodata. Are altele. Si ne descurcam de un sfert de veac oficial. De ce? Tocmai pentru ca probabil mi-a lasat coltul meu de libertate de alegere, ba chiar m-a sustinut cum a putut. La fel si eu. Ideea e sa avem totusi in final acelasi tel si sa tinem destul unul la altul incat sa ne bucuram cand ne “intalnim”.
Diana, sunt oameni care nu simt nevoia de libertate, de a face lucururi separat. Eu as vrea ca partenerul meu sa-mi impartaseasca pasiunile: sa ne uitam amandoi la fotbal, sa scriem amandoi pe blog, sa calatorim impreuna. Eu nu am nevoie de acel spatiu…
Eu zic ca mai bine tu inveti lucruri noi de la el si invers. Plictiseala intervine si daca nu faci nimic la comun si daca le faci pe toate. Nice, cred ca ai ascendent in scorpion :biggrin: .
Am in sagetator. :silly:
:biggrin: Aha, acum inteleg.
of of,ce rau asimileaza unii cuvantul “libertate” deja parca as vorbi de un matrimoniu ingradit,parca as fi inchis’o sau ma rog m’am inchis intr’un castel ,ei i’am pus o centura de castitate si bla bla,eu ma refeream ce bine ne simtim facand lucrurile impreuna….normal ca suntem liberi sa facem ceea ce vrem insa ne’am dat sema cu timpul ca ne e mai bine sa fim impreuna …..la asta ma referem,cum naiba sa stai paznic la un OM ,cu cat il legi mai mult cu ctat are tendinta sa zboare mai mult,eu ma refeream la altceva,dar ma rog fiecare cu puterea de percepere…..poooppiiccc,apropo am fost singur la cateva petreceri,imi imaginam ca imi e bine,imi era bine pe dracu,cu care fastacanie dansam parca habar nu avea,nu ma simteam bine,atunci ce naiba de bairam era ala,cand de fapt nu m’am simtit bine….prefer sa iesim impreuna,poate am ajuns de fapt sa fim 1
Mario, eu am inteles pe deplin ideea din commentul tau. Si sunt de partea ta, pentru ca exact asa simt si eu. :cheerful:
Cata sensibilitate pe aici. Nu exista 2 fiinte la fel, darmite 2 cupluri la fel. Cunosc femei care sunt eminamente sotii si mame, cunosc femei care sunt exclusiv de cariera, de admirat fiecare. Ca de obicei eu as marsa pe linia de mijloc. Nu ma refeream neaparat de mers in club si dansat cu altii ci ca de exemplu eu ma simt bine sa merg pe stadion sau in sala singura, atunci ma pot concentra mai bine pe ce vad.
Nice daca tu asa ai nevoie iti doresc sa gasesti acea persoana care sa aibe aceleasi preferinte.
Doar ca sentinte e bine asa sau asa nu poate da nimeni. E bine cum ti-e tie.
Exact Diana, ma bucur ca ai punctat asta, e bine cum ne e noua bine, sa incercam sa nu dam sentinte.
Exact. Si nu e usor sa gasesti jumatatea potrivita.
Am mai bine de 6 ani alaturi de sotia mea. Nu pot spune ca o inteleg intotdeauna sau ca ea ma intelege. Probabil ar fi imposibil sa avem aceleasi dorinte si aceiasi gandire, totusi facem concesiuni si de cele mai multe ori iesim cu bine.
Poate ca asa ar trebuie sa fie: ‘in momentele grele sa ne fim alaturi’, numai ca viata nu prea ne lasa sa alegem noi cand vin momentele grele, iar daca eu sunt plecat cu serviciul, sau alte…
Viata de cuplu? Un barbat si o femeie (neaparat) care vor sa traiasca impreuna la bine si la rau, acum, deh! la bine e usor, la greu e mai greu. :)
Pai nu cred ca are nimeni pretentia sa-i fii alaturi daca esti ocupat cu serviciul. Toti trebuie sa ne castigam cumva existenta…
Sa iasa totul bine…asta conteaza.
Nu stiu daca doar pentru a starni discutia sau chiar e adevarat , dar rezulta ca nici nu intelegi si nici nu stii mare lucru despre barbati . Si asta pentru ca in relatia despre care vorbesti , primul , singurul si cel mai important personaj esti tu . Relatia ti-ai centrat-o pe tine . El n-a fost decat un obiect de studiu. Iubirea n-are nici o logica , nu mai incerca sa intelegi . Ia lucrurile asa cum sunt…………Doamne , ce subiect ! !
Mi-au trebuit TREI ani sa ma vindec dupa o relatie ireal de frumoasa , de numai TREI luni , pentru ca am incercat sa inteleg…Sa inteleg de ce , dupa trei luni , brusc , fara certuri , fara reprosuri , fara un singur cuvant , a pus punct .
Am intrat de curiozitate acum…nu stiu cati ani , pe blogul tau , pentru ca se chema “Summer Love”. Atat durase relatia , o vara…
Eu n-am vazut niciun barbat sa para asa cum spui tu ca par . Toti barbatii pe care ii cunosc sunt exact contrar celor afirmate de tine. Isi pun sentimentele pe tava , oricand si oricui , chiar si in prezenta femeilor , as zice , chiar mai abitir in prezenta lor , etc. , etc.
Asta nu inseamna ca lucrurile sunt asa cum le vad eu . Doar ziceam si eu , asa… :)
La Multi Ani si la buna revedere ! Iti doresc sa ai parte de o iubire care sa te topeasca precum o bucatica de unt , si asta cat mai repede , in iarna asta ! !
Crisuadi, si daca doar pentru a starni, nu ca mi-a reusit? Nu vreau sa ma laud, dar se pare ca am talent la asta.
:ninja: Pana la urma nu facem nimic rau, discutam doar. Cine intra in hora bine, cine nu, nu. Imi este foarte usor sa inteleg ce vor oamenii sa le dai…si pur si simplu fac asta. Pentru ca in definitiv si la urma urmelor, ei sunt tinta mea.
La buna revedere, merci de urari!
PS . Femeia cu care am avut relatia de trei luni era Capricorn .
Ciudat Capricorn, eu nu as fi procedat niciodata astfel. :dizzy:
Amuzat fiind de finalul acestor comentarii, vad ceva mai mult subiectivism si ceva specific “feminist”. Deci parerea mea, tinand cont de subiectul initial dezbatut aici este : In momentul in care te hotarasti sa faci “pasul in doi” trebuie sa fi constiient ca cel mai important lucru in viata este noua echipa “El si Ea”, nu mai exista ai tai si ai mei in primul plan ci “Eu si Tu”. Ceilalti sunt ai nostrii si sunt acolo la ei. Asta ca sa avem un mariaj (relatie) aproape perfect. Vorbind din punctul meu de vedere, asa am procedat am spus de la inceput ca sotia mea este “prietena-sotie si amanta”, sotia mea nu este nevasta aceea care trebuie sa fie mereu acasa, sa faca curatenie-mancare si sa aiba grija de copii. Noi permanent ne complectam, pana sa ne casatorim am dorit sa locuim doar noi singuri deoarece este foarte important. inainte de a se naste primul copil am dorit sa fiim precum gospodarii: casa terminata-studiile finalizate -un loc de munca stabil. Noi facem cumparaturi-curatenie-mancare-prajiuturi impreuna, ne complectam permanent. Avem grupuri de prieteni, mergem impreuna la petreceri/dar si separat fete – baieti sau petreceri la joburi, plecam in excursii (drumetii-catarat pe munti ) impreuna (cu copii sau fara)-in delegatii/cursuri in afara tarii (1-4.. luni) separat-asta nu inseamna ca unul este mai prejos decat altul prin faptul ca ramane acasa sau ca are grija de gospodarie sau de copii Acum nu spun ca totul este numai miere, dar trebuie sa fim permanent docili sa realizam ca “noi” suntem cei mai importanti – ca “Viata este scurta si trebuie traita !” Si in incheiere mai cred ca viata noastra “Eu si Ea”nu trebuie traita prin prisma posibilitatiilor materiale sau a exemplului de viata a unora dintre parinti, ce avem este al “nostru” si permanent sa avem sufletul tanar si deschis la “nou”, trebuind sa tinem cont si de faptul ca “noi” trebuie sa avem o relatie de prietenie/amicitie cu copii nostrii .VIATA ESTE FRUMOASA-TREBUIE TRAITA SI DESCOPERITA spun “eu” un tip de aproape 40 de ani , 16 ani de casatorie, doi copii (baiat-5 si fata-8) !!!
Salut Marian ,avem cam aceeasi varsta si mare dreptate ai,dar intrebarea e:de ce faci toatea aste,treaba cu gatitul etc,,,,pentru ca o iubesti,acelasi lucru il fac si eu daca nu exista complectare eu zic ca nu exista familie,sa iti traiasca copii si multa sanatate….La multi ani!!! si multi multi ani impreuna cu sotia ta ,un salut …apropo ,adevarul e ca tinerii in ziua de azi vad cam multe filme ….. :whistle: :whistle: :whistle: :ninja:
Marian, daca ai citi(stiu ca e imposibil, sunt deja prea multe) articolele mele de pe acest blog, ai realiza ca sustin exact acelasi lucru ca si tine: viata este frumoasa si trebuie traita si descoperita.
Intrebarea din final era generala, daca intelegeti sexul opus, ma refeream la barbati si femei in general nu neaparat la relatia de cuplu. Ca de obicei fiecare a inteles ce a vrut si a ales sa raspunda in maniera proprie. Eu nu pot ca la fiecare raspuns dat in parte sa explic omului ce am vrut de fapt sa aflu de la el. Uneori chiar am facut asta… De aceea ma mulez pe raspuns si vad ce pot sa scot de acolo.
Eu incerc sa fac si creatie pe blog, nu doar sa-mi pun sentimentele pe o foaie virtuala. Nu e genul meu. Ma straduiesc sa gasesc subiecte la care oamenii sa aiba ceva de spus, imi place sa nasc discutii, nu am nevoie de un blog pe care lumea sa-mi scrie un rand si gata.
El vroia sa mearga la fotbal, eu mi-l doream in casa, cum sa nu-l lasi Nicey? La noi era invers si m-a lasat intotdeauna :biggrin:
O relatie e de fapt o serie de compromisuri. Problema e sa existe echilibru intre ele, s-o faca ambele parti in cam aceeiasi masura. Si de multe ori o fapta poate inlocui o mie de cuvinte. La ei :devil:
Nu exista o reteta, depinde de cele 2 individualitati care vor reusi sa se imbine cat mai bine.
Sa mearga la fotbal cu baietii, la o miuta pe maidan, nu la stadion, acolo as fi mers si eu. Nu s-a pus vreodata problema, dar exemplul asta mi-a venit in minte mai repede si l-am scris in articol. Nu se pune problema ca partenerul meu sa vrea sa merga undeva si eu sa-i interzic. Oricum tot ca el ar face, ar fi absurd si total inutil sa ma impotrivesc.
Ma refeream la faptul ca uneori se intampla ca atunci cand unul din parteri are nevoie de dragoste si afectiune, tocmai atunci celalalt nu e in stare sa i-o ofere. Pentru ca e prea ocupat cu problemele sale, cu pasiunile sale.
Chiar daca am scris textul la persoana I singular(pentru ca imi este mai usor), el se doreste o generalizare, nu e vorba ca eu trec prin asa ceva. Eu reprezint femeia. Multe femei se plang ca barbatii lor sunt reci si distanti, ca rar le spun o vorba buna, ca nu simt deloc dragostea acestora, textele mele se vor universal valabile. Stiu ca e un blog personal, dar mie imi place sa creez povesti(inspirate, e adevarat, din viata personala la care adaug si alte elemente vazute si citite prin alte parti).
‘Love me when I least deserve it, it’s when I need it the most’.
O aplic şi mi se aplică… deocamdată :biggrin:
Nu trebuie să înţelegi, ci să accepţi… Btw, o carte interesantă pe tema asta e cea a lui Alan Pease, ‘De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă’. Poate te va lămuri şi ajuta să nu te mai consumi pentru lucruri naturale.
Între timp, Sărbători Fericite Narcisa, şi La mulţi ani! Să treci pragul în noul an cu optimism, şi curaj, pentru că fiecare zi nouă e o şansă de a trăi ceva frumos şi plăcut :)
Multumesc mult pentru urari
, vor mai fi articole insa, special dedicate acestui lucru. :biggrin:
Pai…tocmai asta nu s-a inteles, eu ii inteleg pe barbati, dar nu accept felul lor de-a fi. Mda, probabil ca sunt eu mai criptica… Si nu e vorba de perioadele cand se uita la meci, vezi tu, problema e ca si eu ma uit la meciuri… Deci nu, nicidecum despre lucrurile acestea naturale nu e vorba, e vorba de indiferenta, de nepasare, de egoism, de a nu fi acolo cand celalalt are mai mare nevoie de tine.
Textul nu este (neaparat) despre mine… Textele mele sunt creatii.
ar fi culmea… cum naiba sa intelegi “femeia”(in general) cred ca nici Dumnezeu nu poate!
Ei lasa ca si prea multa deschidere iti zic eu ca strica… acum depinde cum se nimeresc cei 2…
aaa
da eu ma refeream… la alea din trecut( adica de la inceput, daca ma intelegi! :angel: )
Da, te inteleg, si iti dau dreptate.
Ok, te citez: “Multe femei se plang ca barbatii lor sunt reci si distanti, ca rar le spun o vorba buna, ca nu simt deloc dragostea acestora”,….. poate ca femeiile acestor barbati nu au facut alegerea buna- au facut un compromis crezan ca-l vor schimba sau ca vor descoperii o alta latura a acestuia !!!
Sapte Legi Spirituale ale Iubirii
Iubirea nu este doar o lectie de sex, atingere si viata. Este si o lectie profunda de spiritualitate. Iubirea are de strabatut un luuung drum pentru a ajunge acasa. Dincolo de noi, iubirea isi stie drumul propriu. Trebuie sa il traversam prin constiinciozitate daca ne vrem completi, impliniti, fericiti pana in maduva oaselor. In cartea sa “Kama Sutra”, Deepak Chopra ne face cunoscute cele 7 legi spirituale ale iubirii, cele 7 stadii (etape) prin care trece iubirea. Poate ca este bine sa le avem in vedere daca vrem sa stim cum arata iubirea… iubirea autentica… cea adevarata.
1. Stadiul (Legea) ATRACTIEI
Deschidem portile iubirii cand suntem autentici…
Autenticitatea este primul pas catre atractie, conform primei legi spirituale a iubirii. A fi tu insuti, tu natural, tu in starea ta primara, originala, fara neafectare, fara masca, fara adaosuri si tertipuri te face sa fii cu adevarat atractiv in ochii celuilalt. A fi tu insuti cu sinceritate si simtindu-te confortabil in legatura cu acest lucru inseamna a fi atractiv. De ce? Pentru ca naturaletea determina o persoana sa fie perceputa drept atractiva, este de parere Deepak Chopra. “In fiecare dintre noi exista limitarea si infinitul, adevarul si iluzia, pacatosul si sfantul si in fiecare moment putem alege ce anume sa exprimam, constientizand acel ceva. Suntem atractivi cand alegem autoexprimarea onesta si totala”, se arata pe blogul ajourneytolove.com.au
2. Stadiul (Legea) DRAGOSTEI NEBUNE (LEGEA ORBIRII)
Suntem mai mult decat un corp care simte dorinta nebuna de a atinge un alt corp…
Cand Atractia dintre doua persoane este foarte puternica, cand suntem mai mult decat un corp care simte dorinta irezistibila de a atinge un alt corp, atunci interactionam la un alt nivel, un nivel mult mai profund… Ne indreptam catre o alta realitate, una transcendenta, una care nu mai este deloc ordinara, ci ametitoare. Noi, fiintele umane, avem abilitatea de a experimenta iubirea la un nivel transcendental. Avem insa nevoie de o alta fiinta umana care sa declanseze aceasta traire. De aceea, atunci cand suntem in acest stadiu al indragostirii, vedem brusc lumea din jur cu alti ochi si totul ni se pare a avea un farmec de nedescris. Sunt ochii iubirii deschisi momentan doar pe jumatate.
3. Stadiul (Legea) COMUNIUNII
Iei de la celalalt ceea ce nu ai fi putut sa obtii niciodata singur. Dai ceea ce nimeni nu ar fi putut sa dea vreodata…
Aceasta etapa a iubirii este profunda, este minunata, este greu de atins si mentinut, dar totusi provocatoare. Comuniunea este contactul sufletului cu un alt suflet, este impartasirea propriului suflet cu sufletul unei alte persoane, este premisa pe care se cladeste de fapt increderea in celalalt. “In aceasta etapa, cei doi iubiti se muta intr-un teritoriu al necunoscutului, fiecare luand de la celalalt ceea ce singur nu ar fi dobandit niciodata”, se arata intr-un articol publicat in revista care2.com/greenliving, intr-un articol preluat si simplificat dupa cartea Kama Sutra, a lui Chopra.
In etapa Legaturii stranse, sufletele celor doi reusesc sa se atinga unul pe celalalt, iar o persoana reuseste sa-si transfere gandurile si tot ceea ce simte in cealalta persoana. Nu este usor sa lasi aceasta etapa sa se desfasoare. Impartasindu-te cu totul unei alte persoane, risti sa fii vulnerabil. Cine vrea sa fie vulnerabil? Multi dintre noi se feresc sa intre in aceasta etapa din cauza sentimentului de a pierde controlul asupra situatiei. Cine vrea sa piarda controlul asupra situatiei? Dar in aceasta etapa, iubirea deschide drumul catre o iubire deplina…
4. Stadiul (Legea) INTIMITATII
Daruindu-te pe tine fara nicio masca…
In cartea ‘Kama Sutra’, Deepak Chopra explica stadiul Intimitatii. Ca fiinte umane, suntem alcatuiti din carne si spirit. In aceasta etapa, afirma Chopra in ‘Kama Sutra’, cele doua aspecte care formeaza identitatea fiintei umane fuzioneaza. In etapa Intimitatii, carnea se contopeste cu carnea, iar spiritul fuzioneaza cu spiritul. Fizicul se uneste cu fizicul, corpul subtil cu corpul subtil, sufletul cu sufletul. In aceasta etapa, considera autorul, energia sexuala si energia spirituala fuzioneaza intr-o singura energie, o energie creatoare si sacra a universului.
Aceasta uniune in intimitate este cu siguranta o uniune aparte. Prin Intimitate, ne revelam si impartasim din noi insine celuilalt. Poate ca tocmai de aceea adevarata intimitate este infricosatoare pentru o buna parte dintre oameni. In momentul in care atingem acest tip de intimitate “nu putem ascunde nimic, nu putem purta nicio masca, nu putem camufla nicio un sentiment de dubiu sau securitate. Trebuie doar sa fim pur si simplu acolo, in acel moment, fara niciun fel de limita”. (http://ajourneytolove.com.au/2011/04/07/deepak-chopras-seven-stages-of-love/_)
5. Stadiul (Legea) ABANDONARII si al (a) NON-ATASAMENTULUI
Te pierzi in celalalt pentru a te regasi apoi…
Conform acestei legi a iubirii, abandonarea in celalalt nu este deloc un act impotriva iubirii de sine. Ci dimpotriva. A te abandona in celalalt, afirma Chopra, este calea cea mai buna de a-ti gasi adevaratul eu si a renunta la egoul nostru care simte nevoia de separare. In aceasta etapa, renuntam la atasament. Atasamentul inseamna dependenta, inseamna pretentii, inseamna sclavie, inseamna control, manipulare, a incerca sa convingi pe cineva de ceva anume. Iubirea este libertate, este non-atasament, ea permite celor doi sa evolueze frumos, fara limite si constrangeri. “In adevarata Abandonare, nu simtim niciodata nevoia sa controlam persoana iubita, sa o seducem, sa insistam, sa fortam, sa obtinem ceva dand ceva. In adevarata abandonare, stim cum sa PERMITEM sa fie”, spune Chopra in cartea sa.
6. Stadiul (Legea) Pasiunii
Iubind, traiesti… Pentru ca iubirea este viata.
“Pasiunea pentru viata si pasiunea pentru iubire sunt acelasi lucru. Aceasta din cauza ca viata, in esenta sa, este iubire”, afirma Chopra. Unirea masculinului si a femininului intr-un singur corp ne poate aduce mai aproape de sufletul nostru si al celui pe care il iubim, este de parere Chopra. Pasiunea nu este doar la nivel fizic si nu are in vedere doar dorinta sau eliberarea de dorinta carnala. Pasiunea nu este pentru ceva anume. Ea doar este.
7. Stadiul (Legea) Extazului
Venim din extaz si in extaz trebuie sa ajungem….
Din aceasta stare venim si aici trebuie sa ne intoarcem, considera Chopra… Venim din extaz, caci extazul nu reprezinta altceva decat starea noastra originala, situatia de gratie de unde am plecat. Iar extazul este ultima etapa a iubirii. El inseamna depasirea naturii noastre umane, inseamna depasirea limitelor si atingerea unui punct inalt, cel al transformarii spirituale. Cum? Traversand toate cele 5 etape, ajungand la intimitate si ajungand si la mai mult de atat, la extaz… Aici este punctul final de destinatie al iubirii. Aici ajunge iubirea sa fie completa.
sursa:www.minunemica.ro
sper ca nu am exagerat
Eu una nu am incercat sa schimb pe nimeni.
Dezamagirea este o stare pe care nu o dorim nici dusmanilor.
Ganduri pline de lumina, sperante, zambete sa te cuprinda-n invaluirea lor, pe tine si pe toti cei care-ti comenteaza, cu drag, articolele! :P
Multumim mult, Gabi. :heart: Asemenea.
“Probabil le e teama sa nu fie considerati slabi.”
Teama asta s-a nascut tot din cauza femeilor.
“sau, pur si simplu asa e firea lor”
Sau si asta.
Lusio, daca mie un barbat mi-ar povesti ce are pe inima l-as considera curajos, nu slab. As aprecia ca a avut incredere in mine. :cheerful:
cred ca tocmai asta ne fascineaza, faptul ca niciodata un barbat nu gandeste ca o femeie, ca are o alta viziune, vede lucrurile mult mai simplu
eu cred totusi ca ne completam de multe ori chiar daca avem dileme si intrebari, chiar daca nu reusim sa intelegem ce se ascunde in capul si inima lor :D
Lilly, tocmai, eu am ajuns la concluzia ca deosebirile astea nu ma mai fascineaza. Not anymore. Vreau comuniune de idei, de sentimente, de trairi, de emotii, de dorinte, de pasiuni, de tot. Inlocuieste te rog in textul meu acel “nu inteleg” cu nu accept, nu-mi convine, nu-mi place.
:biggrin: :devil:
Daca nu te mai fascineaza, glumind putin, IA-TI O FEMEIE sa fii lezby
In felul asta veti gandi destul de la fel si vei aveai problemele rezolvate 
Acelasi raspuns pt tot ce-ai scris acum
Lusio, poate se gaseste totusi un barbat care sa corespunda cerintelor mele. :dizzy: Nu crezi? :ermm: :unsure:
De obicei cand astepti, vorba aia pe fat-frumos.. ramai mai mult cu asteptatul :tongue:
Nu.
Voi doi sunteti telepatici? :devil: Cata hotarare, domne!
Misto raspunsul lui Dragos..
A pus si punct
special pt voi……………http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=Krasofv8pvM#t=402s o seara buna
Superb dar, iti multumim, Marian.
O seara buna si tie. 
IUBIREA EXISTA, TOTI O GASIM LA UN MOMENT DAT, IMPORTANT ESTE SA AVEM GRIJA DE SA O INGRIJIM CA PE O FLOARE PENTRU CA ATUNCI INFLORESTE SI NU MOARE.
Corect. :wink:
Hihi, draga Nice, ce discutie a prins viata aici
Nu as adauga prea multe, citind comentariile (caci evident, iar sunt in urma) am inteles mai bine si perspectiva din care privesti tu lucrurile. As zice ca subscriu ideilor scrise de Aliceee, asa, in mare.
Cred ca ii inteleg pe barbati – si ii accept. Pentru ca stiu ca lucrurile nu sunt chiar asa stereotipice precum situatiile prezentate de tine in articol. Imi pare rau ca ai interactionat doar cu astfel de barbati, sau mai degraba ca nu ati reusit sa comunicati, sa gasiti acea punte de legatura..
Mi se pare ca si ei au nevoie de afectiune, ca si ei simt nevoia de a oferi afectiune. Si ei vor sa vorbeasca – poate nu despre emotiile si sentimentele lor, insa despre ideile, gandurile, opiniile lor. Cred ca toti, ca oameni, avem nevoile astea. Dar in cazul multor barbati sunt mai inhibate decat in cazul multor femei.
Cred ca ceea ce iti doresti tu, luand in calcul ultima imagine din articol, e perfect justificat. Indiferent de diferentele dintre noi, cand te afli intr-o relatie si iubesti, mi se pare foarte important sa fii alaturi de cel de langa tine, sa il sustii si, mai mult, sa inveti sa il iubesti asa cum are el nevoie. Uneori mi se pare ca degeaba il/o iubesti, daca el/ea nu simte asta. Se spune ca sunt mai multe limbaje ale iubirii. Fiecare ne simtim iubiti si iubim intr-un anumit mod. Ideal ar fi sa invatam sa ne iubim unii pe altii, asa cum avem nevoie.. Deci, sa tinem cont de nevoile celuilalt.
Acum, se pare ca adevarata dilema apare cand nevoile, dorintele, scopurile sunt nitel diferite :tongue: Am inteles ca tu ai obosit de diferentele astea de raportare la o relatie si ca iti doresti pe cineva cu care sa imparti aceleasi pasiuni, aceleasi aspiratii, aceleasi emotii. Pe mine, de ex, ma stimuleaza diferentele de opinie si pasiunile diferite ale prietenului meu. Imi place sa dezbatem – am invatat sa vorbim, sa comunicam, nu sa ne paruim cand gandim total diferit
Cred ca ai sanse sa gasesti un om care sa imparta aceeasi viziune ca tine asupra vietii (cu pasiuni si inclinatii asemanatoare), insa cel mai important e sa treceti de bariera comunicarii. Degeaba il gasesti, daca nu afli niciodata cum e el – caci nu vorbiti, nu comunicati.
Hahah, si am zis ca nu scriu mult :ninja:
Da, Iulia, ai pus punctul pe i,ideal ar fi sa invatam sa ne iubim unii pe altii, asa cum avem nevoie. Deseori am impresia ca un barbat simte ca-l iubesti daca il lasi in pace cand are el nevoie, daca nu il sufoci, daca ii intelegi nevoia de singuratate, de libertate, de a fi cu prietenii sai. Iar eu tocmai asta nu am reusit sa le demonstrez, cred ca am facut exact invers, m-am plans cand m-am simtit abandonata, ignorata. Pentru ca esenta e asta, intelegem diferit dragostea, iar eu nu pot fi de acord cu maniera unora de a o arata, manifesta. Totul se rezuma la ce vor barbatii, barbatii vor spatiu, vor distractie multa cu prietenii, vor sa nu fie cicaliti de femei, dar femeile ce isi doresc? Asta nu conteaza? De ce trebuie sa fiu eu fericita ca el iese la distractie cu prietenii cand poate eu il vreau langa mine? Si acum vorbesc la modul general, nu ma am neaparat pe mine in vedere.
Eu ca femeie trebuie sa fiu mereu in alerta sa-i satisfac lui necesitatile, sa fiu atenta la nevoile lui de barbat, dar barbatul de ce trebuie sa fie indiferent si insensibil la nevoile mele? Doar pentru ca e barbat?
Majoritatea femeilor care au intrat aici vor si ele libertatea lor, vezi tu, eu am avut prea mult timp libertatea mea, eu sunt la varsta cand am nevoie de iubitul meu alaturi de mine mai mult. Din toate punctelele de vedere. Sunt satula pana peste cap de libertate.
Au intrat si au comentat femei care acasa primesc toata dragostea si toata atentia din partea partenerului, normal ca acestea nu vor intelege punctul meu de vedere. Il vor dezavua si imi vor cere insistent sa las barbatul in pace. Iar din partea barbatilor chiar nu ma asteptam s-o faca. M-a surprins totusi Mario. Deosebit de placut.
Si in incheiere vreau sa-ti multumesc ca ai evidentiat principala problema avuta de-a lungul timpului cu barbatii: comunicarea defectuoasa.
SPECIAL PENTRU VOI TOTI DE AICI: http://filmehd.net/filme-online-august-rush.html
In filmul online gratis August Rush, produs in anul 2007, un copil de 11 ani dintr-un orfelinat viseaza ca-si va intalni parintii si de aceea pleaca in cautarea lor. Simte ca are o anumita conexiune cu muzica… dar de la a pune prima data mana pe un instrument muzical si pana a ajunge intr-o orchesta faimoasa este doar un pas. Insa ajunge pe mana unui om care ii punea pe copii sa cante pentru bani…El incearca sa-si gaseasca parintii si sa gasesta MUZICA,cea care ia unit pe parintii sai: tanarul chitarist irlandez Louis si o frumoasa violoncelista, Lyla. Ei se intalnesc intr-o noapte magica in Washington Square. Tatal ei se impotriveste relatie lor, astfel încât ei ajung sa se desparta, lasand in urma un copil, pe August Rush.
APROAPELE SIMTE CA-L IUBESTI ATUNCI CAND TE SIMTE LANGA EL, CAND COMUNICATI SI VA INTELEGETI DIN PRIVIRI DIN INIMA – DUMNEZEU SA NE DEA LA TOTI ACEEASI SANSA !!!
Draga Nice, o sa ma lasi sa nu detaliez prea mult raspunsul, tocmai pentru ca si eu sunt cam in aceeasi neintelegere dezastruoasa ca si tine.
Ma tot gandesc ca sunt o fata buna si-as merita un barbat bun langa mine, cum de toti cei la care am tinut par niste insensibili, ca nu le pasa. Nu stiu niciodata daca intr-adevar nu le pasa, dar intuiesc ca asa e si asta ma jigneste teribil, desi nu obisnuiesc sa vorbesc despre asta.
Citatul insa nu-l inteleg, o fi vreun joc de cuvinte gratuit : cum adica sa-l intelegi, dar sa nu-l iubesti? Cum sa nu-l iubesti?
Pai daca nu-l iubesti esti scutita de multa suferinta(in cazul in care el e insensibil). Nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca cineva ma intelege si a trecut prin situatia mea. :dizzy: :ermm: :cwy:
aha, am priceput acum. Insa daca nu iubesti … pana la urma prefer ca mine, decat sa nu iubesc deloc. :) Iarasi sunt capricioasa. ;)
Neasteptat subiect pentru sfarsit de an. Observ ca ai starnit ceva pasiuni pe tema aceasta.:lol: Ce pot eu sa spun este ca …lectia iubirii este probabil lectia care se invata cel mai greu dintre toate. Poate nu intamplator Ovidiu dedica cartea intai si cartea a doua (din Cartea iubirii) barbatilor fiindca ei sunt aceia care au poate mai mult de invatat decat femeile.
Cineva incuraja mai sus compromisurile intr-o relatie. Ei bine, eu cred ca o relatie este cu atat mai reusita cu cat suma compromisurilor este mai mica. Dar este doar parerea mea.
Cred ca ceea ce ceri de la|intr-o relatie trebuie sa fie echivalent cu ceea ce oferi, altfel nu merge. Si sa explic: cei doi ar trebui sa aiba ambitii la fel de mari, pasiuni comune, capacitatea de munca asemanantoare.
Eu am invatat legea a 5-a anul acesta -a scris Marian mai sus – legea NON-ATASAMENTULUI; o lectie grea dealtfel, care nu se reflecta doar asupra unei singure persoane cat si asupra lucrurilor (materiale) din jurul meu. Sa pot sa ma folosesc de ele, sa imi faca placere dar sa nu depind de ele.
Da, bun comentariu, subscriu in totalitate. :wink:
Dupa ce-a scris Otilia, mi-am amintit de vorba unui luptator pe nume Robert Roode:
“I represent the new generation of selfishness.. where MY desires are on top and others are left behind”
Draga mea, Nice. :biggrin: As vrea sa evit sa fiu cliseic, asa ca o sa trec la subiect. Din ce am citit mai sus, s-a adus vorba de horoscop… parerea mea personala e ca horoscopul e un papusar si mintea omeneasca e papusa. Nu trebuie sa te increzi sau sa nadajduiesti in horoscop. Fii doar tu si atat. Partea a doua, ar fi ca barbatii nu fac fata atat de mult la sentimente cum o fateti voi. Barbatilor le e frica de sentimente, le e frica de tristete, sau de captivitate si cea mai buna arma a noastra e indiferenta. :pinch:
Wou, Cosmin, dar de ce comentezi pe un articol din luna ianuarie, ca eu am scris si ieri ceva. Te astept asadar pe CEL MAI RECENT ARTICOL.
Nu imi place sa comentez pe articole din trecut, doar pe cele din prezent. Iti multumesc.