Fobiile Copilariei

Aspiratorul sau bestia urlătoare. Acest electrocasnic mi-a marcat primii ani din viaţă. Nu doresc nimănui să experimenteze trăirile mele din acea perioadă. Când mama sau bunica trezeau bestia, eu paralizam. De frică. Tremuram şi nu ştiam unde să fug pentru a mă ascunde. Părăseam sufrageria, venea după mine în hol, invadam dormitorul, urgia după mine. Salvarea venea întotdeauna din baie, mai precis, din cadă, acolo ştiam că sunt în siguranţă. Într-o bună zi, cred că se întâmpla pe când aveam 7 ani, o idee divină m-a salvat. Ştiam unde doarme hidoşenia, aşa că m-am decis să acţionez, ştiind că este inofensivă când se odihneşte. Trusa de scule a tatei mi-a fost de mare ajutor. Am înşfăcat un ciocan şi m-am îndreptat tiptil spre animal. Ochii îmi dansau de fericire şi buzele formau un rânjet angelic. Actul criminal a fost de scurtă durată, dar intens. Am lovit rapid şi puternic, până când am simţit că am ucis bestia. I-am scos măruntaiele şi le-am ridicat triumfător deasupra capului. M-am dus să mă laud; în loc de felicitări, am fost pedepsit aspru. Nici până azi nu am înţeles de ce.

“Dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigani”. Cred că a fost un fel de formulă magică, cum mi se spunea asta, mă linişteam. Nici nu ştiam cine erau ţiganii, dar simpla lor menţionare mi-a inoculat ideea de baubau. Deh, uite cum devenim rasişti din fragedă pruncie!

“Ieşi repede afară, ai nişte lipitori pe spate”! Strigătul alarmant al fratelui meu mă făcea să ies din apă mai rapid decât lansează americanii o rachetă Tomahawk asupra Libiei. În mod firesc, alergam în cerc şi îi imploram pe cei din jur să mă scape de consumatoarele de sânge.

“Ai un vierme în farfurie”! Aşa proceda frăţiorul meu când îi plăcea prea mult o mâncare. Şi acum funcţionează metoda, mna, cred că sunt partenerul ideal în pustiu, oricine va fi cu mine, va avea porţie dublă!

Pe voi ce vă terifia în copilărie?


sursa foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

103 comentarii la “Fobiile Copilariei”

  1. He, he, cred ca mai multe fobii am dezvoltat in tinerete decat in copilarie… :biggrin: :ermm: :unsure: Din cate imi amintesc(destul de vag) cel mai terifiant imi parea intunericul. :ninja: :sick: Da, recunosc, imi era cam frica…sa dorm singurica. :silly:
    Nici cu gandacii, soarecii sau paianjenii nu eram eu prietena…imi e si acum scarba de ei. Iac. :sick:

  2. Da, trebuie sa recunosc faptul ca si mie mi s-a spus chestia asta cu tiganii, de nici acum nu ma dezbar de ea (ce-i drept, nici tiganii nu fac cine stie ce eforturi sa demonstreze ca imaginea noastra despre ei e gresita). Alta prostie care mi s-a tot spus (de nici nu stiu cum am scapat fara sechele din punctul asta de vedere) a fost: “inchide usa / fereastra ca e curent, trage si ai sa racesti”. Altele: complexul de superioritate fata de tarani (cu toate anexele: satul, agricultura etc etc etc), muncitori (maistri in special), negri, arabi si evrei. Atunci când mai luam si note proaste, una din amenintarile frecvente era: “o sa ajungi in agricultura, ba!”. Sau, când discutam despre ce am sa fac in viata, unul din sfaturi era: “invata bine, ca altfel ai sa fii repartizat ca profesor in cine stie ce catun, asa cum era sa patesc eu”. Ma rog, mi-a trebuit foarte multa vreme sa inteleg ca si negrii sunt oameni sau ca am foarte multe de invatat de la simplii tarani sau muncitori. Acum am inteles lectia asta atât de bine incât imi doresc sa scap cât mai repede de Bucuresti si sa ma mut intr-un sat.

        1. Era bine daca ramaneau doar trei…din pacate au fost mult mai multe si mi-e teama sa nu se instaureze regula asta la toate zilele saptamanii…
          Dar tot e bine, sunt epuizata si mi-am pierdut speranta, sunt ca un zombi, e o stare care-mi convine.

  3. :)))) Ce amuzant ai scris :))) Eu nu tin minte sa imi fi fost frica de aspirator. Aveam altceva :)) Cindva, cind aveam vreo 2 anisori m-am fript cu un ciocan din ala elecric de lipit, si de atunci daca eram pe cale sa fac ceva sau nu eram cuminte, parintii imi aratau ciocanul si eu o stergeam la fuga :D :))

  4. De aspirator nu mi-a fost frica, in schimb ii este acum catelului meu. E terorizat de el. :)
    Cand eram foarte mica mi-era frica sa fiu lasata singura acasa. Dar apoi m-am obisnuit. Cred ca cea mai mare teama a mea din copilarie + adolescenta erau pregatirile la mate. :)) Le uram, mai ales ca faceam si cate 5h deodata, pentru ca profesoara era o prietena de familie si ma ajuta din placere. Placerea ei, nu a mea. :))

      1. Foarte bine s-au gandit. Eu am fost terorizata de atatea pregatiri cand eram mica. Nu zic ca nu m-au ajutat, ca altfel nu reuseam sa merg la olimpiade sau sa iau note foarte mari. La scoala profii erau destul de superficiali si doar cu pregatirea lor nu aveam sanse sa iau note mari la examene..

    1. OMG, 5 ore de mate(cosmarul vietii mele de eleva) odata? Eu nu suportam nici 5 minute… Cea mai odioasa materie ever. De fapt, toate de real mi-au displacut… :sad:

      1. Esti de-a mea…..dar uite ca avem de suferit fara mate, toate joburile bine platite necesita mate. IT, economie, inginerie, etc :(

      2. Da…groaznic mai era. Noroc ca faceam ora impreuna cu prietena mea cea mai buna (mergeam amandoua in acelasi timp) si mai apucam intre probleme sa mai discutam si intre noi.

  5. Eu nu am avut fobii, doar chestii care nu imi placeau: sa alerg dupa pui sau gaini, puii pentru ca erau prea mici si ma enervau ca fugeau prea repede si gainile pentru ca erau proaste rau si faceau galagie mare, nu suportam ciorbele de iarba (stevie, spanac, loboda) si nici pe cea de dovlecel, nu suportam gandacii aia carea veneau si nvadau casa de la bunici, vara cand erau calduri de peste 30 de grade noapte pt ca becul din strada era in dreptul casei….

    Mint, am avut si am o fobie…nu imi plac prostii si laudarosii….nu am ceva cu ei, dar sa nu vina la mine sa se laude sau sa se dea rotunzi…dupa cinci minute dau in alergie :cwy: :devil:

    1. Ups, cred ca aseara ai facut alergie la mine… cand m-am luadat cu o chestie. Dar cum vezi tu situatia asta, adica obtii ceva important pentru tine, realizezi ceva deosebit si ce faci? Tii totul pentru tine? Unde mai e bucuria? Mie imi place s-o impartasesc cu prietenii, nu s-o ascund. Prietenii ar trebui sa fie alaturi si la necaz, dar si la bucurie. Nu stiu, mi se pare ca aduce a invidie daca nu suporti ca cineva sa-ti spuna ce lucruri frumoase a realizat.

  6. si pe mine ma speria o chestie urlatoare…era fierestrăul circulat al tatălui meu,si mă mai temeam atunci când tăia porcul…ca să ne ferească de asistarea la această scenă sângeroasă mama ne învăţase că sufletul porcului o să intre în noi dacă îl vedem cum moare….

    1. Lol, tara faza cu sufletul porcului, ma asteptam sa fi zis ca incerca sa va impace spunandu-va ca spiritul ramatorului va merge in raiul porcilor, sau asa ceva…. :)

  7. mda … gindacii! Aia mari si negri! Coloanele de apa de la blocuri sunt raiul lor asa ca poti sa stai si-n cap la tine in apartament ca ei tot vin. Mi-aduc aminte de niste exemplare care in mintea mea inca mai au dimensiunea unor … vrabii!!

  8. Eu am crescut la tara la bunica, pana pe la 7 ani si ceva. Astfel am dezvoltat o relatie paguboasa cu animalele de prin curtea noastra si nu numai :lol: .
    Imi era foarte frica de un cocos (care a ajuns supa dupa ceva vreme) si eram absolut terifiata de cardurile de gaste de pe ulita :w00t: :w00t: :lol::lol::lol:

    Chestii de genul “te-am luat pe un ciur de malai de la tigani” ma amuzau :biggrin: stiam eu cumva ca nu este adevarat ,asa ca nu ma speriau.

    Mai tarziu,cand deja eram la scoala mi se spunea de asemenea sa invat ,ca altfel cine stie cum ajung. Acu uite…am invatat si cui foloseste?
    Oricum pe departe,cea mai mare fobie a mea a fost traiul intr-o familie in care certurile erau pana tarziu in anii adolescentei, la ordinea zilei. De-asta cred ca nici nu suport confruntarile si detest oamenii care cauta cearta.

  9. Au incercat si ai mei bunici cliseul cu ,,fii cuminte/pune-te si dormi/nu mai tzopai ca vine tiganul si te ia” dar nu a functionat. Caci bunicul imita ,,tiganul” la fereastra, insa din unghiul in care eram eu plasata i-am recunoscut profilul, am mers la fereastra si l-am vazut pe bunicu’ meu drag :lol:
    Cum imi petreceam mult timp la bunici, una dintre fricile copilariei era curcanul unor vecini, care mereu era liber pe ulita. :dizzy: Vreun an cam asa mi-a fost si foarte teama de intuneric, din cauza unui eveniment mai neplacut.
    M-am eliberat insa si de teama de curcan si de frica de intuneric. Acum ador noaptea si lumina semiobscura :happy:
    OOOh, si ca tot ziceai de lipitori, bunicii mei, pentru a ma tine departe de apele ,,periculoase” ale lacului din sat, imi spuneau ca este un crocodil acolo!!! Iar unchiul meu, care facea inot de performanta in lac, mai inflorea povestea si imi spunea cum aproape l-a prins crocodilu’ si blaah blah. Iar eu credeam :w00t:

    1. Doamne, cat mai pot sa minta adultii!!! Eu nu stiu cum mai au tupeul sa isi educe copiii in spiritul adevarului, cand ei mint de sting! :w00t: :biggrin: :lol: :tongue:

      1. Exact. Mi-am propus sa nu fac asta cu al meu prunc (poate doar Mos Craciun va fi exceptia), mai ales in ceea ce priveste monstrii imaginari, caci mi se pare gresit. Nu doar ca il minti, dar ii provoci frici si antipatii nedorite (vezi repulsia exagerata a unora vizavi de tigani). Copiii oricum au monstruletii lor si isi imagineaza tot felu’, cum faceai si tu cu aspiratorul, nu are sens sa alimenteze si adultii temerile respective…

  10. In copilarie eram ingrozita de exact aceleasi lucruri de care mi-e teama si acum: sa dorm singura si de intuneric. Filmul “Dracula” si sora mea mai mare au avut aceste efecte asupra mea. :)) Am fost atat de puternic marcata incat mama m-a tot dus pe la diverse babe vrajitoare la tara ca sa ma descante. Dupa cum spuneam, si acum mi-e frica de intuneric, deci nici “vrajile” alea n-au avut niciun efect. :)
    A! Si imi mai era frica de vampiri. Macar de frica asta am scapat intr-o oarecare masura. Nu pot sa ma uit singura la filme de groaza. :))

      1. :)) Tot aud vorbindu-se despre o viitoare intalneala cu bloggerii cu care am mai iesit. Trebuie sa vii si tu si sa-i aduci si pe baieti cu tine!! Am asa o vaga impresie ca nu ne-ar mai tacea gura. :))

  11. Oh, cea cu țiganii mereu mi-o spunea și eram așa amărâtă… Doamne cât plângeam…
    Îmi era frică de furtuni și nici acum nu sunt foarte încântată de ele, dar încerc să devin fascinată în loc de speriată. Câinii comunitari ar fi o altă temere de-a mea, intensificată în ultimii doi ani. Cam atât… :) Sorumea dormea când pornea mama aspiratorul.. iar eu cand lucra tata cu polizorul, atunci când stăream vara pe la țară. :biggrin:

    1. Da, Ada, trebuie sa-ti marturisesc, ca in urma unor emisiuni tv, am prins o spaima teribila de cainii comunitari. :dizzy: :sad: :ermm: E Bucurestiul plin de ei… La tine in Curtea de Arges care e situatia?

          1. Eu am o idee in privinta acestor patrupede; cu riscul de a-mi atrage oprobiul si injuriile multura, cum ca sunt inuman si toate cele, eu as incerca sa fac o afacere cu ei, in sensul ca i-as vinde coreenilor, am inteles ca ei sunt mari amatori de carne de caine! Pana la urma, daca sacrificam porci si pui pe banda rulanta, de ce nu am face asta si cu cainii, daca e vorba de mancare?

    2. Asta cu tiganii vad ca e cam des folosita! Cu mancarea cum stai, te scarbesti repede daca cineva face o remarca nasoala ? :cwy:

  12. Frumoasa povestioara cu bestia :)) ..Eu cand eram mic ma temeam putin de intuneric..mai exact sa fie intuneric si sa aud vreun zgomot, ma temeam de un caine de-a vecinilor dar si de…oamenii batrani :))..Adica mi s-e parea terifiant cand unul se apropia de mine sau ma atingea :))

  13. Tre’ sa nu trec cu vederea afirmatia ca esti partener ideal in pustiu pentru ca, daca ti-ar fi foame, sigur ai manca acei viermi si, poate, chiar si partenerii de calatorie. :))
    Mie nu mi-a fost frica de nimic. Dar eu eram fata si este lesne de inteles. Baieteii sunt tare plangaciosi cand sunt mititei. Mai plang si cand se maresc, dar cred ca au motive mult mai serioase. Nu-s, insa, sigura. :))
    Cateodata mi-era teama sa ma spal pe fata. Imi placea sa nu mai fiu alba si vroiam sa vad cat de tare ma pot “bronza”. Mama, insa, ma dibuia foarte repede. Mi-era frica de apa, fara a-mi fi frica de inot. :)

  14. Dacă nu eşti cuminte, te dau la ţigani + vezi ca vine baubau daca nu papi ma speriau cand eram mica…si din cauza asta cred ca am ramas si cu frica de intuneric si de faptul ca am senzatia ca ma urmareste cineva seara cand e sa ies sau prin casa daca nu este lumina aprinsa…

  15. Eu de ai mei nu am fost ” terozitata ” nici cu vorbe nici cu fapte, in schimb baietilor prost crescuti din fata blocului le placea sa ne sperie pe noi fetele vara punandu-ne in tricouri gandaci din aia negri de bucatarie! Nu-mi era frica de gandaci ci-mi era greata de ei si de fiecare data vara, alegeam sa nu stau f.mult pe afara din cauza asta.

      1. Aualeu, dar preferam sa nu-mi dea nimic decat sa ma terorizeze cu ai lor gandaci negri de bucatarie !! Mai urma sa faca ce? Sa-i puna pe o tigaie si sa spuna ca i-a gatit pentru noi? :silly:

        1. Paaaai…… nu considerati voi ca este un gest deosebit din partea unui barbat sa va gateasca? Deh, gandaci sau alte delicatese, gestul conteaza. nu? :tongue: :biggrin:

          1. Mai, si asta cu gestul conteaza are o limita!Nu c-am fi noi pretentioase dar sa fim seriosi, nici noi nu va punem pe masa sosete si va spunem ca na gestul conteaza. :whistle:

            1. Eh, in ziua de azi, mai greu gasesti fete gospodine, offf, fetelor, piztipoancele nenorocite va aduc pe voi, cele serioase, in prag de extinctie! :( ce-i de facut ? :cwy:

  16. Apropo, pentru ca am uitat sa specific la sfarsit, am scris terozitata intre ghilimici pentru ca asa spuneam eu cand eram mica. :tongue: Nu puteam spune teroare sau terorizata! :blush:

  17. mi-a fost teama si imi este inca… de serpi… indiferent cat de mari sau mici, veninosi sau nu, sunt…
    cand aveam cred ,vreo 10 ani.. m-a muscat cainele… si… de atunci mi-a intrat teama de caini in suflet… in rest… am fost mai curajos decat praslea cel voinic…

  18. Faza cu aspiratorul =)). TARE !
    Dupa ce m-a muscat, la tara, cand eram mic am avut multa vreme o teama de ei.
    Pentru ca avem o alergie asemanatoare cu astmul mi-era frica sa plec de acasa, ca nu cumva sa provoc o criza. A trecut si asta la un moment dat.
    Foarte multa vreme mi-a fost frica de apa. Cand am mai crescut, am facut un curs de inot ca sa scap de frica.

  19. Fobiile copilariei… Cred ca au ramas in continuare aceleasi : radastile si serpii. Am copilarit la tara, la bunici, desi asta doar pe timp de vara- de acolo am majoritatea amintirilor. A, si imi mai este frica de ceva – de lipsa aerului .sunt putin claustofobica.

  20. No păi pe mine mă luau tăte cele negre când vedeam pana (pene tăiate de la rațe să nu zboare) cu care curăța bunica cuptorul .Pe atunci se folosea drept măturică să cureți cenușa. Măi? Mă temeam de numa! Aiaiaaiaiii. Când intram în bucătărie eram atent cu ochii la pana aia și o ocoloeam dragă. :mrgreen:

    1. Stiu si eu penele alea, si in Oltenia se folosesc pt exact acelasi scop! Cand eram mic, am fost cu gastile la pascut pe miriste si….am palit un gascan cu o nuia, fix dupa cap, saracul a deschis ciocul larg si aripile si a cazut traznit!! L-am resuscitat vreo 2 minute pana si-a revenit, altfel o luam pe cocoasa rau! :cwy:

  21. Multi parinti gresesc, speriindu-si copiii cu tot felul de expresii, sau personaje care le-ar putea face rau, daca ei nu asculta. Cred ca este un lucru rau, pentru ca fara sa se gandeasca, seamana primele seminte ale unor viitoare stari anxioase, ce vor creste, uneori ca si buruienile, ducand poate la depresii.
    Cel mai bine este sa discuti sincer cu ei, fara sa le dispretuiesti inteligenta, spunandu-le ce este bine si ce nu si care sunt consecintele neascultarii. :)

  22. Pingback: polimedia.us/fain/
  23. Lasand la o parte unele fobii generale ( pe care sincera sa fiu le cam am si acum ) in genul intunericului sau al serpilor, cand eram micuta, mami ma teroriza cu “Clontzoiul” :) ce era aceasta creatura? Simplu! o creanga stufoasa de busuioc legata cu ata de catre mama de usa frigiderului, pentru ca obisnuiam sa imi bag nasul prin alimente :blush: . Da, stiu, mama a fost extrem de originala! :silly:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: