Days of my life (II) Summer days

A trecut si cea de-a doua saptamana din luna august. O saptamana cu gustul amaraciunii pe buze (si nu, nu e de la cafeaua black pe care obisnuiesc s-o savurez in momente mai delicate), cu ochii inecati in lacrimi surde, cu sufletul strivit sub povara uriasa a tristetii infinite. Afara, arsita parca s-a mai domolit, toamna este atat de aproape, parca simt vantul ei aspru cum imi alunga visul de vacanta vesnica si ma trezeste la realitate.

Dar depinde numai de mine sa ma ridic de jos, sa ignor supararea si sa lupt cu problemele. Nu voi lasa deznadejdea, neintelegerile si grijile sa-mi strice sfarsitul verii, trebuie sa gasesc o metoda sa inving norii negri de furtuna, sa depasesc criza. O sa ies eu cumva din impas si de data asta.

Nu, nu poate fi senin tot timpul. Uneori se mai porneste si cate o furtuna naprasnica, cu tunete si fulgere ce tulbura definitiv linistea noptilor de vara. Sunt zile cand nimic nu iti iese, cand tot ce cladesti cu migala dimineata se prabuseste ca un castel de nisip, sub furia unul serafic val, seara. Ceva de genul…simtiti iminenta pericolului?

Mi s-a reprosat de-a lungul timpului ca nu reusesc sa ma relaxez. Am replicat ca sunt domenii ale vietii in care ma implic total, in care investesc enorm, timp, energie, suflet, ca asa sunt eu construita, ca nu stiu sa fiu altfel. Dar o sa invat. Promit sa invat sa fiu nu neaparat indiferenta, dar mai relaxata, sa nu ma mai consum atat de tare pentru lucruri aparent fara insemnatate. Te-ai certat cu iubitul? Nu-i nimic, te impaci a doua zi, te-ai despartit de iubit? Care-i drama, totul raul spre bine, o sa ai mai mult timp de tine si de pasiunile tale, si oricum e clar ca nu era el ursitul. Nu-ti mai ajung banii? Noi sa fim sanatosi, reducem din cheltuieli, mancam mai putin, nu mai bem, nu mai fumam, shoppingul devine window shopping, si nu mai plecam nici in vacanta in Bora-Bora, ca oricum pericolele pandesc la tot pasul, si oricum, nu-i asa, unde-i mai bine ca acasa? Ti-am pierdut jobul? Cel mai simplu, iti deschizi blog ca am auzit ca se castiga bani frumosi din blogging. In viata, atat timp cat suntem sanatosi, totul are o rezolvare. De ce sa ne stresam inutil ca mai apoi sa ne si imbolnavim? :sick:

Care este atitudinea voastra in fata problemelor si a necazurilor?

a) Le privesc cu zambetul pe buze, cu detasare si imi spun nu-i nimic, trec ele.

b) Le privesc cu maturitate, caut cauzele si solutii concrete de rezolvare.

c) Ma consum pana la epuizare si incerc sa vad luminita de la capatul tunelului.

d) Intru in panica si disper, nu stiu sa manageriez situatii de criza.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

126 de comentarii la “Days of my life (II) Summer days”

  1. Salutare, Nice! Eh, nimeni nu stie cum sa reactioneze in fata crizelor de orice fel. Acum le sfidezi, peste o ora te simti pierdut, peste altele te lupti din nou si la sfarsitul zilei doar tu stii ce e in sufletul tau si ce trebuie sa iti spui ca sa dormi linistit.
    Totul este sa nu renunti. Eu asa ma comport: nu renunt.

    Asa ca, mult curaj!

    1. Sal, Marin si La Multi Ani! O viata fara griji si necazuri iti doresc, senina ca o zi insorita de vara…asta ca sa fim si ontopic. :biggrin:
      E un articolas light, de inceput de saptamana, nu e vorba de nicio criza aici, am dorit sa strecor si putina ironie si am exagerat unele tuse, se pare ca nu mi-a reusit de tu l-ai perceput asa negru si incrancenat. :dizzy: :ermm: Evident ca nu vorbesc de situatiile extrem de dificile cu care ne confruntam uneori in viata(gen dezastre). Nu se pune problema de renuntare, ca pana la urma toti luptam pana la capat asa cum ne pricepem. Sunt unele momente mai putin grave care insa ne deranjeaza, pentru ca ne strica linistea si armonia…unei zile de vara. Ar putea fi orice, de la o banala cearta cu prietena ta, de exemplu, pana la faptul ca ai auzit la televizor ca iar s-a scumpit benzina. Cum reactionezi tu in fata unor situatii de genul? Ai niste variante la dispozitie putin mai sus. :biggrin:

        1. Varianta aia am trecut-o special cu gandul la tine. :biggrin: Oare toti barbatii raman nepasatori in fata problemelor, ei nu se consuma, nu sa framanta, stau relaxati in fotoliu cu berea intr-o mana si cu telecomdanda in cealalta si asteapta ca furtuna sa treaca de la sine? :dizzy: :tongue: :silly: Asta sa fie atitudinea corecta in viata?

          1. Nu, nu cred ca este o varianta care sa se aplice barbatilor in general. Dar in acelasi timp, draga Nice, sunt intamplari pe care nu le poti schimba. Asa ca nu iti ramane decat sa astepti sa treaca si sa fii pregatit pentru orice. Come what may :smile:

            1. Le putem schimba, dar nu vrem. :devil: Pregatita pentru orice nu o sa fiu niciodata, efectiv nu am cum sa stau toata viata in stare de alerta si sa ma gandesc ca in orice moment poate veni dezastrul. Nu ca nu asa se intampla, dar…

              1. Neahhh, cine a zis sa stai in stare de alerta? Te bucuri de orice iti e dat sa vina :) Nu trebuie sa te gandesti la nimic..cu atat mai putin la dezastru. Doar sa fii gata sa il infrunti

                1. Pai asa si fac, ma bucur de orice imi este dat, tocmai de asta sunt mereu prinsa pe picior gresit. Necazurile ma lovesc direct in moalele capului, incapabila de a mai reactiona. Pana sa ma dezmeticesc eu, sunt rapusa. :tongue: :alien: :lol:

                1. Wou, ce haios arata acum comentariul tau cu toate aceste emoticoane. :lol: Normal, esti obisnuit cu actiunile de voluntariat. :cool: Iti multumesc pentru gandul bun. :happy:

              2. Am promis doar ca folosesc emoticoarnele de pe aici :biggrin: Cu mare drag, dar sa stii ca daca vrei sa ma platesti pentru a fi garda ta de corp, eu nu ma opun :devil: deci, cum facem? :blink:

              1. Buna dimineata, Nice! Ei, nu a prea fost nemaipomenita ziua, dar am primit cateva urari din partea unor persoane la care nu ma asteptam. Un prieten pe care nu l-am mai vazut de un an si ceva, de cand am plecat din Craiova, m-a sunat tocmai de la Paris ca sa imi ureze la multi ani.

                In alta dezordine de idei, cu ce ma tratezi acum…sunt putin mahmaur dupa sangria de aseara…am facut exces de zel :tongue: :cool:

  2. … ce-i cu tine, copil frumos… :ermm: ?
    … lucrurile pe care le scrii imi aduc aminte de mine, pe la 20-20 si ceva de ani, cand inca ma tineam de sala, si dadeam atentie oricarui detaliu. Eram mereu intr-o stare de incordare. Pe vremea aia incercam sa ating ceea ce unii numesc “om cu hara” (cel putin asa parca era expresia) – sa fiu atent la absolut toate lucrurile din jurul meu. La cativa ani dupa… am realizat ca nu asta era calea, imi lipsea ceva. Relaxarea. Lucrul respectiv se face cand esti relaxat. E precum caderea unei picaturi de apa intr-un lac. Daca bate vantul si sunt valuri, picatura aia trece neobservata. Dar daca suprafata apei e linistita? :biggrin: Atunci vezi/simti efectul… unui singur strop.

    Conteaza foarte mult sa pui suflet in ce faci, energie, suflet, dar sa nu lasi propriul foc sa te arda. Ai nevoie si de relaxare. Si aici cumva intervine si ideea de rabdare, credinta. Sa crezi in ceva, si sa ai rabdare sa faci, pas cu pas.

    … mmm… ca sa-ti raspund la intrebare… un pic din toate. Nu pot sa privesc lucrurile intotdeauna cu zambetul pe buze, dar pot sa spun ca sunt si zile in care am o atitudine pozitiva. Sun lumea, daca nu cunosc problema, si incerc sa aflu pareri despre… sa aleg solutia cea mai buna, etc.
    Am capul pe umeri, insa depinde in ce stare de spirit ma prind problemele, si cat conteaza pentru mine… in functie de asta am tendinta sa rezolv sau sa dau totul la dracu’ – sa marai/urlu/trantesc/sparg ceva (eventual uneori imi vine sa iau pe cineva la bataie). Din fericire, nu bat oameni nevinovati.
    Dupa care ma adun putin si incerc sa gasesc solutii. Am trait destule in viata asta, lucru care m-a calit, dar in acelasi timp mi s-a cam acrit de probleme, asa ca… tendinta generala e sa dau totul la dracu’ :pouty: .
    Hugs, dear :smile:

    1. Ce sa fie, Cristian(sper ca am retinut corect) toate-s vechi si noua toate. Cum ma stii…cu problemele si framantarile de ieri, de azi, dintotdeauna. Pai si cati ani ti-au trebuit sa atingi starea asta de gratie? Ca mie abia acum mi-a venit mintea la cap. :silly: Si mai ales, cum ai reusit, care e calea? :dizzy: :ermm:
      Sa stii ca rabdare si credinta am! :biggrin: Si pe toate le fac pas cu pas. Dar parca lipseste ceva, nu e suficient. :unsure:
      Imi place ca ai o atitudine pozitiva si apelezi si la ajutorul celorlalti, dar, in final, tot pe noi insine trebuie sa ne bazam.
      :)) Si eu mai am tendinta ta generala. Nu mereu, dar s-a instalat la un moment dat, pe nepusa masa. Insa, inca imi mai pasa. :biggrin:
      Hugs back. :cheerful:

      1. Da, ai retinut bine :tongue:
        …a durat ceva timp… multi ani… cred ca m-am maturizat, de am reusit sa ma relaxez :lol: . Acum privesc lucrurile cu putin mai multa detasare. Un vechi prieten imi spunea acum multi ani despre o cugetare… ca dragostea e precum un sapun ud. Cu cat il strangi mai tare, cu atat ai sanse mai mari sa-l scapi din mana. Cred ca se aplica in mai multe aspecte ale vietii :smile: Iti vei da seama si ce lipseste. Cumva firele vietii se leaga, si ne aduc in fata intreruperile, o data la ceva vreme. Daca suntem suficient de subtili sa le vedem, stim ce si unde sa legam, ca firele sa continue. Cred ca asta e unul dintre lucrurile care ajuta la acea idee de implinire :) O seara frumoasa! :biggrin:
        Eu ma indrept spre niste drinkuri!!! U-haa :lol:
        Hail and kill!

        1. Oh, imi era putin teama sa nu fi facut o gafa. :ermm: Sunt specialista…sau eram. :biggrin: :lol:
          Da, o sa retin cugetarea prietenului tau, foarte inteligenta, e posibil sa aiba dreptate, acum nici reversul medaliei nu stiu daca e chiar indicat. Facem ce facem si tot la echilibru ajungem. :cool: :cheerful:
          Uneori imi lipseste subtilitatea de care vorbesti…sau ma pocneste o revelatie mult prea tarziu, cand faptul e deja consumat. :biggrin:
          Niste drink-uri? :lol: :ninja: Oare de ce nu ma mira? :happy: :angel: Have fun, o seara de neuitat! Ai mare grija la feministe… :wassat:

  3. Buna atitudine :happy: Toate trec pana la urma,nu trebuie sa ne consumam atat,ca suferim mai mult :ninja: ..
    Problemele sunt ca o furtuna,una de vara : apar pe neasteptate dar nu dureaza prea mult,iar unele..chiar iti prind bine uneori..
    La raspuns aleg “b” , mereu exista o cale de rezolvare,totul se rezolva pana la urma,uneori de la sine..dar de cele mai multe ori trebuie noi sa gasim raspunsul..

    1. Pai nu-i asa, ne consumam inutil, ne chinuim pentru ce? Pentru ce atata suferinta si lacrimi? Rezolva ele ceva? Categoric, nu. Fruntea sus si vedem ce-i de facut. Trebuie sa ne pastram cumpatul. :unsure: :dizzy:
      Cum adica ne prind bine, adica acumulam ceva experienta, sa stim ce ce avem de facut data viitoare?
      Sau ne tabacesc pielea, devenim imuni in fata problemelor, lucru cu care, personal, nu sunt de acord. :unsure:
      Iata o abordare matura a dificultatilor si testelor la care ne supune viata. Nici nu ma asteptam la altceva din partea ta, Paul. :biggrin:

        1. Paul, ce bine ar fi daca am invata din experienta, oricum, partea proasta e ca mereu se intampla ceva nou, ceva cu care nu te-ai mai confruntat niciodata. :ermm: E ca un cerc vicios, n-ai cum sa scapi.

            1. Hehe, asta da, partea proasta e ca putini il cer si extrem de putini il urmeaza, chiar daca e un sfat bun. Omul pana nu se loveste singur cu capul de pragul de sus nu se invata minte…si uneori nici atunci. :alien: :tongue: :whistle:

              1. normal,unele greseli le repetam la infinit ,pentru ca asa credem noi ca este bine :ermm:
                Dar totusi depinde de persoana..adica eu ascult mereu sfaturile si ma gandesc foarte bine la toate posibilitatile inainte de a actiona,dar sunt unii care se arunca cu capul inainte si nu asculta de nimeni.. :ermm:

                1. Nu pentru ca asa credem noi ca este mai bine, ci pentru ca suntem masochisti, ne place sa suferim. :lol:
                  Da, mai simt si eu uneori nevoia asta imperioasa de a face numai ce imi dicteaza sufletul. Chiar daca gresesc si regret, dar macar e greseala si decizia mea. Eh, cum ziceam, tu esti un tanar deosebit de intelept… :smile:

  4. Si eu ma consum foarte mult si la fel ca si tine, nu reusesc sa ma relaxez. La intrebarea ta, as zice pct c, dar depinde si de situatie. Sunt situatii cand sunt foarte sigura pe mine.
    Oricum ar fi, mereu incerc sa ma imbarbatesc, sa-mi zic ca o sa fie bine, sa incerc sa ma calmez eu pe mine. Pana la urma noi trebuie sa ne ajutam, nu putem sa asteptam de la altii sa ne ia din greutati.

    1. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu ca semeni cu mine, dar ma asteptam la asta. :biggrin: Eh, noi suntem si foarte ambitioase… Da, depinde de situatie, daca sunt acuzata pe nedrept (la job de exemplu), iau foc instant, sub nicio forma nu reusesc sa ma relaxez si sa zic, ei si ce-i cu asta? Lasa-i sa creada ce vor, eu ma stiu pe mine cum sunt, putin imi pasa de gura lumii. :dizzy:
      Nu putem sa asteptam la altii rezolvarea problemelor noastre, in primul rand pentru ca le au si ei pe ale lor, si in al doilea ca noi ne cunosteam cel mai bine felul de a fi, a simti, a reactiona. Noi stim exact ce tratament trebuie sa urmam pentru a ne calma.

  5. Depinde de situatie si de gravitatea problemei. Insa, in ultimul timp am inceput sa devin mai calm, viata e foarte scurta, nu merita sa o pierzi consumandu-te. Dupa 7 ani de C si D, pot sa spun a ca intr-o proportie destul de mare am trecut la varianta B. Cat despre problemele pe care le avem cu alte persoane, in multe dintre cazuri nu putem face mai nimic pentru a rezolva situatia, nu putem sa ii obligam pe ceilalti sa faca asa cum vreo noi sau sa vada lucrurile asa cum vrem noi daca ei le fac/vad altfel. Atata timp cand un lucru nu depinde de mine 100 %, in cazul in care nu iese nu ma (mai), consum, fiinda eu stiu ca am facut tot ce era necesar ca sa iasa bine, dara daca nu a iesit, nu a fost din cauza mea, deci : Relax! :) >:D<

    1. Aha, deci si tie ti-a venit mintea la cap. :cheerful: :biggrin: Mie mi se pare ca lately ai devenit prea calm… :lol: Da, de obicei problemele noastre cotidiene sunt provocate de ceilalti… Ei o tin pe-a lor, noi pe-a noastra si uite asa ies scantei. :wassat: De obligat nu poate fi vorba, fiecare e liber sa traiasca cum vrea. Si alaturi de cine vrea.
      Ma bucura revenirea ta pe blog. Hugs! :smile:

      1. Pai am realizat ca nu rezolv nimic adca ma consum, daca sunt calm, poate mai rezolv ceva. Si da, sunt prea calm in ultima vreme, dar imi prinde foarte bine! :biggrin:

        1. Asta am observat si eu, ca nu rezolv nimic, dar absolut nimic daca ma enervez si ma framant pana la epuizare. Doar imi fac mie rau. Noi cred ca am cazut in cealalta extrema. :lol:

      2. E drept ca nu am mai postat de ceva vreme pe blog, nu prea am stat asa mult pe acasa (prin oras evident, ca nu am bani de plecat in excursii/calatorii). M-am relaxat total in vacanta iesind pe afara, plimbandu-me, iesind la tenis de masa/fotbal cu prietenii, am fost si la doua turnee de tenis feminin care s-au tinut in Bucuresti, cu alte cuvinte: m-am relaxat, pentru ca incepe din nou nebunia (cred ca o mai lenevsc o saptmana si gata): admiterea la master, unde am de invatat mai mult ca la licenta si chiar trebuie sa invat ca lumea ca sa iau bursa din nou (ca dau la pariu ca iar o sa vina astia cu casti bagate prin toate orificiile sa copieze).

        Nu a fost o lipsa intentionata de pe blog, pur si simplu asa au stat lucrurile…Hugs! :)

        1. Deci vrei sa dai la master, mult succes iti doresc, si acolo se copiaza? :lol: :ninja: Normal ca nu a fost intentionata, ma bucur mult ca ai avut o vacanta plina de evenimente…sportive, te-ai distrat si te-ai relaxat. :smile:

          1. Multumesc pentru incurajari! :). Da, se copiaza peste tot cu casti (s-a copiat inclusiv la licenta) si e tare frustrant sa “te bati” cu astia, ca nu se multumesc sa treaca cu copiatul, mai iau si note de 9/10 pe nedrept. Dar sper sa reusesc si de data asta, mai ales ca am mare nevoie de banii de bursa (chiar daca sunt doar 350 lei/ luna)

            1. Pai si ce, nu exista metode de a-i detecta? Nu ma pricep la metodele actuale de copiere…am ramas in urma la capitolul asta. :ermm: Cate locuri sunt si cati candidati sunteti pe loc?

              1. 1) Exista metode, dar nu se pun in aplicare, evident.
                2) Sincer, nu stiu cate locuri sunt, am auzit mai multe variante, vad eu sigur in septembrie, dar daca invat cum trebuie, nu ar trebui sa ma intereseze cate locuri sunt.

  6. @ E normal,toata lumea simte uneori nevoia sa se “arunce” si sa vada ce se intampla..
    Cred ca de cele mai multe ori in cazul iubirii (si a problemelor legate de ea) :ermm:

    1. :lol: Pato o numea stare de inconstienta. Dar nu e neaparat un lucru rau. Pare ca totul iti e indiferent, ca totul te lasa rece, ca nimic nu te misca, nu te impresioneaza. Ca nimic nu mai conteaza.

            1. Pai nu era vorba de perceptia celorlalti, de felul cum ne vad ei, ci de cum reusim noi sa gestionam problemele, cum facem fata supararilor, e vorba de zbucimul sufletesc care uneori e atat de intens ca te epuizeaza total in numai cateva ore. Tu nu te consumi pentru nimic in viata?

              1. Pai ce rost are? Cine o sa mai stie de mine peste 100 de ani?

                N-am suficienta sanatate, energie si vointa pentru a fi un haiduc modern. Atunci da, m-as consuma pentru a impune dreptatea. De exemplu, l-as fi tras in tzeapa pe judecatorul ala care a stabilit ca nu trebuie inchis soferul care anul trecut, in Iasi, beat manga fiind, a omorât o adolescenta de 18 ani care traversa pe trecerea de pietoni, pe verde (pentru ea). Si as fi facut asta exact in fatza judecatoriei unde s-a dat sentinta aceasta batjocoritoare.

  7. E cel mai trist articol scris de tine pana acum! cel putin asa cred eu. Cred ca ai probleme mari de rezolvat si ganduri multe~ si cred deasemenea ca prietenii se intalnesc mereu undeva, eu ma recunosc in postarea asta, si eu sunt in aceelasi `impas` al vietii! Eu nu ma incadrez in nici una din raspunsuri, dar din doua pot face 1: prima data ma aprind ca un chibrit la contact cu benzina, iar apoi imi trece in timp …. si gasesc soltutii gandite cu maturitate. Dar prima parte e horror si ma consum foarte mult! (ma refer in probleme mari) altfel sunt destul de ignoranta! sunt putine probleme care ma misca, dar cele ce o fac sunt adevarate cutremure in viata mea!

    1. Da, Aliceee, ma regasesc total in felul cum ai descris tu prima reactie la suparare, si eu erup initial ca un vulcan dupa care explozia se domoleste cu timpul…insa nu mereu gasesc solutiile ideale. Oare exista? :unsure:
      In general evit sa ma lamentez pe blog, necazurile nu ma ocolesc insa nici pe mine, cum sunt convinsa, nici pe altii nu-i lasa in pace prea mult timp. Si astea vin de obicei cand ti-e lumea mai draga. Dar fac parte din viata noastra, trebuie sa discutam si despre ele, nu? Au mai fost articole triste, dar esti tu destul de noua pe blog…
      Iti doresc zile cat mai frumoase si linistite, ocolite de intemperii si hazarde de tot felul. :cool:

  8. E bine sa mai scrii si articole din astea, ca doar viata nu e numai roz, mai devine si violet cateodata, uneori neagra, eu de as avea un blog personal as scrie toate starile mele de spirit pe el! :) Seara frumoasa

  9. Zâmbetu sus Niceo! Să nu te văd abătută! Napocelu-iți transmite teleptatic energii-unde vitaminizate! Râde de orice, dă-n mintea copiilor puțin așa zi de zi și treci peste ce te-a supărat! Suntem unici, doar noi ne putem administra medicamentul Nu-ți lăsa energia să se scurgă! >:D<

  10. toti avem zile mai negre, probleme la care nu le vedem rezolvarea dar stii ce am observat? pana la urma cumva se rezolva toate, pana la urma reusim sa ne ridicam, sa mergem mai departe, sa ajungem la un echilibru
    trebui sa-ti vindeci sufletul pt ca altfel……..mereu o sa fi bolnava :(

  11. Iar întârziu la comentat pe blog-uri. :( Adevărul este că eu sunt categoric b, combinat puțin cu d – în sensul că dacă problema e mare, intru puțin în panică la început, dar apoi mă calmez și rezolv. Altă chestie e că de multe ori îmi fac back-up plan-uri și dacă ceva nu merge sau nu iese, aplic alte metode. Când se epuizează și astea, îmi încerc spontaneitatea sau cer ajutorul – nu e nicio rușine în asta.
    În rest, Nice, serios … încearcă să fii mai detașată. Nu cred că merită să-ți pierzi nervii și răbdarea cu nimicuri – vorbe aruncate aiurea, supărări trecătoare și alte cele. Iar când te cerți cu iubitul, e fain să te gândești că e bine măcar că ai pe CINEVA cu care să te cerți. :P
    Știu că banii sunt o problemă și oricât aș susține că nu sunt importanți, nu ajungi în Bora Bora pe boabe de fasole. :) Însă ține minte că situațiile sunt temporare, că nimic nu durează veșnic și că dacă chiar îți dorești ceva arzător, s-ar putea îndeplini. Toată lumea se pricepe la dat sfaturi … nu sunt nimeni ca să-ți spun ce să faci, însă asta e rețeta mea și poate cineva învață din ea dacă o tot zic … :P Cred că împăcarea cu sine e foarte importantă.

    1. Vai, Misce, tocmai am citit motivul pentru care ai intarziat pe bloguri, foarte fain, felicitari. :cheerful: :cool: :biggrin:
      Sunt foarte impacata cu mine insami, necazurile se ivesc insa mai tot timpul, niciodata nu scapam de ele, de aceea era util sa alfu cum procedati voi in lupta cu ele. :unsure:

  12. nice…
    viata este precum o roata… in miscare-ai normala… partea de jos ajunge sus… iar cea de sus, jos…
    daca am o zi rea… privesc la ziua de poimaine… cand sper ca va fi bine… astept sa se miste roata…
    sunt singur ca… dupa orice ploaie… soarele va iesi invingator…
    apoi… mai este ceva… cred ca dumnezeu este sus si ma priveste… privirea lui imi este binevoitoare… si asta ma face sa am si mai mare incredere in ziua de maine…
    fruntea sus… tu esti la fe ca si mine… si poti privi viata ca mine…
    in ce priveste relatiile… am o filosofie foarte consecventa… este foarte clar… cine nu ma vrea, inseamna ca nu ma merita…
    si apoi… ce te plangi ca a trecut vara??? viata este mult mai frumoasa in toamna… eu abia astep zilele alea minunate… cund soarele nu frige… si natura se coloreaza…
    hai… te pupic… sa iti fie viata mai lina
    pa-pa

    1. Off, Ovi, uneori soarele se lasa asteptat, trec zile si saptamani pana sa apara iar bland si surazator… Uneori necazurile si supararile se tin scai de noi, nu ne lasa sa traim in pace. :dizzy: :ermm:
      Imi place filosofia ta de viata…din punctul asta de vedere sunt foarte relaxata. :biggrin:
      Toamna pentru mine e o perioada foarte incarcata si stresanta la job, nu reusesc sa ma bucur de natura. Am altele pe cap. In plus incep ploile, se instaleaza frigul, haine groase, nu totul e roz. :pouty:
      Merci mult de incurajari. :smile:

      1. pentru frumusetea toamnei… merita sa iti schimbi serviciul… cu unul unde sa fii mai ocupata iarna, ca e frig… sau vara ca e prea cald… si sa fii mai libera toaman si primavara… ca ai de ce sa te bucuri…
        necazuri??? pai de alea nu scapam niciodata… asa ca… mai ignoram din ele… pe cele mai multe si mai dificile…
        maine este o noua zi… mereu, absolut mereu, maine este o noua zi, mai frumoasa decat astazi..

  13. E foarte important sa inveti sa te relaxezi, Nice… Corpul si sufletul tau au nevoie de asta, de momente de pauza, in care sa nu te simti atat de solicitata si presata de tot ce se intampla in jurul tau. Fiecare avem propriile metode pentru a obtine relaxarea, poate reusesti sa ti le descoperi si tu. Anul trecut, pentru mine a fost taekwando, ma eliberam de toate energiile negative si tensiunea acumulata, acolo, la antrenamente. In urma cu doi ani, era sculptura – ma ajuta sa imi focalizez intreaga atentie pe un singur lucru. Poate tu ai nevoie de o plimbare, de o mini-vacanta, de o calatorie (sa nu renunti la Bora-Bora doar pentru ca acum nu sunt bani, cine stie ce iti rezerva viitorul :smile: ), chiar de un sport.

    Desi sunt randuri triste, pe mine ma bucura faptul ca vrei sa inveti sa fii mai relaxata si sa nu te mai consumi pentru fiecare intamplare a vietii. Poate te-ar ajuta daca iti petreci timpul cu astfel de persoane, mai relaxate, mai ,,chill”, cum le spun eu. Pe mine m-a ajutat.. Am un amic aflat intr-o continua relaxare, poate sa se prabuseasca totul in jurul lui, el zambeste, uneori ironic, isi aprinde o tigara si incepe sa discute banalitati. Fara sa vrei, uneori preiei atitudinea celorlalti (daca stau un preajma unei persoane vesnic agitate si ingrijorate, curand incep sa empatizez si sa ii preiau din starea tensionata in care se afla)

    Poate peste cativa ani, voi putea alege doar o varianta. Momentan sunt cate putin din fiecare… Am perioade cand nimic nu ajunge la mine, daca eu sunt fericita si ma simt bine, problemele, oricat de mari, sunt doar etape din viata, necesare uneori, pe care le las sa treaca. Alteori, le caut imediat cauzele si stabilesc ce e de facut, fara prea mult tam-tam. Insa am si perioade in care ma consum din orice, cand nici cel mai mic si mai nesemnificativ lucru nu trece pe langa mine fara sa il resimt din plin, si… daca nu am grija sa ma temperez, sa caut cumva o metoda de relaxare, pot ajunge si la panica/disperare (asta de obicei cand mi se aduna foarte multe). Incerc sa evit c si d. Poate cea mai echilibrata varianta este b-ul…

    1. Apropos de sport, tin minte ca mergeam acum cativa ani la bazin, atat de mult ma framantam si atat de invadata eram de ganduri, incat cu greu ma puteam concentra la activitatea in sine, mai precis inotul. Corpul era in apa, iar mintea acasa sau la motivul ingrijorarii mele. Pana la urma am renuntat la inot pentru ca pierdeam prea mult timp si oricum nu reuseam sa ma relaxez deloc.
      Ce vreau eu sa spun e ca eu asa sunt construita, nu e vorba de acum, de saptamana asta imi mod special. Am plecat in Spania pentru o saptamana, dar ce crezi, corpul meu era in acea tara, dar mintea mea, gandurile mele erau acasa. Simtem ca innebunesc ca sunt atat de departe de sursa problemelor mele. Pana uitam eu de tot si reuseam intr-un fel sau altul sa ma detasez, se termina vacanta.
      De aceea spun ca macar imi propun sa invat, dar daca e ceva ce ma supara rau, nu pot ignora.

      1. Imi pare rau sa aflu asta, Nice. Imi este familiara starea, dar cum spuneam, in cazul meu e temporara, din cand in cand. Stiu astfel ca e greu sa iti iei mintea de la sursa problemelor, parca ai avea o albinuta in minte/suflet ce te tot bazaie si nu te lasa in pace. E acolo pana o inlaturi tu, rezolvand problema.
        Si cum ai zis, fiind un mod al tau de a fi si de a te raporta la probleme mereu, nu doar acum, este probabil mult mai greu sa aplici ,,tehnici” de relaxare. Nu stiu, incearca sa te axezi pe momentul prezent, daca nu psihic, fizic. Cum mergeai la inot, sau cand iesi la o plimbare… incearca sa iti constientizezi fiecare senzatie fizica in parte… sa te gandesti ce simte corpul tau, sa iti muti treptat atentia de la ce probleme ai acasa, la ce simti in secunda respectiva la nivel de senzatii si perceptii. Poate in timp vei reusi… Nici mie nu imi iese mereu, e un fel de fifty-fifty.

        Insa dincolo de metode de relaxare, e atitudinea vizavi de probleme. Incerc si eu sa constientizez cat de neinsemnate sunt defapt unele probleme. Cand te gandesti la grandoarea lumii in care traim, iti dai seama ca e stupid sa iti faci griji pentru lucruri atat de marunte… Sa iesim din carapacea si lumea noastra interioara, sa vedem cat de mare e lumea ce ne inconjoara si cum nu e capat de lume daca ceva nu merge bine azi/anul asta. Si cum mereu exista solutii, doar sa incepem sa cautam, fara disperare (stii cum nu iti gasesti cheile cand incepi sa te panichezi, desi ele au fost tot timpul pe birou, dar nu le-ai vazut din cauza agitatiei…)

        1. Din afara, da, unele probleme par neinsemnate, dar cand le traiesti tu, atunci, in acele momente, parca nimic altceva nu ar mai conta si exista.
          O sa incerc tehnica de relaxare propusa de tine, poate va da roade. :smile: :cheerful: :cool:

  14. Daca e ceva de reparat , incerc sa repar cand imi trec nervii. Sigur, daca merita….. adica fac in asa fel incat sa nu raman eu cu ideea “ar fi trebuit sa fac aia si aia”
    Incerc o abordare foarte directa. Pe cat de sensibila si grijulie sunt in general cu oamenii, atunci cand am conflicte sunt foarte directa si transanta. Incerc sa nu ranesc dar iau “pisica de coada” cum s-ar spune
    Sunt trista. Sigur ca sunt trista dar nu se termina lumea. Mintea mea cauta mereu solutii
    Apoi, in doua, trei zile, vad lucrurile la rece. Merg inainte.

  15. chiar astazi m-am uitat la calendar si nu mi-o venit sa cred ca deja am trecut de mijlocul lui august! mai un pic si vine toamna…asa repede o trecut vara asta, nici nu am simtit-o ca lumea si deja ii pe picior de plecare :|

  16. Of, îmi pare așa rău că nu ești sau nu ai fost bine… Dar ultimul paragraf din postare nu-mi place. Nu tratez lucrurile cu atâta indiferență. În plus, de ce să fiu precum „turma”, când eu pot fi altfel?
    Cât despre întrebare, răspunsul e (b). Asta nu înseamnă că nu mă consum până aproape de epuizare.
    Multe multe îmbrățișări :kissing:

  17. Pot spune ca 4 in 1 :blush: , depinde de zi, de situatie, de problema. Uneori sunt disperat de stresata si nervoasa dar, in acelasi timp, incerc sa imi impun sa raman stapana pe situatie si sa gasesc o solutie :wink:

  18. Foarte bine Nice. Orice rău este trecător. Când o ușă se închide o alta se deschide :P Cerul e deasupra și de acolo se vede totul. Te vede și pe tine și lucrurile rele se vor schimba :D

  19. Hmm.. pai depinde de probleme. In general daca sunt mari intru in panica, disper si ma consum cateva zile / saptamani pana vad luminita de la capatul tunelului. Daca sunt mai mici le privesc cu maturitate. In ultimul an insa am invatat sa nu le mai las sa ma afecteze atat de mult si sa le privesc cu zambetul pe buze…macar acolo unde se poate.
    Cand nu reusesc plang o zi dupa care cu siguranta voi zambi. :) Orice problema trece pana la urma. Fie ca vrem sau nu. :)

  20. Nice, eu una ma recunosc in varianta D, desi ii admir teribil pe cei din B si as vrea sa fiu precum ei.
    Din pacate, cred ca asta e destul de putin educabil, tine de genetica.
    Din fericire, tot de genetica tine si un optimism blajin al meu, cel in care subzista lumina aia plapanda, pana la limita iluziei.
    Insa in mare masura cam asa suntem toti, oscilam intre extazuri si agonii.
    Si la drept vorbind, si unele si altele sunt intr-o oarecare masura nejustificate.
    Dar prefer asa, decat sa fiu precum in sfatul ce l-ai primit : orice, dar nu INDIFERENTA !

    p.s. De-abia astept sa scriem amandoua si despre cum am depasit crizele astea (similare ca trairi) prin care trecem.

    1. Mihaela, cred ca tu ai dreptate, nu m-am gandit pana acum la asta, problema noastra, atat timp cat tine de genetica, nu prea are rezolvare. Asa cum scriam si in articol, nu pot sa ma schimb radical, sa nu-mi mai pese, pentru ca asa sunt eu construita.
      Imi pare rau ca ai probleme, iti doresc multe liniste sufleteasca. Niciun norisor sa nu-ti umbreasca cerul gandurilor, sa fie senin! :happy: :cool: :cheerful:

  21. Uoooof, “e grele”, Nice…:( imi pare rau sa aud ca ai parte de suparari, dar sa stii ca si astea au rolul lor: te fac sa apreciezi fericirea mai bine! Sa stii ca mie mi-a spus Dragos mai de mult ca lacrimile sunt importante pentru ca limpezesc ochii…Am bagat la cap asta si adevarul e ca ne simtit mai eliberati dupa o partida buna de bocit. Dupa furtuna, iese si soarele! >:D<

Lasă un răspuns la vacitim Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: