“Povestea lui Harap-Alb” sau ce-a fost mai intâi: povestea sau poporul?


Dupa cum stiti, intrucât v-am mai spus de câteva sute de ori, sunt inginer. Am invatat atâta limba româna cât sa ma pot exprima articulat si fara greseli majore de gramatica. Dar nu stiu, de exemplu, daca s-a apucat cineva sa faca studii comparative intre povestile unui popor si dezvoltarea poporului insusi.

Ideea mi-a venit de la articolul lui colorbliss in legatura cu povestile copilariei. Povestea e prima lucrare mai complexa cu care vine in contact copilul, exact in perioada cea mai sensibila, când orice informatie repetata de suficient de multe ori poate avea consecinte pe termen foarte lung.

Care e scopul unei povesti? Ce vrea ea sa comunice unui copil?

Sa luam de exemplu “Povestea lui Harap-Alb”. Cu ce avem de-a face aici? Un imparat are 3 feciori, care trebuie sa parcurga distanta pâna la unchiul lor, pentru a-i lua acestuia locul la conducerea imparatiei, deoarece bietul avea numai fete. Primii doi feciori nu reusesc sa treaca testul ursului ascuns sub pod si vine rândul celui de-al treilea. Ce calitati il recomanda pe acesta de a fi ‘erou’? Plimbându-se prin gradina ii apare in fata o baba care-i cere de pomana, pe care incearca in câteva rânduri sa o goneasca si incepe sa o asculte doar când aceasta ii zice ca s-ar putea sa-i fie de folos.  Apoi, când pune tava cu jar in grajd, il goneste de doua-trei ori pe singurul cal care a avut indrazneala sa se apropie (pe motiv ca era prea urât) si il accepta doar când acesta se dovedeste a fi fermecat. Tatal sau ii da un sfat inainte de drum (“fereste-te de omul spân  si omul rosu”) si, bineinteles, nu-l asculta, luându-si tovaras de drum exact un spân.  Pentru ca parerea despre inteligenta lui Harap-Alb sa ne fie bine consolidata, acelasi spân apare de 3 ori in fata lui Harap-Alb si acesta are impresia ca a dat de 3 spâni! Apoi, pe drum, e suficient de credul (din nou!) sa se ia dupa sfatul spânului si sa intre intr-o fântâna, desi un minim de spirit de conservare ar fi trebuit sa-l puna in garda si sa nu se increada intr-un necunoscut, si spân pe deasupra. Apoi spânul (in postura de print) si Harap-Alb (in postura de sluga) ajung la Verde-Imparat. Spânul, vrând sa-l piarda, il pune pe Harap-Alb la tot felul de incercari, ba sa fure niste salate din gradina ursului (lasând la o parte intrarea prin efractie in gradina altuia si furtul pasibil de pedeapsa cu inchisoarea, Harap-Alb scapa datorita Sfintei Duminici, care adoarme ursul), ba sa omoare cerbul cu diamante (din nou il ajuta Sfânta Duminica, Harap Alb dovedindu-se doar executant perfect, taindu-i acestuia capul in mod las, pe la spate, in timp ce acesta dormea). Apoi, cea mai hazoasa aventura, trebuie s-o aduca pe fata lui Rosu-Imparat. Si iarasi avem de-a face cu câteva dovezi de desteptaciune pura: nu calca pe niste furnici zburatoare care traversau un pod, luând-o prin apa, desi era in pericol sa se inece (helloooooo….ai uitat ca ai un cal care zboara, Einstein?), apoi se inhaiteaza cu niste ciudati, de care prima data râde si-i ia la misto, realizând ca i-ar putea fi de folos numai dupa ce acestia ii spun asta in mod raspicat. Oricum, pe print nu-l costa nimic, desi au de suferit teribil locurile prin care trec. Halal exemplu pozitiv! Totusi, incercând sa fim drepti pâna la capat, sa constatam singura lucrare pozitiva si cu totul dezinteresata a lui Harap-Alb: construieste un stup pentru un roi de albine ratacit.

Bun. Dupa ce trece, datorita in mod exclusiv ciudateniilor prietenilor lui, prin probele la care e suspus de Rosu-Imparat, Harap-Alb o ia pe printesa si porneste cu ea catre unchiul sau, neuitând sa-si lase prietenii de interes pe drum, ca acum nu mai avea nevoie de ei (desigur, nu-i da prin cap cum ca ciudatii ar putea fi vindecati daca ar fi supusi unui tratament medical adecvat si n-are absolut nicio intentie de a le intoarce binele facut). In confruntarea cu spânul se dovedeste iarasi un tolomac, venindu-i in ajutor calul (care-l omoara pe spân) si printesa (care-i pune genialul cap inapoi pe umeri).

Ce ar fi de retinut dintr-o asemenea poveste? Ca trebuie sa-ti faci prietenii din interes? Ca nu trebuie sa fii milos sau intelegator decât daca ai ceva de câstigat din treaba asta? Sa nu-ti asculti parintii? Sa judeci intotdeauna dupa prima impresie si numai daca se dovedeste ca ai de-a face cu personaje fermecate sa le acorzi atentie? Ca trebuie incurajat furtul (vezi salatele ursului) sau crima premeditata in scop de jaf (vezi omorârea cerbului)?

Nu stiu daca suntem asa cum suntem pentru pentru ca ascultam asemenea povesti de sute de ani, sau am conceput asemenea povesti tocmai pentru ca asa suntem. Daca la intrebarea “cine a fost la inceput, oul sau gaina?” raspunsul a fost descoperit, se pare ca, in cazul povestilor, mai e de discutat.

Exista vreun basm românesc din care considerati ca ati invatat ceva folositor? Din punctul meu de vedere, am fost marcat de intelepciunea povestii “Sarea in bucate”.

http://www.youtube.com/watch?v=kd0oFR7UqP8

sursa foto

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

59 de comentarii la ““Povestea lui Harap-Alb” sau ce-a fost mai intâi: povestea sau poporul?”

    1. toate prieteniile poarta un interes,nu mai cred in prietenii,am incercat tot felul de variante,de oameni de fapte,in opinia mea nu mai exista asa ceva…….am observat un lucru,sunt mai linistit….

  1. @ cool, multumesc, mie imi suna a compliment :-) . Pai adevarul e ca n-am prea avut ce sa interpretez….doar am citit povestea, ca o cam uitasem si incepusem sa incurc geniul lui Fat-Frumos cu un alt geniu mirobolant, Prâslea cel Voinic.

  2. Dragos, tie iti arde de povesti cand realitatea depaseste orice imaginatie? :cwy: :lol: :alien: Ia te uita ce ma informeaza un mail primit acum 1 minut :shocked: :
    Un sondaj GALLUP arată că doar 16% dintre români se consideră fericiţi. Astfel România este în topul ţărilor cu cei mai nefericiţi locuitori. Stăm mai bine decât Somalia, dar nu cu mult mai bine. Somalezii se declară fericiţi în procentaj de 13%. Asta ca tot te intrebai tu la Danny unde se plaseaza romanii in topul fericirii. Eh, parca tot mai bine de cei…saraci cu duhul. :dizzy: :biggrin:
    Nu e mult până când bancurile cu somalezi vor fi înlocuite de unele cu români.
    Parca am auzit undeva de GALLUP, crezi ca sondajele lor sunt comandate? :devil: Si daca da, de cine? :silly:

    1. :-)))))))))))))))))

      Nu l-a facut Gallup-ul nostru…..adica am participat si noi la el, dar nu e proiectul nostru. Cred ca e un proiect al Bruxelles-ului, dar nu stiu sigur. Da, intrebam la Danny chestia asta pentru ca eram curios. Oare cum se declara românii? Vazând frenezia cu care-si inghesuie masinile la stopuri, observând mândria cu care isi poarta gusile, burtile si cefele prin mall-uri, Kaufland-uri si Carrefour-uri, larghetea cu care impartasesc si trecatorilor din manelele lor puse la dvd-urile din masinile de zeci de mii de euroi, ma gândeam ca parem foarte fericiti.

      Nu, n-avem cum sa-i inlocuim pe somalezi in bancuri. Cu burtile noastre si cu cheful nostru de viata pe care ni-l impartasim la graterele de pe tot cuprinsul patriei, e imposibil.

        1. @ Nice, neatza, da :-) , tu ai impresia ca in Bucuresti (cel putin) numai 16% isi poarta cu mândrie cefele din ce in ce mai groase si mai negre prin oras? Du-te dupa ora 19.00 in downtown. E incredibil câte zeci de mii de persoane stau fericite pe terasele din zona aia putrezita. Uita-te, IN ORICE ZI, mai spre seara, prin mall-uri. Tine cont de inghesuielile de vineri dupa-amiaza, când populatia pleaca mândra sa umple natura de pet-uri, cutii goale de bere si mucuri de tigara. Se duc sa faca gratare la Bran! Or fi numai 16%? Adica sunt in minoritate oamenii astia?????

          1. Pai or fi ceva mai multi in Bucuresti, dar compenseaza cu restul zonelor unde rata fericirii e probabil mult mai mica. Si oricum, tu nu ai auzit ca romanii isi cheltuie toti banii pe mancare? Ce fericire vezi tu intr-o astfel de viata?

            1. Astea-s abureli :-) . E posibil ca UNII români sa-si cheltuie toti banii pe mâncare. Dar nu poti generaliza.

              Pe de alta parte, la cum arata românii, este clar totusi ca dau foarte multi bani pe mâncare. Dar asta e alegerea lor…..

              Si mai e o treaba cu sondajele astea, ca stiu cum se fac si, mai ales, cum se interpreteaza :-) . In principiu scoti cam ce vrei tu in evidenta. Ca la OTV, unde scrie mare “OTV – LIDER DE PIATA!!” si, foarte mic, cât se poate de in subsol: “un studiu de piata arata ca OTV a fost ieri lider de piata intre orele 15.00-15.30 in zona de sud-sud-vest a cartierului Rahova”…..

              1. Ia uite Dragos aici, ce zici de stirea asta cumplita?
                “Acesta este si cazul Romaniei, care anul trecut a urcat pe locul trei in Europa dupa procentul persoanelor supraponderale in totalul populatiei, dupa Grecia si Iugoslavia. In 2003, Romania era pe locul 23 in acest top, deci a urcat 20 de pozitii in doar 7 ani. Un sfert dintre romani sunt obezi, iar jumatate supraponderali.”
                Lasand la o parte totala lipsa de cunostinte geopolitice a autorilor…
                http://www2.antena1.ro/men/lifestyle/romanii-printre-cei-mai-grasi-europeni-167131.html

  3. Cat despre intrebarea finala, tot aceeasi poveste m-a marcat si pe mine. Am invatat ca nimeni nu trebuie judecat dupa aparente si ca fiecare isi exprima dragostea in maniera proprie, desi aici am mici obiectii. :ermm: De exemplu daca doresti sa-ti demonstrezi dragostea tachinandu-ma la infinit, e posibil sa obtii efectul contrar celui sperat. :devil:
    Un basm romanesc care m-a impresionat negativ, “Tinerete fara batranete si viata fara de moarte” subliniaza imposibilitatea depasirii conditiei umane, cea de muritor…

  4. Important este, Dragos ca un copil care asculta Harap Alb nu are capacitatea de abstractizare pe care o introduci tu aici ca sa analizezi povestea ;) Si nici nu o aplica mai tarziu asupra ceea ce a auzit cand era mic :D Harap Alb la 6-10 ani e doar o poveste frumoasa . Adica exact ce pare a fi. Fara artificii
    Iar mai tarziu…..ramane doar un basm frumos recitat de parintele drag sau de bunici ;)

    1. @ Hapi, probabil ca asa este, in general, dar eu iti spun sincer ca n-am inteles povestea nici când eram mic. Adica, de fapt….ce e de inteles? Cum ziceam, exista povesti din care poti invata. Din Harap-Alb ce poti invata? Ca trebuie sa fii natâng ca sa ai noroc in viata?

  5. Foarte tare Dragos si again cu mare dreptate .. de mici am fost invatati sa facem multe rele pentru ca majoritatea povestilor ne indeamna spre cate o fapta nelegiuita. Cred ca politicienii nostrii au fost devoratori de povesti=)).. nu m-am putut abtine..scuze :D Asa .. sa revenim .. preferata copilariei mele… hmm .. puii mei .. hmm.. nu stiu .. am avut mai multe :D

    1. Multumesc Crissule :-) Sa stii ca m-am gândit si eu la asta, fie vorba intre noi. D-aia am pus si titlul pe care l-am pus. Daca ti se repeta de sute de ori ca trebuie sa furi salatele (nu sa le cultivi, nu sa le cresti, nu sa le ingrijesti) …. normal ca asta faci la maturitate. Uita-te la imbecilul de Adrian Severin: nici acum nu intelege cu ce a gresit!

  6. Ahh aceea cu Sarea in bucate mi-a fost povestita de mama cand eram micuta, ce mi-a mai placut istorisirea. Restul…nu prea mi-au atras atentia in mod special, eu aveam o doza de povestiri originale, inventate de bunica :biggrin: . Si cu toate ca le auzeam deseori, tot nu ma saturam de ele.

  7. Pe mine m-a marcat “Tinerete fara batranete…” a lui Ispirescu.E geniala.
    Fain articol domnule inginer!
    Cat despre dilema,e simplu:A fost odata ca niciodata,ca de n-ar fi nu s-ar povesti,de cand facea plopsoru pere si rachita micsunele…de cand se potcovea puricele la un picior cu 99 ocale de fier si s-arunca in slava cerului de ne-aducea povesti.
    Clar,nu?La inceput a fost puricele :w00t:

    1. Multumesc frumos Andreea! :-)
      Asa deci, la inceput a fost puricele :-) . E bine de stiut.

      Da, “Tinerete fara batrânete”. Si viata fara de moarte. Desi…..stiu si eu daca ar fi o idee buna? Ai citit “Jidovul ratacitor”?

  8. In primul rand, Dragos, da-mi voie sa… :lol: :lol: :lol:
    bine disecata problema :lol: , m-a amuzat zdravan
    “Sarea in bucate” mi-a placut si mie foarte mult. Nu-mi aduc aminte alt basm… stiu ca atunci cand eram copil iubeam “O mie si una de nopti”… eram un cosmopolit mic :biggrin:

    1. @ Torden, multumesc :-)
      Ei, da……dar “O mie si una de nopti” nu sunt povestile noastre….mi-a trecut prin cap sa dezbat si povestile altora, in comparatie cu ale noastre, dar se facea articolul prea mare….

  9. ma gandeam eu…… ca unii nu vor sa doarma decat cu povesti; si banuiesc ca parintior le e mai usor sa citeasca carti cu povesti decat sa ii povesteasca cum a trecut ziua de azi… ceva gen:
    Ne-am trezit dimineata, tac-tu a plecat la munca, si si-a uitat cheile acasa, (ce tantalau) si s-a intors sa le ia, dupa am facut o supa cu galuste,si m-am luat cu telenovela….si mi s-a ars galustele pe aragaz….Dupa care am facut o cratita de cartofi pai,dupa care a venit vecina si am stat la cafele si la taclale toata ziua…. pana a veniot tac-tu de la munca.Dupa ce am mancat si ne-am pus in fata televizorului…… cam pe la 12 …avea chef de sex. Si azi e la fel, si-am incalecat pe-o sa si-a trecut ziua asa. mo incalec pe altceva! noapte buna!!!!!” =))))
    asta e o varianta … mai am si altele! :devil: :devil: :devil:

  10. Dragos pe cuvant sincere felicitari, stiu ca nu e nici prima si probabil nici ultima data cand ti-o spun, dar ai un umor (apanajul oamenilor inteligenti) de clasa, minunat.
    Din fericire micutii devoratori inca nu rationeaza cum faci tu ca ar fi dezastru:))
    Eu am crescut mai degraba cu Fratii Grimm pe care intotdeauna le asociez cu glasul bunicii si restul dispare.
    Totusi povestea care m-a marcat cel mai mult nu le apartine lor, dar si azi lacrimez la ea, deh, e fetita cu chibrituri.

    1. Multumesc frumos, Diana!

      Da, probabil ca asa e, nu rationeaza (desiiiiiiiiii……), dar partea nashpa e ca nici nu trebuie sa o faca. Le intra pur si simplu in subconstient, iar apoi te miri ca elevii sunt revoltati ca nu sunt lasati sa copieze la bac……

      Sunt si in alte culturi povesti care, din punctul meu de vedere, ar trebui scoase din cartile pentru copii si studiate in mod exclusiv la filologie sau psihologie, ca sa incerci sa-ti dai seama ce naiba o fi avut in cap autorul. “Jack si vrejul de fasole” de exemplu….

      Da, asa e, “Fetita cu chibrituri”….si acum am o strângere de inima….si a mai fost o poveste, tot cam de aceeasi speta, in legatura cu un brad de iarna….un brad care-si spune povestea…cum a fost luat din padure, dus intr-o casa si impodobit, ce viata frumoasa a avut timp de doua saptamâni….apoi…..in pod si….din pod….in soba.

      1. Da Dragos, iti inteleg punctul de vedere, dar cum bine mai spunea cineva pe aici, poate ca ii invata pe copilasi de fapt cum e viata, cu bune si rele. Fiica mea din povesti a invatat 2 limbi in functie de bunica care i-o spunea, nu stiu cat i-a afectat dezvoltarea ulterioara povestea in sine, dar cu aia a ramas. Da superba dar trista si povestea bradutului. Stii ce a mai avut impact asupra mea copil? Faptul ca se razbuna capra pe lup, adica nu stiu cat e de educativ, contrazicand invataturile biblice…

        1. Da Diana dar, INAINTE ca un copil sa invete cum e viata, n-ar fi normal sa ii construiesti un sistem de referinta? Cum il poti invata cum e viata daca nu stie la ce sa se raporteze? Intâi invata ce e binele, ce e raul, abia apoi ca aceste clasificari sunt cam relative….si, in acest context, ce se poate invata din povestea lui Harap-Alb? Poate ca sunt câteva chestiuni care pot fi invatate: ca nu intotdeauna un defect e de rau augur si ca, poate, ciudatenia ta va fi folositoare. Dar omul care te foloseste doar pentru propriul interes cum e? Rau sau bun? Fat-Frumos pare mai degraba un sef de retea mafiot, care profita de pe urma persoanelor cu dizabilitati. Practic, inrtre el si aia care pun diferiti ologi pe la gurile de metrou sa cerseasca nu e foarte mare diferenta.

          Da, asta e un mare atu, sa ai pe cineva in familie care te poate invata, de foarte mic, o limba straina. Mai târziu…..e mai greu.

          Intr-adevar, si povestea aia e cam ciudata….Totusi (ca tot ai vorbit de Biblie), in general, povestile sunt patrunse de ideea câstigului si asta marcheaza profund dezvoltarea ulterioara. Practic, copilul e invatat (atunci când e invatat….) sa faca fapte bune pentru ca in felul asta va obtine o recompensa. Nu mi se pare normal. Fapta buna e aia pe care o faci nepretinzând nimic in schimb.

  11. Hey :) Dragos, eu cred ca am raspunsul. Totul tine de interpretare. Eu cred ca povestile nu sunt educative in sensul de a crea idealuri si de plasmui o lume feerica. Ele au fost scrise exact dupa ce vedea omul in societate. Banuiesc ca le erau spuse copiilor pentru a fi invatati ce e cu viata asta.

    Nu cred sa fim noi mai chinuiti decat altii….pana la urma scufita rosie nu e a noastra :P

    1. Da, ai dreptate vacitim, dar n-am vrut sa fie un articol prea amanuntit. Daca incepeam sa compar si povestile altora….Si e posibil sa fi ‘ghicit’ si raspunsul corect :-) Pe de alta parte nu mi se pare normal sa-i inveti pe copii, de mici, sa fure salatele. Sau sa omoare cerbul, ca sa-i fure diamantele. Ma gândesc totusi ca, poate, daca le-am spune alte povesti pe care sa insistam (cum ar fi, bunaoara, “Sarea in bucate”), POATE, cam in 2-3 generatii am fi un altfel de popor.

  12. Bineînțeles că există. De exemplu, soacra cu trei nurori. Începem cu soacra, femeie harnică și chibzuită (avea podul plin cu mâncare dar nu consuma totul într-o zi ci puțin câte puțin, ca să-i ajungă tot anul). Era văduvă și nu avea ajutor din partea nimănui. Cu toate acestea, avea spor în casă.
    Cele trei nurori s-ar zice că aveau personalitate, mai mult cea mică. Ea este neascultăatoare pentru că le corupe pe celelalte două să chefuiască, o leagă fedeleș pe soacră pentru că era zgârcită și o bate. Așa nu, zice povestea. Dar pe vremea aia țineam cu nora cea mică.

  13. Apropo de prietenii pe interes, de care pomenești. Am putea privi și din alt unghi povestea, ce-i drept, complex pentru un copil. Fiecare dintre prieteni avea o virtute. Eroul principal trebuie să se atașeze de oameni cu calități, de la care are ce învăța, nu? Dacă s-ar împrieteni cu omul spân, mai devreme sau mai târziu l-ar influența.

    1. Da Ana, aici ai dreptate (cu soacra adica). Dar, in cazul lui Harap-Alb, se subintelege ca el ar fi personajul pozitiv. Intrebare: ca ce chestie?
      :-) Normal ca tineai cu cea mica, si eu tineam cu zmeul :-)
      Si mai e o problema. Se fac niste asociatii cam periculoase. Un om urât nu e doar urât. E si prost, rauvoitor, lenes si numa’ bun ca subiect de mistouri….pe când un om frumos este prin definitie bun, inteligent, harnic…..Si unde te duce chestia asta? Pai eu, când eram copil (aveam vreo 7-8 ani), aveam un vecin pitic. Lucra la circ. Ori de câte ori il vedeam, râdeam. Eu, la 8 ani, eram mai inalt decât el si mi se parea absolut firesc sa-l iau la misto. Asa m-au invatat povestile! Parintii au reusit sa-mi scoata intr-un târziu gargaunii din cap, dar destul de greu, pentru ca multa vreme nu intelegeam cu ce gresesc. Oricum râdeam de el la circ……

      1. Ca un copi să înțeleagă virtuțile unui om trebuie să i se spună că acel om e frumos. Chiar se folosește expresia: nu e frumos ce faci! Bineînțeles că nu se referă totul numai la aspectul fizic. În poveste se face asocierea tocmai pentru a sublinia că cel urât e urât pe dinăuntru, chestie care se vede și în afară, prin acțiunile lui. Urâțenia se extinde pentru ca un copil să priceapă legătura dintre cele două.
        Copiii oricum nu învață din povești. Poate numai cei care le iau în serios. A râde de cineva ține și de propria percepție a realității. Învețăm din tot ceea ce ne înconjoară. Nu știu în ziua de azi ce povești li se mai spun copiilor.

        1. Da, e posibil, dar, sincer sa fiu, as fi preferat ca intr-o poveste sa nu se bata atâta moneda pe infatisarea fizica. Nu e numai ‘baiul’ basmelor românesti, ci ale basmelor in general. Si in Cenusareasa…..ea era frumoasa, dar surorile ei vitrege erau urâte, grase….din fericire, filmul facut acum câtiva ani a mai reparat un pic din toata treaba asta……

          Nici eu nu stiu. Nepotul meu a crescut cu Harry Potter…..

  14. Mai e așa și din poezia ”Cățeluș cu părul creț”. Fură și minte :)) Mai era ceva care circula pe Facebook

    ”Sa fiu cuminte?!! De mic il vedeam pe Tarzan plimbandu-se dezbracat. Cenusareasa venea acasa la 12 noaptea. Pinocchio zicea minciuni. Aladin era hot. Batman mergea cu 320 km la ora. Alba ca zapada locuia cu 7 barbati. Popeye fuma si era tatuat. Pacman alerga intr-o sala intunecata cu muzica electronica mancand pastile care-l agitau”

    Deci…. :)))

    1. :)) Acum stiu de unde s-a inspirat Dragos de fapt… si el cica de la colorbliss. :lol: :silly:
      Mai sunt si basme cuminti cu personaje ultra decente. A se vedea Fat Frumos din lacrima a lui M Eminescu…

      1. :-))))

        Ba sa stii ca nu e adevarat! De la colorbliss mi-a venit ideea! In orice caz, ceea ce a scris Creve este relativ acelasi lucru pe care l-am concluzionat si eu, dar mai condensat.

        Creve, de unde l-ai mai scos si pe Pacman?!?!?!?!?

  15. ce faina amintire… mercic…
    culmea… sarea in bucate… nu am auzit-o in copilarie… ci mult mai tarziu… mi-a spus-o o nepoata… ce moda s-a schimbat.. . nu unchii spun povesti la nepoate… ci invers…
    da… tu ai facut o analiza superba… inca nu stiu daca a basmului sau a poporului roman… dar nici nu conteaza asta…
    de fapt… la maturitate… din orice se poate invata ceva bun… din aspectele negative… sa nu faci asa… din cele pozitive… sa le urmezi…
    copil fiind… eram fascinat de harap alb… dar daca ma intrebai atunci de ce… nu stiam sa spun… daca ma intrebi acum… cred ca ma fasinca de fapt vocea mamei, povestind… si accentuand numele lui harap…

    1. :-)))))))))))))))))))) Multumesc ovi! :-)

      Da, asa e, din orice se poate invata, problema e atunci când nu intelegi nimic din apucaturile personajului teoretic pozitiv. In principiu ar trebui sa fie un model de urmat, nu?

  16. Dragoooos, mi-ai desfiintat povestea preferata!! :lol: Avem foarte multe povesti urate, din pacate, inadecvate copiilor. Crime, uneltiri, cruzime, da, din partea personajelor negative de multe ori (care sunt pedepsite in cele din urma), dar si din partea celor pozitive. Poate ar fi timpul unui alt tipar al povestilor… Sa nu uitam totusi ca fratii Grimm, Ion Creanga, H.C.Andersen, toti au trait intr-o alta perioada, alt fel de societate, alte vremuri…

    Fetita cu chibrituri e o poveste minunata, de exemplu, dar nu stiu daca e in regula sa i-o spui seara de seara unui copil. Toate au micile lor inconveniente, insa depinde si cum sunt spuse de catre parinte. Mie mama nu imi citea Harap-Alb, ci imi spunea ea, imi povestea. Stiu sigur ca nu imi detalia scena cu cerbul, de exemplu, pe care, cand am citit-o, am gasit-o extraordinar de dramatica… Ca parinte, ai posibilitatea de a ,,schimba” pe ici-colo povestea.
    Dar ai perfecta dreptate. Povestile raman si ne contureaza psihicul si atitudinea fata de viata, chiar si la nivel subconstient. Si foarte multi nu constientizeaza ca realitatea e totusi alta, ca e momentul sa isi contureze propriile principii si valori morale, ca nu e in regula sa astepti dupa o zana fermecata care, ca prin minune, sa te scoata din necaz (= noroc, castig la loto, castig fara efort etc), nici sa crezi ca ti se cuvine totul doar pentru ca tu esti printesa/printesul lu’ tata/mama.

    Daca e sa analizez cu mintea de acum, bunica imi spunea cele mai educative povesti, inventate de ea (si cu siguranta desprinse din experienta ei de viata si a altora…)

    1. :-):-)Imi pare rau Colorbliss-ule, n-am vrut……

      Si da, multumesc :-)
      E adevarat ca au trait in alta perioada, totusi valorile prezentate indeobste in povesti sunt perene. In fond, totul se reduce la lupta dintre bine si rau…..
      :-) Da, daca parintele spune povestea si mai ‘taie’ din ce nu prea e in regula, atunci copilul are ocazia sa se dezvolte mai armonios. Iar daca povestea are si un tâlc interesant, educativ, atunci – cu atât mai bine.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: