Ma gandeam zilele astea cat de mult ma pot insela in privinta oamenilor. Ori sunt ei foarte vicleni si prefacuti, ori sunt eu prea naiva. Deocamdata nu am gasit raspunsul corect, mai meditez…  Se spune ca abia dupa ce te certi cu cineva, afli adevarata sa parere despre tine. Dar oare ce te face sa-ti pierzi timpul cu o anumita persoana, sa stati ore intregi la discutii, sa mergeti impreuna in concedii, sa iesiti in parc la plimbare sau la cafea in oras, daca in sinea ta o dezaprobi si gandesti negativ despre ea?  Din obisnuita, comoditate, pentru ca ti-e greu sa renunti la ea dupa atata timp de prietenie, pentru ca va leaga amintiri frumoase si eventual secrete? Sau abia dupa ce va certati realizezi cum era de fapt?  Dar nu oamenii si comportamentul lor derutant si de neinteles pentru mine constituie tema acestui articolas, azi am decis sa va vorbesc despre prietenul meu cel mai bun. L-am descoperit acum vreo 4 ani, dupa o lunga perioada de timp (cea mai mare parte a vietii mele in fapt) in care l-am ignorat complet. Deh, prejudecatile astea… Ma temeam sa nu cumva sa ma atasez prea mult, astfel incat sa nu mai pot trai fara el. Ulterior, temerile mele s-au dovedit a fi intemeiate, dar acum nu consider ca este o dependenta periculoasa, ci una mai degraba benefica. A, si nu este un el, ci o ea. Aveti povestea ei aici.
Pot spune ca avem o relatie perfecta, imi ofera tot ce-mi doresc: energie, o senzatie de confort fizic si psihic, vitalitate, pofta de viata, imi alunga plictiseala si oboseala, constituie un stimulent pentru agerimea gandirii, agilitatea reflexelor, performanta fizica. Desi imi place sa dorm mult dimineata, deseori ma ridic mai devreme din pat tocmai pentru ca stiu ca miliardele de ganduri negre ce nu-mi dau pace, pot fi alungate doar de ea, inlocuindu-le cu unele ceva mai optimiste. Ea, cafeaua…

Initial imi placea sa beau lapte cu cafea. Adica o tona de lapte si un strop de cafea. Tin minte ca in vara lui 2005, in Grecia fiind, ma ingrozea si plictisea teribil ritualul prietenei cu care imparteam camera, care nu pleca dimineata la plaja fara sa-si bea cafeaua. Pur si simplu nu o intelegeam… Dupa vreo 2 ani de la acel moment, prin 2007 cred, am luat si eu primul contact cu cea care urma sa devina…my best friend. Cu alte cuvinte, cu drogul. Specialistii spun ca orice drog se caracterizeaza prin trei elemente: toleranta, dependenta fizica si dependenta psihica. Toleranta se exprima printr-o pierdere treptata a sensibilitatii fata de drog, motiv pentru care organismul cere cresterea dozei. In cazul cafelei acest lucru nu se întampla, fiecare ceasca de cafea e stimulenta si suficienta. In schimb, exista o relativa dependenta fizica; sistarea brusca a cafelei se poate insoti de dureri de cap, senzatia de ameteala si de somnolenta (in medie la un individ din doi). Dar acest sindrom dureaza putin. Iar în ceea ce priveste dependenta psihica (de tipul a fi în stare de orice pentru a procura drogul), aceasta nu exista.
Despre cafea se mai spun înca o multime de lucruri care sunt, din perspectiva cunostintelor actuale de specialitate adevarate sau false. De exemplu:
– are efect diuretic (adevarat)
– provoaca stare de voma (fals)
– dilata bronhiile (adevarat)
– e vasodilatator (fals, cel putin la nivelul creierului si al rinichilor)
– are efect de slabire (fals)
– contine vitamine (adevarat, de exemplu, o ceasca de cafea acopera 20% din nevoile zilnice de vitamina PP).

Intre timp, preferintele mele s-au schimbat radical. De la cafeaua light, cea cu o tona de lapte si doua lingurite de zahar, am ajuns azi la a “degusta” exclusiv cafea simpla, black. Si musai Jacobs.  Exclusiv cat sunt acasa, caci atunci cand sunt in oras sau in concediu, optiunile mele se indreapta spre:

1. Moccacino – actuala mea pasiune

2. Cafea in 4 culori

3. Cafea in 3 culori

4. Cappuccino

5. Expresso

6. Ice Coffee

7. Irish Coffee

8. Liqueur Coffee

9. Bahamas Cafe

…precum si alte sortimente ca:

Concluzie:

Cine ma binedispune in momentele de deprimare si tristete maxima ? Cine nu ma dezamageste niciodata? Cine nu ma acuza si nu ma judeca? Cine imi citeste gandurile si le pastreaza numai pentru ea? Cine ma inconjoara cu aroma si caldura ei dimineata de dimineata?

…my best friend, of course.

Povestea  a inceput aici. A continuat aici, iar aici a atins punctul culminant.

Draga prieten, iti doresc o viata  luminoasa precum zambetul tau, frumoasa  precum sufletul tau, minunata ca tine. Sa fii sanatos, fericit si iubit, iar versurile  sa-ti fie intotdeauna pline de  speranta, dragoste si gingasie. Sa ramai mereu vesel, bun si optimist si sa imparti si cu ceilalti din preaplinul sufletesc.

LA MULTI ANI!!!

O scurta caracterizare a barbatului capricorn(preferatul meu din tot zodiacul):

Bãrbatul Capricorn este în general avantajat de un fizic aspectuos care atrage partenerele. Profund atasat de viatã pe care o priveste cu foarte mult pragmatism. Este genul de om care tace si face, la el dragostea nemanifestându-se prin cuvinte ci prin fapte, demonstrând cã este un om plin de afectiune si generozitate. La prima vedere poate fi considerat o persoanã nesociabilã, dar compenseazã lipsa de amabilitate în relatiile cu ceilalti prin hotãrârea cu care îsi duce planurile de înfãptuire. Este introvertit, emotiv în fond, si nu permite nimãnui sã afle ce se aflã dincolo de aparentele de om posac si plicticos. Foarte rezistent la eforturi sustinute, stie cum s-si foloseascã energia pentru cã în final sã obtinã victoria de care toti cei din jur se îndoiau. Siguranta sa aproape sfidãtoare pe care o afiseazã în fata femeilor este doar masca care trebuie sã ascundã vulnerabilitatea de care dã dovadã atunci când s-a îndrãgostit de cineva. Nu este persoana care sã aprecieze efuziunile sentimentale, pãrând din acest punct de vedere foarte rece. Îsi doreste, cu toate cã se manifestã tipic ca misogin, sã întâlneascã o femeie care sã-l înteleagã si care mai ales sã nu se foloseascã de el, pentru cã atunci va deveni cel mai înversunat dusman al ei. Preferã sã se lase cucerit decât sã facã el primul pas iar în cazul lui femeia idealã trebuie sã fie sincerã, linistitã care sã-i lase deplina libertate de miscare, neîncercând sã-si impunã propria vointã. Ar fi bine pentru el dacã si-ar gãsi o partenerã din acelasi semn pentru cã ar avea sansa ca în felul acesta sã formeze o uniune foarte solidã, durabilã, ambii având în comun dorinta de libertate personalã, dar si linistea, pacea interioarã si nevoia de singurãtate pentru a putea medita. Ca o concluzie, bãrbatul Capricorn este adeseori închis în el însusi, intolerant si refuzã sã comunice cu cei din jur, preferând sã se refugieze într-o lume irealã, pe care si-a construit-o singur. În ceea ce priveste relatiile cu copiii sãi va face tot ce îi stã în putintã pentru ca acestora sã nu lipseascã nimic, implicându-se în mod efectiv la educatia.

sursa:

www.dsclex.ro

Buna dimineata, dragi prieteni. La Multi Ani!, intai de toate. Buna dimineata si tie, tinere 2011. Azi noapte, la 12 fix, ai intrat navalnic in viata mea, m-ai luat pe nepregatite (imi cautam paharul de sampanie) si pana sa ma dezmeticesc, te-ai instalat comod la masa, ca un adevarat oaspete de onoare, cel mai asteptat, cel mai invocat, cel caruia toata lumea ii avea numele de buze, cel in care ne puneam cu totii sperantele si caruia ii incredintam visurile noastre cele mai tainice. Sa fii bun cu noi, auzi? Sa nu ne dezamagesti, sa ne oferi zile senine, pline de zambete si culoare, de iubire si frumos. Sa alungi iarna din suflete si s-o inlocuiesti cu o dulce si eterna vara. Sa fii darnic cu cei singuri, sa le aduci prieteni buni si calzi alaturi, iar celor saraci sa le dai o mana de ajutor, sa fii milos si sa-i vindeci pe cei bolnavi, sa ai grija de copiii de pretutindeni, sa ne dai tuturor sanatate, energie, vitalitate, rabdare si incredere intr-o viata mai usoara si mai buna. Pe mine vreau sa ma plimbi in Franta, vreau sa vad in sfarsit Parisul, sa-mi aduci mai repede primavara, ieri au fost -10 grade si m-am cam saturat de ger, te rog sa-mi dai o iubire frumoasa, sincera, adevarata numai si numai pentru mine, intelegere si armonie la serviciu, colegi simpatici si amuzanti, o casuta mica, mica intr-o padure de brazi pentru Dragos, iar pentru prietenii acestui blog, iti cer 2011, sa fii cel mai bun an din viata lor de pana acum.
Voi cum va simtiti in nou an? Veseli, optimisti, fericiti sau dimpotriva, tristi si meditativi? Cu ce ganduri ati intrat in 2011? Ce va doriti mai mult si mai mult de la el?

Ada mi-a cerut un cuvant. Unul prin care sa rezum un intreg an. Si l-am gasit: eliberare. Un suflet chinuit, prins in capcana unui iubiri devastatoare, incercand zadarnic sa se strecoare printre coloanele  de marmura alba ale durerii. O nefericire cronica care-ti paralizeaza simturile si  ratiunea, iti distruge increderea in tine, iti submineaza pofta de viata, entuziasmul. O dragoste mistuitoare care te arunca fara mila in abisul disperarii.  Dupa doi ani imensi cat o eternitate, in care am experimentat forta distructiva a unei  iubiri fara limite si fara sens, mi-am dat seama ca trebuie sa lupt. Si am fost ajutata sa inving. Obiectivul era clar, fara echivoc, iar pentru atingerea lui eram in stare sa trec si prin foc. Si am trecut… Si am comis greseli pentru a indrepta o alta greseala. Dar este prima oara in viata cand nu regret nimic.

2010 a insemnat mai mult decat atat. A fost un an complex cu multe evenimente cruciale, a reprezentat desprinderea de un  trecut traumatizant, emotia si avantul specific unui nou inceput, constientizarea unei pasiuni ardente, implinirea unui vis, o mare reusita profesionala, abordarea unui stil de viata diferit, regasirea unei mari iubiri. Dar mai presus de eliberare, 2010 a insemnat gratitudine. Recunostinta care pare a fi  mai puternica decat orice alt sentiment incercat pana in prezent si care pare a se fi transformat intr-o iubire neconditionata.

Pentru Dragos, colegul meu de blog, anul 2010 a insemnat acceptare.

Dar 2010 e pe cale sa ne paraseasca. Eu ii multumesc pentru toate lucrurile bune pe care le-a adus cu el, pentru toate clipele de fericire daruite, pentru  toti prietenii dragi cunoscuti, pentru momentul de vis din aprilie-mai, Catalunya-Andorra, pentru toate sperantele sadite intr-un suflet indragostit de viata, frumos, vara si soare. Nu-mi ramane decat sa-l astept pe 2011 cel plin de surprize si rasturnari de situatie, sa ma gandesc la el cu bucurie si credinta, sa va urez  tuturor implinirea dorintei de maine de la ora 12 noaptea, un sincer si calduros LA MULTI ANI  cu sanatate si cu un strop de fericire sau  poate unul de iubire, poate unul de noroc, poate toate la un loc!

Goodbye 2010, Welcome 2011!

A realizat curand ca nu poate trai fara el.

Cand el era trist, era si ea, cand el era vesel , ea zambea fericita. Lumea se prabusea in jurul ei cand se certau sau atunci cand el se supara pe ea.

Constientiza ca era un risc imens  sa-l iubeasca, ca cel mai probabil va pierde totul si va iesi cu inima sfaramata din acest joc, dar daca exista o sansa pentru dragostea lor, nu ar fi regretat  mai apoi ca nu a luptat pentru ea?

Iar pentru el era doar un joc. Cand dragut si fermecator, cand ursuz si distant. Cand o chema, cand o alunga, cand un aprig vulcan in flacari, cand un iceberg plutitor pe marile indiferentei.

De ce ii era asa frica sa piarda ceva ce nici macar nu era al ei? Cu el era ca si cum ai pasi  pe nisipuri miscatoare, in fiecare zi se afunda tot mai mult in capcana dragostei si nu era nimeni  in jur ca s-o salveze din bratele ei din ce in ce mai viguroase.

Chiar si o simpla neintelegere poate distruge totul. Lucrurile simple, marunte, chiar conteaza!

Ajunse si in momentul in care realiza ca  era mai dureros sa plece decat sa ramana. De ce?  Pentru ca nu poti trai fara farama de fericire pe care o poti simti la un moment dat alaturi de cel pe care-l iubesti…

De ce lumea este in haos? Pentru ca omenii sunt fapturi menite sa fie iubite, iar lucrurile sunt create pentru a fi folosite, doar  ca acum e putin invers, oamenii sunt folositi, iar lucrurile(partea materiala) adorate.

Nu-l ura pe el, ci detesta faptele lui. Ar fi vrut sa fie din nou doar o fetita, pentru ca juliturile la genunchi se vindeca mai repede decat o inima franta.

Concluzii:

Lumea crede ca dragostea raneste, dar nu este adevarat. Singuratatea doare.  Respingerea. Umilinta, dispretul si  nepasarea.  Invidia si  gelozia. Pierderea cuiva drag. Acestia sunt dusmanii nostri reali, iar oamenii confunda respectivele  sentimente cu dragostea cand, de fapt, ea este singura din lume care reuseste sa inchida ranile sufletului si ne face sa ne simtim din nou minunat.

Sfarsit:

Fata a inchis pentru totdeauna acel capitol din viata ei. A mers mai departe fara sa se  mai uite niciodata inapoi. A gasit un baiat pe care-l iubeste la fel de mult, dar care o face fericita si are un mesaj pentru cel pe care l-a adorat in trecut: ai grija de sufletul tau, incearca sa fii fericit!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=2UkO9viUEdc&feature=related]

23 noiembrie. Incordare maxima, concentrare, sobrietate. Credinta, speranta, asteptare. 24 noiembrie. Temeri inabusite, nerabdare…dezamagire. Amanare.

25 noiembrie. Satisfactie sufleteasca, gratitudine(pentru ca exista oameni buni, corecti, care-ti apreciaza onest munca si talentul), eliberare. Deznodamant fericit. Incepe sa se faca lumina si sa realizez ca tot raul e de cele mai multe ori spre bine. Ca amanarea a fost benefica, pentru ca azi a iesit perfect, asa cum nu s-ar fi intamplat ieri de exemplu. Atunci de ce ma simt atat de ciudat, parca sleita de puteri? De ce nu topai de fericire, de ca nu cant, de ca nu rad?  E ca atunci cand astepti indelung sa ti se intample ceva frumos, intuiesti ca va iesi bine, stii precis ca nu ai voie sa dai gres si sa te dezamagesti pe tine insati in primul rand, dar cand ti se intampla nu mai ai puterea sa te bucuri de succesul obtinut. Oboseala asteptarii te-a invins. Nu realizezi ca s-a terminat, ca in sfarsit esti un om liber. Ajung sa-i dau dreptate celui care spunea ca fericirea este tocmai drumul spre fericire. Obiectivul a fost atins, de maine o iau de la capat, o alta dorinta, un alt vis, alte piedici, asteptari si iluzii, alt urcus spre culmi poate si mai inalte…

Nu ma asteptam sa primesc atatea laude. M-am simtit stanjenita, usor coplesita, rar cand are cineva o vorba frumoasa de spus la adresa mea. Evident ca m-au bucurat, dar ca nu sunt obisnuita sa fiu si apreciata…

Obisnuiti sa primiti laude de la colegi, prieteni, sefi, parinti? Sunteti mai degraba apreciat sau contestat la locul de munca/ liceu/facultate si in familie? Cum reactionati in fata unor elogii neasteptate?

Le multumesc din suflet celor care m-au sprijnit in aceste ultime zile, celor care au lasat un semn pe acest blog demonstrand ca le pasa. Sa vina vacanta! :)

Astept ziua de 24 noiembrie 2010 inca de cand m-am intors la serviciu. Stiam ca va veni si banuiam ce va implica ea. S-o numim ziua certitudinii si eliberarii, pentru ca maine voi sti exact ce se va intampla cu cariera mea profesionala, practic, cu viitorul meu.

Si normal ar fi fost sa ma incerce un amalgam  de emotii datorate apropierii marelui eveniment: teama, neliniste, neincredere, entuziasm, curaj, speranta, acceptare. Insa, o intamplare cu totul si cu totul neprevazuta a facut sa uit definitiv de cariera si sa-mi  experimentez emotia “preferata”, cea care a reusit sa fie omiprezenta pe parcursul intregii mele vieti: panica. De ce e ea infricosatoare? Pentru ca in momentul instalarii iti pierzi total luciditatea, logica, ratiunea. Desi problemele (aparent) de nerezolvat au raspunsuri extrem simple, evidente, eu nu am reusit nici de data asta sa imi inving coplesitorul sentiment de neputinta ce ma incearca de ori de cate ori nu gasesc rapid rezolvarea unei chestiuni relativ simple, de bun simt. Si atat de uriasa imi este frustrarea, dezamagirea si supararea, incat izbucnirea in lacrimi este inevitabila. Ca tot se spune ca nu este bine sa-ti reprimi emotiile… :P

Dar  fusese abia inceputul. Asa cum dupa cea mai  apriga furtuna soarele iese mai dogoritor si mai stralucitor, asa si dupa cea mai cumplita deznadejde te trezesti cu cea mai ireala fericire pe cap si nu stii cum s-o gestionezi, dupa aproape 10 luni de anestezie totala a simturilor, am plutit din nou in al 9-lea cer.   Dragostea este raspunzatoare pentru cele mai naucitoare emotii, azi  te arunca in abisul disperarii, maine  te inalta pe culmile extazului, euforica, visatoare si coplesita de atatea emotii pozitive am reusit performanta sa raman treaza intreaga  noapte. Stiu, cariera ma asteapta, dar dragostea e azi pe primul loc. Maine vom vedea ce va fi…

Care a fost emotia pe care ati experimentat-o pana acum cel mai des?

“Umorul nu este o stare de spirit ci un fel de a privi lumea” Ludwig Wittgenstein

Este o certitudine, ne place umorul si adoram sa  radem. Poate pentru ca in acele clipe simtim ca traim cu adevarat.  Sau pentru ca in astfel de momente suntem capabili sa vedem viata cu alti ochi, capatam incredere in noi insine si devenim mai optimisti. Simtul umorului a devenit o trasatura de caracter in functie de care etichetam oamenii si tragem anumite concluzii. Cautam sa ne inconjuram de persoane care il poseda, mai ales in conditiile in care noua ne cam lipseste.  Studiile de psihologie au demonstrat ca oamenilor cu simtul umorului le este mult mai usor sa socializeze.  Folosit in doze moderate, fara exagerare, ironie sau sarcasm,  umorul face minuni, destinzand o atmosfera incarcata si ajutandu-ne sa ne relaxam. Tot prin umor ne  putem dovedi superioritatea fata de celalalt fara sa jignim sau putem stinge un conflict.

Va place sa faceti  glume sau sa va tachinati prietenii? V-ati gandit vreodata ce tip de umor aveti?  Eu recunosc ca nu(pana ieri), de aceea am cautat principalele tipuri  de umor si le-am gasit aici:

1. Umorul-deradere apartine acelor persoane care au tendinta de a nu lua lucrurile prea in serios si uneori nici pe ceilalti sau nici propria persoana. Persoanele inzestrate cu un astfel de umor interactioneaza usor cu ceilalti pentru ca au o viziune foarte colorata asupra vietii. Stiu sa redea stralucire vietii cand aceastea este prea fada. Intotdeauna vad partea plina a paharului. Nu vad viata doar in alb si negru, ci in mii de culori. Stiu sa ia partea usoara a lucrurilor si-si mentin echilibrul cand totul este haotic in jurul lor. Aceste persoane sunt foarte optimiste si debordeaza de viata si voie buna. Orice noua problema sau provocare este privita prin prisma unei atitudini pozitive: “Daca tot avem o singura viata, de ce sa ne-o petrecem in griji?”. Aceste persoane nu au nevoie de altcineva pentru a le binedispune, isi sunt suficiente. Chiar si atunci cand nu-si exteriorizeaza veselia, fiti sigure ca tot rad…in sine.

2.Umorul-depreciere – Exista persoane care vor sa fie amuzante cu orice pret si in permanenta pe placul celorlalti. Din dorinta de a fi starni rasul si aprecierea celor din jur, aceste persoane risca sa se depersonalizeze. In acele momente nu mai sunt ele insele. Sunt ele, dar incercand sa-i amuze pe ceilalti. Aceste persoane sunt genul bufon, dispuse sa faca din propria persoana calul de bataie al targului. Putin umor de acest gen nu strica, dar o cantitate prea mare poate duce la scaderea increderii in sine, la anxietate sau chiar la depresii cronice. In timp, si ceilalti isi pot pierd respectul pentru ele.

3.Umorul debordant – Ce poate fi mai reconfortant decat sa ai astfel de persoane in preajma? Sunt sarmante, spun lucruri cu adevarat amuzante, te fac sa razi din toata inima, au un talent deosebit de a spune glume si bancuri, aduc buna dispozitie, elibereaza tensiuni si starnesc lacrimi…de ras. Au un umor autentic, sunt mereu originali, mereu surprind prin spontaneitate si prin spiritul lor ludic. Sunt persoane deschise, cu picioarele pe pamant, intelegatoare, stiu sa faca haz de necaz, sunt capabile sa rada nu numai de ceilalti, dar si de ele insele. Percep propriile greseli drept instructive. Rad de ele, iar data viitoare le evita. Ironia lor nu jigneste pentru ca nu este de prost gust. Stiu cand si cum sa-si scoata umorul la atac.

4.Umorul sarcastic – acest tip de umor poate fi agresiv cand este impins spre extreme. De cele mai multe ori, persoanele cu acest tip de umor se folosesc de critici, de cuvinte dure, de tachinari si de sarcasm intr-un mod abuziv. Pentru a atrage atentia celor din jur, au tendinta de a trece peste vointa si sentimente. Sunt capabile sa povesteasca intimitatile unui prieten fara nicio jena, doar pentru a starni admiratia unui alt prieten. Si pentru a iesi in evidenta… Atunci cand sunt trase la raspundere pentru vorbele lor, nu isi asuma responsabilitate pentru cele spuse si au o atitudine defensiva: “Te-ai suparat? A fost doar o gluma”, cam asa suna replica lor. Au tendinta de a-i subestima in permanenta pe ceilalti si a se supraaprecia pe sine. Rad de celelalte persoane, dar nu si de ele insele. Cand sunt atacati prin propriile arme, dau inapoi. Percepute la inceput drept persoane foarte sociabile, in timp, cei care ii cunosc foarte bine, ii evita.

Trecand in evidenta cele patru tipuri de umor am constatat cu oarecare nedumerire ca nu ma incadrez in nici unul. In concluzie, nu am pic de umor.  Stabilind acest lucru, nu-mi ramane decat sa trec la treaba si sa caut persoane spontane, inzestrate cu mult umor. :)

Voi unde va plasati, in care din cele patru categorii? Cat de important este umorul pentru voi, in general in viata, si in special ca trasatura pe care trebuie s-o posede partenerul?

Motto: „Puritanism: teama ca cineva, undeva, s-ar putea sa fie fericit” (anonim)

„Am muncit 30 de ani si am ajuns sa traiesc dintr-o pensie mizerabila de patru milioane de lei si sa cer de pomana!” este o fraza pe care de vreo sase luni o auzim cu o tenacitate demna de o cauza mai buna pe posturile de stiri. Nu te poti lupta cu asa ceva. Cine nu ar plânge de mila un asemenea om? Pe de alta parte, tot posturile de stiri se vaita in gura mare ca aprozilor pensionari li se reduce pensia la „doar” optsprezece milioane. „Doar” atât. Cum o dai, cum o intorci, nu e bine. Ma rog. Sa trecem la ale noastre.

Am fost crescut in spiritul muncii. Numai daca te spetesti muncind reusesti, lenesii sunt buni de pus la gazeta de perete in cadrul rubricii „Asa nu!”. Am lucrat pe santier si am invatat sa beau. Am lucrat in fabrica si am descoperit „cooperativa munca in zadar”. Dar am intâlnit si niste oameni carora li se spune „creatori” (e vorba in acest caz de creatorii de modele de bibelouri din portelan) si care frecau menta in mod profesionist. De la ei am invatat multe! Sunt convins ca fiecare din noi, cei care am avut sau avem un loc de munca, s-a izbit in viata de tot felul de trântori, de hârtogari sau diversi alti oameni care reuseau cumva sa se sustraga intr-un mod enervant (pentru noi) de la ceea ce consideram in general a fi drumul drept.

Sa nu ma intelegeti gresit. Am cunoscut si oameni exemplari in ale muncii (si de la ei am invatat câte ceva); atâta doar, ca nu ei sunt subiectul acestui articol.

Exista o suma de persoane fericite, care nu trebuie sa lucreze pentru a trai. De asemenea, exista si persoane care vor musai sa munceasca, indiferent daca au traiul asigurat sau nu. Si exista restul lumii, oamenii care lucreaza pentru ca n-au incotro. Astia sunt cam 80% din total.

Pâna la noi probe stiintifice, viata pe care o traim este si unica. Nu exista dovezi cum ca ar exista o a doua sansa. Cum credeti ca are rost sa o traim?

Ghidul lenesului

Autor: Tom Hodgkinson

Editura Nemira & Co, 2006

„Ghidul lenesului” ne invata cum sa ne educam lenea astfel incât aceasta sa devina rafinata. Sa fim lenesi boemi, nu lenesi lumpeni. Pentru ca, nu-i asa?, oricine poate fi lenes atunci când nu are nimic de facut. Important e sa stii cum sa-ti alegi momentele in care sa stai cu ochii in tavan in timp ce restu’ lumii se rupe cu munca, cum iti poti petrece timpul mai mult sau mai putin liber astfel incât sa nu simti ca hobby-urile devin „munca” si, in sfârsit, cum sa faci toate astea fara sa-i iriti (prea tare) pe sefi sau colegi, intrucât prietenii adevarati oricum te inteleg si te accepta asa cum esti. Lenea e o treaba serioasa, trebuie educata, nu oricine se pricepe.

Ghidul succesului pentru lenesi

Autor: Marc Allen

Editura Mix, 2009

„Ghidul succesului pentru lenesi” arata ca oricine poate avea succes, indiferent de ritm. Importanta este focalizarea pe obiective si scopuri in sine, nu pe drumul care trebuie parcurs musai in ritm allegro furioso. Suntem persoane diferite, iar cararea in viata nu trebuie standardizata. Autorul, el insusi un lenes notoriu, a scris o carte care la noi e editata in format A5 si nu are decât putin peste 100 de pagini. Stiind perfect cui se adreseaza in primul rând (cartea poate fi citita inclusiv de maniacii muncii, chiar daca e dedicata cu precadere lenesilor) , Marc ne avertizeaza inca din start: daca va e greu sa cititi tot, concentrati-va doar pe ce e scris cu aldine, ca e suficient! Frumos….Dovada ca se poate „si altfel” ne e oferita de el insusi. A reusit sa-si construiasca o avere impresionanta, intrucât a realizat ca poate fi lenes si perseverent in acelasi timp. El, personal, fara sa câstige la loto sau sa mosteneasca ceva. A mers pe calea lui, setat in modul lui: lejer, relaxat, sanatos si pozitiv. Ba chiar mai mult de atât: face bani fara sa faca rau in jur. Firma lui are grija de mediul inconjurator, e parte in Green Peace, hârtia utilizata pentru tiparire e 100% reciclata, cerneala e pe baza de soia, iar electricitatea din birouri e furnizata de energie solara.

Voi… cum stati cu munca?

„E frumos ca munca” (cu varianta „e frumos ca ziua de luni”)

Cristina, o minunata prietena de familie, descriind o pe cineva urât cu spume.

„Cunostintele mele imi tot spun ca ce fac eu nu e munca, pentru ca eu la munca asta fac: ma distrez”.

Rajko Kuzmanovic

Why is everybody in such a hurry? Laid Back….

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=y2HQ_uNHkxU]

Pentru ca dincolo de nori si furtuna sta timid soarele, pregatit in orice moment sa-si arate surasul jucaus,  sa incalzeasca orice suflet trist si sa lumineze orice existenta searbada, pentru ca tu esti si ai fost raza de speranta din viata mea, pentru ca esti singurul motiv pentru care ma bucur ca traiesc, pentru ca in lipsa iubirii sunt ca si  moarta, pentru ca asteptand clipa reintalnirii simt ca plutesc in al noualea cer, pentru ca in opt ani de zile nu te-ai schimbat catusi de putin, pentru ca iubesc privirea ta, sclipirea din ochii tai atunci cand te uiti la mine, pentru ca te superi din orice si pentru ca imi ierti orice, pentru ca ma supar din orice si iti iert orice, pentru ca suntem incredibil de asemanatori,  pentru ca mereu te intorci la mine, iar eu te accept fara a protesta, pentru ca mi-ai oferit cele mai frumoase momente din viata, pentru ca ma doresti atat de mult, cum niciun alt barbat nu ar putea s-o faca, pentru ca ai rabdare infinita cu cineva mai schimbator decat o zi de primavara, pentru toate noptile daruite, pentru faptul ca noi doi nu suntem romantici si visatori, pentru ca habar nu am ce simtim  cu adevarat unul pentru celalalt, pentru ca nu esti ca toti ceilalti, pentru ca ma respecti, pentru ca intotdeauna m-ai facut sa ma simt speciala, cu mult mai buna decat sunt in realitate, pentru ca numar clipele pana ne vom vedea iar, desi eram sigura ca asta nu se va intampla niciodata, AZI SUNT FERICITA.

Te iubesc pentru ca in preajma ta pot sa fiu EU.  Pentru ca nu mi-e teama ca nu cumva sa spun vreo prostie, pentru ca nu imi analizezi fiecare cuvant, pentru ca nu rastalmacesti nimic, pentru ca niciodata nu ma intimidez si fastacesc in prezenta ta. Pentru ca simt ca ma placi cu adevarat. Pentru ca tie nu trebuie sa-ti dovedesc nimic, pentru ca nu esti ironic si nici nu afisezi acel aer de superioritate caracteristic majoritatii barbatilor, pentru ca stii sa te porti cu o femeie. Nu te iubesc pentru ceea ce esti, ci pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine.

Ati ghicit, e vorba de celebrul personaj care a inspirat si  realizarea acestui articol.
:)

Nu ma invat niciodata minte. O biata naiva, indragostita de ideea de dragoste. Pe viata. Ador sentimentul de dinainte, detest ce va urma dupa. :(