Peripetii la Vatican (I)

vatican-panorama

      Piazza San Pietro vazuta din Domul bazilicii

In primul rand trebuie sa va marturisesc ca niciodata nu am visat ca voi ajunge la Vatican. De aceea poate nici nu m-am informat foarte bine cu privire la comorile pe care le detine si chiar daca, cu cateva zile inainte de plecarea la Roma am citit in graba cateva lucruri despre ce si cum trebuie vizitat acolo, nu a fost suficient.

De obicei, un turist normal (nu un calator, caci sunt notiuni distincte) se bazeaza pe faptul ca se descurca el cumva la fata locului. Pentru ca desi citeste pe net sfaturi, recomandari, pareri si relatari ale celor care au fost inaintea lui la respectivul obiectiv pana nu vede el cu ochii lui realitatea, pana nu-si traieste propria experienta, tot nu intelege mare lucru. Sa zicem ca stie in mare ce are de facut, doar ca, de cele mai multe ori, socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ.

Si cum blogul de fata nu este nici unul turistic, nici unul istoric, nu va voi povesti despre ce inseamna Vaticanul, ci, mai degraba, ce ar trebui sa faceti pentru ca vizita la Muzeele Vaticanului si la Bazilica San Pietro sa nu fie un esec. Cu alte cuvinte, va voi spune care au fost greselile mele si cum ar fi trebuit sa actionez. Si, totodata, va voi destainui ce anume m-a fascinat, ce m-a derutat, ce m-a socat, care sunt, practic, cele mai vii si puternice amintiri acumulate intr-o zi plina, nebuna, de neuitat. Pe scurt, aventura mea in cel mai mic stat independent din lume. more »

Share

Evadare în viitor

nori-negri

Ce culoare are prezentul vostru? Cum l-ați descrie? Roz, albastru, verde? Al meu e gri, cred. Până acum a fost negru, dar pentru că mi s-au mai vindecat rănile (fizice, nu sufletești) s-a mai luminat puțin.

De la un timp nu mai pot să mă bucur de prezent. Nu mai știu cum se procedează. Desigur, o să-mi spuneți că voi vă bucurați de fiecare clipă a vieții, de cafeaua fierbinte de dimineață, de fiecare zi cu soare, de un serial bun savurat seara după serviciu, de surâsul unui copil drăgălaș, de un câmp de maci în asfințit. Sau de o prăjitură delicioasă proaspăt scoasă din cuptor și de o carte interesantă citită pe nerăsuflate în weekend.

Desigur, micile bucurii ale vieții. Sunt și ele importante, însă eu aspir la ceva mai mult. Ele îți pot colora existența doar într-un singur caz: când aceasta este una liniștită, împlinită.

Nici nu știu de când nu mi-am mai băut cafeaua de dimineață în tihnă. Nici nu-mi amintesc de când n-am mai avut timp să mă uit la un film sau să privesc fericită cerul căutând soarele de după nori. more »

Share

Emotia primei dati

prima-data

Aseara ma cuprinsese, in mod surprinzator, nostalgia zilelor petrecute in Roma. Am revazut fotografiile, ba am si postat una pe facebook si intr-un tarziu, cu eforturi considerabile, am reusit sa revin cu picioarele pe pamant. A trecut abia o luna si mi s-a facut un dor nebun de momentele cand vedeam pentru prima data in viata acele muzee, edificii, sculpturi, locuri celebre si minunate la care visasem dintotdeauna.

M-am gandit atunci daca mi-ar placea sa ma intorc. Si raspunsul a venit rapid si hotarat: nu. Mi-ar fi teama sa ma duc din nou acolo unde am fost odata. Mi-ar fi frica ca ar disparea tot farmecul, ca s-ar destrama vraja primului contact cu locul respectiv.

Pentru ca emotia noului, a primei dati, in acceptiunea mea, nu se compara cu nimic altceva. Este ceva unic si magic. E un amestec perfect de curiozitate, adrenalina, satisfactie, placere. E entuziasm nedisimulat! Si asta in general, nu doar cand vine vorba de calatorii. more »

Share

Primavara roz cu iz medieval

flori-roz-de-primavara

Primavara asta ma incearca sentimente noi si senzatii inexplicabile. De pilda m-am trezit peste noapte ca am chef sa port roz. Asa, tam-nesam. Da, ati citit bine, dintr-o data mi s-a deschis apetitul pentru o culoare pe care n-am agreat-o niciodata si am evitat-o timp de 15 ani cu obstinatie.

Si, se pare ca ceva, acolo bine ascuns in subconstient nu-mi dadea pace, astfel incat vineri n-am mai rezistat si mi-am achzitionat o bluza si o esarfa roz.

Probabil ca simt o lipsa acuta a culorii din viata mea.

Si tot vineri am iesit la o sesiune foto in Gradina Cismigiu unde ce credeti, am pozat toti pomisorii roz (si nu numai) care mi-au iesit in cale. more »

Share

Piazza Navona – cea mai frumoasa piata a Romei

piazza-navona-roma

Imi pare si acum incredibil efortul iesit din comun depus in urma cu cca o luna cand mergeam prin Roma in medie cam 17 km pe zi (uneori si 22), eu care in mod obisnuit ajung lesinata de oboseala si pana la statia de tramvai situata in fata blocului. Sa nu mai spun ca ma intorc epuizata dupa cateva ore de munca (intelectuala) de parca as da la sapa de dimineata pana seara.

Nimeni nu contesta faptul ca cetatea situata pe sapte coline este intesata de fantani, obeliscuri, dar mai ales de piete. La fiecare colt de strada turistul ametit de atata arta si istorie admira bulversat o noua piata incantatoare, la fiecare pas o fantana uluitoare sau un obelisc impozant ii taie calea. In paranteza fie spus, fantanile erau asociate, in perioada baroca a Romei, cu generozitatea Papei. Daca ele existau inseamna ca oamenii aveau mereu la indemana apa proaspata pentru a se racori in timpul arsitelor dogoritoare specifice verilor mediteraneene.

In Navona am ajuns prima data pe 11 februarie, dupa ce dimineata hoinarisem prin Piazza di S. Pietro in Vincoli, prin maretul Colosseum si anticele Foruri (Roman si Imperiale), iar in jurul pranzului pornisem deja, din Piazza Venetia spre Piazza della Rotonda si, cum-necum, am nimerit in jur de ora 16, dupa o degustare de inghetata, in cea mai frumoasa piata a Romei. more »

Share

Ce si cat am mancat in Roma

mancare-italieneasca

– Si cu cati euro pleci la tine, ma intreaba curiosi amicii mei cand afla ca urmeaza sa petrec cateva zile la Roma. Cam 500 de euro, nu?

500 de euro? Raman perplexa, fara cuvinte. Ah, nu, in niciun caz raspund cand imi revin din soc. Ce sa fac cu atatia bani?

– Sa mananci, cum ce! Iar cand afla ca nu am atatia bani alocati pentru mancare dau a lehamite din mana si spun vizibil ingrijorati de soarta mea:

– Ce, te duci sa faci foamea pe acolo?

Cand vine vorba de turism exista doua categorii de oameni: more »

Share

Lungul drum spre casa

via-dei-fori-imperiali

Niciodata nu mi-as fi imaginat ca voi ajunge sa numesc “lungul drum spre casa” tocmai Via dei Fori Imperiali, artera impresionanta din centrul Romei construita in anul 1932 in timpul lui Mussolini pentru a uni Colosseumul cu Piata Venezia, strada care imi dezvaluia cu nespusa generozitate, zilnic, ruinele stravechi ale orasului, pentru ca, de o parte si de alta a sa, strajuiesc sfidand timpul atat Forul Roman, dar si Forurile Imperiale, numele dat celor cinci forumuri construite de Iulius Cezar si urmasii sai dupa ce forumul original a devenit prea incarcat pentru a mai adaposti ceva in cadrul lui.

Asadar, timp de sase zile am locuit in cel mai vechi cartier al Romei, Rione Monti si era imposibil sa fac abstractie de unele din cele mai ample situri arheologice din Roma: Forul si Templul Pacii, Forul Nerva, Forul lui Augustus, Forul lui Cezar si Forul lui Traian dominat de faimoasa Columna lui Traian, monument ridicat in anul 113 pentru a sarbatori victoria asupra dacilor si pe care visam s-o ating inca din clasa a IV-a. more »

Share