Nerabdare

Traim azi, mai mult ca oricand, intr-o lume nebuna, haotica, absurda. Oameni grabiti, dezorientati, macinati de griji si indoieli, sclavi ai propriilor dorinte care nu se mai implinesc odata. Si timpul care goneste nepasator, nemilos, parca ascultandu-ne gandurile…

Abia astept sa se termine programul”, ne spunem de indata ce ajungem la scoala sau la serviciu incantati de perspectiva unei seri relaxante  petrecute in sanul familiei

“Mor de nerabdare sa vina weekendul”, gandim in fiecare zi de miercuri sau joi a saptamanii

” Oh, scoala asta uracioasa, abia astept sa vina vacanta, m-am saturat de atata invatatura”, isi spune elevul de indata ce descopera cate teme are de facut pentru a doua zi

“Am ramas iar fara niciun ban, oh, daca ar veni mai repede ziua de salariu”, mediteaza frustrati toti cei prost remunerati

“Abia astept sa cresc, nu e deloc fun sa fii copil“, concluzioneaza un tanar aspirant la statutul de om mare

“M-am saturat sa astept in zadar sa te maturizezi, te parasesc”, ii reproseaza o fata prietenului sau care a dezamagit-o pentru a mia oara

“Abia astept sa treaca saptamana asta si sa ne intalnim iar“, ii marturiseste un barbat indragostit iubitei la telefon

Totul se invarte in jurul lui maine, dar pe azi cui il lasam?

Mi se pare mie sau lumea si-a pierdut de tot rabdarea? “Abia astept sa”, “mor de nerabdare sa”, “visez la clipa in care o sa” sunt cele mai vehiculate expresii in ziua de azi. Cu gandul la mirificul viitor (in care ne depozitam toate sperantele), la ceea ce ne asteapta peste un timp, uitam sa ne mai bucuram de prezent, sa ne traim de fapt viata, care devine astfel o continua amanare.

Eu insami fac totul in graba, de la lucrurile banale cum ar fi mancatul, cititul sau curatenia in casa, la sarcinile pentru serviciu. Sunt tot timpul pe fuga, detest sa astept metroul sau tramvaiul, nu mai gasesc placere in nimic, absolut totul ma plictiseste de moarte, nu mai am rabdare sa ma uit la televizor sa vad un film, de exemplu. Mi-e din ce in ce mai greu sa ma concentrez. Astept cu infrigurare un viitor mai luminos, vacanta de iarna, marirea salariului, intalnirea cu dragostea. Pana si de articolul asta m-am saturat, abia astept sa-l termin de scris! :lol: Ceea ce si fac. :tongue:

Voi reusiti sa va bucurati de prezent sau visati in permanenta la viitor, cat de des spuneti pe parcursul unei zile “abia astept sa”? Va grabiti sa va terminati repede treburile sau faceti totul cu migala si un calm desavarsit? Sunteti nerabdatori sa vi se indeplineasca dorintele?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

105 comentarii la “Nerabdare”

  1. Hey :smile: Ai perfecta dreptate in tot ce scrii: suntem civilizatia lui maine, niciodata nu reusim sa ne bucuram din plin de acest prezent, niciodata nu simtim bucurie si placere in prezenta lui.

    Am si eu doza mea de nerabdare, dar in majoritatea timpului traiesc in prezent, nu ma gandesc decat la urmatoarele cateva ore, chiar daca tin mereu cont si de planurile pe termen lung. Reusesc insa, intr-o oarecare masura, sa ma bucur de azi :smile:

    1. Stii ce e ironic, Marin? Ca maine seamana izbitor de bine cu azi. Nu e nici mai bun, nici mai rau. Iar unele dorinte nu se implinesc niciodata… Doar noi ne incapatanam sa speram, facem iluzii desarte.
      Stiu ca iti place sa gatesti, sa te uiti la filme, sa scrii, toate acestea sunt activitati care necesita timp si rabdare, care sunt acele lucruri in care domenii/lucruri in care ta de nerabdare iese la suprafata? De cate ori spui pe parcursul zilei “abia astept sa”? :biggrin:

      1. Da, de cele mai multe ori, maine e ca azi si nimic mai bun si mai frumos nu se intampla :smile:

        Nu spun aproape niciodata abia astepta sa….nu sunt nerabdator, dar pot astepta visator anumite momente pe care le petrece cu cei care sunt dragi. La fel, pot astept unele eveneminte sportive cu oarecare nerabdare. Dar nu grabesc niciodata timpul.

          1. Nu, nu am asteptat niciodata cu nerabdare sarbatorile religioase, cu atat mai putin craciunul. Poate si pentru ca nu am amintiri placute.
            Nu, nu ma plictisesc repede de lucruri, oamenii in schimb ma pot dezamagi repede, da.

            1. Nici eu nu am cine stie ce amintiri placute legate de sarbatori, la fel ca si tine, nu le astept deloc nerabdatoare. Cine stie, poate lucurile se vor ameliora in viitor. Haha, vezi, m-am gandit automat la viitor, iar mi-am pus baza in el, e inevitabil sa fac asta. :))
              Eu ma astept la ce e mai rau din partea lor, de acum oamenii ma pot surprinde doar frumos! :biggrin: :tongue: :devil:

              1. Superb spus: ma astept de la oameni la tot ce e mai rau, de acum ma pot surprinde doar frumos :smile: cat de bine inteleg randurile de mai sus :)
                Da, Nice, poate vom avea amintiri mai placute legate de aceste evenimente in viitor. Dar ar avea sperante si asteptari pentru un viitor incert, posibil nu se caifica ca nerabdare :cool:

                1. Eu cred ca noi am adoptat atitudinea corecta, nu-ti fa iluzii, sa nu ai deziluzii. :cwy: :lol: Nu, nu se califica, e drept, dar intr-un fel tot spre viitor ne-am indreptat gandurile, tot in el ne-am pus baza. Poate si pentru ca simtim ca prezentul nu prea poate fi schimbat atat de usor…

  2. Eu sunt un exemplu perfect de “de-abia astept sa”. Parca traiesc in viitor, nu prezent. Mereu ma gandesc la ce o sa fac a doua zi, peste o saptamana, un an, mereu…de-abia astept. Si chiar m-am gandit vara asta, cand dupa mari asteptari, am ajuns la mare…in loc sa ma bucur pe deplin, ma gandeam: de-abia astept sa ajung la munte. Nu-s culmea? :(

    1. Nu, nu esti, esti normala. :smile: Asa cred… Asa sunt si eu si in lumea in care traim, mi s-ar parea nefiresc sa fii altfel. In fiecare clipa ne facem planuri, visam, speram. Mereu gasim un pretext ca sa fim nemultumiti de ceva. E starea noastra naturala. Exemplele din text sunt exemple concrete culese din viata, din ce aud eu in jur. Ma stiu pe mine, stiu exact cum gandesc si la ce ma gandesc… Ar fi fost culmea ca si aici sa fi fost un mic extraterestru. :alien:
      Probema e ca asta ne impiedica sa traim cu adevarat. Sa ne bucuram cu adevarat de prezent. Iar acesta e cel mai important lucru din viata noastra. E certitudinea noastra.

    1. E perfect ca reusesti sa te bucuri si de prezent, sunt persoane pe care nimeni si nimic nu le poate satisface 100%, persoane care traiesc exclusiv cu gandul la ce va fi…
      Asta incerc si eu sa aflu prin intermediul articolului de fata, mai are cineva rabdare in ziua de azi?
      Te plictisesti usor de lucruri si oameni, Lusio?

      1. Depinde iar.. de ce fel de lucruri sau persoane. Si la unele e cu da, la altele cu nu.

        Avand in vedere ca vorba aia:”Traim in secolul vitezei”.. nu prea mai intalnesti oameni rabdatori.

        1. Da, exact, depinde de lucrurile si oamenii respectivi. Au ramas atat de putine lucruri carora le dam atentie sporita, pe care ne face placere sa ne concentram, de care suntem atat de vrajiti ca abia cu greu ne desprindem de ele, majoritatea ne deranjeaza, supara, streseaza sau ne plictisesc.
          Traim in secolul vitezei, totul se petrece in graba, totul se schimba atat de rapid, asta reflectandu-se pana si in sentimentele si starile noastre sufletesti.

    1. Ba da, Pato, e foarte normal sa ne facem planuri, dar e bine ca atunci cand acestea se implinesc, sa ne rezervam un timp pentru a ne bucura de reusita noastra. Stii cum procedam noi? In clipa urmatoare gasim nod in papura si ne vine o idee pentru un alt plan maret, visam la altceva. In felul asta traim exclusiv pentru viitor, din planuri si visuri. Tu esti un tip rabdator din fire? Sau arzi de nerabdare sa se intample mereu ceva nou?

      1. depinde, eu ma consider un tip rabdator… lumea zice ca nu-s(unele persoane, mai multe totusi). Dar dupa logica mea ele n-au dreptate!
        Dar totul e relativ… ceea ce mi se pare mie rabdare sau nerabdare tie s-ar putea sa ti se para contrariul.

        1. Lumea nu te cunoaste indeajuns, Pato, lumea pune pret pe aparente si sare imediat cu etichetele. Lumea ne judeca dupa prima fapta. :cwy:
          Stiu ca e relativ, eu insa in articol am dat exemple concrete, ma plictisesc la filme, la curatenia in casa, cand citesc diverse texte, articole, chiar si de pe bloguri, gatitul ma plictiseste de moarte, asteptatul tramvaiului in statie, jobul…

  3. Cu implinirea dorintelor am lasat-o mai moale. :) Nu-mi doresc decat sa fim sanatosi, eu si cei din jurul meu. :) Restul vine de la sine.

    P.S. Nu-i inteleg pe elevii care se plang de scoala. Pt. mine scoala a fost o perioada foarte frumoasa. :)

    1. Elevii vor fi mereu nemultumiti, asta e o regula nescrisa parca, mai nou am inteles ca se plang ca profesorii nu-si fac datoria cum trebuie, ca nu le predau bine lectiile. Intreabarea mea este, voi cat de atenti sunteti in clasa, cat de dorinci sunteti sa ascultati si cat sa vorbiti cu colegii, sa ascultati muzica, sa mancati sau sa faceti caterinca de bietul om? Altadata se plangeau ca li se preda prea mult si nu mai fac fata, ca profesorii sunt reci si sobri, ca nu stiu sa ajunga la sufletul lor. Cine sa-i mai inteleaga? :biggrin: :ermm:
      Inseamna ca-ti traiesti viata in prezent, ca te bucuri de fiece clipa in parte! :shocked: Perfect. :biggrin:

  4. Eram asa si eu…ca orice tinerica nazdravana. Stau prost la capitolul rabdare in general dar totul se poate exersa
    Unii oameni sunt ca si copiii aceia care intreaba mereu , in masina sau in tren : cand ajungem? Iar raspunsul este cand oprim si ne dam jos……..Nu exista alt raspuns.
    Asa e si in viata. Uitam de drum , ne concentram doar pe scop, pe destinatia finala.
    Si pana la urma, cand ajungi la final vezi ca nu-i chiar atat de eliberator pe cat credeai
    Si incepi sa astepti altceva
    Sau te concentrezi si traiesti (aproape) fiecare clipa…..

    1. Trebuie sa ne propunem sa ne schimbam modul asta gresit de a percepe viata, am scris acest articol mai mult ca un imbold personal, tare imi doresc sa (re)invat ce e rabdarea… Pentru ca am pierdut-o undeva…pe drum. :ermm: :dizzy:

  5. De obicei visam la maine pentru ca nu ne place ce vedem la azi. Insa cateodata azi este frumos, noi nu vrem sa il vedem, poate obisnuinta.
    Acum, deh! daca sunt bolnav abia trece ziua, vreau sa vina maine mai repede. Daca sunt rupt de foame, abia astept salriu. Cazuri si cazuri.
    Insa de cele mai multe ori asteptam o viata intreaga ceva ce nu va veni niciodata, si in ultimul ceas realizam ca a trecut viata pe langa noi iar noi nu am trait-o caci asteptam Mainele.

    1. Foarte corect commentul tau, in finalul sau ai descris pefect cea mai mare temere a mea. :pouty: :sad:
      Tu esti o fire rabdatoare sau te plictisesti usor de oameni si lucruri?

        1. Da, asta nu face decat sa-mi confirme banuielile, ca oricum, oamenii buni sunt prea putini, iar lucrurile frumoase prea scumpe pentru buzunarul nostru. :biggrin: :ermm: :unsure:

  6. Rabdare. Iata un cuvant pe care il iubesc. Multa vreme m-am crezut ca fiind o fiinta extrem de nerbadatoare -asta datorita insuportabilitatii in fata pasivitatii -dar apoi am realizat ca defectele noastre pot deveni in timp, calitati. Se mai intampla…
    Acasa de exemplu, mama mea ma pune sa fac anumite treburi in locul ei, motivand ca ea nu are rabdare suficienta. Ceea ce este amuzant – Nici eu “nu am rabdare”, dar totusi indeplinesc aceste sarcini cu placere. Sfarsitul actiunii sau rezultatul acesteia fiind o motivatie pertinenta.
    In liceu nu chiuleam. Si nu stiu de ce…desi ma plictiseam foarte tare, ma gandeam ca daca as chiuli atunci ar insemna sa ma plictisesc si mai mult.:)) Ce puteam eu sa fac daca chiuleam??! Poate altii ar fi fost mult mai inspirati decat mine … ma gandesc, dar eu.. :unsure: :ermm: :dizzy:
    Devin nerabdatoare atunci cand sunt in intarziere sau abia astept sa primesc un cadou. ( :wub: ) In rest , simt ca nerabdarea a inceput sa ma paraseasca.

    1. Nici cand faci lucruri plictisitoare sau care nu-ti produc cine stie ce placere nu devii nerabdatoare?
      Hehe, se pare ca ne asemanam la partea cu lipsa dorintei de a chiuli de la scoala, cred ca daca am plecat de 5 ori in 4 ani e mult(asta la liceu), la facultate ma duceam pentru ca stiam ca nu am alta solutie, in plus era o sursa de venit… :dizzy: :biggrin:

      1. Se pare ca am deviat putin de la subiect. De la nerabdare am ajuns la plictiseala. Si, da, as fi cel mai ipocrit om sa spun ca nu ma plictisesc niciodata. Cand m-am plictisit ultima oara cel mai tare am stat 6 ore cu telecomanda in mana. :angel: :blush: :dizzy:
        La fel si cu ultima mea relatie… povestea numai lucruri neinteresante de-mi venea sa ma dau cu capu’ de pereti si ma tinea cu orele la telefon. Si tot el se intreba de ce nu a mers relatia (in ochii lui era relatia perfecta).
        Eu am chiulit doar din necesitate. La orele de informatica. cand stiam ca asculta. Profa voia sa ma lase corigenta, si eu nu. :smile:

        1. Nu, Otilia, nu am deviat deloc, eu in articol am adus vorba si de plictiseala, asa ca suntem ontopic. :biggrin: Exact despre asta era vorba, despre lucruri si persoane plictisitoare…
          Dar ce avea cu tine profa de info? :ermm:

  7. Cred ca in zilele foarte solicitante sau in perioadele cu probleme multe ori cand ai de asteptat pentru ceva anume si esti foarte nerabdator, timpul pare sa treaca mai greu si ai tendinta sa-i ceri sa zboare!
    In general sunt o persoana rabdatoare.

    1. That’s great, Silvia, esti un model pentru mine, cum reusesti, spune-mi si mie secretul? :ermm: :cool: :cheerful:
      Inseamna ca eu gasesc toate activitatile suprasolicitante. :tongue: :silly:

      1. Am invatat sa nu ma mai agit. Odata mi se parea imposibil ca in unele situatii sa ma cufund lejer in fotoliu cu o cana de cafea in mana si sa zic ca toate se vor aseza de la sine. :smile: Se pare ca merge si asa.

        1. Hm, ma refeream la situatii obisnuite, cotidiene, cum ar fi asteptatul la bancomat intr-un ger de crapa pietrele sau sa-ti vina masina sa mergi la hypermarket, nu la lucruri aparent fara rezolvare…
          Pe unii ii vad calmi, impenetrabili, eu insa ma impacientez, ma agit, nu stau locului o clipa in asemenea situatii. Pur si simplu nu am rabdare.

    1. Julien, pai nu are legatura cu amorul, bun, plec in vacanta, dar nu pot sta acolo o vesnicie, nu? Tot la rutina zilnica revin pana la urma, la job, la activitatile casnice, la Bucurestiu gri si mohorat… :cwy:
      Tu esti o persoana rabdatoare? :dizzy: :ermm:

      1. Rabd pana la un punct, apoi vulcanul din mine se trezeste si erupe! :ermm: :alien: :shocked: Depinde de situatiune si de personajele implicate in context! :biggrin: Daca nu iti mai place in BUcuresti,ia legatura cu Dragos, sunt convins ca se gaseste o casuta numai buna pentru tine in Tauti! :biggrin: Ah, mi-am amintit, spuneai ca ai o casa de vacanta undeva pe la tara, intr-o zona de podis? :ninja: :angel:

        1. Pai nu ma refeream la situatiile conflictuale, normal ca in acele cazuri nu prea poti sa-ti mentii pentru mult timp calmul, oricat de mult ti-ai dori tu, ci la activitatiile cotidiene, asteptatul mijloacelor de transport, terminarea zilei de lucru, a treburilor casnice etc.
          Am, dar nu intr-o zona de podis, ci una subcarpatica. :tongue: :silly:
          Eh, chiar in varful muntelui ca Dragos parca nu m-as refugia…as vrea insa sa gasesc un orasel medieval asa pe gustul meu, cochet, pitoresc si mai linistit, like Bremen sau Bruges, de exemplu. :biggrin: :wub: :w00t: :smile:

  8. Depinde de zile :w00t: daca este in timpul saptamanii abia astept sa ajung acasa :happy: dar daca este in weekend ma rog sa tina cat mai mult :lol: :biggrin:
    Eu si calmul=baba si mitraliera :lol::lol:.Acum depinde de ce anume vorbim, daca e ceva ce fac cu placere pot avea si rabdare dar daca e ceva ce ma rog sa se termine cat mai repede o fac cum o fi. Nerabdatoare nu prea sunt, imi place sa imi indeplinesc dorintele atunci cand le am dar nu ma agit ca un pepsi daca nu se poate. :happy: :cool:

    1. Asta asa e, in weekend nu spuneam niciodata, abia astept sa inceapa saptamana de munca. :lol: :biggrin: :devil:
      Asta spuneam si eu, ne-au ramas atat de putine lucruri carora le acordam cu mare placere timpul si atentia noastra…pe majoritatea le facem grabiti, de mantuiala.

  9. Nice, degeaba te-ai grabit sa termini articolul asta, ca a iesit un articol superb. E preferatul meu din tot ce am citit pana acum la tine, si ti-am mai spus ca imi plac multe.
    Insa asta de azi ma atinge intr-un mod personal : tocmai fiindca si eu am remarcat fix ceea ce spui tu aici, insa nu as fi putut nicicum sa le exprim intr-o forma atat de coerenta.
    Eu de felul meu sunt o inceata, o calma, imi ia mult timp orice lucru si imi place sa le fac bine sau sa nu le mai fac deloc. Plus ca ma plictisesc rareori.
    Desi am si eu momente ce ma streseaza, saptamani aglomerate sau obositoare de care, din pacate, spun si eu, prosteste, ca abia astept sa treaca.
    Inca o data te felicit pentru ca ai reusit sa exprimi atat de coerent ideea asta care ma supara de mai mult timp si pe mine .

    1. Mihaela, mutumesc frumos, tu esti mereu atat de nice…acum realizez ca ti se potriveste mai degraba tie nick-ul meu. Daca zilele acelea aglomerate pe cate tu ti le doresti sa treaca repede sunt exceptii, inseamna ca reusesti sa te bucuri din plin de viata. Si pentru asta esti de felicitat. :heart:

      1. Nice, eu sunt bucuroasa de lucrurile ce imi plac (si am reusit sa ma inconjor de astfel de lucruri), de-asta poate par eu “nice”.
        Altfel insa pot fi chiar rautacioasa cand vad rautate, rea-vointa, prostie infumurata si altele.
        Insa uite, radeam de mine azi : m-am trezit cu o durere de gat (care sper sa nu se lase intr-o raceala, ca la mine tine o luna apoi). Si mi-am zis, simtind durerea : “abia astept sa vina ziua de miercuri (e mai libera), sa ma pot odihni si eu bine!”. Si-atunci mi-am amintit de postarea asta. :) Ti-am spus eu ca am de ce sa tin minte ceea ce ai scris aici! De-am invata cu totii din asta …

        1. :)))))))))))) Multa sanatate, Mihaela, sper sa nu fie ceva grav, hai ca ai fost comica cu faza asta, sper si eu sa-mi aduc aminte de ce am scris in articol ori de cate ori am tendinta sa zoresc timpul. :dizzy:

  10. abia astept… sa mai intarize toamna asta minunata… sa mai zaboveasca… sa ma pot bucura in voie de ea…
    pe zi ce trece este mai frumoasa… mai visatoare… mai imbietoare… mai iubitoare…
    adie vantul… a dragoste…
    abia astept sa nu plec… sa raman… sa raman… sa raman… abia astept…

    1. Hopa, Ovi e in love! :biggrin: :cool: :cheerful: :w00t: Pai cred si eu, toamna ti-a transformat cartierul intr-un vis frumos, cum sa nu te indragostesti de ea? :lol: :wink: :tongue:
      Sa inteleg ca esti o fire rabdatoare, care stie sa se bucure din plin de farmecul vietii? :happy: :unsure:

      1. nice… eu mereu sunt indragostit… daca nu as fi… as si muri… de fapt… cred ca nici nu mi-as mai dori sa traiesc… fara sa iubesc…
        in fine…
        da… sunt rabdator… si rad si cant… necazurile parasindu-le in prag… ca totul doar, imi este drag… si viata inca-mi este scumpa…

  11. Desi de obicei sunt o fire calma, in ultima vreme nu mai pot fi asa…zic cred ca 100 de ori pe zi ca vreau sa se termine ziua de scoala,sau sa vina pauza sau vacanta :dizzy: …Cred ca e datorat faptului ca totul decurge asa repede si toata lumea e asa stresata…Cat despre dorinte, nu ma grabesc aici…cred ca toti le primim atunci cand le meritam… :happy:

    1. Da, Paul, ma bucur ca ma intelege si pe mine cineva, iar tu ai pus punctul pe i, cred ca totul se datoreaza stresului enorm la care suntem supusi, dar si timpului pe care-l simtim ca trece pe langa noi ca nebunul. Nu stiu, zau, unde ne indreptam in ritmul asta…
      Si ca sa continui intr-un fel ce discutam pe articolul precedent, stii ce am observat eu? Viata nu mereu ne recompenseaza pe masura meritelor noastre. :wassat: :unsure:

  12. putin pun pret pe ziua de azi, recunosc. Des ma gandesc”de-ar trece mai repede, sa vina maine” . Alteori cand astept ceva sa se intimple… as vrea sa sterg cate o saptamina din calendar. Si de fapt, nu stiu sigur ce m-ar astepta dincolo, dar uite asa vreau sa grabesc timpul.
    Sint convinsa, peste ani… o sa vreau sa ma mai intorc la vreamea de acu. .. dar :(

  13. Pai…. @Nice… nu am intotdeauna calmul necesar, insa… incerc sa fac lucrurile incet, si bine. Cat despre viitor, incerc sa nu bat foarte departe…
    Sunt nerabdator cand vreau sa imi cumpar ceva care-mi place foarte mult. O componenta PC, un ceas, bricheta, haina, etc…
    Iar dorintele … eh… pe cat mai putine, pe atat mai bine. :smile:

    1. Daaa, si eu sunt la fel, am vazut ieri o haina frumoasa de iarna si ard de nerbdare sa mi-o cumpar. Problema e ca pretul sau nu e tocmai accesibil buzunarului meu. :dizzy:
      Te plictisesti repede de lucruri si oameni, Cristian? :unsure:

      1. Daca ma plictisesc repede? Nu prea. Haide… cu hainele mai e cum mai e… dar daca le iubesti, le imbraci pana se rup (de exemplu – jeansii) :cheerful:
        Cu oamenii… ma plictisesc oamenii prosti, care au taria sa faca orice schimbare in vietile lor, in afara de caracter si suflet. La modul general, oamenii sunt precum copacii – la fel de frumosi azi, asa cum erau si ieri, dar parca altfel. Daca esti atent, nu te plictisesti :). Si de ce sa nu recunosc, imi place putin rutina :cool:

  14. Eu am incetat sa mia fiu genul de ”abia astept sa” pentru simplu motiv ca in acest fel am impresia ca fac timpul sa treaca pera repede si nu mai vreau asta .. urasc ca timpul trece asa repede :( Asadar traiesc la maxim clipa prezenta fara a-mi dori sa vina mai repede viitorul..

  15. Traim in secolul vitezei… Facem totul in graba si intotdeauna visam la o data viitoare… Incerc sa invat incet incet sa ma bucur de prezent, sa-l traiesc pe el si nu sa traiesc cu gandul la o zi dintr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Au inceput sa ma bucure maruntisurile: ma opresc in fiecare dimineata in drum spre munca sa mangai pisica dintr-o curte alaturata, ma uit la florile de cires care inca se mai tin si acum de crengile unui pom si tot asa… Incerc, desi nu-mi iese intotdeauna… :)

  16. Nerăbdarea survine când lucrurile care au loc acum nu sunt plăcute, sau când lucrurile mai plăcute urmează cândva în viitor. E simplu.

    Eu am răbdare pentru că îmi place să trăiesc fiecare clipă, pentru că odată trecută, s-a pierdut şi nu mai revine…

  17. Într-adevăr, nimeni nu mai are răbdare. Am vrea ca totul să se aşeze deodată într-o matcă normală. Suntem într-o continuă goană după împliniri şi nu ne mai bucurăm de ceea ce am realizat până acum. Sigur, acesta-i drumul spre succes, dar nu mai avem timp să ne trăim clipa.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: