Iubesc diminetile de vara. Cele calme, racoroase si plumburii, precum cea de azi. Linistea lor imi patrunde in fiecare ungher al sufletului, risipind temeri bine ascunse. Adierile blande ale unui vanticel parca stingher imi aduc senzatii noi, prevestind schimbarea, iar ritmul sacadat al stropilor de ploaie pe pervaz imi intrerupe sirul gandurilor. Ma opresc si respir adanc, ma imbat cu aerul inmiresmat si proaspat, curatat de praful, caldura si stereotipia orasului in plina vara.
Iubesc ritualul diminetilor mele perfecte cand citesc cu nesat si incantare ce mai e nou pe blogurile preferate, iar cescuta mea albastra, de cobalt, imi tine companie, delectandu-ma cu savoarea unica a lichidului magic din ea. Cum sa nu ador cea mai buna cafea din lume?
Iubesc atat apusul cat si rasaritul, momentele in care cerul parca ia foc si incendiaza simturile, verdele crud al primaverii, cand totul renaste la viata si creaza impresia eternitatii, neclintirea timpului cand strabati agale stradutele pietruite si romantice ale oraselor medievale, nepasarea campurilor cu maci rubinii, care amintesc de copilarie, exuberanta valurilor ce se sparg neincetat de tarm, nobletea sufletului neatins de vanitate si rautate, curajul si perseverenta celul care lupta pentru cele mai ardente idealuri, dar poate cel mai mult iubesc ideea de iubire.
Urasc…eu nu pot sa urasc pentru ca iubesc. Iubesc pur si simplu, dezinteresat, curat. Fara patima, mandrie, egoism sau disperare. Iubesc viata si ce-i mai frumos in ea, adevarul, lumina, siguranta si armonia, azi simt lumea prin intermediul iubirii, cu instinctul iubirii. E iubirea care curata orice urma de suferinta, care alina, care vindeca ranile. E iubirea care aduce certitudinea fericirii.
Ce frumos! Si eu iubesc diminetile astea racoroase, ma saturasem de canicula.
Si, ca si tine, m-am trezit si am inceput sa citesc blogurile mele preferate. :) Din fericire vad ca majoritatea au scris azi, deci am avut cu ce sa ma delectez. :P
Ar fi perfect sa fie toate ca cea de azi, tare fericita am fost pe la 7 cand m-am trezit si am simtit racoarea binefacatoare a unei dimineti ploioase de vara. :wub: Mai ales ca ieri m-am prajit de tot la solar si prin soarele Bucurestiului. Intentionam sa scriu ceva, dar caldura mi-a furat toata energia si inspiratia. :dizzy: :ermm:
Da, o mare delectare sa citesti blogurile la cafea. Eu aproape am renuntat de tot la presa sau tv in favoarea temelor propuse de prietenii pe care-i vizitez zilnic. :biggrin:
nici eu n-am simtit pana acum ura… cum ii ziceam si Zinei si in alte dati pe unde am mai apucat. sper sa nu o cunosc niciodata.
Iti doresc si eu acelasi lucru, caci ura e mania unui om slab. Iar tu, Pato, asa cum ti-am mai spus si cu alta ocazie, pari a avea un caracter puternic.
sa speram
:angel:
Stiu, ispitele sunt mari… :ninja:
Mi-ar placea sa cunosc mai multi oameni care simt si gandesc in felul asta, draga mea
. Ai puritatea unui copil, daca imi dai voie… avem cu totii de invatat de la tine :heart:
Hugs
Este doar efectul iubirii asupra unui suflet zbuciumat, care isi cauta linistea de atata amar de timp. Unii ar numi-o naivitate. :)) Dragostea ne preda tuturor cele mai frumoase si convingatoare lectii. Hugs back.
„ dar poate cel mai mult iubesc ideea de iubire”
:wub:
Ah, Ada, spune-mi ca esti de acord cu mine… :biggrin: :ermm:
Da, mă gândeam că, uneori, cred același lucru ca tine.
Hm, marturisirea asta ma pune pe ganduri, o fi bine, o fi rau? Eh, tind sa cred ca e de bine. :biggrin: :tongue: :silly:
A, e de bine. Mințile luminate gândesc la fel. uite încă o confirmare :biggrin:
You made my day. :w00t:
hihi :kissing:
Kisses back, dear. :heart:
Ce frumos articol! :wub:
Si eu iubesc diminetile de vara,astazi chiar m-am trezit neobisnuit de devreme – pe la ora 5.Si ma bucur enorm ca m-am trezit pentru ca am vazut asta :
http://imageshack.us/photo/my-images/171/pict0209.png/ :happy: (cer scuze de calitatea mica a pozei)
Ce rozaliu e cerul :happy:
Si ce zona frumoasa, se vad muntii (sau or fi dealuri)in departare. Vreau si eu acolo.
:cheerful:
Wou, nu pot sa cred, asta e o poza facuta de tine azi dimineata? :shocked: E o concidenta prea mare, am vazut si eu cerul identic, alaltaieri seara, parca, eram in drum spre covrigarie(am facut o pasiune pentru covrigi lately :biggrin: ), am vrut chiar sa scot telefonul sa imortalizez momentul, dar in ultima secunda am renuntat la idee, ma aflam in mijlocul unui intersectii super aglomerate…
Superb, merci pentru foto, parca e o revelatie, e facuta langa casa unde locuiesti tu? :unsure:
Multumesc :cheerful: :silly: ..Da, poza e facuta chiar in curte la mine :happy: ..Cand m-am trezit si m-am uitat pe fereastra si am vazut, am fugit spre aparatul foto :happy: ..
Aha, am intuit corect deci, ce siluete apar in zare, de munti sau de dealuri? :dizzy:
Dealuri :happy: ..:)
Da, maxim 400 de metri. :ninja:
Nice – tu si Mihaela, semanati oarecum , e imposibil sa nu observ asta :)
Sper sa nu va pierdeti niciodata candoarea
Mno, hai sa zic si eu :)
Iubesc diminetile ploioase in care nu vad nici o urma de soare si nici nu am idee daca a rasarit azi sau e rost de-o eclipsa
Iubesc cafeaua de dimineata , livrata cu spuma sau fara de dasteptul meu Saeco , cu exceptia zilelor in care il uit setat pe “doua puncte” si dupa o inghititura imi sare inima in sosoni si mi se pune un nod in gat
Iubesc vara pentru c-am auizt ca in unele locuri e soare
Motive de “Hate”? No wayyyy, pusc de fericire :)
Pai cred ca se datoreaza faptului ca suntem nascute in aceeasi zi: 12 ianuarie.
:happy:
Vreau si eu un expresor din ala ca al tau, am vazut acum pe net, arata fabulos. :wub: Si cred ca prepara o cafea delicioasa. Iubesc gadgeturile de genu’. :wub:
Daca tanjesti dupa soare, spune-mi, facem rapid schimbul, tu vii in Bucuresti, eu ma mut la tine. :devil: Intr-o saptamana te saturi de el si vrei inapoi. :biggrin: :ermm: :alien:
As veni dar nu chiar in Bucuresti
La mare, nu se poate? :wub:
Ba da, in Romania orice e posibil! :biggrin:
:cwy:
Mi-a facut tare mare placere sa citesc randurile tale azi, Nice… E frumos sa iubesti, e frumos sa poti iubi asa. Si cred ca ai dreptate: tu iubesti foarte mult ideea de iubire, ceea ce e minunat
Imi plac si mie diminetile de vara, desi inca nu am reusit sa le savurez cu adevarat, dar simt ca urmeaza… :happy: Mi-ai amintit de frumosii maci – care intr-adevar ma trimit cu gandul la copilarie, la zilele calduroase de vara cand mergeam cu bunicii la camp, iar eu culegeam flori de mac si ma jucam cu ele… :wub:
,,Hate” nu isi avea locul in titlu, in cele din urma :happy:
Da, ca bine zici, o iubesc mai mult ca orice altceva in lumea asta. :dizzy: :cheerful: Uneori ma sperie sentimentul…
:biggrin:
Vroiam sa subliniez ideea de impacare cu mine insami, de final si totodata de inceput de drum. Demult nu am mai fost asa senina, de linistita. De fapt, nu cred ca am fost vreodata…mai mereu chinuita, apasata de ganduri, trista, nemultumita. Cred ca m-am pripit, abia mai tarziu am realizat ca trebuia sa-l numesc “Serenity”.
Normal ca ai tot timpul din lume sa le savurezi, tu pana acum te-ai delectat cu calduroasele dimineti italiene. :biggrin:
Sa ne ramai asa, atunci, senina si linistita :happy: Linistea sufleteasca e importanta, iar daca ai reusit sa ajungi la ea, sa n-o lasi alungata de griji si nemultumiri.
Hehe, diminetile italiene nu le-am savurat asa cum as fi vrut, am fost mereu in priza cat am stat acolo, insa mi-au prins bine, se pare, caci ma simt si eu mai linistita
Promit sa n-o las sa plece. :biggrin:
Pai nu era si pacat sa nu fructifici fiecare moment, sa nu incerci sa vezi cat mai multe din superbul oras? Desi, din cate am inteles, in 10 zile il dai gata. :tongue:
dc poti sa iubesti nu merita sa urasti :)
o vara frumoasa cu dimineti placute si racoroase….hmmmm ce-mi plac si mie
Asa-i, Lilly, alegerea sta in mainile noastre. Plus ca ura e atat de epuizanta si fara rost… Bine, se spune ca ura patimasa ar da sens si scop unei vieti goale. :wassat: Cat despre diminetile racoroase de vara…oare e cineva care nu le iubeste? :dizzy: :ermm: :biggrin:
Daaaa și io :wub: diminețile răcoroase de vară cu condiția să fiu acasă! Noah așe, și numa așe! Apăi și de n-am cafă tăt îi bine!
De ce cu conditia sa fii acasa? Si daca esti in concediu nu-ti mai plac? :ermm:
cel mai dragu-mi e acasă. La muncă urăsc! :biggrin:
Ce urasti la munca, diminetile racoroase? :shocked:
eh … nu urim pe nimeni … dar uneori parca ne uitam mai lung dupa careva si ne gindim ca n-ar fi rau sa se impiedice un pic :ermm:
Hai ca esti amuzant…si ai ceva dreptate in ce spui. :wink: Atat cat sa vada unde au gresit… :dizzy:
Frumos articol, cred ca toti iubim diminetiile de vara in care stam si lenevim, citim o stire, un blog, asa cum fac eu acum si ma bucur sa descopar lucruri noi si oameni extraordinari de nostalgici cum esti si tu.:) Frumos blog!
Merci mult, Dany.
Si blogul tau e super. 
:) Din pacate, majoritatea oamenilor invata sa simta astfel destul de tarziu. Dar, e mai bine si mai tarziu decat niciodata :)
Nu sunt lamurita pe deplin daca se invata sau se obtine. Probabil ca te poti si autoeduca in acest sens, dar, in acest caz, ai ceva de asteptat…
Cred ca e doar un concurs de imprejurari… nu te poti auto-disciplina oricat ai incerca. Toate chestiile astea trebuesc simtite. De regula, nimeni nu stie cum sa faca sa simta. Treburile astea vin haotic.
Daca vin…
Chiar nu urăști nimic? :))
Nu-mi plac anumite comportamente, atitudini, trasaturi de caracter, porniri, dar asta nu inseamna ca trebuie sa urasc omul in ansamblu.
Mi se pare un sentiment mult prea puternic si nociv, mi-as face rau in primul rand mie daca l-as purta in suflet.
Exista ceva ce tu urasti? :ermm:
Păi clar…trebuie să faci diferența între om și greșelile lui :) Și eu urăsc tot unele comportamente. Le am detaliate pe blogul personal la ”despre mine”. Se vede că nu ai citit :))
Te inseli, am citit recent pagina respectiva. Erau cam multe detalii… :biggrin:
Cine nu adora diminetile linistite cu gust de cafea? :heart: sunt unele dintre micile placeri ale vietii care, cred eu, ne relaxeaza mai mult decat unele vacante in cine stie ce locuri.
Pai…cred ca mai sunt persoane, uite, de exemplu celor care se trezesc tarziu si detesta cafeaua. :biggrin:
Tu nu urasti? Nimic? Nu vrbesc de o ura in adevaratul sens, dar o umbra de ura, undeva….eu sunt de parere ca nu poti cunoaste o parte fara sa o cunosti si pe cealalta (adica opusul). Daca nu ar fi minciuna, nu am stii ce este adevarul; daca nu ar fi intunericul, nu am stii ce este lumina, daca nu am stii ce este ura, nu am stii nici ce este iubirea.
Deci tu cum stii ca iubesti? Aaaa…pentru ca nu urasti? atunci stii ce este ura. si ca sa stii ce este inseamna sa o simti, macar o data.
Ca dispretuiesti ura, este cu totul alta treaba, si eu o dispreuiesc, desi catodata imi mai da tarcoale.
In rest pretuiesc si eu toate lucrurile simple si frumoase, care sunt gratuite :)
IUBESC VIATA(asta am hotarat de la inceput ca va fi numele blogului), iubesc soarele, natura, cartile si tigarile. Imi iubesc enorm copilul, iubesc oamenii sinceri si dezinteresati. Nu stiu sa urasc, am spus-o de curand pe blog. ;)