Mi-as fi dorit… (II)

Mi-as fi dorit sa am un tata ‘adevarat’, unul care sa se tot joace cu mine cand eram copil, unul caruia sa-i spun problemele fara a ma simti dat la o parte sau criticat/judecat. Din pacate sau din fericire, acest rol a fost preluat de sora mea mai mare iar dupa asta, de fratele meu mai mare. Dar asta a fost mai mult doar pt o perioada caci sora mea s-a maritat, iar fratele imi este plecat cam de la 19 ani cu directiile: Spania, Sibiu, iar acum Danemarca, deci nu pot sa spun ca i-am avut MULT timp pe langa mine. Poate ca de cand cu aceste plecari m-am cam ‘pierdut/ratacit pe drum’. Mai ales ca si-n perioada cand ei erau langa mine, n-am spus prea multe, n-am afisat prea multe probleme pe care le aveam. Le tineam in mine, crezand ca oricum nu ma vor intelege, ei fiind mai mari, iar problemele mele poate ca erau mici fata de ale lor, cel putin asta credeam, in caz ca le-as fi zis. Si cu toate astea pot sa zic ca unele m-au apasat destul de mult, cautand SINGUR raspunsuri sau sfaturi proprii.

Imi pare rau ca inca simt ca nu mi-am multumit mama suficient de mult. O mama care pt mine pot sa zic cu usurinta ca nu e cea mai buna din tara Ci de pe planeta. O persoana cu o bunatate total iesita din comun si cu un suflet ATAT DE CALD! Am facut MULTE prostii, dar mi le-a iertat PE TOATE, desi din punctul meu de vedere, meritam chiar si palme! Dar nu le-am primit, decat niste vorbe care as putea spune ca au durut mai mult decat de-as fi fost lovit cu o bata de lemn si nu din cauza ca ar fi fost mereu prea dure, ci doar din cauza ca ea nu merita nicio suparare! Si ma sfasie gandul/sufletul/inima cand ma gandesc ca poate n-am ajuns ce si-ar fi dorit ea cu adevarat! Si-mi pare inca rau ca am probleme in a spune un: “Te iubesc”, dar incerc totusi sa tot arat CA TIN LA EA si ca APRECIEZ TOT CE FACE! 

Cand vine vorba de mama, nu uit de NICIO sarbatoare a ei, fie ca e ziua ei, fie ca e o zi mai speciala…ii fac cadouri! Si de cele mai multe ori ma straduiesc sa-i cumpar ce-i place cu adevarat. Le planuiesc de multe ori cu cateva luni inainte ca sa stiu ca am nimerit ceva FRUMOS, iar atunci cand o vad zambitoare pot sa zic ca’s foarte fericit! Recomand tutoror care au o mama buna, sa o rasfete CAT DE MULT POT si sa se enerveze cat mai putin pe ea.  Am avut si-o fosta iubita ramasa fara mama prea devreme si pot sa zic prin prisma ei, ca e FOARTE DUREROS si am realizat ca trebuie sa te BUCURI de fiecare zi in care cel putin O VEZI implicit o AI! Aceasta fosta, cand era adolescenta, si-a gasit linistea intr-un caine (un collie foarte devotat, un caine ce imediat cum o vedea/simtea trista se apropia de ea si isi baga capul pe sub bratul ei, un caine pe care l-am cunoscut si eu la batranete si rar mi-a fost dat sa vad un animal atat de devotat si-as putea spune chiar si “sufletist”, un caine care m-a impresionat prin comportamentul lui) caci mama ei vitrega i-a replicat de cateva ori: “Ce vii la mine sa ma intrebi/sa te plangi ? Nu’s eu maica’ta!” Ei bine, voi (fetele) care aveti o mama la care va tooot puteti spune off-urile APRECIATI si daca puteti, spune-ti acel: “Te iubesc” ori de cate ori aveti ocazia! Va zic eu sigur ca le va placea SIGUR! Mai ales ca sunt FEMEI.

Imi amintesc de mama, imi amintesc destule, imi amintesc privirea si n-as putea sa nu fiu recunoscator, stiind ca atunci cand bat la usa, ochiul ei e la vizor. Imi deschide usa, ma intreaba daca sunt bine, stiind ca aceeasi intrebare o sa mi-o puna si maine. In acesti ultimi ani imi pare rau ca n-am facut destule s-o tot multumesc… Mamei mele i-am spus aproape tot…sau a aflat. Si de-abia acum am realizat cate a suportat! Exista 4 anotimpuri… mi le ofereai pe TOATE cu afectiune! Daca auzi asta, sa stii ca n-am uitat, imi amintesc ce merita, sa-mi amintesc de fapt!

http://www.youtube.com/watch?v=ThxeS2MWM7c

Va urma

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

74 de comentarii la “Mi-as fi dorit… (II)”

    1. E bine si asa :happy:

      Decat deloc.. e bine si cu unul :biggrin:

      Bine de aia care au 2 minunati :lol: (desi nu se intampla prea des.. cu macar unul tot apar ciondaneli mai dese)

        1. Din ce-am observat eu.. fetele trag spre tatici, cum si baietii spre mame. (desigur, uneori poate fi si altfel, nu e neaparat o regula + ca depinde si de cum se comporta parintii)

  1. Emotionant articolul, Lusio, felicitari! :cool: Cred ca cea mai mare multumire a parintilor este sa-si vada copilul fericit/implinit. Iar puterea de sacrificiu a mamelor depaseste uneori orice inchipuire, sunt fiinte atat de calde, de bune si de dedicate trup si suflet copiilor ca ar fi in stare sa mute si muntii din loc pentru acestia. :angel: Cel putin mamele noastre par mamele perfecte, m-am regasit pe deplin in gandurile tale… :smile:

    1. Mersi, Nice :happy:

      Da, ai dreptate la puterea de sacrificiu. (desi, din pacate, mai exista si mame…………rele. Tocmai d-aia e de apreciat daca ai una buna)

      E bine ca si tu ai o mama buna :happy:

      1. Am o mama extrem de iubitoare si devotata, doar ca nu ii arat suficient cat de mult tin la ea. :cwy: :sad: Tu ai avut dreptate acolo unde ai spus ca nu trebuie sa sa ne enervam pe mamici, sa le suparam, sa ne certam cu ele. :cwy: In cazul meu asta e cam imposibil. :tongue:

        1. Am zis asta si din cauza, ca din pacate, va veni o zi cand……..(sa nu zic altfel, ci aleg asa) nu vei mai avea cu cine sa te certi. Mai ales ca la final nu e bine sa-ti amintesti (mai mult) certurile.

  2. Ce articol la corason! Frumos Lusio!
    Si eu am o mama de nota 10 asa ca si a ta. Incerc sa ii multumesc zilnic si sa ii zic ca o iubesc cat mai des!
    Tatal meu a fost prezent si el, dar mai mult cu persoana decat cu sufletul. Ma iubeste, stiu, dar e el mai inchis din fire!
    Eu ma autoeduc zilnic sa nu fiu ca el :)

    1. Multumesc Alice..

      “Eu ma autoeduc zilnic sa nu fiu ca el :)”

      Te inteleg.. Sincer, nu prea m-as vrea un tata precum el. (dar pe de-o parte il inteleg, caci nici el n-a avut prea multe de luat (ca tata) de la tatal lui)

  3. Pai, Lusio, poate tatal tau nu a fost tatal perfect …dar tu poti deveni copilul “perfect” pentru el. Ei (parintii) nu vin pe lumea asta pregatiti sa fie parinti. E de preferabil sa nu-i judecam si daca vom putea…cumva.. sa devenim ‘parinti’ pentru ei. (poate suna aiurea fraza asta,dar cred ca ai inteles).
    Eu, de exp, o ascult pe mama mea ori de cate ori are ceva de impartasit (bucurii/griji/tristeti) si incerc sa o sustin, atat cat pot. Ii place sa vorbeasca… asa ca o ascult. Nu am aceiasi pretentie si din partea ei. Stiu ca atat timp cat sunt sanatoasa si nu am lipsuri (materiale) pentru ea sunt bine.

    1. Putin mai rabdatoare daca as fi si eu, ar fi perfect, uneori mama imi reproseaza ca vorbim atat de putin, ea ar vrea ca situatia sa stea altfel. :dizzy: :cwy: M-ai pus pe ganduri, Otilia, te felicit pentru atitudine. :cool:

  4. din fericire… am crescut intr-o familie unita… fiind mezinul… mai primeam rasfaturi de la frate si sora… dar… si bobarnace… ca intre copii…
    mama… este o eroina si o femeie care citeste mai mult decat mine… noi doi… am fost legati sufleteste intr-un mod mai aparte… special si frumos…
    tata… mai rece, parea… dar… era cel ce aducea banii in casa… si asta o facea frumos… si pe cai diferite si cinstite…
    mereu am crezut ca… el nu stie sa iubeasca, asa ca mama… dar… ma inselam…
    am plecat…
    prima ocazie cand am vorbit la telefon… am avut surpriza ca… tata nu se putea stapani din plans… eu nu-l vazusem plangand niciodata… nici chiar la inmormantarea lui bunicul… in schimb… cu mama am vorbit asa de frumos…
    acum… e randul nostru…(desi eu nu sunt tata) sa facem noi mai mult decat ei… parintii nostri… sa invatam de la ei… si ce nu ne-a placut… sa nu repetem… iar ce am apreciat la ei… sa facem insutit…
    repet… e randul nostru..

      1. vara asta am fost de doua ori… fortat de viata… mergand nu de placere… ci de necesitatea ultimei intalniri… inmoramantare….
        abia astept sa revin acolo iarasi… dar.. in vacanta… asa cum am fost de atatea ori… sa imi fac programul mai frumos… mai lejer… si mai ales, nefortat de evenimente… dar asta sigur va fi abia la anul… candva…
        da… in ultimi 15 ani sau mai multi… am venit de obicei in fiecare sfrasti de toaman, inceput de iarna… si spser sa imi reaiau obiceiul…

  5. Felicitari pentru felul in care te porti cu mama ta, e mare lucru ca o apreciezi si ii oferi momente de bucurie. Nu multi pot spune ca fac asta. Chiar si mie imi este greu sa le ofer parintilor dovezi de pretuire, mi-e greu sa le spun ca ii iubesc, sa ii imbratisez, pentru ca n-am fost o familie care sa-si arate des afectiunea. Ne-am iubit, ne-am impacat, dar am fost putin mai reci unii cu altii. M-ai inspirat sa fiu mai calda cu ai mei, multumesc! :)

        1. Da, cred ca asta a urmarit, sa ne uluiasca pe toti cu aceasta latura a personalitatii sale, insa sa stii ca multi barbati o au, insa o tin bine ascunsa…
          Lusio se poate manifesta liber pe blog, dar gandeste-te la cei care nu au unde sa-si exprime cele mai tainice ganduri, trairi, sentimente. :cwy: :ermm: :dizzy:

        1. Asa e, Lusio, se faceau prea multe videoclipuri.

          Da, Nice, de dimineata, am avut probleme cu logarea.

          Lusio, tu ai anticipat. Doi ani am vrut sa fac asta, dar ma refuzat. Azi, am fost convins. Cu prima ocazie, trec pe 7

  6. Intr-adevar emotionant articolul lui Lusio. Si eu am o relatie speciala cu mama, care e cea mai importanta persoana din viata mea, asa cum cred ca ar trebui sa gandeasca toti copiii!

  7. Nice, de ce ai scris la persoana I masculin? :ermm: si la mine tata a fost mai mereu plecat…cam de cand eram eu clasa a 8a asa…prin tari straine, sa faca rost dde un ban, caci nu ne-am descurcat niciodata prea bine la capitolul asta.
    daca ma intrebi despre amintiri cu tata ti le voi povesti frenetic pe cele din vremea cand eram cat un creion de mare. cu toate acestea stiu ca ma iubeste si ca s-a sacrificat pentru noi si sunt recunoscatoare pentru perechea minunata de parinti din dotare.

  8. Excelenta postare, Lusio
    Da, si eu mi-as fi dorit sa am un tata mai implicat :) Noroc cu mamele astea. Foarte frumos ai scris despre Ea si probabil ca ar fi mandra daca ti-ar citi postarea

  9. sincer ma intristez cand aud persoane ca n-au avut parte de dragostea parinteasca asa cum merita orice copil, care si-au pierdut familia inainte de vreme :( eu pot spune ca am fost un copil fericit, ca inca sunt un copil fericit, ca am parte de niste parinti extraordinari, care ma iubesc, ma sustin, ma ajuta, au grija de mine si carora le port un respect deosebit si ii iubesc foarte mult. si cel mai mult imi doaresc sa fie sanatosi, sa ne bucuram cat mai mult unii de altii
    cearta? noi nu ne-am certat niciodata, in casa noastra mereu a fost liniste, armonie, buna dispozitie
    mesajul tau este unul de apreciat, si toti ar trebui sa spunem mai des multumesc si te iubesc

        1. Mai, daca tatal meu n-a fost chiar cum ar fi trebuit, asta nu inseamna ca n-am avut o copilarie frumoasa. Chiar a fost frumoasa pot spune.. si la asta au participat din plin si fratii mei :biggrin:

          Dar pot face cu ei, ce nu s-a facut cu mine :happy:

          Mersi pentru gandurile bune and Hope so

  10. M-a emotionat si aceasta a doua parte la fel cum m-a emotionat si prima. Felicitari inca o data pentru curajul de a impartasi din experientele tale.
    Tind sa cred ca stie ce simti in general si ce simti pentru ea doar privindu-te si sunt sigura ca e la fel de mandra de tine asa cum esti si tu de ea.

  11. Lusio: n-am cuvinte … superb. Rasfat-o pana mai poti. Sa nu-ti faci griji, mama e multumita cu ceea ce esti. Si indiferent cati ani vei avea si ce vei face, esti puiul ei si cel mai bun!
    Lucrul pe care mi-l doresc foarte mult este sa reusesc sa fiu o mama macar pe jumatate la fel de buna cum a fost a mea. Si am fost tare norocoasa, doi parinti minunati si … singurul copil.

  12. Mda, avem mai multe in comun decat credeam. Tatal meu a fost absent fizic. Multi ani a fost o voce pe care o auzeam de cateva ori pe an la telefon. Si primeam felicitari si scrisorele de 5 randuri. Pastram cu sfintenie tot ce venea de la el. Si imi doream sa imi fie alaturi, stiu ca simteam nevoia unui tata. Dar nu a fost.
    Acum, in ultimii ani, ma suna saptamanal, imi trimite si bani din cand in cand, vrea sa stie ce fac, ce prieteni am, cum o duc, am mers la el, in Italia. Nu il resping, nu pot fi suparata pe oameni in general. Dar stii ce e trist? Acum nu mai am nevoie de el. Cand am avut, nu a fost aici, desi il rugam sa vina acasa.

    Mamei nu i-am spus niciodata ca o iubesc. Nici ea mie. E mai rece, mai distanta, si cred ca am preluat chestia asta de la ea, intr-o oarecare masura. Cu toate astea, stiu ca tine la mine, ca ii pasa, desi are un mod mai ciudat in a-mi arata asta. E posesiva, isi face mereu griji. Desi nu mi-a ingradit niciodata libertatea, simt si acum ca ma sufoca. De multe ori, cand eram suparata… ma certa (ca de ce sunt suparata). Eu o mai imbratisez uneori si incerc sa fiu mai afectiva cu ea, insa nu stiu… poate unii oameni au o constructie interna diferita. Desi mi-e greu sa cred ca nu ar avea nevoie de tandrete, gesturi calde. Suntem destul de diferite… Dar am gasit in timp o modalitate de a ne intelege..

    Dar ca sa fac referire la titlul articolului, sa stii ca, desi simteam nevoia sa il am pe tatal meu alaturi, acum, nu as putea spune ,,mi-as fi dorit sa..”. E mai bine asa. Daca cu mama ma inteleg si mi-e draga in ciuda diferentelor dintre noi, diferentele de mentalitate intre mine si tatal meu ar fi condus la un dezastru. E mai bine asa, pot sa tin la el, dar de la distanta. :smile: Tot raul spre bine :tongue:

    Si sa stii ca iti urmez sfatul :smile: Nu pierd nici o ocazie in a-i arata (daca de spus, nu spun) mamei mele ca o iubesc si ca apreciez tot ce a facut pentru mine – ea singura… nu i-a fost usor…

    1. Uneori mai ajungi si sa te adaptezi :smile:

      Si da, de cele mai multe ori atunci avem cel mai mult nevoie de ei, cand suntem mici. Si chiar de acolo incepi sa-ti dezvolti iubirea pt parinti (mai mult sau mai putin).

      Cat despre tatal tau, da, nu poate fi criticat prea aspru, pentru ca din ce-ai scris, pare sa te fi intretinut intr-un fel si sa ai destule lucruri dupa care sa nu oftezi (desi una e o persoana (langa) si altele sunt niste lucruri)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: