Atașament

casa-frumoasa-toamna

Vestea căzuse ca un trăsnet. Eram năucită, o singură întrebare răsunându-mi obsesiv în minte. De ce? De ce? Impactul fusese devastator, asemănător efectelor unui seism cu magnitudinea de 9 pe Richter, zdruncinându-mi întreaga lume interioară.

O văd pe mama împachetând lucrurile și realizez că nu mai există cale de întoarcere. Eram evacuați. O familie influentă și înstărită ne-a cumpărat apartamentul și eram nevoiți să părăsim locul în care ne trăisem aproape întreaga viață. Într-un final, îmi strâng obiectele personale în niște pungi imense cât durerea care-mi frângea sufletul. Cu lacrimi în ochi îi spun adio și nu mai am puterea să mă uit înapoi.

Pășesc mută de Continuă să citești Atașament

Share

Mai puternic ca niciodată

imagini-superbe-de-toamna

O vreme nu am priceput de ce stă el atât de bine ascuns, iar atmosfera din jur e atât de sumbră. De ce nu pot alunga negura din suflet. Apoi am înțeles rostul lucrurilor: intenționa să strălucească mai puternic ca niciodată și își pregătea de zor ieșirea triumfală de după cortina groasă de nori. Când mi-a alintat prietenește obrazul și i-am simțit căldura binefăcătoare, am știut că viața îmi surâde din nou și îmi deschide calea spre fericire. Nu trebuie să fac decât să pășesc curajoasă pe noul drum și să mă bucur de șansa nesperată. Să profit de fiecare clipă de senin. Prezentul mi-e iarăși luminos, iar de viitor nici că-mi pasă. E timpul meu și vreau să-l trăiesc la maxim. De când n-am mai fost atât de fericită? De-o eternitate…parcă.

Desigur, dincolo de motivele extrem de personale, la starea actuală de bine ați contribuit și voi prin Continuă să citești Mai puternic ca niciodată

Share

Memorabil

ceai-toamna

Dansul hipnotizant al stropilor de ploaie, acompaniat de șuierul prelung, înspaimântător al vântului furibund și delirul indus de febra proaspăt dobândită m-au aruncat în butoiul cu melancolie tipic autumnală. Aburii fierbinți se unduiesc diafan din ceașca de ceai dulce și aromat adâncind starea de visare. Am pe repeat Unforggetable şi nu mă mai satur de ea. Până la urmă, ce altceva am putea face într-o zi mohorâta de început de octombrie?

Gândul mă poartă departe, în trecut. Undeva, unde soarele e atotstăpânitor, marea seducător de albastră, iar medievalul la el acasă.

Cu toții am avut parte în viață de momente frumoase, unice, de neuitat. De date sau evenimente remarcabile, memorabile. Fie că este vorba de o aniversare specială, ziua nunții, ziua în care am cunoscut marea dragoste, fie de o amintire prețioasă, de suflet, ziua când am Continuă să citești Memorabil

Share

Dorinţa de a fi cel mai bun

Ieri, după ce întreaga dimineață am bântuit cu treabă prin oraș, iar după-amiază am fost la serviciu, am ajuns obosită acasă, și în loc să scriu un articol pe blog, așa cum îmi propusesem, am stat cu ochii pierduți în monitor până când mi-a apărut pe facebook un titlu ceva mai incitant, am accesat de îndată link-ul și am început să mă gândesc când sau dacă mi-am dorit vreodată să fiu cea mai bună. 

Nu oricine poate ajunge numărul 1. Nu este suficient să fii priceput într-un anumit domeniu, să fii talentat, să fii înzestrat, trebuie să și vrei, să-ți propui să devii cel mai bun. Și, poate, îți mai trebuie și o conjunctură favorabilă.

Să luăm ca exemplu bloggingul. Dacă v-aș întreba acum dacă ați visat vreodată să fiți nr. 1 în blogosfera, cu siguranță ați răspunde că Continuă să citești Dorinţa de a fi cel mai bun

Share

Cinci motive pentru care merită să-ți deschizi blog

blog

Am observat atât pe facebook, dar și în offline, oameni care scriu frumos și corect din punct de vedere gramatical, care se exprimă elegant, iubesc metafora și nu încep să caște plictisiți după ce citesc primul rând dintr-un text mai mult sau mai puțin literar, sunt sociabili și comunicativi, însă, nu găsesc suficiente motive pentru a-și deschide un blog în care să-și facă publice ideile, opiniile, trăirile sufletești. Unora le-ar surâde ideea, însă după cum știți, începutul e (cel) mai greu. Se gândesc, “oare cine îmi va citi mie aberațiile”? Stați liniștiți, se vor găsi destui amatori! Din păcate, cei mai mulți nu s-au gândit niciodată că ar putea scrie pe blog pentru că nu conștientizează cât potențial au!

De ce ar fi bine, cu ce te-ar ajuta, așadar, să-ți deschizi blog? Vreau să dau, sper să și reușesc, imboldul necesar celor care nu au avut curajul s-o facă până acum. Sau să le dau idei celor care nu s-au gândit niciodată că ar putea deveni posesori de blog. Evident, voi prezenta totul prin prisma experienței acumulate în cei aproape patru ani de activitate blogosferica.

1. E ocazia ideală de a te Continuă să citești Cinci motive pentru care merită să-ți deschizi blog

Share

Mi-e dor sa traiesc

rovinj-croatia

In urma cu doua saptamani am decis sa-mi pun viata “on hold”, crezand ca va merita sa fac acest sacrificiu. De fapt nu prea aveam de ales, caci am o constiinta ce nu doarme niciodata si care ma mustra ori de cate ori gresesc, in acele momente sentimentul de vinovatie fiind imposibil de stavilit. El invinge intotdeauna.

Cum a fost in tot acest rastimp? Infinit mai greu decat prognozam. Dificil, stresant, epuizant? Sunt cuvinte care nici pe departe nu reusesc sa descrie situatia. Am uitat sa zambesc, sa visez, sa ma bucur de diminetile racoroase de vara. Acum, cand totul a revenit la normal, realizez cat de dor imi este sa respir aerul libertatii. Mi-e atat de dor de scrisul pe blog, de socializare. Indubitabil, mi-e dor de voi. Am nevoie sa incep sa traiesc din nou. Probabil o sa am nevoie de cateva zile de readaptare la sentimentul de bine, de liniste, de relaxare. De vacanta pana la urma.

Nu sunt multe de spus. Conteaza doar mesajul. Acum sunt aici si sper Continuă să citești Mi-e dor sa traiesc

Share

Lucrurile despre care nu vorbim niciodata

quotes-about-danger

Imagini terifiante din Canionul Moraca se succed inca de luni dimineata pe toate posturile de stiri. Iar eu le privesc inmarmurita, lipita de micul ecran, de la Realitatea trec pe Antena 3, apoi pe RomaniaTv si inapoi. Cred ca in ultimele doua zile m-am uitat la televizor cat nu am facut-o in ultimii sase ani de cand blogul m-a acaparat intr-o asemenea masura incat am uitat de toti si de toate.

Sunt detalii pe care rar indraznim sa le dezvaluim, chiar si aici, in jurnalul nostru virtual, care, se presupune, tocmai in acest scop a fost creat. Sunt lucruri atat de intime, atat de personale, incat ne este teama sau jena sa le rostim cu voce tare chiar si in preajma familiei sau prietenilor. Sunt ganduri sau emotii pe care le traim la intensitate maxima, care ne macina ani in sir, dar preferam sa le pastram doar pentru noi, sa nu le marturisim nimanui niciodata. De ce alegem sa procedam astfel? Pentru ca ne imaginam ca cei din jur nu le-ar intelege sau pentru ca nu dorim sa ne expunem pe tava, celorlalti, slabiciunile.

Insa, neverosimilul se produce si simti ca a venit momentul sa rupi tacerea.

Privind dimensiunile tragediei din Muntenegru, imi amintesc Continuă să citești Lucrurile despre care nu vorbim niciodata

Share