Etichetă: Barcelona

Dor de tine…dor de noi

De cateva zile tot aman din varii motive realizarea lepsutei despre lucrurile de care-mi este cel mai dor, primita de la strumfita cu esarfa.  Azi insa nu mai am niciunul, asa ca, sa vedem ce-o iesi.

1. Momentan imi lipseste apa calda, care de obicei in blocul meu se opreste cand ti-e lumea mai draga(adica atunci cand vrei sa-ti faci un dus) asa ca pentru un timp sunt blocata in casa. :( Ghinion as aprecia, pentru ca aveam planuri grandioase pentru ziua de azi. :P

 

Deocamdata imaginea asta ramane un vis frumos…iar gandul ma duce instantaneu catre asa ceva:

2.  De cand si-au propus sa strabata lumea larga-n lung si-n lat, imi lipsesc nespus parintii. Trebuie sa recunosc ca viata cu ei era mult mai simpla si mai amuzanta. Imi este dor sa fiu iar fetita lor obraznica si rasfatata. :evil:

3. De asemenea imi este teribil de dor de toate prietenele mele care au parasit pentru totdeauna Romania. Si nu sunt deloc putine, practic majoritatea. Drumurile nostre nu se vor mai intersecta niciodata, dar eu le voi purta mereu in suflet. Daca din intamplare citesc acest blog, poate se incumeta sa dea un semn de viata.

4.  De curand m-am despartit de un prieten drag, un om extraordinar, o persoana care mi-a fost alaturi timp de foarte multi ani. Relatia noastra nu mai poate fi refacuta, nu ne-am certat, dar pur si simplu am simtit ca fiecare isi dorea ceva de la celalat, exact acel lucru pe care nu eram in stare sa-l mai oferim. Poate rabdare, poate intelegere, poate… Iar vina imi apartine in intregime, abia acum realizez cat de mult imi lipseste.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=RFAaNjXtkBA]

Continuă să citești Dor de tine…dor de noi

Share

Who wants to live forever

Vorbeam mai devreme cu o prietena (sa-i spunem asa, desi  termenul este putin exagerat), in timp ce ne indreptam spre casa, cat de greu este pentru un tanar roman sa-si gaseasca un  loc de munca in ziua de azi. Imi povestea ca dupa ce a lucrat timp de 10 ani pentru o companie, patronul a gasit de cuviinta s-o disponibilizeze. Cealalta varianta fiind reducerea salariului lui de 500 milione de lei(vechi)…evident neluata in calcul nici macar pentru o secunda.  S-a angajat apoi la o firma de cadastru unde lucrurile au mers perfect pana cand asociatii straini ai firmei au pus capat parteneriatului cu romanii, iar din acel moment,  cei din urma au decis neplata salariilor pe termen nelimitat. Dupa patru luni de zile in care nu si-a luat banii, fata a demisionat. In prezent este studenta la o a doua facultate si in cautare de un job bine platit. Mi-a marturisit ca s-a saturat de viata din Bucuresti, de Romania in general si tare ar vrea sa-si ia prietenul si sa plece undeva intr-o tara straina, unde ar fi dispusa sa lucreze chiar si intr-un domeniu total diferit de cel pentru care s-a pregatit patru ani de zile(noi doua suntem absolvente ale aceleiasi facultati), ar accepta si un job mai umil, dar mai bine platit. Zicea ceva de Germania, Suedia sau Norvegia. Stiind ca studiaza limba franceza la noua facultate, am intrebat-o de ce nu Franta. Si din vorba in vorba, tot analizand noi posibile destinatii europene, a venit vorba si de recent vizitata de catre mine Barcelona. Si atunci, fata m-a surprins placut cu o intrebare, nu inainte de a-si exprima admiratia netarmurita pentru Antonio Gaudi si operele sale celebre in toata lumea. Era curioasa sa stie la care dintre ele am ajuns si ce sentiment m-a incercat la vederea lor.  I-am explicat ca mai presus de geniul Gaudi, mai presus de creatiile sale incredibile, pe mine m-a impresionat omul, artistul Gaudi. Si, evident, gestul sau minunat. Probabil ca toata lumea cunoaste povestea acestui arhitect catalan, care si-a dedicat intreaga viata definitivarii  celui mai drag proiect al sau,  catedrala Sagrada Familia. Initial constructia acesteia s-a bazat pe finantarea din bani publici. Dar la un moment dat, banii publici au incetat sa mai vina, iar arhitectul, detinator pe atunci al unei averi impresionante, nu a pregetat nicio clipa si s-a folosit de ea pentru a continua constructia. Sagrada i-a inghitit insa toti banii, iar Gaudi a murit(in urma unui accident de tramvai) sarac lipit, singur, nestiut de nimeni. Continuă să citești Who wants to live forever

Share

I was happy with…(II)

A venit timpul si pentru partea a doua a lepsei primite de la NightOn, una in care trebuia sa numesc 10 lucruri care m-au facut fericita in Spania(abordare originala). Daca in prima parte am vorbit  despre parcul Guell, Girona, Sagrada Familia, azi voi aminti alte lucruri care m-au impresionat si de care m-am indragostit iremediabil.

6. Andorra la Vella(Andorra cea Batrana). Marti, 4 mai 2010, ultima zi a sejurului meu catalan a fost rezervata vizitarii Andorrei(tara acoperita de tufe). Desi stiam ca statul se afla in Pirinei(la o altitudine medie de 1996 m), desi vremea nu fusese foarte prietenoasa si se anunta ninsoare, nu mi-am imaginat ca o sa tremur de frig mai rau ca in Romania in luna ianuarie! Unde mai pui ca discutasem initial sa ne luam si costumele de baie pentru ca in Andorra la Vella exista un spa renumit pe care nu doream sa-l ratam.

 

Si pentru ca eu nu mi-am luat decat tricouri si bluzite de vara, a trebuit sa apelez la ceilalti turisti, care cu o generozitate surprinzatoare s-au oferit sa ma imbrace(m-am ales astfel cu o “interesanta” tinuta de iarna in cele mai nastrusnice culori posibile, daca ma prezentam asa la circ  cu siguranta faceam o impresie puternica :mrgreen: ), in fine, la zero grade nu as fi refuzat nici daca mi se oferea o patura. Si asa am pornit eu infofolita(purtam 4 pulovere) spre paradisul shoppingului! :(  :P Drumul din Barcelona la Andorra a durat 4 ore, dar peisajele cu munti inzapeziti, lacuri artificiale de o frumusete uluitoare, cariere, mine de sare, termocentrale, sate, vile si biserici, tunele(despre cel mai lung dintre ele, Tunel del Cadi, unde am facut si necesarul popas, v-am povestit pe un articol anterior) au facut ca timpul sa zboare nesperat de repede.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Odata ajunsi in capitala principatului, am intrat  in primul hipermarket unde am stat…jumate din zi!!! :(  :(  :(

 

Printre obiectivele demne de vizitat se numara Biserica Esglesia de Sant Esteve, situata in partea veche a orasului construita in stil romanesc, in secolul al XIX-lea, precum si Cladirea Parlamentului. Probabil cea mai veche cladire a orasului este Biserica Santa Coloma, ce dateaza din secolul al IX-lea.
Orasul Andorra La Vella este centrul cultural al tarii, detinand Sala de Expozitii a Guvernului, ce functioneaza ca principal teatru si muzeu. Piata din fata Cladirii Parlamentului este locatia a numeroase evenimente. Orasul gazduieste in fiecare iarna un festival de muzica.
Desi Andorra nu este renumita pentru restaurantele sau gastronomia ei, exista un mare numar de localuri potrivite pentru cina sau pentru a iesi in oras, in special in Andorra La Vella.

Toate aceste obiective turistice au fost evident ratate. In schimb am intrat in cateva magazinele(sunt cca 2000) de lux insirate pe strada principala a orasului.

 

 

 

 

 

 

 

 

Tipu’ venea amenintator spre mine, cerandu-mi sa incetez cu fotografiatul. :evil:

 

 

 

Nu, preturile nu erau deloc atractive, tot ceea ce imi placea mie era extrem de scump.

 

O geanta pe care pusesem ochii in magazinul de mai jos costa in jur de 400 de euro. A, iar majoritatea locurilor cu produse dragute erau inchise la acea ora(14).

 

Cam asta a fost Andorra la Vella…

 

 

 

 

 

 

 

7. Barcelona este un oras extrem de cosmopolit si multicolor, cu o populatie de circa 1,5 milioane. Acest centru spaniol al modei, al arhitecturii, al mancarii si al muzicii, se afla pe malul Marii Mediterane si în inima regiunii autonome Cataluña (una dintre zonele cele mai bogate si moderne ale Spaniei). Istoricii spun ca Barcelona a fost intemeiata de cartaginezii condusi de Hamilcar Barca, tatal lui Hanibal. De-a lungul timpului Barcelona a fost pe rand cucerita de romani, vizigoti, mauri sau franci, toti acestia lasandu-si urmele in arhitectura orasului. La inceputul secolului al XX-lea  a redevenit un centru cultural si politic dupa o reinviere a culturii catalone. In timpul razboiului civil spaniol Barcelona a fost un refugiu al cauzei anarhiste. Capitala Cataloniei este fara dubiu un oras mediteranean, nu numai din cauza locatie lui geografica, dar mai ales datorita isoriei, traditiilor lui si a diferitelor influente culturale.

Dar Barcelona este mai mult decat un simplu oras. Este o colectie de orase diferite si pestrite.

Al doilea oras al Spaniei(dupa capitala tarii, Madrid) crede in combinarea vechiului si al modernului, obtinand un rezultat minunat si neobisnuit. Poti gasi exemple de aceasta deosebita combinatie de medieval si modern in multe locuri: El Barrio Gótico, Las Ramblas, La Plaza de Catalunya, El Puerto Olimpico, Muzeul lui Picasso si Fundatia Miró. Si daca asta nu este de ajuns pentru a te uimi, indreapta-ti ochii spre operele lui Antonio Gaudi: Parcul Güell, La Sagrada Familia, La Pedrera, Casa Battlo.

Barcelona ofera o oportunitate unica pentru turisti, de a se plimba de la ramasitele romane spre cetatea medievala, si spre orasul modern cu bulevardele sale deschise si toate intersectiile lasate largi de colturile cladirilor taiate in mod unic. Centrul istoric al orasului este aproape plat, in timp ce orasul modern se intinde spre dealurile inconjuratoare, avand strazi ce cresc in altitudine, ce aduc aminte de San Francisco. O trasatura notabila este Les Rambles, o serie de bulevarde care pleaca din centrul orasului spre frontul de apa, plin de oameni pana noaptea tarziu, cu florari, vanzatori de pasari, artisti de strada, cafenele si restaurante.

Plaça d’Espanya este una din cele mai importante piete ale Barcelonei. A fost construita cu ocazia Expozitiei Internationale din 1929

 

 

 

 

Parcul Guell-proiectat de arhitectul A. Gaudi si construit intre 1900-1914, situat in partea superioara a colinei El Carmel.

 

Placa de Catalunya, km zero al Barcelonei, este cel mai aglomerata piata,  reprezentand o zona de legatura intre partea veche si cea noua a orasului, fiind marginita de Barri Gotic, de districtul Eixample si de La Ramblas.

 

 

 

 

 

 

Palatul National(ridicat in 1929).De pe esplanada palatului se poate admira panorama orasului Barcelona. Cladirea adaposteste Muzeul de Arta Catalana inca din 1934.

 

Montjuic-un deal pe malul marii, ce are in varful sau un fort cu ziduri groase acoperite de iedera, utilizat in secolele trecute pentru apararea orasului. Se ajunge usor cu funicularul din Piata Spaniei.

 

 

Font Magica

 

 

Stadionul Olimpic(in prezent stadionul echipei de fotbal Espanyol Barcelona)

 

Plaza de Toros Monumental de Barcelona

 

 

Casa Battlo(situata pe cel mai frumos bulevard al orasului, Passeig de Gracia, la nr 43), modernizata de Gaudi la cererea proprietarului Battlo i Casanovas intre 1904-1906




 

Passeig de Gracia

 

 

Casa Mila(La Pedrera)- imobil construit de Gaudi intre 1905-1907 pentru Roger Segimon de Mila. Pentru ca fatada sa prezinta anumite ondulari, barcelonezii au denumit-o La Pedrera(cariera in catalana)

 


 

 

Terasa pe Rambla unde ne-am oprit sa mancam paella, inghetata si sa bem bere

 

Rambla(Torent)- un bulevard pedestru în formă de ramura de copac, plin de flasnetari, statui vii, mimi si vanzatori ambulanti ce comercializeaza  orice, de la bilete de loterie la bijuterii. Se intinde pe 2 km intre Placa de Catalunya si Statuia lui Columb, fiind  locul unde se intalnesc toate felurile de oameni, turisti si localnici, intr-o diversitate extravaganta si plina de culoare.

 

 

 

 

 

 

Ups, se pare ca trebuie sa fac si partea a III-a. Asadar, restul clasamentului intr-un articol viitor.

Share

I was happy with… (I)

Am preluat leapsa de la NightOn si am decis s-o abordez intr-o maniera originala. Despre ce este vorba? Trebuia sa mentionez 10 lucruri care ma fac fericita, dar voi enumera acele aspecte(deocamdata doar cinci, urmeaza si partea a doua a articolului) ale excursiei in Spania care mi-au placut in mod deosebit.

1. Primul lucru care m-a facut fericita a fost anuntul unei insotitoare de bord  la aterizarea pe “El Prat”. Suna cam asa: in acest moment la Barcelona se inregistreaza 25 de grade. Anunt urmat de aplauzele noastre furtunoase, evident. :P Deja ma imaginam la umbra unui palmier pe o plaja aurie, savurand un cocktail intr-un sezlong confortabil. Urmarea o cunoasteti…

 

 

 

 

 

 

 

2. Parcul Guell. Mai frumos decat mi-am imaginat, decat vazusem pe net, Parcul Guell a fost prima opera a lui Gaudi vizitata. Pentru o clipa m-am simtit contemporana cu Hansel si Gretel si casuta cu turta dulce. Arhitectura parcului Gaudi este unica in lume, iar gradinile sunt impresionante cu multa verdeata si flori dintre cele mai diverse.  Zona bancilor realizate din mici bucati de ceramica colorata este ca un platou imens inconjurat de palmieri.

 

 

 

 

 

 

 

 

3. Girona, al doilea oras al Cataluniei, a fost exact cum ma asteptam: romantic, medieval, fermecator, inconjurat de turnuri si ziduri romane incarcate de istorie, cu stradute vechi, inguste, canale ce traverseaza orasul si reflecta in apa lor cladirile cu o cromatica uluitoare. Mi-a adus aminte de Bruges…  Am vizitat imensa Catedrala din Girona, Baile Arabe si am facut o lunga plimbare pe “Micul Zid Gironez” (un fel de  Marele Zid Chinezesc la alte dimensiuni) care ne-a lasat direct pe Rambla, mult mai frumoasa si mai linistita decat cea din BCN.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Despre Girona voi face un material separat, orasul merita descris intr-un articol, mai ales ca se numara printre favoritele mele. Pastrez pentru acel moment restul de poze.

4. In Lumea lui Dali m-am simtit coplesita. De arta si nebunia artistului, de geniul sau(“dacă vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul”, spunea el), de arhitectura inedita a Muzeului-Teatru Dali, de cele mai mari obiecte suprarealiste din lume, rupte parca dintr-o lume ireala,  de frumusetea orasului natal al pictorului, Figueres. Mie mi-au placut tablourile sale, chiar daca nu le-am inteles, chiar daca inainte de plecare nu stiam mare lucru despre arta lui Dali, viata si personalitatea sa excentrica, extravaganta(se spune ca se autoapela Divinul cand vorbea despre el si ca obisnuia la plimbare sa agite un clopotel pentru a atrage privirile celor din jur, pur si simplu nu suporta ideea de a trece neobservat de cineva), la fata  locului parca nimic din toate astea nu au mai contat, iar surpriza a fost neasteptat de placuta. Atractia muzeului a constituit-o fara doar si poate pictura reprezentativa a lui Dali : Gala Nude Watching the Sea which, at a Distance of 20 meters, Turns Into the Portrait of Abraham Lincoln ( Gala dezbracata privind marea care , la o distanta de 20 m se transforma in portretul lui Abraham Lincoln ).

 

 

La fel de impresionanta a fost si sala “Mae West” : o canapea sunt buzele, doua tablouri ochii si un semineu nasul. Ca toata camera sa se transforme in imaginea lui Mae West trebuie sa te urci pe o scara si sa te uiti printr-o lupa. La sfarsit mi-am achizitionat si o vedere de pe Rambla (a costat 1 euro) cu aceasta incredibila sala.

La magazinul de suveniruri al Muzeului, un breloc cu buzele-canapea costa in jur de 4 euro. Acum regret ca nu mi-am cumparat si de acolo ceva.

Ar mai fi atatea de spus, inchei insa cu la fel de celebra camera “Palace of the Wind”, unde pe tavan sunt pictati cei doi, Dali si sotia sa Gala, vazuti ca niste uriasi aflati deasupra lumii.

 

 

 

Evident ca prezenta unui ghid intr-un astfel de tur este vitala. Nu am avut parte de el si am ramas cu multe nelamuriri. Oricum, orasul merita vizitat!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5. Sagrada Familia mi-a placut in mod deosebit, dar mai mult decat biserica in sine, m-a impresionat  sacrificiul lui Gaudi. Un om foarte bogat  ramas fara sustinere financiara pentru proiectul sau, celebrul arhitect si-a folosit intreaga avere pentru terminarea constructiei. Nu a reusit, a murit sarac si uitat, calcat de un tramvai, iar biserica nu va fi gata, din pacate, nici in anul  2030. Acelasi motiv, lipsa banilor.

 

 

 

 

 

Share

Dilema pe Rambla

De la bun inceput trebuie sa recunosc ca nu ma pricep la barbati. :mrgreen:  :evil: . Nu ca ar fi o mare tragedie… Pe articolul precedent, amicul Dragos constata cu o oarecare dezamagire ca nu mi-am gasit catalanul visurilor mele(probabil spera si el sa raman cu ocazia asta in Spania, asadar, mai corect ar fi fost “catalanul visurilor lui” :P  :D ). Normal ca nu l-am gasit, nici nu a fost asta scopul excursiei mele acolo, exact cum am promis, nu m-am uitat dupa niciun barbat, nu am incercat sa atrag atentia asupra mea in niciun fel si, trebuie sa recunosc iar( remarcati va rog sinceritatea), niciun barbat nu a venit la mine in Spania sa ma invite la o cafea/suc/paella/sangria! In momentul de fata, barbatii nu se regasesc pe lista mea de prioritati. Lista care are de altfel  doar un singur punct ce trebuie rapid rezolvat… Cu toate astea, plimbandu-ma pe Rambla din BCN si negasind nimic interesant de vazut, privirea mi-a fost atrasa de un exemplar masculin superb, sexy, captivant. Exact pe gustul meu. Va redau mai jos descrierea facuta acestuia intr-un comment de pe articolul anterior:

“…parea desprins din revistele de moda, extrem de elegant(purta un costum deschis la culoare, impecabil), relaxat, putin distrat, afisa un aer indiferent si ce m-a atras din prima clipa, desi vorbea franceza avea un look meridional, extrem de sexy. Atragea mai mult prin atitudine decat prin frumusetea incontestabila. Si crede-ma, in multimea de oameni care se perinda pe Rambla intr-o dupa-amiaza insorita de sfarsit de aprilie, e mai greu sa remarci pe cineva.”

Era un tanar(pana in 25 de ani) suplu, brunet, cu ten masliniu, vadit neimpresionat de “grandoarea” Ramblei sau de “fauna” care misuna prin jurul sau(ori apartinea locului).

Nu obisnuiesc sa etichetez oamenii nici dupa un prim contact, dar nici dupa un studiu atent, amanuntit care presupune trecerea unei anumite perioade de timp. Dragos insa a facut o apreciere(mai mult in gluma), dar care m-a pus pe ganduri. Iata-o mai jos:

“Nice, mi se pare mie sau ai descris perfect modelul “gay”? :-)”

Ce anume din descrierea francezului meu plimbaret l-a dus cu gandul la o persoana cu  o altfel de orientare sexuala decat cea normala? Faptul ca avea un aer distrat? Ca parea indiferent? Ca vorbea franceza? Ca purta un costum deschis la culoare care-i venea ca turnat? Ca parea desprins de pe podiumurile de prezentare de moda? Poate chiar era manechin…

Sa fi fost intr-adevar gay? Care sunt indiciile care conduc spre o astfel de ipoteza dupa un prim contact vizual? Obisnuiti sa trageti astfel de concluzii cand intalniti pe stada un barbat elegant si neobisnuit de frumos? Care este atunci modelul barbatului normal: imbracat neglijent, neingrijit, burtos, badaran, necioplit?

Share

Ceea ce nu ne doboara ne face mai puternici

Asa sa fie?! Ne inghitim cele mai profunde frici, le inabusim cu mult autocontrol si alegem sa nu ne gandim la ele, sa nu le dam importanta, pentru ca asa nu se fac simtite si dispar, exact ca monstrii invizibili din camerele copiilor. Frica poate fi un sentiment groaznic, care paralizeaza orice posibila actiune. Ea ne poate afecta viata intr-o multitudine de feluri. Frica ii impiedica pe majoritatea oamenilor sa isi urmeze cu adevarat visele sau, si mai grav, sa si le exprime sau sa le scrie pe o bucata de hartie. Un studiu facut in SUA a descoperit faptul ca mai putin de 3% din cei chestionati au curaj sa isi scrie sau exprime cea mai mare dorinta.

Femeia moderna a ajuns sa se teama de tot mai multe lucruri; suntem toate victimele propriilor noastre proiectii, pe care fie le amplificam pana la o stare panica permanenta pentru ca realizam ca nu putem controla cu adevarat nimic, fie alegem sa le inabusim pana cand nici macar noi nu mai stim ca acele temeri guverneaza o parte din atitudinile si actiunile noastre. Temerile femeilor moderne sunt extrem de diferite; ele merg de la frica de singuratate si teama de abandon, la teama de a-si pierde atractivitatea, la teama de boala, de a nu pierde o sarcina sau un copil, la teama de a nu fi inselata.

Barbatii, cei mai neinfricati exponenti ai speciei noastre, cei care se avanta in razboaie, duc gunoiul la ghena după zece seara, se lupta cu atata inversunare pentru un loc de parcare… si multe altele, au si ei fricile lor. Insa, barbatii nu recunosc niciodata că le este frica de ceva. Iata cateva dintre ele:

– frica de competitie. Barbatii, competitivi din nastere, au o frica la fel de nativa fata de ea. De ce? Pentru ca le e  foarte greu sa nu castige. Orice competitie presupune numai un castigator…

– frica de respingere. Respingerea, indiferent de caz, atrage dupa sine, pentru majoritatea barbatilor, o  posibila sursa de depresie. Aproape orice barbat se crede superior celorlalti(ce bine ar face daca nu ar arata-o fatis, daca nu ar striga-o in gura mare cat e ziua de lunga) si respingerea lui inseamna acceptarea altuia. Ei nu suporta asta. Indiferent ca e vorba de o femei, un job sau orice ar fi, ei trebuie sa invinga, cu orice pret.

– frica de frumusete. Desi frumusetea atrage si incanta privirile barbatilor, acestia se simt nesiguri in preajma ei. Barbatii sunt posesivi si autoritari si vor “sa detina” femeia pe care o curteaza. Dar o femeie frumoasa se face remarcata mai des si, deci, are si o paleta de selectie mult mai vasta. Fie ca doar flirteaza, fie ca este deja iubita lui, barbatul nu se simte sigur pe sine si este mereu in alerta. Cati barbati frumosi nu ati vazut pe strada la brat cu femei sterse, complet neinteresante, de cate ori nu v-ati intrebat, ce-o fi vazut la asta? Uneori caracterul, alteori situatia financiara, dar in cele mai multe dintre cazuri, raspunsul il aveti mai sus.

– frica de inutilitate. Fie ca repara o priza sau pune mancarea pe masa, barbatul a fost mereu vanatorul tribului. In ziua de azi, femeile au inceput din ce in ce  mai mult sa obtina independenta fata de barbati pe acest plan si asta ii sperie. Ei sunt buni la asta, asta fac si asta sunt. Sunt in felul lor utili societatii, prin aportul financiar, prin indemanare. Acum femeile castiga si ele…si la o adica pot chema un electrician.

– frica de nuditate. Da, si barbatii simt aceeasi jena atunci cand se dezbraca. ” Am oare prea mult par pe piept?”, “Oare am sosetele curate?”(imi amintesc de un fost prieten care atunci cand venea la mine dormea incaltat de teama sa nu-i miroasa picioarele) sunt intrebari pe care si le pune orice barbat cand isi da  jos tricoul in fata unei femei. Ei asteapta cu disperare o privire aprobatoare din partea femeilor, fara de care le-ar fi mult mai greu. Un studiu recent arata ca barbatii se uita de trei ori mai des in oglinda decat femeile(si tot de atatea ori fac si alte lucruri pe care ni le atribuie noua prin definitie).

– frica de saracie. Desi isi doresc sa castige bine si sa aiba succes pe plan financiar, la majoritatea barbatilor acest lucru este obligatoriu. Ei gasesc in bani putere. Fara bani unui barbat ii este greu sa se simta”barbat”(si de cele mai multe ori au dreptate sa fie nesiguri pe aceasta calitate a lor :mrgreen: ). Mereu vor gasi o scuza reala sau nu, pentru a transmite mesajul: ” Nu am acum, dar o sa vezi tu ca eu am, de fapt, sau voi avea cat de curand”. Indiferent daca femeia de langă el sau prietenii accepta acest lucru fara rezerve, el tot se va simti incapabil fara bani.

– frica de chelie. Parul reprezinta pentru multi barbati un semn al virilitatii si masculinitatii. Indiferent daca intereseaza pe cineva sau nu, barbatul chel va  fi mereu complexat de chestia asta, chiar daca ii sta bine!

– frica de femei :evil: . Femeile gandesc si vad altfel lucrurile decat barbatii. Cred ca toti si-ar dori sa fie macar pentru o ora in pielea personajului interpretat de Mel Gibson in “Ce-si doresc femeile”…(imi amintesc ca la acest film am fost impreuna cu unul dintre cei mai frumosi barbati din Romania si din lume, el a ras non stop, iar eu nu am avut nicio reactie, ba mai mult, mi s-a facut rau si mi-am revenit abia dupa ce am iesit din sala). Pentru ca multi vad femeia ca un mister. Unii merg pe principiul “ce nu te omoara te face mai puternic”, altii sunt mereu tinuti in sah de femei pentru ca isi  doresc din  toata fiinta lor sa inteleaga si sa stie ce si cum gandesc femeile. Nu va imaginati vreodata ca veti reusi!

– de lacrimile unei femei.  Se stie ca femeile plang si simt nevoia sa faca asta pentru a-si exterioriza sentimentele si pentru a se descarca. Barbatii stiu ce si cum, insa habar nu au cum sa reactioneze in astfel de momente. Unii exagereaza, incercand sa repare totul pe loc, promitand marea cu sarea. Altii ignora fenomenul si il trec la sertarul cu “lucruri femeiesti”. Un lucru este sigur, foarte putin barbati stiu cum sa gestioneze situatia in care o femeie plange din cauza lor.

Frica de orice i-ar putea aduce un repros de genul”nu esti barbat!”. Expresia “fii barbat!” nu este noua si stiti bine ce inseamna. Esti barbat, se astepta ceva de la tine. Nu poti oferi sau nu poti oferi cat are nevoie persoana respectiva… inseamna ca nu esti indeajuns…de barbat. Toti vor sa fie buni la “a fi barbat”.

sursele aici si aici

Care sunt temerile mele? Ei bine, in aceste momente am doar una sigura, (paralizanta, coplesitoare, incontrolabila) si cu toate ca recent ma dadeam viteaza (cred ca mai degraba imi faceam singura curaj), azi noapte am realizat ca e mai pregnanta si mai actuala ca niciodata. E vorba de frica de a zbura. Ar mai fi si teama de o vreme instabila, friguroasa, care sa nu-mi permita sa ma bucur de vacanta. Am citit ca temeratura maxima la Barcelona in urmatoarea saptamana va fi de 21 de grade C. :(  In conditiile astea, nu tu baie in Mediterana, nu tu plaja, nu tu bronzat.  Turism cultural si atat.

Aici eu imi iau ramas bun, va doresc lecturi cat mai interesante, o saptamana presarata  numai cu momente frumoase, multa veselie si cat mai putine temeri.

Sa ne recitim sanatosi!

Share

Coasta neimblanzita

 

Cu ceva timp in urma anuntam pe blog ca voi pleca in Spania. Si iata ca momentul “mult visat” a sosit.  Veti intelege catre sfarsit rostul ghilimelelor. De azi intr-o saptamana voi fi in Costa Brava. Zona din nordul Barcelonei care cuprinde Costa Brava si Costa Maresme este definita cel mai bine de cuvantul diversitate. Nci vorba de  peisaje uniforme sau un anume tip de vegetatie. O multitudine de imagini diferite: golfulete, plaje izolate, paduri de pini, zone stancoase se succed pe masura ce turistul avanseaza intr-o directie sau alta pe coasta.

 

 

 

 

 

 

 

 

Lloret de Mar este cea mai mare si mai animata statiune de pe Costa Brava si este renumita pentru numeroasele posibilitati de distractie si viata de noapte. Calella este una dintre primele statiuni turistice din Catalunia si capitala turistica a Costei Maresme. Plaja larga cu nisip granulat, echipamente adecvate si proximitatea orasului Barcelona fac din aceasta statiune locul ideal de petrecere a vacantei. Santa Susana este una dintre cele mai noi statiuni de pe Costa Maresme si  ofera o plaja larga, o atmosfera moderna si cele mai noi si mai confortabile hoteluri.

Intalnirea cu toate aceste locuri, cu Spania insasi, ma lasa indiferenta, nu-mi provoaca nici cea mai mica emotie.  Tarmurile dantelate cu golfulete limpezi nu-mi spun nicio poveste, stancile maiestoase nu-mi dau fiori, iar coastele salbatice scaldate de soare nu ma ispitesc sa ma odihnesc pe nisipul auriu. Castelele romantice nu ma invita sa le trec pragul, marea, in diferitele ei ipostaze, fie rostogolindu-se bland si suspinand pe tarm, fie spumegand in furia furtunii, altadata o sursa a vietii, va fi acum o sursa de  nemarginita tristete si desertaciune. Nici briza nu va reusi sa-mi alunge gandurile istovitoare si nici soarele sa-mi incalzeasca sufletul impietrit. Doar la 60 de km distanta, Barcelona lui Gaudi, atat de laudata si admirata, desemnata cel mai frumos oras european,  nu va reusi sa-mi straneasca interesul, iar farmecul ei va incanta alte inimi. Ironia sortii, altadata terifiata de posibilitatea zborului cu avionul, aceasta perspectiva ma lasa acum rece. Am devenit dintr-o data mult prea curajoasa sau prea indiferenta, gata de a infrunta senina moartea.

Sunt curioasa care va fi discursul la intoarcere…

Share