Days of my life (IV) Rani

 

Dupa ce ne-a tinut o luna intreaga in suspans, toamna cea romantica a dat navala cu o furie demna de batrana si mult mai apriga iarna, invadand cu stropi reci si vant necrutator strazile oraselor si lasandu-le pustiite, suspinand amar dupa soarele ce pana nu demult le tinuse companie. Cerul plange acum evocand dureri uitate, rascoleste nostalgii si doruri ascunse, presara teama si lacrimi in suflete ratacitoare prin garile deznadejdii.

 

Joi seara, pentru a sarbatori cum se cuvine venirea weekendului am cumparat de la supermarket o sticla mare de suc, am ajuns acasa, mi-am pregatit un pahar cu 2-3 cuburi de gheata si ignorand complet faptul ca suntem in octombrie am turnat si am baut fara retineri din licoarea minunata.

De-a lungul timpului am experimentat o serie de traume fizice sau sufletesti. Nu am fost nici pe departe un copil bolnavicios, insa nu am fost ocolita de raceli, dureri de cap, stomac sau dinti. Parca mi-l aduc aminte pe profesorul meu de filosofie din liceu care ne asigura ca cea mai teribila durere e cea de…posterior. Si ca veni vorba, tot el afirma ca e mai dificil sa formulezi o intrebare inteligenta decat sa dai un raspuns genial sau ca toate femeile al caror nume incepe cu litera I sunt femei inteligente.

Daca nu am fost precauta…acum stau cu o stacana de ceai fierbinte in fata si ma gandesc ce pastila as putea lua pentru a ma reface cat de cat pana maine. Am mancat deja o lamaie, am luat un nurofen raceala si gripa, dar fara efect, durerea instalata la cateva minute dupa ce am baut rece nu poate fi tratata. Si nu e doar ca nu pot sa inghit, dar mi s-a umflat rau gatul, chiar nu stiu cum ma voi prezenta peste cateva ore la serviciu.

Dar aceasta suferinta m-a pus putin pe ganduri, si am inceput sa reflectez, oare care este cea mai insuportabila si chinuitoare durere? De gat, de dinti, de cap sau de stomac? Sau poate e cea sufleteasca pentru ca daca pentru fizic gasesti rapid o pastila care mai ajuta, pentru suflet esti nevoit sa apelezi la vorba buna si incurajarile unui prieten, la rabdare, caci pana la urma timpul le vindeca pe toate, la vointa, la puterea ta de a nu te lasa rapus de nimeni si de nimic ori te poti descarca plangand noapte de noapte in intunericul camarutei tale, nestiut si neauzit de nimeni pana ti se termina servetele si ti se usuca lacrimile pe obraz, pana nu mai ai energie si te simti gol pe dinauntru, ajungand la stadiul in care totul ti-e indiferent, nimic nu mai conteaza, pentru ca stii ca esti iar singur, doar tu cu iluziile tale risipite, cu remuscarile, dezamagirea, regretele, vizualizand pentru a mia oara proportiile esecului.

Care sunt mai greu de indurat in opinia voastra, ranile fizice sau cele sufletesti?

Care este cea mai insuportabila durere fizica:

a. Cea de dinti

b. Cea de cap

c. Cea de stomac

d. Cea de gat

e. Alta(va invit sa o numiti).

 

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

121 de comentarii la “Days of my life (IV) Rani”

  1. Cu siguranta cele sufletesti. Si spun asta din perspectiva unui om care in clipa de fata traieste ambele dureri… :sad:
    Insanatosire grabnica si multa bafta maine la lucru!

    1. Imi pare rau sa aud asta, tu ce durere fizica experimentezi, de suflet nu te intreb ca nu vreau sa par indiscreta?
      Merci mult, acelasi lucru ti-l doresc si eu tie, acum sunt ceva mai bine, dupa vreo doua cani uriase de ceai… :lol: Sper sa ma descurc maine, nu doar cu frigul de afara ci si cu programul super incarcat… :dizzy: :unsure: :sick:

      1. O viroza teribila… Urat e faptul ca sufar si de astm, iar o astfel de raceala puternica ma da peste cap rau de tot.
        Asta e a 3-a zi de raceala si am incercat o gramada de-a ceaiuri. Acum e cat de cat mai bine, dar am ramas cu o tuse urata. :dizzy:
        Candva, cand voi fi si eu mai lamurit de ceea ce mi se intampla, probabil o sa-ti povestesc si in ce consta mai exact rana asta sentimentala.

        1. Inseamna ca nici tu nu esti prieten cu anotimpul rece… :cwy: :dizzy:
          Sper sa treaca suferinta cat mai repede astfel incat sa vii sa imi spui ca totul e ok. Ma refer atat la cea de natura fizica, cat mai ales la cea sufleteasca.

  2. Ranile sufletesti. “Pentru ele nu exista proteze”.

    In legatura cu cea mai groaznica durere fizica era si un banc, dar nu stiu daca sa-l spun, ca pe-aici mai vine si Ada, care e inca minora….

    1. Dragos, toate trec pana la urma, si ranile sufletesti se inchid, mai putin traumele copilariei, acelea nu au leac. Un copil maltratat ramane cu grave sechele pe viata.
      Pe de alta parte sunt si dureri fizice care nu pot fi tratate si duc inevitabil spre un tragic final al pacientului. E foarte greu de ales, de aici ideea articolului.
      Sa vedem daca iti permite Ada. :biggrin: :lol:

      1. Da Ada, vorbeam de tine, minoro :-)

        @ Nice, Ada nu si-a dat acordul :-) . Da, pai sincer sa fiu, daca am de ales, prefer sa fiu un schizofrenic frumos decât un inteligent neintreg :-)

        Din ce am experimentat pâna acum, expresiile “ma doare in fund” sau “ma doare in cot” n-au niciun suport. Sunt dureri atroce! In rest da, am mai avut dureri de dinti, de gât, de urechi…ma rog, ce sa zic, nicio durere nu e placuta, dar durerea are o calitate de netagaduit: demonstreaza ca esti cât se poate de viu….

        1. Da, Dragos, si eu cred la fel, nu au nicio acoperire, cum nici expresia durerea ne intareste nu cred ca are. :unsure:
          Pe de alta parte am observat un fenomen pe care te-as ruga sa mi-l explici: in timp ce noi femeile suferim toata ziua de cate ceva, voi, barbatii, sunteti mai tot timpul fresh, sanatosi tun. Insa, la batranete, in timp ce noi o mai ducem cu o boala doua, voi cadeti rapusi la prima rafala de vant mai serioasa. Acum sunt doua variante:
          1. Si voi suferiti, va dor multe dar nu spuneti nimic de teama sa nu pareti slabi
          2. Ori noi suntem fizic mai puternice, ducem mai multe, in ciuda aparentelor.

          1. Eu stiam alta expresie: “ce nu te omoara te intareste”. Sigur, exista o oarecare acoperire in aceasta zicala, faptul ca te imbogatesti cu o noua experienta, din care poti, eventual, sa tragi concluziile corecte. Si, la urma urmei, tabela se ‘inchide’ abia la final.

            Asta nu e decât partial adevarat si e si logic. Voi aveti o ‘chestiune’ lunara care se manifesta prin: greturi, isterii, dureri de cap, dureri abdominale, durei de șale etc etc etc si care dureaza, in fiecare luna (ma repet), intre 5 zile si 3 saptamâni. Pe de alta parte, noi nici nu avem ce sa avem; de raceala ne ferim cu palinca si in rest nu ne prea intereseaza decât femeile, fotbalul si politica. Daca nu te trezesti cu capul spart din activitatile astea, o poti duce bine mersi pâna la adânci batrâneti. Pe de alta parte, dupa o anumita vârsta, voua va dispare ‘chestiunea’ lunara si gata cu sursa de dureri. Pe când la noi incepe sa se simta efectul palincii….

              1. Bineeee…..sa spunem deci bancul.

                Intr-un compartiment de tren, doua femei discutau despre care durere e mai mare. Una zicea ca cea din timpul nasterii, cealalta zicea ca durerea de dinti. In compartiment mai era si un ardelean, care tacea si se uita la conversatia celor doua femei. La un moment dat una din ele il intreaba: parerea dumneavostra care e, ce durere e mai mare?

                La care ardeleanul:

                – No doamnelor, nu va suparati, dar vi s-a intâmplat sa va creasca un coi in talpa? No, aia e durerea cea mai mare!

                1. Julien, tu iei pastila de indata ce s-a instalat durerea sau ai rabdare sa treaca de la sine? Ce vreau sa intreb, esti adeptul medicamentelor?

                2. Eu sunt adeptul lor..

                  Vorba lui Artificiality: “Viaţa e prea scurtă pentru a-ţi lăsa propriul corp să-ţi facă rău.”

                  :happy:

                3. Clar, iau medicamente! Traiasca Metoclopramid, m-a salvat d emulte ori cand imi era greata! :sick: :cwy: :cool:

  3. Din ce-am experimentat eu, durerile de dinți sunt rele rele… Of, o vară întreagă am stat trează nopțile, plângând de durere, durere indiferentă la pastile sau ceaiuri…
    Dar, comparând durerile fizice cu cele sufletești… Nici nu mai trebuie să zic care doare mai tare. :dizzy:
    Și am ajuns la concluzia – vai, ce înțeleaptă sunt azi :lol: – că timpul nu prea le vindecă nici el. Doar le ascunde, le face mai puțin importante. Pune altele peste ele.
    Pupici de însănătoșire!

    1. Tind sa iti dau dreptate, Ada, ori ne adaptam noi, ne obisnuim cu durerea, ori vin altele peste noi si uitam de cele vechi. Mereu se gaseste cate ceva sau cineva sa ne strice cheful.
      Deci tu spui ca cele de dinti…sincera sa fiu mie toate mi se par la fel de cumplite, de chinuitoare. Cand am migrena de exemplu simt ca innebunesc, nu mai sunt in stare de nimic. Au fost vremuri cand ma durea des capul, nu suportam si dadeam fuguta la dulapiorul cu medicamente, acum m-au mai parasit, nu stiu prin ce minune…poate tine de anotimp. :dizzy: :unsure:

          1. Pai cum sa reactioneze, ca de obicei: dureri de cap, dureri de gât, dureri de stomac, dureri de articulatii, tuse lunga si stranuturi in rafale. Plus ceva febra. Atâta tot, in rest vei fi OK.

            1. mda, în rest… nu te va durea în cot :happy:
              Restul durerilor m-au cam evitat. Mi se întâmplă să mă doară oasele… Când e umiditate mare, ca zilele astea… și e o durere așa enervantă, mai mult decât intensă.

  4. Dureile sufleteste sunt de mai lunga durata si e greu de gasit un Nurofen sau un Algocalmin pentru ele! Din pacate:(
    Dintre cele fizice eu am dureri de stomac daca ma trezesc prea devreme (dintotdeauna) si stiu ca din punct de vedere medical nu e nici o explicatie, dar mie asa mi se intampla! Nu e durere insuportabila dar e disconfort!
    Cu capul nu am avut probleme, cred ca de maxim 3 ori m-a durut in viata mea!
    Gatul rareori si atunci bag bomboane mentolate non-stop!
    Operatii nu am avut mai putin nasterea care la mine a durat 3 ore travaliu si 5 minute operatiunea in sine!
    Raman la durerile de dinti care au fost graznice! erau nopti cand faceam genoflexiuni si abdomene ca sa uit sau cand stateam cu foehnul in priza toata noaptea ca sa imi tina cald si sa treaca! Acum 2 zile mi-am scos o masea pt care am suferit aproape 3 saptamani! Mi-e frica de dentisti fiindca ma chinuie tare cand imi scot, am radacini puternice! penultima data m-au trimis la urgente si m-au ‘operat’ ca sa mi-o scoata :(((

    1. Ce bine ar fi daca s-ar inventa si pentru ele o pastila, dar nu, pentru ca ar crea dependenta si drogurile sunt substante interzise, periculoase. :lol: :ninja:
      Cred ca asta cu capul e genetic, nu-mi explic cum pe unii ii doare de la cele mai fragede varste sau pe altii niciodata. Bomboanele mentolate la mine nu au niciun efect, in plus nici nu ma omor dupa ele. Mai degraba imi trece cu un atibiotic. :lol: :ermm: :sick:
      Daaa, si eu am oroare de dentisti, de ustensilele lor si de mirosul din cabinet. Am o frica paralizanta de orice inseamna medic si spital. :sick:

  5. păi, atunci când mă dor măselele zic că durerea de dinți, atunci când mă doare capul zic că aia de cap…
    dar, așa cum a zis o antevorbitoare… nimic nu e mai rău ca durerea din suflet… un gol lăsat de cineva pe care ai iubit odată…

    1. Cam asa ceva, Iulia, acum am tendinta sa cred ca durerea de gat e cea mai insuportabila. Nu-i de glumit nici cu suferinta provocata de despartirea de cineva drag, mai ales daca e irevocabila. :cwy:

  6. imi pare tare rau ca esti bolnavioara :(
    nici o durere nu e buna, sanatatea e cea mai buna!
    daca vb dpv medical durerea de masele are intensitatea cea mai mare, dar nici cu celelate nu mi rusine, le-am experimentat pe toate atat durerea fizica cat si cea sufleteasca, nu stiu care m-a durut mai mult, toate dor al nabii de tare, dar na pana la urma important e sa ne revenim :)
    si eu am fost o sapt foarte bolnava :( am slabit iarasi vreo 3 kile, ma sufla vantul in curand, abia mi-am revenit, acum ma doare capul dar asta e deja ceva la ordinea zilei, dar sunt sigura ca o sa vina si vremuri mai bune si arasi o sa pot zambi cu gura pana la urechi :)
    durerea sufleteasca- am experimentat-o, stiu cum e, mai bine defapt sa nu dau detalii, problema e ca aici iti revi mai greu, ai nevoie de un anumit timp, si ca pastile poate cele antidepresive se potrivesc si ajuta (n-am experimentat dar cred ca e o solutie) si probabil psihologii, ciocolata, oamenii dragi, si alte lucruri frumoase care acopera golul lasat
    iti doresc sanatate maxima! si recomandari de pastile (aici sunt experta) fervex sau coldrex praf, sunt mult mai eficiente decat pastilele, hexoraletten n sau trachisan pt gat – astea au si anestezice locale, nurofen sau algocalmin pt febra, mult ceai cald, lamaie, miere de albina, si daca e cazul chiar antibiotice
    scriind toate astea mi-am amintit de un leac babesc-aspirina saracului- cred ca asta vindeca si durerea fizica si cea sufleteasca :D
    ioi cat am scris, scuze ;)
    multa sanatate si o saptamana frumoasa tuturor!

    1. Merci mult de sfaturi, Lilly. :smile: :cool: Primul impuls, dupa citirea commentului tau, a fost sa dau navala in bucatarie unde tin niste aspirina, ocolita cu multa indrajire zilele astea. :lol:
      Dar tu ce boala ai avut de a tinut o saptamana, trebuie sa fii fost tare neplacut… :cwy:
      Lamaia face bine, din pacate eu o gasesc deosebit de acra, nu o prea tolerez, miere nu am incecat si regret pentru ca am in casa.
      Foarte interesant, deci durerea de dinti e cea mai intensa, pfaiii, si uneori nu apreciem cel mai de pret bun, sanatatea!

      1. Niceo – “aspirina saracului” ai inteles da :)))))
        la medicamente si tratamente ma pricep tare bine :D
        eu lamaia o pap cu zahar, asa simpla nu-i buna ca-i extrem de acra, dar mierea are multe proprietati bune si e pntru gat e excelenta
        mie se pare ca nu-mi plac lucrurile simple, si ma iubesc tare mult virusii, am luat un virus care a dat si complecatii deasta a fost asa nasol, acum ma simt mai bine, mi-am reluat munca. tu cum te simti?
        sanatatea e cea mai buna si ar trebui sa o pretuim cel mai mult!

        1. Neata, Lilly, sunt mult mai bine(ma refer strict la durerea de gat, ca in rest…) gratie aspirinei recomandate de tine :cool: , stiu ca te pricepi, am mai avut problemele de sanatate pe care le-am expus pe blog. :blink:
          A fost asa grav ca nici la job nu te-ai putut duce? :ermm: :dizzy: :shocked:
          Teribil, adevarul ca am observat eu ca disparusei de pe blog, tare periculosi virusii astia, bine ca ti-ai revenit! :heart:
          O pretuim, da, atunci cand o pierdem! :angry: :sad: :pouty:

  7. ranile sufletesti… se deosebesc de celelalte… prin aceea ca, se acopera dar nu se inchid… ele raman mereu gata sa doara la cea mai mica influenta prestata asupra lor…
    durerea de dinti este cel mai greu de suportat si calmat… ea apare fara sa cicaneasca la usa… se instaleaza ca o stapana tirana… si inflenteaza toate celelalte din trup… pana apare dentistul… cel putin… sau poate si dupa, o perioada… culmea este… ca ea persista si dupa ce denstistul pastreaza dintele la el…

      1. cred ca s-a pastrat o balanta intre cele doua… fara sa pot spune, ca as fi fost ferit de unele…
        sunt mai uman decat orice muritor… avand din toate cate ceva… si din cele ce trebuie… si mai les din cele ce nu…

  8. Ambele sunt greu de indurat , insa parerea mea este ca daca la cele fizice mai poti face ceva sa treaca , iei o pastila .. la cele sufletesti nu ai ce sa le faci si doar lasi timpul sa le vindece ..sau cel putin sa te ajute sa le uiti , pentru ca de vindecat nu se vindeca niciodata..

  9. Neataaaaaaa….eu abia am ajuns acasa dupa doua nopti undeva langa padure, cu frig, ploaie, prieteni si plimbari :D sper ca te simti mai bine. Eu cred ca durerea din suflet si cea de dinti sunt cele mai dure pentru ce le-am experimentat pe amandoua.

    O zi faina si sanatoasa!

    1. Oh, ce romantic, ploaie si plimbari, ce-ti poti dori mai mult de la viata, iata cine se bucura din plin de ea. :wink: :w00t: Foarte bine fizic, m-am refacut 99% cu gatul, problemele au aparut in alte parti. Un necaz nu vine niciodata singur. :pouty:
      Merci asemenea, Marin! :cheerful:

      1. Neataaa! :D Ei, daa, foarte romantic :D Incerc sa ma bucur din plin, asa este.

        Ma bucur ca macar gatul s-a rezolvat. Da, vin la pachet, si din pacate pleaca pe rand. O sa scapi de toate pana la urma, curaj :)

  10. așa, iute, între două ore, la lucru, dându-mi sufletul pe altarul muncii… din tot ce am experimentat până acum cele mai cumplite dureri au fost cele cauzate de crizele renale. nu le doresc nimănui. nu mi le doresc înapoi, deși mai am puseuri. te aruncă în cea mai neagră lipsă de demnitate, în patru labe, târâș, zvârcolindu-te, neștiind exact în ce parte de corp ai vrea să bați un piron ruginit, doar să se TERMINE odată :(. apoi a fost, cred, durerea de oase rupte… în special când ți se răsucesc, traumatizate, pentru radiografii, sau ți se pun înapoi pe viu. eh. unele amintiri sunt dulci-amare și mă transformă într-un soi de eroină, și-mi dau idei de postări proprii viitoare.

    cât despre durerea sufletească, în cazul meu ea nu se vindecă niciodată. e doar ascunsă sau amânată, sau bine-bine ignorată. iar aceste tehnici ar trebui dezvoltate într-o altă postare-răspuns. :face: :face:

    1. Dureri renale? Hm, nu le-am experimentat niciodata, si dupa cum ai descris tu, nici nu imi doresc. Insa, exact asa s-au manifestat la mine cele sufletesti…
      Sa stii ca m-am gandit la o postare separata pe aceasta tema. :unsure:

  11. Iarasi ne asemanam…coincidenta sau nu, si eu am fost bolnava in acest weekend. Si eu nu racesc chiar asa usor.
    Mi-e chiar rusine sa constat ca nici nu a venit bine toamna (cu frig si ploaie) si eu am si racit. Pai ce-am sa fac la iarna?
    Am racit si eu, cred ca m-am molipsit de la o colega de servici. Sambata am stat toata ziua in pat, am mancat portocale, am luat pastile, mi-am luat si spray nazal ca nu puteam respira si ma enerva sa respir pe gura. M-am incalzit in pat, am stat imbracata bine. A doua zi deja ma simteam mai bine iar astazi un pic si mai bine. Deci mi-a trecut relativ repede.
    Cat despre intrebarea ta…clar cea sufleteasca, pentru care nu exista pastila. Mai ales suferinta din iubire, poate cea mai rea dintre toate, pentru ca uneori simti ca partenerul e ca un viciu, deci nu poti trai fara el. Dupa cea sufleteasca cred ca vine durerea de dinti, de stomac si restul.

    1. Neata, Mihaela, am observat eu ca lipsesti de pe bloguri, dar nu mi-am imaginat ca esti si tu bolnavioara. :sad: E bine totusi ca ne-am trezit cu probleme de sanatate in weekend, nici nu vreau sa-mi imaginez ce se intampla daca o pateam in timpul saptamanii cand trebuia sa mergem la serviciu, eu nu imi permit sa lipsesc, nu am voie sa lipsesc. :face: :pouty: Se pare insa ca amandoua ne-am ingrijit bine si am scapat rapid de raceala. :cheerful: Ce facem la iarna? Nici nu vreau sa ma gandesc, mie nu imi place sa ma imbrac gros, deja in Bucuresti e tare frig si mohorat…si pana joi era o vara caniculara. :dizzy: :cwy:
      Merci mult de top, subscriu. :wink:

      1. Am cam lipsit de pe bloguri si pentru ca la fiecare inceput de luna am de rezolvat un proiect care necesita o gramada de munca, si trebuie terminat neaparat pana pe 5-6 a lunii. Poate de aia am si racit asa usor, am muncit foarte mult, de dimineata pana seara, si corpul a fost slabit. Eh, asta e. Acum e mai bine, da inca nu sunt vindecata 100%. Sper ca si tu esti cat mai bine.
        Si sa stii ca a fost mai bine ca am patit-o in weekend…nu mi-ar fi placut sa vin la servici cu dureri de cap, nas infundat, tuse, si altele.

        1. Oh, Mihaela, proiectele si situatiile pentru job ma imbolnavesc mai rau decat frigul, le detest, a trebuit sa muncesc tot weekendul si asta ma omoara psihic, simt ca nu mai rezist, am si uitat sa mai traiesc, sunt ingropata in hartii. Asta nu e viata! :alien: Nu stiu cum e la tine, poate le faci de drag, dar eu am cedat deja nervos, in fiecare zi mai apare ceva nou de facut. :sick:
          Din cauza asta nici timp de blog nu mai am. :sad: :wassat:
          Cred ca cel mai tare am ajuns sa urasc in viata sa muncesc acasa pentru serviciu, pai ce, viata e doar munca? :angry:

          1. Pe mine ma motiveaza banii pe care ii primesc pentru acel proiect…il fac in afara job-ului, pentru bani in plus, si ma ajuta mult. Daca n-ar fi asta, l-as fi abandonat de mult, pentru ca e vorba in principal de adaugat date si este o munca plictisitoare si in acelasi timp obositoare.
            Oricum, ma bucur ca macar nu mai am scoala anul asta, acum am si eu 25 de zile pe luna dupa-amiezile libere.

            1. Ah, atunci se schimba radical situatia, si eu as munci cu drag daca as fi recompensata financiar, lucru care, evident, nu se intampla. Noi muncim benevol, ca suntem mai fraieri. :pouty: :sad: :angry: :sick:

              1. :( Cui ii place sa lucreze mult, peste program, fara a fi recompensati intr-un mod sau altul?
                Mai fac si eu munca benevola pentru cei dragi, gen tehnoredactare, traducere documente, dar nu ma supar, pentru ca e vorba de familie si prieteni apropiati, care mereu m-au ajutat si sustinut.

  12. Clar ranile sufletesti sunt cele mai dureroase. Timpul este singurul “medicament” pentru ele, dar niciodata nu vor fi pe deplin vindecate. Raman cicatrici pentru fiecare.
    Cat despre cele fizice, zau ca n-as sti pe care s-o aleg! Pentru fiecare in parte am avut momente cand ziceam ca-s cele mai rele dureri. :D

  13. Cele mai insuportabile dureri fizice sunt cele pe care le experimentam mai des. O persoana care sufera de migrene iti va spune ca durerea de cap e mai greu de suportat.Idem la problemele cu dintii.
    Depinde cat de sensibil esti.Eu recunosc ca nu durerea in sine m-ar dobori ci senzatia de greata, asta ar fi cel mai greu de suportat
    Exista si dureri psihice carora medicii nu le gasesc cauze organice- se spune ca si acelea sunt crunte

    1. Julien, eu nu am fost bolnava. Am scris exact in articol ce s-a intamplat. Nu stiu cine a inventat “gluma” asta, dar personal mi se pare o aberatie. Nici nu are rost sa explic de ce.

      1. Imi cer scuze daca te simti jignita, iti spun sincer ca nu am intentionat asa ceva, doar am repetat si eu chestia asta cu aspirina saracului, vrand sa fac o gluma… :cwy:

        1. Julien, dar eu nu am nimic cu tine, ci cu cel care a inventat gluma asta, care mi se pare deplasata. Cum ar fi sa indemni o persoana grav bolnava sa faca sex…ca cine stie, poate poate. :pouty: :ermm:
          Nu m-am simtit deloc jignita. :)) Cum ai ajuns la concluzia asta? :biggrin: :dizzy:

  14. Ce tema ai ales, Nice! Fiecare are o perceptie diferita despre durere si atunci cand ne doare ceva, ni se pare ca aceea e cea mai greu de suportat. Cat priveste cea a sufletului, asta e, poate, alta discutie… fiindca nu se vindeca cu tratament medicamentos precum celelalte…
    Si asa cum spunea Hapi mai sus “Cele mai insuportabile dureri fizice sunt cele pe care le experimentam mai des”. Sper sa fie cat mai putine si cat mai scurte in viata ta, Nice!

    1. Danny, merci mult pentru urari, din pacate nu am fost scutita de suferinta, in special sufleteasca. Cele fizice vin si trec, cel putin deocamdata.
      Intotdeauna ma inspir din evenimentele zilnice, mereu se intampla cate ceva(bun sau rau) si ma grabesc sa impart cu voi pe blog. :biggrin: :angel:

  15. Nice, sper ca esti mai bine! :smile: Toamna ne-a cam luat pe nepregatite, ne-a pacalit cu blandetea lunii septembrie si acum multa lume s-a racit…
    Profesorul tau de filosofie avea dreptate, e mai greu sa formulezi o intrebare inteligenta…

    Cat despre durerile fizice, as mentiona criza de rinichi si nevralgiile intercostale, dureri care m-au traumatizat, si acum la cel mai mic semn de revenire ma cuprinde paranoia. Chiar nu ma pot decide care e mai teribila. Gandeste-te ca mi-au ,,cusut” o taietura la deget PE VIU, dar durerea respectiva nu mi se pare mai insuportabila decat cele doua amintite. Imediat in topul meu vin durerile menstruale si de dinti (desi dintisorii nu m-au necajit in ultimii ani, durerile mi-au ramas in amintire :lol: )

    De dureri sufletesti m-am vindecat intotdeauna repejor, insa acum… probabil daca prin ceva dezastru m-as desparti de prietenul meu, ar fi un dezastru emotional.

    As concluziona ca durerile fizice sunt mai insuportabile, poate din cauza faptului ca sunt ,,concrete”, insa durerile sufletesti sunt mult mai devastatoare si cu implicatii adanci in viitorul si dezvoltarea noastra afectiva, sociala, comportamentala.

    1. Sunt mai bine, Iulia, mi-am revenit aproape complet, gatul mi-a trecut. :cheerful: Imi pare rau sa aud ca ai experimentat asemenea dureri la o varsta atat de frageda, sincer, nici nu stiam ca exista…ca drept dovada ca nu le-am pus in articol. :ermm:
      Eu cred ca suferinta din dragoste doare pe moment, e adevarat ca e foarte neplacut sa te desparti de iubit in tinerete, dar dupa un timp fie te impaci cu ideea si gasesti pe altcineva, fie te impaci…cu iubitul. :lol: :silly: Deci, astea au rezolvare, desi pe moment nu o vedem si suntem tentati sa disperam si sa intram in depresie. Ma rog, unii nu sunt deloc asa afectati, a doua zi gasesc rapid inlocuitor…
      Ma refeream mai degraba la altfel de traume: un copil maltratat de parinti, un tanar respins si marginalizat de societate, un om care nu-si gaseste locul, un neadaptat…din astea nu cred ca iti mai revii vreodata. Acestea sunt adevaratele rani, rani mereu deschise.

      1. Ma bucur ca ti-a trecut durerea de gat, stiu ca poate fi foarte deranjanta uneori :tongue: Nice, sper sa nici nu ai parte de durerile mentionate de mine, nu-i trebuiesc nimanui :happy:
        Eh, am mentionat suferinta din dragoste pentru ca asta m-ar devasta pe mine acum (pana la prietenul meu nu am avut astfel de dileme :silly: ), dar tu ai dreptate, in general, asta e trecatoare si are solutii imediat sau in timp.

        Suferintele sufletesti le vad ca fiind mai problematice in cazul copiilor, ei sunt mai vulnerabili. Cu toate astea, copilul de azi e adultul de maine..
        Nice, eu cred ca si ranile sufletesti (de orice fel) pot fi vindecate, mult mai greu, dar se poate. Din pacate, ne e foarte greu sa cerem ajutorul, sa spunem ca ne doare si ca vrem sa ne vindecam. Uneori nici nu mai vrem vindecarea, facem din durere un mod de viata, il lasam sa puna stapanire pe noi. Sunt persoane care nici nu stiu cum e o viata fara durere. Asta mi se pare trist cu adevarat..
        Apropo de traume, am avut vineri primul curs de Psihiatrie… proful e chiar medic psihiatru si ne-a povestit cateva cazuri. Unele ,,comice” oarecum, prin atitudinea pacientilor, altele… vai, te doare sufletul si te infiori doar cand auzi prin ce trece alt om. Si nu ma refer doar la experientele traumatice pe care le-au trait, ci la starile lor sufletesti, la durerea lor (desi dl prof ne-a relatat foarte obiectiv, ne-a tulburat oricum) pe care si-o manifesta in diverse moduri…

        1. Oh, Iulia, ce adevar trist ai mentionat aici, unii fac din durere un mod de viata, depinde numai de noi sa ne vindecam. Ne complacem pentru ca ne e teama de fericire, cred eu.

  16. Am auzit ca cea mai mare si insuportabila durere e cea de dinti. Mama zice ca prefera sa nasca fara nico anestezie decat sa o doara dintii. Eu recunos, ca am avut norocul (cel putin pana acum) sa nu stiu ce inseamna aia durere de dinti.
    Cea mai mare durere fizica pe care am simtit-o a fost cea de cap si de stomac. :(
    Insa dintre toate durerile cea sufleteasca este cea mai mare. Dureaza mult si uneori nu se vindeca deloc complet. Raman urme, temeri … rani cicatrizate urat.

    Nice, multa sanatate. Bea ceaiuri multe, calde. Coldrex/Fervex sau altceva semanator si incearca sa stai in casa o zi doua daca poti. :kissing: Sper sa te faci bine repede.

    1. Merci mult, Andria, m-am refacut relativ repede, am stat in casa si m-am doftoricit, cum se spune. :lol:
      Da, nimeni nu e scutit de dureri, de suferinta fizica sau psihica, daca nu e de dinti, e de stomac, daca nu e nici de una nici de alta e de inima. Poate cel mai rau e sa te “doara” inima.

        1. Serios? Si o structura sufleteasca este de inlocuit? :blink: :wassat: Ocazional mi se intampla sa aud afirmatii de genul: “Nu mai sunt aceiasi persoana. m-am schimbat mult.” Zau? Poti sa acumulezi cunostinte, poti sa schimbi modul in care vezi lumea, dar esenta si felul in care simtim raman aceleasi. Cred ca nimeni nu se schimba. Oamenii nu vor sa o recunoasca.

          1. Yup. Totul e înlocuibil. Sună mercantil, dar până la urmă, omul e un cumul de nevoi şi dorinţe care nu au doar un răspuns. Asta nu înseamnă că importanţa fiecărui om din viaţa noastră e negată. Doar că factorul ‘fatalitate’ e eliminat.

            Singurii care nu pot fi înlocuiţi sunt părinţii.

            Da, oamenii nu se schimbă în esenţa lor, dar se schimbă la suprafaţă.

              1. Greşeala e în cuantificare. Afecţiunea nu se poate măsura, dar ca referinţă te ai mereu pe tine. De ce nu ai putea iubi alt om la fel cum ai iubit cândva? simplu, pentru că ai făcut-o deja, şi îi atribui o anumită valoare. Dar dacă ai putea face abstracţie de acea iubire, ai putea iubi la cote maxime pe noua persoană, nu? Lăsând la o parte factorii diferenţiatori, un om care are ceea ce caută e fericit. Singurul care îi face rău e el însuşi. Multe de zis, multe de acceptat, dar atât de simplu de înţeles… fiecare etapă din viaţă poate veni cu asocierea cu un om… sau nu. Şi cum e nedrept faţă de oamenii noi din viaţa noastră să ne raportăm la alte timpuri, noi ne privăm de dreptul de a fi iubiţi şi de a iubi cu tot cât putem.

                Pe scurt, când ceea ce cauţi se regăseşte într-un om (sau mai mulţi, după caz :biggrin: ), dacă ai trăit ceva similar, faci comparaţii vrute sau nevrute, dar şi nedrepte. De ce? pentru că nu mai e acelaşi timp, nu mai eşti acelaşi om, nu mai ai de a face cu aceleaşi situaţii, dar tu cauţi tot aceeaşi împlinire, eventual cu altă haină.

                Dacă am fi atât de neînlocuibili, am fi o rasă foarte deprimată.

                Notă : am ales iubirea ca sentiment, dar poate fi oricare altul.

                1. O sa dau un singur raspuns la commentul dumneavoastra (pentru ca nu vreau sa ma bag in polemici, nu este nici locul si totodata nici potrivit potrivit/ articolul lui Nice este despre cu totul altceva). “Sunt iarba, mai simplu nu pot fi”. Epicur, Democrit, Cato, cat si Cicero, au ajuns toti la concluzia ca Supremul Bine este ceea ce este CONFORM cu natura si POTRIVNIC EI. Daca natura dumneavoastra este variata o respect, dar nu o aprob.
                  “De ce nu ai putea iubi” … “dacă ai putea” … “Dacă am fi..” O sa iau presupunerile dumneavoastra drept afirmatii.

  17. Eu zic ca aia de dinti.. I HATE IT!

    Durerea de masea mai ca te face uneori sa vrei sa-ti dai cu ciocanu-n maxilar!

    Cat despre cealalta intrebare.. pai depinde de caz. Uneori cel mai greu de indurat e cea fizica, alteori aia sufleteasca (ca exemplu: cand iti moare cineva la care tineai mult, ti-era foarte DRAG etc)

  18. Fizică, cred că ar fi cea de cap… adică dacă mă doare capul simt că nu mai pot face nimic… Şi îmi oferă o stare de ameţeală,dezorientare şi ma imobilizează practic!
    Dar totuţi cele mai puternice răni sunt cele ale sufletului… pentru cap, sau altele iei o pastilă şi trece…nu te ţine mult… Dar o rană sufletească poate dura şi toată viaţa, te sfăşie şi te distruge încetul cu încetul… :ermm: :dizzy:

  19. Am stat si m-am gandit o perioada la subiectul aflat in discutie, si totusi am clasificat durerile expuse de voi la categoria….suportabile. Le gasesc incomode, dar nu si insuportabile. Insuportabile :cwy: (astfel incat sa poata provoca un deces) cred ca sunt arsurile severe, extinse pe corp.

  20. Cu siguranta ranile sufletesti sunt cele mai greu de vindecat. Desi nici cele fizice nu sunt de ici de colo. Daca ar fi sa aleg una dintre cele enumerate de tine mai sus, as alege-o pe cea de dinti pt ca mi se pare efectiv cea mai nasoala! :pinch: Dar nu pot sa uit nici de perioada in care aveam astm bronsic ( eram in scoala generala ), nu ma durea nimic, dar ma trezeam din senin ca nu mai aveam aer :sad: .

  21. Cele sufleteşti dor cel mai tare dar, din proprie experienţă cele de dinţi sunt date naibii! :angry: Ştiu că stăteam nopţi întregi în fund şi plângeam, din cauza lor. Dacă mă puneam întinsă în pat parcă mă trasnea în gingie. :face:
    Am scăpat :cool:.

Dă-i un răspuns lui Nice Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *