Lună: martie 2012

Trafic pe blog

Stati asa, nu va grabiti sa dati x la pagina asta crezand ca vreau sa va dau sfaturi despre cum sa va cresteti traficul pe blog. Nu, departe de mine gandul acesta, stiu ca voi, cititorii mei, nu sunteti interesati de astfel de chestiuni prozaice. Cunosc faptul ca nu va pasioneaza pozitia in zelist, monetizarea blogului, numarul de unici sau de comentarii zilnice. Daca ma insel, va invit sa ma contraziceti…

Vad ca e la moda sa-ti prezinti periodic grandioasele realizari ale blogului. Eu nu consider necesar sa fac acest lucru din simplu motiv ca aici totul este de o transparenta maxima. Vrei sa afli numarul de unici, dai click pe gtop sau visitors, vrei sa vezi numarul de comentarii, te uiti sus la articole. Dar voi nu faceti asta pentru ca nu sunteti curiosi…

Eu insa sunt.

Da, exact cum ati auzit, sunt curioasa de ce Continuă să citești Trafic pe blog

Share

Nemultumit?

E vital sa inveti sa lupti, moral sa incerci sa te educi!

E esential sa Continuă să citești Nemultumit?

Share

Casa Spiritelor

Autor: Isabel Allende
Editura Humanitas Fiction, 2010
Prima aparitie: 1982

Suntem oameni ai timpului nostru. Eu, de exemplu, mi-am trait o buna parte din tinerete in comunism si, pe cale de consecinta, nu ma poate pacali nimeni incercând sa-mi demonstreze ‘umanitatea’ si ‘superioritatea’ comunismului. Sau ca, indiferent de faptul ca s-a dus dracului comunismul, pâna la urma tot asta e viitorul, ca altfel nu se prea poate. M-a marcat definitiv.

Isabel Allende este nepoata fostului presedinte socialist al statului Chile, Salvador Allende (tatal ei era var primar cu Salvador, ceva de genul asta), pe care dictatura generalului Augusto Pinochet l-a matrasit de la putere, salvând astfel natiunea de comunismul biruitor. Ca in sarcina lui Pinochet s-au retinut doar abuzurile dictaturii, nu si incercarea (din punctul meu de vedere, reusita) de a-si pune tara pe linia de plutire intr-un moment de criza absoluta, asta e altceva.

Dar, vorba celor mai multi bloggeri care se apuca sa scrie câte-n luna si in stele, nu despre asta voiam sa vorbesc. “Casa spiritelor” nu e o carte politica, ci una scrisa in stil magico-realist (gen John Fowles daca vreti, dar mult mai putin buruienos si pictat – el, stilul – cu un umor negru relativ placut, la care se adauga ironia fina, nevitriolanta, specifica oamenilor inteligenti), despre iubire, magie, impliniri si neimpliniri, dar care nu putea sa faca abstractie de contextul social in care se desfasoara actiunile. Si, chiar daca dictatura i-a ucis ruda prezidentiala, scriitoarea reuseste sa se Continuă să citești Casa Spiritelor

Share

Perfectiune

http://www.youtube.com/watch?v=TjeVlLalwB0&feature=related

Am tot fredonat zilele astea piesa celor de la Mondial iar gandul mi-a zburat, inevitabil, la perfectiune. Versurile lui Eminescu se imbina atat de armonios cu melodia incat rezultatului nu ai ce-i reprosa.

Natura realizeaza lucruri impecabile: un cer incandescent la apus, cu soarele scufundandu-se treptat in mare, un camp rosu de maci sau unul violet de lavanda, un canion sculptat cu maiestrie exemplara de un rau indaratnic sau o cadere de apa involburata, plecand spre genuni nebanuite de pe o stanca solitara, la granita cu infinitul.

Compozitori clasici precum Bach, Strauss sau Mozart au lasat eternitatii piese muzicale fara cusur, ce innobileaza si sensibilizeaza sufletul. Cine ar putea vreodata ignora “Fur Elise” a lui Beethoven sau “Anotimpurile” lui Vivaldi?

Din cele mai vechi timpuri, pictorii, sculptorii sau arhitectii s-au intrecut in realizarea unor opere de arta desavarsite. Asa a aparut Continuă să citești Perfectiune

Share

Mancatul pe strada

Cat de mult va deranjeaza sa priviti trecatori pe strada cu gura plina, infulecand de zor dintr-o merdenea sau dintr-un hamburger imens? Considerati noul obicei al oamenilor grabiti si infometati dezagreabil, dezgustator? Daca inlocuim sandwich-ul cu o punga de snacks-uri, un covrig sau un mar vi se pare mai acceptabil? Exista in opinia voastra vreo diferenta semnificativa intre a privi omul mancand intr-un spatiu public special amenajat pentru aceasta, cum ar fi un restaurant, o terasa sau un mall si a-l vedea pe strada savurand cu pofta pranzul frugal, indiferent in ce consta el? Si nu ma leg de faptul ca mai toate produsele vandute la colt de strada sunt nesanatoase, adevarate bombe calorice, ma intereseaza parerea voastra strict din punct de vedere estetic. Sunt astfel incalcate bunele maniere?

Azi, dupa serviciu, moarta de foame, mi-am luat un Continuă să citești Mancatul pe strada

Share

Micul Paris

Amicul meu scotian, Garry, membru in grupul pasionatilor de fotografie de pe facebook, Photo Art, m-a rugat zilele trecute sa-i postez cateva imagini cu orasul meu natal, Bucuresti. Asa ca, am profitat de vremea insorita si deosebit de calda pentru aceasta perioada a anului si de ziua mai lejera de la serviciu, si cu micul Canon in buzunar am pornit spre centrul vechi. Nu mai ajunsesem in zona de peste zece ani si speram la o schimbare in bine. Iar surpriza a fost de proportii. M-am plimbat agale pe stradutele Bucurestiului de altadata, am admirat cladirile in stilul renasterii franceze sau italiene, am facut cunostinta pentru prima data in viata cu una din cele mai vechi berarii ale orasului, Carul cu Bere, mi-au facut cu ochiul nenumarate cafenele si restaurante cochete, am remarcat biserici si muzee impresionante, monumente arhitectonice deosebite. Am descoperit o zona extrem de pitoreasca, de boema si de tinereasca pentru ca Centrul Vechi al Capitalei pulseaza de viata indiferent de ora din zi sau din noapte. O asemenea densitate de oameni pe metru patrat nu mai vazusem din 2010, cand m-a socat aglomeratia de pe Rambla barceloneza. Va invit, asadar, sa ma insotiti intr-o calatorie inedita prin centrul istoric al Bucurestiului. Continuă să citești Micul Paris

Share

Partea plina a paharului

Va rog sa priviti aceasta cescuta si sa va ganditi, ce anume va atrage atentia in primul moment, ce anume ca fascineaza, partea plina sau partea goala, cea inedit desenata, in care siluetele cladirilor se reflecta discret in lichidul maroniu?

Am considerat intotdeauna ca mentinerea unui echilibru intre optimismul desantat si pesimismul exagerat mi se potriveste cel mai bine, astfel ca mi-am permis sa ma caracterizez ca fiind o persoana realista, capabila sa vada si binele si raul, sa surprinda atat partile pozitive, cat si cele negative ale unei situatii.

Nu stiu daca va mai amintiti articolul de sfarsit de an 2011, in care scriam ca am nevoie ca un miracol sa se produca in primele zile ale anului 2012. Speram atunci la un deznodamant fericit pentru cariera mea profesionala, nimeni si nimic nu ar fi putut sa-mi zdruncine increderea ca voi reusi sa-mi gasesc rapid un job. Minunea s-a produs exact de Continuă să citești Partea plina a paharului

Share