Ispasire

Prima parte o gasiti aici.

–         Chiar trebuie să te întorci mâine seară la unitate? Poate că reuşeşti să îi convingi să te mai lase o zi! De altfel, nu cred că……

–         Eei, Ligia, nu fi prostuţă, ştii foarte bine că în armată nu se negociază. Ordinele se execută, nu se discută!

–         Uff, tu şi militarii tăi, niciodată nu voi înţelege viaţa asta cazonă… parcă sunteţi nişte roboţi, nu fă aia, nu fă ailaltă…… păi ce, voi gândiţi numai când vi se ordonă?

–         Hehe, nu este chiar aşa….. gândim în limitele ordinului, în aşa fel încât să îl respectăm!

–         Aha, te-am prins! Am avut, totuşi, dreptate!

Este vară, vântul adie uşor, ne plimbăm pe plajă şi admirăm vapoarele din larg. Sunt aşa de mici, par nişte licurici. Te aşezi, iar eu mă intind înspre tine. Îmi apropii cuminte capul de pieptul tău. Zâmbeşti triumfător şi îţi treci mâinile prin părul meu. Îţi place mult, căci este tuns scurt şi îţi gâdilă palmele. Ridic privirea spre tine şi îţi privesc ochii. Ah, da… ..ochii tăi, cei doi aştri care îmi luminează sufletul! Nu mă mai satur să mă uit la ei fix, dar totuşi cedez, căci mă tem, îmi este frică să nu mă orbească! Râzi uşor, sună ca un ciripit; iar ai câştigat, ştii foarte bine că nu îţi pot rezista! Te apleci puţin, îmi săruţi uşor fruntea, apoi vârful nasului şi, în final… Îmi place! Buzele tale au gust de mare; deschid ritmic gura, încercând să respir mai mult aer, însă tu îmi tai răsuflarea, vrei să sorbi fiecare părticică din viaţa mea! Îmi doresc să scap, dar m-ai înlănţuit strâns. Marea este singura mea aliată, valurile ei caută din răsputeri să mă răpească din braţele tale, dar tu nu îmi dai drumul! Uite… uite!!! Acum vine un talaz mare, este şansa mea, unica! Suntem acoperiţi într-o clipă, dar realizez imediat că vom rămâne aşa pentru eternitate, noi vom personifica mitul androginului!

Îmi ia puţin timp să mă dezmeticesc şi te contemplu din nou cu nesaţ. Eşti culcată pe nisipul fin, iar trupul tău gol şi ud devine auriu, căci luna şi stelele se revarsă asupra lui. Schiţez un zâmbet, să te conving că sunt pregătit dar, de fapt, habar nu am ce să fac! De fapt, ştiu, dar nu am curaj….. Îmi întinzi mâna şi mă chemi, iar eu mă supun, afişând un chip inocent. Ne iubim intens, te zbaţi precum o leoaică…… te linişteşti repede, însă o faci doar ca să mă amăgeşti şi te arunci din nou asupra mea……

Respirăm greu amândoi, suntem extenuaţi. Ce contează? Suntem fericiţi, îmi şopteşti încontinuu ceva la ureche, dar nu reuşesc să înţeleg. Cuvintele nu mai înseamnă nimic! Este prima noastră noapte de dragoste. Taci brusc şi se face linişte…..

–         Marius, te implor, ordonă timpului să se oprească aici, pentru vecie!

–         Nu pot, nu îmi doresc asta, Ligia! Sunt egoist, vreau ca aceste clipe să se repete!

Un ţipăt sfâşietor şi prelung mă face să tresar. Deschid ochii şi prives în jur. Este o bătrână care îşi strigă soţul, dar el nu îi răspunde şi doarme, ca şi tine. Stau în genunchi acum. Mâna mea dreaptă îţi mângâie încet poza. Îţi este frig, piatra funerară este foarte rece! Nu mai am lacrimi să plâng. Mă gândesc cu groază că spinii din inima mea se vor usca şi voi uita. Nu, nu pot să accept asta! Şoferul, accidentul……pe el l-am iertat demult! Aaaah, DACĂ nu aş fi plecat atunci!!!! Îmi spun: “Ticălosule, criminalule, tu ai ucis-o!

Oooh, Ligia, îl aveam!!! Aveam inelul în buzunarul hainei! L-am ales cu grijă, exact cum îţi place ţie: subţire, din argint, căci ştiu că deteşti aurul, cu un mic diamant în mijloc. Pregătisem totul, restaurantul, cina, şampania, era perfect! El, el este de vină, demonul geloziei, da, el m-a ispitit! Mi-a poruncit să plec, m-a smuls de lângă tine, blestematul!

Tu nu mai eşti acum, dar ştiu că eşti lângă mine! Simt mângâierea ta tandră şi aud cum mă chemi să vin la tine. Nu, Ligia, nu voi veni! Trebuie să trăiesc, sunt osândit să te iubesc perpetuu. Ne vom revedea, iubito, dar nu încă. Nu încă!

Fin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

147 de comentarii la “Ispasire”

  1. “Trebuie să trăiesc, sunt osândit să te iubesc perpetuu. Ne vom revedea, iubito, dar nu încă. Nu încă!”
    Da … :(

    Asa este viata … si cu bune si cu rele …

  2. Pingback: Marin Toma's Blog
  3. Oui, la vie, mais… Știi, odată am făcut o dedicație la radio pt o prietenă și îi spuneam să mai zâmbească și ea. Și gazda emisiunii zicea s-o gâdil :)) Pe tine când te prind? Nu mai fi supărici :D

    1. Pai nu sunt suparici! De ce as fi? Eu sunt doar un narator, povestea este fictiva de la inceput si pana la sfarsit, cu toate ca isi poate gasi corepondent in viata reala! Fiecare dintre noi greseste la un moment dat, important este sa realizam rapid acest lucru si sa incercam sa indreptam lce se mai poate, pana nu este prea tarziu. Acest lucru este valabil si in viata sentimentala; se intampla, uneori, sa nu iti recunosti eroarea din orgoliu apoi, cand decizi sa actionezi…..este prea tarziu. Deci, eu zic ca ar cam trebui sa reflectam asupra acestui aspect! :lol:

    1. Sunt de acord cu tine, Lilly! Cred ca de aia inca mai tin cu Steaua :p :d
      Ar trebui sa zambim in fiece secunda, sa ne bucuram de fiecare clipa a vietii, sa nu renuntam niciodata si sa nu acceptam decat ceea ce consideram ca meritam!

      1. Hopa, acum am vazut commentul asta, ce dragut(as always) din partea ta, draga Marin. Le-am primit pe toate chiar acum, inainte sa adorm… Cu siguranta o sa visez frumos. :)

              1. Evident ca nu voi sti cat de naspa e… caci tu nu dezvalui :(
                Ne stim de anu trecut.. ti-am facut piata.. ti-am dat cu aspiratorul, ti-am parcat masina.. ti-am dat haina de pe mine cand ti-era frig, ti-am fost si psiholog.. si nici macar atat nu-mi spui :(

                1. Lusio, are dreptate Julien, esti o comoara la casa omului, :):)doar ca nu a venit inca timpul… Toate la vremea lor, stii cum se spune. ;)

                2. Lusio, merci, dar pe mine ma consiliaza mereu o tipa, o amica foarte buna. Ea este singura careia ma destainui complet, fara nicio retinere, ii spun tot ce am pe suflet. Pacat ca nu si-a ales cariera de psihoterapeut, cred ca ar fi facut senzatie! 8)8)

                3. Aaauuuu, Doamne, ia-ma, Lusio, planuiesti sa te insori in viitorul foarte proxim? 8O Iti iscalesti singur sentinta pe viata? :lol::lol::lol::lol:

                4. De unde concluzia ca vreau sa ma insor ?

                  Iar la part 2.. Ea e amica.. dar eu pot da si sfaturi de barbat, nu de femeie :mrgreen:

                5. “Lusio, are dreptate Julien, esti o comoara la casa omului, doar ca nu a venit inca timpul… Toate la vremea lor, stii cum se spune”. De aci am dedus, intentionat, ca are ganduri serioase! Am vrut sa vad ce reactie are, daca o nimeream? 8O :D:D:oops:

            1. Cateodata ma scoateti din sarite cu starile astea foarte schimbatoare. Azi doriti par cret, maine drept. Astazi iubiti feonul, peste o luna doriti altul.

              Ca e imbracaminte, ca e un iubit, ca e nu mai stiu ce altceva.. la voi tot apare vreo pandelie ceva.. peste o zi, o luna, 5, 6 da tot apare (cam sigur).

              vorba lui Chris Rock:”Femeile gasesc mereu cate ceva de care sa se planga.. Femeile save up shit to complain about”

                1. Cum i-am zis si unei fete anume Ruxandra:

                  “Oscar Wilde e un fraier!” :)

                  Interesant e ca primul raspuns pt mine a fost de la o fata si a zis ca as avea dreptate :mrgreen: Cred ca era una cu mai (mult) testosteron in ea.. caci daca era o feminista, imi sarea sigur in cap.

                2. Ai dat si peste astfel de fete? Ca eu le toleram iubitilor mei toate ifosele si figurile din cap(si crede-ma, nu erau deloc putine), incercam sa ii inteleg si sa ma pun in locul lor, si tot nu era bine. :)) Consider ca daca iubesti un om, ii rabzi toate capriciile, faci tot posibilul sa-l intelegi si sa existe armonie in cuplu.

                3. Se pare ca aia care dau de ce trebuie sau macar de ce-mi place mie, rateaza ca prostii.

                  Si da am dat.. cateodata cred ca le sta in fire.. chiar daca la inceput iti vin cu “asa te vreau.. asta-i farmecul tau” mda.. GTFO!

                  Si e sad.. ca eu nu ma vad cu MULTE ifose si figuri.

                  Dar cred ca te pot contra si pe tine easy..
                  Ai zis ca te imbraci elegant ? Daca un viitor iubit de-al tau se imbraca mai mult SPORT.. Iti place ? Cred ca nu, ti-ai dori sa schimbi asta.. DESI el se simte foarte bine asa. Deci no more:”I like you asa cum esti si cum te vrei”

                  si sa citez un user din alta parte:
                  http://img203.imageshack.us/img203/5186/captureesx.jpg
                  (a se citi in special punctul one si a se observa faza cu camasa)

              1. Lusio, nu va plictisti o clipa cu noi, a? :lol: Starile schimbatoare sunt caracteristice oamenilor in general, nu doar femeilor, am avut si articole pe tema asta…daca iti aduci aminte.

                1. Sunt Nice, agree.. dar eu ma iau pe mine exemplu si iau si pe altele cu care am tangente sau doar observ cazuri.. si pot sa spun ca voi cateodata o ardeti gen “cross the line/the limit”

                  O sa inchei si eu cu un citat:”Femeile.. nu poti trai cu ele, dar nici fara ele”
                  Bineinteles, asta mai poti spune si de barbati, dar cum pe mine nu ma intereseaza, vorbesc de oameni, dar trebuia sa lamuresc ca-mi sari iar in cap ca cica generalizez.

                2. Eu intotdeauna am un motiv intemeiat sa ma plang de ceva, sa ma declar nemultumita de un lucru. Probabil ca sunt vesnic nemultumita pentru ca viata imi ofera motive in fiecare clipa. Nu e firea mea asa, daca ar fi dupa mine, o vara vesnica s-ar instala in sufletul meu, fara niciun norisor care sa-mi brazdeze cerul gandurilor. Si sunt convinsa ca si tu esti la fel, nu te plangi de dragul de primi compasiunea celorlalti, ci pentru ca ceva e complet gresit.

                3. Cateodata nimic nu e sigur cu voi :lol: Iar eu sunt exigent.. si-mi place ca atunci cand zici ceva.. maine sau peste o saptamana sa te tii de ce-ai zis.

              2. Ioi, tu, Lusio, dar poate că femeia n-are nicio problemă dacă tu te îmbraci mai sport. Chestia e că dacă ieșiți împreună la un restaurant, apropo de restaurant, să nu vii îmbrăcat… tot așa, înțelegi ? Sau cel puțin asta ar fi pretenția mea.
                Te văd așa revoltat, săracul de tine, chiar îmi pare rău că nu ești înțeles, pentru că-i păcat, ai esență bună în tine și nu tinzi chiar atât de mult spre misoginism. :) Eu sper că se va remedia situația.

                1. Cunosc cazuri cand nu accepta nici pe strada sa fie sport si ea eleganta. ;)
                  Despre evenimente inteleg chiar si eu perfect.. normal ca la restaurant, la o petrecere mai importanta (etc etc), te duci mai elegant. Asta inteleg perfect. Problema e cand se vrea all the time sa fie pe placul ei ;) Iar eu am intalnit cazuri de genul.

                  Deci again.. cand e eveniment ceva sau de mers intr-un loc mai select/important dap.. te imbraci cum TREBUIE. Dar si daca merg in parc trebuie s-o arda omu super elegant ? Desi el se simte bine SPORT ? Pff..

                2. Eu incep sa nu mai cred in misoginisti din senin. Femeile ii transforma in asta. Dar asta e doar parerea mea.

                3. Bine, eterna discuție: și femeile nu sunt oare, la rândul lor, transformate de bărbați ? Totul se întâmplă reciproc, nu poți acuza doar femeile că sunt așa și pe dincolo, sau doar bărbații. Exact așa cum nu e valabilă sintagma ”toți bărbații sunt porci” și ”toate femeile sunt curve”. Pentru că nu e, pur și simplu !! Fiecare om e diferit în felul lui și trebuie să încerci să-l înțelegi și să comunici cu el, nu să te raportezi la ”specia” din care provine, pentru că în ciuda unor puncte comune, femeile și bărbații au particularitățile lor. E de datoria noastră ca, dacă ne place de cineva și chiar ajungem să iubim, să descoperim asta și să ne lăsăm descoperiți și acceptați. Iar dacă nu îți convine, NEEEEXT !!! Spre exemplu, dacă bărbatul de care spui tu că îi place să se îmbrace în sport, e deranjat de prietena lui care îi cere să se îmbrace elegant … de ce nu se desparte de ea și caută alta care să-i fie asemănătoare ?! Să fie comoditate ?

    1. Va fi bine, draga mea. Dupa o perioada in care va fi macinat de regrete, se va invinui pentru moartea Ligiei, Marius va gasi puterea de a se ierta si a merge mai departe.

      1. Dar le putem face noi sa fie dulci, le pastram doar pe cele frumoase si evitam sa avem vreun regret si mergem mai departe asa cum e bine, rau…speram la ceva mai bun, ba chiar facem ceva sa fie mai bine …

    1. Sa stii ca ai dreptate. Eh, dar cu siguranta ii va trece, e tanar si are toata viata inainte. Nimeni nu ramane ancorat vesnic in trecut. Desi desprinderea e dificila…

  4. Nu stiu exact de ce, poate ca va pare ca fiind un truism, dar pe mine m-au impresionat intodeauna mai mult dramele romantice decat clasicele povesti de dragoste, cu happy end! Si asta nu o spun pentru ca as fi suferit vreo drama sentimentala care m-ar fi marcat teribil…….. :roll:

    1. Ah, bien sur, nu iti imagina ca sunt vreun masochist care adora suferinta! Doamne fereste! Eu sunt un familist convins, ii voi fi intotdeauna fidel celei care va fi sa fie si ma voi ruga zilnic pentru sanatatea familiei noastre! :wink:

    1. Tu ce gen esti? Te atasezi greu de un baiat dar, o data acest fapt implinit, te implici foarte mult in relatie sau ti se castiga increderea foarte usor si apoi treci la fel de usor peste o eventuala despartire? :?:

              1. Nice, te rog sa nu faci asemenea presupuneri……..s-ar putea interpreta intr-un mod eronat si nu vreau asta…..Era doar o curiozitate generata de comentariile ei si de subiectul articolului de fata. Atat!

                1. Hai mai, nu cred ca intelege nimeni eronat. Era doar o intrebare fireasca, de bun simt, fara intentii ascunse. Ada nu-si imagineaza nimic din ce nu exista. :)

      1. Nici unul din cele pomenite de tine. Ma atasez(relativ) usor si trec foarte greu peste o despartire. Cum e mai rau. :)) Da, ma implic foarte mult. Ma rog, asta la trecut, acum nu mai stiu…

  5. O, Julien, doar de-ar fi una din ele… Uneori mă atașez foarte repede și la fel de repede trec peste. Alteori mă atașez și sufăr. Și e exact in situatiile in care nu ar trebui…

    1. Hmm, da……..e foarte dificil si cu sentimentele astea, mai ales cand esti tanar si idealist :( Ma revolt cu toata fiinta mea atunci cand aud ca un neonorocit/nenorocita, fiinte abjecte, isi bat joc de cate cineva care le iubeste sincer si face atatea sacrificii in numele iubirii….. Aaa, nu iti place cineva, atunci fii, domnule/doamna/domnisoara sincer/sincera cu respectivul/respectiva si spune-i adevarul, nu il/o mai amagi si chinui! :!::!::!: De exemplu, am o colega care s-a daruit sentimental si sexual unuia care s-a dovedit a fi o javra, o jigodie, un netrebnic! A fost primul barbat din viata ei. Dupa ce a obtinut tot de la ea…….i-a cerut BANI ca sa se mai vada cu tipa…….pai sa nu ii crapi astuia capul in mijlocul strazii? Dar iti faci pacatul cu o jivina…….

        1. Unde mai pui ca tipa trebuie pazita ca pe butelie, caci javra o tot cheama, simte ca mai are cate ceva de ciugulit…….si ea nu se potoleste, parca e intr-o stare de hipnoza perpetua!!! Observ ca unele persoane au un nivel fooooarte scazut al demnitatii si al stimei de sine……..

        1. Lusio, este vorba de un caz clasic! Ea, tanara si naiva, tinuta din scurt de parinti, a crezut ca l-a gasit pe fat – frumos! Si a facut acest pas cu primul individ care i-a dat atentie……..

    1. M-am inclus si eu aici, caci sunt tare tinerel; m-a ferit Cel de Sus de asemenea fiinte odioase! De fiecare data cand mi-a placut o fata si s-a intamplat ca ea sa nu imi impartaseasca sentimentele, mi-a spus acest lucru foarte politicos si gentil. La fel am procedat si eu cu cele carora nu le-am putut raspunde la dragoste cu dragoste! Ma consider om, nu diavol! :!:

    1. Tic, tac, tic, tac….time goes by, so slowly, so slowly……. :D Ada, timpul nu mai are rabdare, vorba lui Preda, traim in secolul vitezei; acum, si respiratia trbuie sa fie mai rapida8O !

      1. “Cinste, legalitate, ordine” – acesta este dictonul care ma calauzeste in viata! Desigur, fiind om, gresesc si eu, dar nu cred ca am comis-o vreodata asa de tare incat sa nu mai fi lasat loc de “buna ziua” pentru cineva……. Si tu ai un suflet bun, Nice, pacat ca nu toti cei din jurul tau au stiut sa te aprecieze asa cum meriti; e pierderea lor, ei vor regreta! Ada, dupa cat am reusit sa deduc intrand in contact cu o parte din ideile tale, esti o tanara care promite foarte mult, ai grija sa nu te ratacesti printre acesti atat de multi mediocri si meschini……… Mi-ar placea sa devii o scriitoare de succes si sa urmezi exact cariera pe care ti-o doresti! :)

  6. Uuuu ce frumos e aici :)! Nu am mai trecut de ceva vreme, am stat cu timpul varzaaa! Frumos nume, frumoasa tema, multa inspiratie trebuie acum si… vad ca e nelipsita :D!

  7. “niciodată nu voi înţelege viaţa asta cazonă” – asta e buna, mai ales ca am cunoscut numerosi militari care ziceau ca nu inteleg viata civila – toata natiunea trebuie sa fie o armata! Eh…puncte si puncte de vedere…

    Valeleu!, ce final….nu ma asteptam. Cam trist si chiar imi pare rau. Dar socul e redat foarte bine. Bravo, maestre! Si totusi…nu poti sa faci ceva ca Ligia sa reapara?

    1. Pai eu ce bombăneam -singură se pare – pe acolo? :D Ceva gen Camil Petrescu, cu amintiri. Dacă te referi la o apariție reală – adică în realitatea poveștii – hm..cam greu. Dar nu imposibil ;)

      1. Dragos si Ada, “only God can bring her back” :-) Cu siguranta ca Ligia va reapare, dar asta se va intampla doa in visele lui Marius! Ada, Camil Petrescu este scriitorul tau preferat? Imi amintesc ca am scris despre Gheorghidiu la bac si bine am facut, caci am luat o nota frumoasa foc! :D Recunosc ca am zambit atunci cand am cittii comentaiile voastre, probabil ca va asteptati ca povestea sa aiba un final fericit, cei doi protagonisti sa se casatoreasca si sa traiasaca fericiti pana la adanci batraneti. Deh, uite ca eu nu vrusei sa fiu previzibil, na! :evil: Totusi, va fi si o nunta, o nunta in Cer! :wink:

  8. Nu pot spune că am un scriitor preferat, dar e printre românii care îmi place, ca mod de scriere :D În plus, îl studiez acum la clasă și probabil de aceea tot zic de el. Probabil mă așteptam să nu fie cu happy-end… e previzibil, obișnuit, uneori plictisitor.

  9. Muicaaaa, clasa a zecea, adica sezonul 2003-2004 ( pour moi )! :lol: Imi amintesc ca am inscris cateva note de 10 la romana, inclusiv pentru “Ultima nopate de dragoste, intaia noapte de razboi”. Dap, clasele a 10 – a si a 12 – au fost, pentru mine, cele mai frumose, caci am studiat multa proza atunci! :P Daca te asteptai sa nu fie cu happy – end, de ce te-a mai surprins asa tare? :?: 8O

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: