Partea plina a paharului

Va rog sa priviti aceasta cescuta si sa va ganditi, ce anume va atrage atentia in primul moment, ce anume ca fascineaza, partea plina sau partea goala, cea inedit desenata, in care siluetele cladirilor se reflecta discret in lichidul maroniu?

Am considerat intotdeauna ca mentinerea unui echilibru intre optimismul desantat si pesimismul exagerat mi se potriveste cel mai bine, astfel ca mi-am permis sa ma caracterizez ca fiind o persoana realista, capabila sa vada si binele si raul, sa surprinda atat partile pozitive, cat si cele negative ale unei situatii.

Nu stiu daca va mai amintiti articolul de sfarsit de an 2011, in care scriam ca am nevoie ca un miracol sa se produca in primele zile ale anului 2012. Speram atunci la un deznodamant fericit pentru cariera mea profesionala, nimeni si nimic nu ar fi putut sa-mi zdruncine increderea ca voi reusi sa-mi gasesc rapid un job. Minunea s-a produs exact de ziua mea, pe 12 ianuarie. Obtinusem postul mult visat. In culmea fericirii am pornit sa-mi inspectez noul loc de munca. La intrarea in institutie, trona un cotet din care un catel latra din toti rarunchii la mine, iar entuziasmul se pierduse undeva intr-un tramvai ticsit cu indivizi dubiosi. Realizasem ca e prea departe, ca nu imi place zona, ca trebuia sa schimb prea multe mijloace de transport, iar vestile comunicate de sefa mea au fost mai mult decat ingrijoratoare. De la extaz la agonie e doar un pas, iar eu aveam sa experimentez ambele stari de sprit intr-un interval de timp extrem de scurt. Cum sa-mi pastrez optimismul si sa vad doar partea plina a paharului cand aflu ca jobul e unul temporar, iar conditiile de munca precare?

In astfel de cazuri, prefer sa raman lucida, sa nu disper, sa nu-mi pierd speranta. Incerc sa gandesc pozitiv in timp ce cantaresc cu atentie maxima toate posibilitatile si sa vad ce am de facut in viitor, pentru ca perspectivele sunt din ce in ce mai sumbre in domeniul meu. Dar daca nu e cazul, nici nu ma hazardez sa plutesc continuu pe un norisor roz si sa ma mint ca toate merg struna in jurul meu.

Voi cum procedati cand viata va ofera lucrul pe care-l visati, dar doar pe jumatate sau pe sfert? Incercati sa va bucurati de el, sa vedeti partea plina a paharului sau sunteti dezamagiti ca nu e tocmai asa cum ati sperat, ca sunt multe neajunsuri care trebuiesc remediate, ca mai e mult pana departe? V-ati caracteriza mai degraba ca o persoana optimista, realista sau pesimista?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

74 de comentarii la “Partea plina a paharului”

    1. Pai da, si pe mine tot desenul m-a fascinat, de aceea m-am gandit, oare sunt eu pesimista? :unsure: :wassat: Si de aici ideea articolului. :biggrin:
      Merci mult, linistea mi-o voi gasi in momentul cand voi avea un job stabil. Iar asta e destul de greu in Romania de azi. :dizzy: :pouty:
      O seara frumoasa si tie, Mary. :cool:

  1. Hey :) Eu am vazut doar lichidul, nu cana, nu desenul de pe cană și nici reflecția lui :) Come what may as zice că mi se potrivește. Să vină ce o vrea, eu sunt pregătit. Poate cad, poate mă julesc, dar tot mă ridic și respir o bucată de soare. Poate hrănesc viitorul cu lacrimi și apoi cu ele dau luciu zambetului de pe buze…și poate că paharul e sec și gol, dar alteori e oaza din deșertul vieții care mă învie. Zâmbește mereu, iubește și crede. Și mai ales ai răbdare și nu dispera. Eu cred că viața e frumoasă, oricâte greutăți ar atârna de balanța ei.

    Noapte bună, Nice!

    1. Neata, Marin. :silly: :tongue: Sau buna seara daca e sa ne luam dupa ora la care iti raspund. :biggrin: Imi prezint oficial scuze pentru aceasta intarziere determinata de factori externi. :tongue: Hehe, nu stiam ca ai devenit brusc fan cafea. :lol: Sau e ceai in cana aia? :dizzy: Evident ca viata e frumoasa, asta chiar nu pot contesta. Si am si rabdare si nici nu disper. Tocmai am scris in articol aceste lucruri.
      Tu comentezi din postura eternului optimist. O curiozitate:e o calitate nativa, tu asa esti dintotdeauna, o persoana vesela, pozitiva sau optimismul tau e o abilitate pe care ti-ai insusit-o de-a lungul timpului, pe care ai invatat-o din necesitate? Marin, tu iti cultivi zi de zi acest optimism? Te educi sa fii astfel? Pentru ca stii ce se spune, oamenii optimisti sunt oameni puternici, sunt niste invingatori.
      Optimistii sunt oameni fericiti? Tu esti o persoana fericita? Mai putin stresata? Randamentul tau pe plan profesional e mai mare? Esti posesorul unei sanatati de fier? Crezi ca are legatura cu faptul ca te mentii pozitiv tot timpul?
      Marin, cu alte cuvinte, ai succesul asigurat in viata pentru faptul ca esti optimist? :dizzy: :ninja:
      Din cate stiu eu capricornii sunt persoane inclinate spre pesimism sau in cel mai bun caz persoane realiste. In niciun caz nu debordeaza de optimism. De aici curiozitatea mea.

      1. Neata si buna seara :cheerful: Yuhuuuuu, câte întrebări :lol:
        După culoare, pare mai mult ceai, dar nu-s sigur :cool: Cu mici diferențe datorate vârstei, da, pot zice că mereu am avut atitudinea asta :smile: Nu m-am autoeducat în sensul astă, nu am devenit așa din necesitate. Așa sunt eu, îmi iese natural, mă definește. Nu pot fi altul, nu pot să mă încrunt și chiar și atunci când mă enervez și mă supăr nu mă ține mai mult de juma de oră.
        Cred totuși că te poți educa să fii așa și da, poți fi măcar mai vesel, mai liniștit, dacă nu fericit.
        Nu am avut pănă acum nicio problemă reală de sănătate, slavă cerului! E foarte posibil să fie o legătură între sănătate si gândirea pozitivă. cred sigur că e așa/
        Nu cred că îți asigură optimismul succesul în viață, dar sigur ajuta cât de cât. Zău că nu mi se par relevante zodiile :cheerful:

        1. Ai uitat sa-mi urezi si noapte buna. :w00t: :tongue: :silly: :cheerful: Aha, deci tie ti s-a parut ceai. :lol: :ninja: In cazul asta e ceai cu…lapte. :cool: Din acela negru de care servesc englezii la ora 5. Merge si la 7, nu? :lol:
          Pe mine supararea ma poate tine si o viata intreaga. :lol: :biggrin: :devil: :tongue: Apropos, exista persoane cu care te-ai certat si nu te-ai mai impacat niciodata? :dizzy: Sau de obicei esti iertator si treci cu vederea orice ti-ar face si ti-ar zice cineva?
          Pai eu vorbeam din experienta proprie, am intalnit multi capricorni la viata mea, si niciunul super vesel si optimist. Dimpotriva, erau opusul. :alien:

          1. De ce noapte bună că doar mai scriu la tine? :devil: sau nu vrei sa mai scriu pe ziua de azi? :dizzy: :whistle:
            Numa bine ca tot beau lapte acum. Nu exista nicio persoana cu care sa ma fi certat si cu care sa nu ma fi impacat in decurs de cateva ore. De altfel, numar pe degetele de la maine, certurile mele in viata. De obicei, le evit.
            Oi fi eu mai ciudat :w00t:

            1. Normal ca mai vreau sa-mi scrii, ziceam de noapte buna ca doar asta mai lipsea din seria ta de urari de azi. Ca sa fie tacamul complet. :biggrin:
              Eu beau apa plata. E delicioasa. :whistle: :alien: Si asta pentru ca mi-e o sete teribila. Nu stiu de ce. :ermm: :dizzy: Poate pentru ca nu am baut nimic toata ziua si a fost o caldura inabusitoare? :angry:
              Sau poate sunt eu care m-am certat definitiv de-a lungul vietii cu multe persoane? :cwy: :dizzy: :biggrin:

              1. Mai incolo îți spun și noapte buna :tongue: cu cuțit și furculiță :cool:

                Da, eu am băut lapte pentru că era cel mai rece lichid pe care îl aveam în casă din același motiv spus de tine: căldura de azi.

                Nu știu Nice cu câte persoane te-ai certat tu :ninja: Fiecare are felul lui de a fi, nu e musai să fim la fel. E cert însă că dacă simțim că e nevoie să ne schimbăm, putem să o facem :smile:

                1. Marin, tu cum suporti caldura? Sau in Mioveni e ceva mai racoare zilele astea? :ermm: :dizzy:
                  Da, as putea sa ma schimb, daca as vrea. Momentan nu m-am gandit daca vreau. Mai meditez pe tema asta. :biggrin: :tongue: :silly:

                2. Nu știi ce vrei tu cu tsUngaria dar sună nașpa pentru unrechile mele :devil:Pune-mi o brunetă sexy în fața ochilor și trec și pe sub deșert :tongue:

                  Hai că trebuie să îți dea energie vreun moment al zilei sau al anului, nu se poate altfel.

                3. :)) Pai sunt niste regiuni desertice din China, China/Mongolia, credeam ca denumirile te vor ispiti sa le cuceresti. Cand colo tu to la brunete sexy visezi… :lol: :w00t: :cool: :tongue:
                  Cred ca m-am nascut obosita Marin. Sau de-a dreptul epuizata. :silly: :alien:

                4. Ehh. cică pe fiecare ne trage ața :tongue:
                  Lasă, Nice, vii cu mine prin deșerturili alea de imi ziceai mai sus sau mai jos că nu știu unde mi se salvează comentariul :biggrin: Să vezi dacă nu te vindeci imediat de oboseală :devil:

                  Ei și uite că îți zic și noapte bună! Ai o noapte să îmi zici dacă străbatem deșerturile au ba :wink:

                5. Marin, as merge pana in desert daca as avea certitudinea ca scap de oboseala… :biggrin: Chiar si in Tsungaria… :silly: De ajuns acolo ajungem noi cumva, problema e daca mai supravietuim din aventura vietii noastre. :biggrin: :ninja: :unsure:
                  Noapte buna, ti-am comunicat decizia inainte de a adormi. :cool:

                6. Neata! Daaaaaaa, observ rapiditatea răspunsului :cool: Deci, mergem în deșert :biggrin: Sigur că scăpăm, doar am trăit atâția ani în România :lol: Ne fortificăm organismul luptând cu condițiile climatice și ne lăfăim în oaze :w00t:

                7. Neata, Marin! :w00t: Ma rog, chiar era dimineata cand ti-am citit commentul…
                  Mergem, mergem, daca face bine la sanatate… :lol: :devil: :cool:

              2. Asta mi-a plăcut mult de tot :biggrin: Cea cu gânditul și meditatul la schimbare. Dragă Nice, între Mioveni și București sunt diferențe de plus/minus maxim 3 grade Celsius, deci e cam la fel. Mie nu imi place caldura pentru că transpir și nu am energie maximă. Dar alte probleme nu am. Rezist ore făra să beau apă.

                1. Marin, inseamna ca esti bun de traversat desertul. :devil: :tongue: Te-ai gandit vreodata la o calatorie prin Sahara? Sau prin Gobi, Takla Makan sau Tsungaria ca sa fii in regiunea visurilor tale. :biggrin:
                  Sa stii ca asta cu energia maxima mi se intampla si mie. Indiferent de anotimp. Nu o am. :lol: :ninja: :dizzy: :alien:

  2. Eu cred că viața nu-ți oferă nimic, ci totul depinde de acțiunile tale. Nu cred în destine sau alte minuni. Încă nu am avut parte doar de jumătăți de măsură, mereu tind spre mai mult. La mine e totul sau nimic ;)), dar pornind mereu cu optimism am reușit să mă bucur mereu de reușite. Sunt dezamăgit de multe lucruri, dar care nu depind de mine. Pot spune că sunt o persoană optimistă, dar când vine vorba despre „frații” noștrii români sunt pesimist. Per ansamblu cred că sunt doar realist.

    1. Glappy, vrei sa spui ca tu pana acum nu ai fost nevoit sa faci compromisuri in viata? Nici pe plan profesional, nici sentimental, de niciun fel? Stii cum imi suna mie totul sau nimic? Sa ma corectezi daca gresesc cumva. Ma duce cu gandul la cele doua non culori, alb si negru si la lipsa nuantelor de gri. Alea care iti plac tie asa de mult in pictura sau fotografie. :biggrin: :tongue:
      Apropos de romani, am citit undeva ca poporul nostru e inclinat mai degraba spre pesimism. Daca fiecare dintre noi se declara optimist, atunci cum se face ca suntem o natie pesimista? Eu cred ca situatia sociala, economica si politica e de asa natura incat sa ne provoace ganduri negre…Si eu am devenit pesimista in privinta Romaniei, mai ales de cand cu criza asta, chiar nu mai vad luminita de la capatul tunelului. :ninja: :cwy: :ermm:
      Sunt lucuri in lumea asta care depasesc capacitatea noastra de intelegere. In aceste cazuri apelam la un termen care ne scoate din incurcatura:destin.

      1. Păi este vorba despre lucrurile la care visăm, nu? Nu am avut parte doar de jumătăți de măsură,a fost întotdeauna totul sau nimic. Dacă visez la un lucru, nu mă poate mulțumi doar o mică parte din el. În viață, mai faci compromisuri, bineînțeles.
        Încerc să văd doar lucrurile frumoase ce se întâmplă în România, doar valorile și tot ce este frumos. De ce să mint, de când e nea Băse președinte, eu n-am duso rău deloc, deci nu mi-a provocat nici un gând rău ;)). Pesimist devin atunci când sunt pe stradă, revin la realitate, mă uit în jur și nu mai văd valorile, nu mai văd lucrurile frumoase ci doar generația viitoare care scuipă, înjură, ascultă manele la telefon, doar clădirile ce stau să cadă, gunoaiele sau maidanezii de pe străzi. Pesimist devin atunci când văd cum toată lumea atacă pe toată lumea, toți sunt hoți, doar ei sunt cei cinstiți, iar realitatea este cu totul alta. Oricum prefer să rămân în visul meu, cu ideile mele cum că România este o țară frumoasă, și vreau să cred că mai sunt oameni ca mine care încă vor să facă ceva aici, nu prin „străinătăți”.

        1. La mine mai mereu a fost vorba de jumatati de masura, si nu doar profesional ci mai ales sentimental… :dizzy: Din nefericire. :face:
          Romania e o tara frumoasa ca si cadru natural, in rest…suntem saraci, iar aspectul urban al oraselor lasa mult de dorit, acestea se deterioreaza pe zi ce trece. Sunt si zone rezidentiale, e adevarat…dar predomina mizeria, degradarea…chiar si umana. Te ia durerea de cap cand vezi ce vine din urma. Eu sunt fericita cand gasesc pe bloguri tineri frumosi(sufleteste) cu o gandire matura, sanatoasa, animati de intentii bune, cu mare potential. :smile:

  3. Mi-a atras atentia desenul, dar… nu pot sa spun ca m-a fascinat.
    In privinta celorlalti sunt optimist si incerc sa-i ajut sa vada partea plina a paharului, sa le ridic moralul. In privinta mea… ei bine, aici lucrurile uneori stau putin altfel. Sunt constient in ce fel de lume traiesc si cum stau lucrurile. Sunt momente in care cred ca vad partea plina pentru ca situatiile din viata m-au facut sa lupt, nu pentru ca as fi eu vreun mare optimist.

    1. Sky, pai daca esti constient de lumea in care traiesti, ca e cum e, in niciun caz buna si dreapta, inseamna ca nici noi nu avem motive sa fim optimisti. Iar toata povestea asta cu gandirea pozitiva nu e altceva decat o pagina de literatura motivationala. Pana la urma in viziunea ta, atrag gandurile bune binele si norocul si cele rele, raul? Crezi in puterea gandurilor?

      1. @Nice… eu unul nu cred in noroc. Cred in puterea gandurilor, da, insa in noroc nu. Daca iti mai aduci aminte… spuneam cu ceva timp in urma ca viata in lumea asta e precum o plimbare printr-o padure atata de deasa si de inalta – incat doar cateva raze de soare reusesc sa razbata printre frunze si sa atinga pamantul.

  4. Eu sunt extrem de optimista! Incerc sa ma bucur de orice! Am si eu momentele mele cand sunt suparata din diverse motive si vad doar partea proasta dar ma vindec intr-o zi amintindu-mi partea plina a paharului. Realista nu sunt si nici nu am fost niciodata. Daca eram nu m-as fi casatorit fiindca casatoria cu un strain stiam ca va fi grea, nu as fi facut copilul la 20 de ani, fiindca in zilele noastre asa ceva nu se face si din nou stiam ca va fi greu mai ales avand in vedere situatia economica din lume acum. Daca eram realista nici nu as fi calatorit atat de mult ci as fi pus bani la ciorapi ca se anunta furtuna! :))
    Pesimista eram mai in tinerete! Dar am inceput sa ma vindec treptat, sa ma educ ca vazand partile proaste nu fac altceva decat sa ma stresez, sa ma umplu de energie negativa. Undeva pe la 16 ani am reusit sa ma transform complet. Sa nu ma stresez decat de cateva ori pe an. In rest totdeauna ziceam ca voi iesi cumva si din asta ………

    1. Deci tu nu esti o fire vesela, optimismul tau nu e nativ, te-ai educat sa fii astfel pentru ca ai realizat ca e singura cale spre succes, spre o viata mai buna, mai implinita si chiar mai sanatoasa.
      Se pare ca ti-a reusit schema, dar eu cred ca tu ai avut ceva in plus: noroc si curaj. Ma rog, uneori merg mana in mana, dar nu mereu.
      Si eu eram pesimista in adolescenta, dar nu am devenit brusc optimista. M-as caracteriza mai degraba realista. Nu pot spune ca sunt toata ziua deprimata, dar nici exuberanta nu sunt. Nu radiez de fericire 24 din 24. :biggrin: :lol:

      1. Nu, nu sunt asa din nastere. Si daca ma vezi pe strada nu vei zice ca radiez de fericire. Doar ca daca ma cunosti vei intelege ca sunt impacata cu mine, prietena cu mine, sunt fercita de realizarile mele, de viata mea (chiar daca intotdeauna e loc de imbunatatiri). Cei pesimisti sunt cei care nu traiesc in armonie cu ei insasi!

  5. Cred ca eu sunt undeva intre optimist si realist. :happy: Mereu analizez obiectiv situatia si dupa aceea incerc sa gasesc partea buna si/sau solutia problemei.
    Nu, nu trebuie sa ne mintim ca totul merg bine pentru ca daca ceva nu merge bine, trebuie sa facem ceva in acasta privinta. :ninja:
    Nu stiu ce sa zic in legatura cu “bucatica” de vis implinit. Depinde de situatie, insa trebuie sa analizam mereu daca ne multumeste acea bacatica sau daca e mai bine sa o lasam si sa cautam mai departe..

    1. Exact, Paul, trebuie sa facem ceva, daca stam cu mainile in san si asteptam ca lucrurile sa merga de la sine, doar pentru faptul ca ne imbatam noi zilnic cu o doza mare de optimism si speram ca va fi bine, nu ajungem prea departe. Imi place pozitia ta. Esti realisto-optimist. Mie optimist imi suna a desprins putin de realitate, cu capul in nori. Imi suna a superficialitate. Bun, optimistul e o persoana ca isi asuma atat victoriile cat si esecurile, stie sa astepte, sa spere, sa tina mereu capul sus. Eu cred ca o persoana pragmnatica, cu simt practic, care stie sa se descurce, sa se adapteze, sa-si puna in evidenta inteligenta, nu are cum sa dea gres in viata. Eu pe ea o vad invingatoare.
      Paul, e criza, nu stiu daca mai gasesti ceva in alta parte. La somaj sunt cozi kilometrice…

  6. In primul rand poza ma duce cu gandul la ape plouate :lol: si orase imbacsite.
    In al doilea rand, tind sa idealizez o situatie, probabil de aceea cand lucrurile nu se ridica la inaltimea asteptarilor si primesc doar pe jumatate ce mi-am dorit, ma simt aproape complet dezamagita, asa ca nu mai reusesc sa vad decat partea rea a situatiei.
    Altfel cred ca si eu sunt o realista. Inainte eram mult mai pesimista decat acum, poate anii astia de locuit alaturi de cineva m-au facut un strop mai optimista desi s-ar putea ca tu sau altii, sa vedeti exact contrariul in vorbe si fapte.
    De exemplu acum mi-am deschis e-mailul si am vazut ca mi-a venit rezultatul de la testare. N-am luat jobul. Dar este doar o confirmare a ceea ce deja stiam, nu ma afecteaza decat ideea ca iata…s-ar putea sa fiu pana la urma cu adevarat inutila. Zau asa, doar sunt destui oameni care nu-si gasesc niciodata locul.

    1. … doar pentru ca nu ti-ai gasit locul pana acum si doar pentru ca nu ti-ai gasit un job in Romania … lucrurile astea nu vor insemna niciodata ca esti inutila, Silvia.
      Try harder. Try again. :smile:

    2. :lol: Ape plouate sau poluate? Sa stii ca ai dreptate, ma tot intreb, de cand am pus imaginea, ce lichid poate fi ala. :biggrin: : :wassat: Ceai, cafea sau cappucino?
      Da, cam asa sunt si eu, dezamagirea ia locul entuziasmului si incep sa vad doar partea goala a paharului.
      Silvia, cand scrii la mine pe blog, pari o tipa realista sau chiar optimista, vesela, exuberanta, plina de viata, ghidusa. Cand intru la tine pe blog gasesc o alta fateta a personalitatii tale. :dizzy: :ninja: :tongue: Parca mi-ai mai explicat care-i faza, dar am uitat. :blush: :angel: Apropos sa nu uit, mereu ma amuz la dialogurile tale cu Dragos purtate pe fb. :biggrin:
      Eu nu am intalnit astfel de oameni…care sa nu-si gaseasca niciodata locul. Dar acum, e normal sa afirmi asta, iti inteleg tristetea, nedumerirea, dezamagirea. Si eu am fost de multe ori in postura ta, am mers la interviuri pe la diferite firme si am fost refuzata.
      Imi pare nespus de rau, sper doar sa nu dezarmezi, sa nu-ti pierzi curajul. Sa crezi in tine.

      1. Poluate, lol. N-am vazut ce-am scris.
        Ehh in intimitatea camerei mele imi permit sa merg pe sticla sparta si sa tip cat vreau, aici pe de alta parte, socializez. Se mai contopesc din cand in cand fatzetele astea doua. Cam asta sunt eu, un contrast.

        Cu Dragos da, discutiile sunt mereu siropoase :lol: ca sa zic asa.

        Altfel eu chiar cred ca exista oameni care nu-si gasesc locul. Pana in adolescenta tarzie eram o persoana hotarata, capabila, mai putin tematoare. Parca regresez cu an ce trece… Si zeci de joburi sa fie la oferta (problema e ca nu sunt), se vede treaba ca daca le ratez mereu la interviu, o sa ajung un elev repetent. :lol:

        1. Eu zic ca au sare si piper. Acum nu stiu care dintre voi doi e sarea si care piperul. :biggrin: :tongue:
          Pai intr-un fel e normal, conditiile economice din tara s-au schimbat de cand ai terminat tu etapa adolescentei…

    1. Szabi, iti marturisesc ca am fost atat de dezamagita incat am inceput din acea clipa sa vad doar partile mai putin bune ale situatiei, practic, partea goala a paharului. Ma transforma asta intr-o persoana pesimista?
      Pana la urma tu cum te-ai descrie? Pesimist, realist sau optimist? :dizzy:

  7. lumea imi spune ca-s pesimista, eu insa ma consider extrem de realista, nu-mi place sa ma amagesc :D evident ca am acceptat si sferturi si jumatati, si am incercat sa vad totul rtoz dar asta nu m-a impiedicat sa nu perseverez
    bafta multa! :)

    1. Lumea se insala, Lilly. Tu esti o persoana realista, cu simt practic, capabila, foarte descurcareata. Ai succesul asigurat din punctul meu de vedere. :cheerful:
      Sa fie! :biggrin:

      1. multumesc Nice :) mai am si eu mult de lucrat :D am observat ca optimismul ajuta foarte mult, canalizeaza energii pozitive pentru indeplinirea viselor, realismul de multe ori te tine pe loc :D

  8. Pai, in primul rand m-as imprieteni cu cainele ca sa nu ma mai latre.
    Prima impresie conteaza, dar este numai de suprafata. Chiar daca as fi dezamagita (si am fost, da …am fost in situatia ta) mi.as lasa timp (vad cat rezist) as cantari plusurile si minusurile. In general in 3-4 luni iti dai seama daca merita sa ramai sau faci tot posibilul sa gasesti altceva

      1. Imi pare rau. Ai cautat deja altceva sau o sa faci o mica pauza?
        Am stat 5 luni la jobul despre care vorbeam. Lucram intr-un varf de deal, la propriu , acolo era statia TV si nici un bus nu urca acolo, se mergea pe scari. In fiecare dimineata , gafaind, ajungeam eu si portarul…
        Colegii erau demult in breasla , rautaciosi, prost dispusi, grupati in bisericute. Nimeni nu dorea sa ma ajute sau sa-mi arate ceva, se presupunea ca fiind proaspata absolventa ar trebui sa stiu. Din 20 de angajati, cati eram pe-acolo pe tura – un singur cameraman m-a ajutat cu mici indicatii si a parut mai uman………
        Am fost atat de fericita cand am plecat!

        1. Fostii tai colegi seamana ca doua picaturi de apa cu fostii, actualii si probabil viitorii mei colegi. :lol: :sick: :sad: :pouty: De atitudinea asta m-am lovit si eu imediat dupa absolvire… A trebuie sa invat totul singura, din mers, nimeni nu mi-a dat un sfat!
          Nu, mai am de stat ceva, nu se termina inca contractul, din vara voi vedea ce fac. :ermm: :dizzy:

  9. Primul lucru pe care l-am vazut in ceasca a fost partea de sus, poate pentru ca era mai luminata.
    Cand primesc CEVA ce mi-am dorit si apoi constat ca nu este chiar asa, ca sunt multe neajunsuri si lucruri ascunse – ei bine sunt dezamagit. Pe cat de mare este bucuria din prima faza pe atat de mare va fi supararea, doar ca! Usor, usor imi revin, si incep sa caut partile pozitive. Daca gasesc ceva de care sa ma agat – bine, daca nu – s-ar putea sa renunt la acel CEVA.

    1. Singurul lucru pozitiv era ca nu ingros randurile somajului. In rest…cam dezastru pe linie, Petre.
      Nu am cum sa renunt, abia l-am gasit si pe ala si nu pentru mult timp… :cwy:
      In concluzie, tu cum te-ai defini, ca fiind o persoana optimista, pesimista sau realista? :dizzy:

      1. In principiu sunt optimist, dar nu mereu.
        Iti citesc de ceva vreme blogul insa nu am inteles ce meserie ai, sau poate nu ai spus – nu esti obligata sa o faci. Ma gandesc insa ca, fie ea criza cat de mare, daca nu iti place acolo trebuie sa fie un loc mai bun in alta parte. – vezi? -Optimismul!!!!

        1. Nu am spus pentru ca nu are relevanta pentru blog. Problema e ca in domeniul meu posturile sunt putine, iar eu altceva nu stiu sa fac. Deci…nu prea e loc de optimism, mai degraba de realist si putin pesimism. :biggrin: :sad:

  10. Foarte interesanta imaginea, normal ca cea mai frumoasa parte este cea goala :D In legatura cu intrebarea ta, cred ca sunt o persoana realista si ma cred mai matura decat multi la varsta mea. Desi, uneori sunt invadata de ganduri rele care ma panicheaza, invat sa le inlatur. Asta-i viata :D

    1. Gandurile negre/rele cred ca ne invadeaza pe fiecare dintre noi, indiferent de varsta. Cred ca au legatura cu subconstientul, cu temerile nostre cele mai ascunse, cu evenimente din trecut, cu unele viziuni despre viitor. Deci si tu tot partea goala ai remarcat-o. :biggrin:

  11. interesanta tema…
    am vazut partea de sus… cu desenul… mai ales ca, in zona centrala una din cladiri, semana f bine cu cladirea imperiului de aici…
    deci… asta inseamna ca sunt pesimist??? nu cred… sunt realist… atat de realist ca imi place sa visez cu ochii deschisi… si visez mereu… pana ajung cu capul in norii…
    ma gandeam la servici… in ro… am lucrat la doua companii… imediat dupa ce am absolvit… coelgii ma priveau ca pe tipul care nu stie nimic… imi amintesc… chiar cineva a zis ca… daca e vorba sa se ia compania la purificata… (era o companie destul de coprupta… un fel de icral… ) toti ar face puscarie… dar eu as fi singurul care as face degeaba… ca sunt nevinovat prin nestiinta…
    nu stiu cat sunt de destept… sau de imbecil… dar… se pare ca… sau arat prea bine ce sunt… sau dimpotriva…
    in fine…
    aici… am lucrat la 3 companii…
    interesant este ca… nici in ro… si nici aici… nu mi s-a luat serviciul… ci am renuntat la el…
    in ro… la primul ma renuntat ca sa vin in bucuresti… si am venit dupa 9 luni… de stat la rm valcea… apoi am plecat aici…
    aici… de la primul am plecat… ca au luat o lucrare tocmai in Aspen, colorado… si nu am vrut sa merg acolo… a doua, companie… dupa zece ani de lucru la ea… cand trebuie sa imi mareasca perioada de concediu… a ales sa se mute undeva spre nord… la vreo 3 ore cu masina… si am refuzat sa merg cu ea, desi au insitat foarte mult… iar acum… sunt la a treia… sa vedem ce se mai intampla… dar de sase ani… imi este bine… chair foarte bine…
    filosofia serviciului la mine… este cam asa… fac tot ce depinde de mine… si cat stiu de bine… in asa fel ca… in perioada de concediu ,sa mi se simta lipsa… si sa fiu asteptat cu nerabdare… in romania… nu prea mi-a reusit chestia asta… dar… aici da…

    1. Interesanta filosofia ta, Ovi, se pare ca ai aplicat-o cu succes. :biggrin: Felicitari! :smile: Proabil ca in SUA chiar se pune accent pe competenta, nu ca in Ro. :sad: :cwy:
      Daca visezi cu ochii deschisi inseamna ca esti optimist, nu realist. :biggrin:

  12. Eu prefer sa fiu catalogat ca oportunist, deoarece eu profit de orice ocazie care mi se iveste, indiferent.
    Optimist? Probabil, dar in niciun caz mult prea optimist pentru a ma deplasa cu gandul cat mai departe de realitate.
    Pesimist? In niciun caz. Desi, trebuie sa recunosc faptul ca de fiecare data am si o doza mica de pesimism, de, pun si raul in fata, nu prea tin cont de el in foarte multe situatii
    Realist? Da, cel mai sigur, deoarece imi place sa gandesc si sa analizez situatia lucid, pentru a analiza oportunitatea ivita.

    Practic, dupa cum ai spus si tu, hai sa vedem si partea plina a paharului.

  13. Am fost atrasa de partea goala, cea frumos desenata. Ma consider o persoana realista, asa cum te-ai descris si tu. Vad si partile bune, dar si cele rele, si incerc sa ma descurc asa cum pot. Cand ceva nu-mi merge chiar bine, incerc sa gasesc si un avantaj pentru situatie, incerc sa zambesc, sa vad partea plina a paharului, desi poate in adancul sufletului sunt dezamagita. Dar incerc sa ma tin tare si sa nu ma descurajez si sa incerc in continuare pentru ca sunt sigura ca poate fi si mai bine.

    1. Mihaela, e foarte importat ca reusesti sa vezi partea plina a paharului, eu sunt tentata s-o vad pe cea goala. Dar am invatat recent o lectie, sa nu mai pun mereu raul inainte. :dizzy:

  14. Intr-adevar, ingenios prezentata aceasta tema. Ma consider o persoana optimista, cu tendinta spre realism, daca eu consider ca asta se impune.
    Nu ma entuziasmez gratuit (asa cum faceam cand eram in copilarie) ci incerc sa cantaresc, pe cat posibil, cat mai multe aspecte ale unei situatii, am invatat ca asa e mai “sanatos”. Entuziasmul s-a mai controlat, s-a mai temperat.
    In orice caz, nici un optimism exagerat, dar nici un pesimism nelimitat nu e recomandabil.
    Partea plina a paharului, spui? Inseamna ca n-am baut tot :lol:

  15. strict vorbind de imagine eu vad invers partea plina si partea goala a paharului… plina e cu lichid implicand si reflexia si goala … :biggrin:

    Vin eu sa-ti dau planurile peste cap, ideal e sa vedem partea pozitiva chiar daca nu credem neaparat in ea sa constientizam ca exista! sa fim niste oameni optimisti

    Eu sunt un timp realist-optimist… dar nu visator!

    1. Da, bine spus ideal ar fi sa vedem partea plina a paharului, pentru ca noi, oamenii in general, suntem tentati s-o observam mai repede si mai in detaliu pe cea goala, uitand de partile pozitive. Si asta se intampla pentru ca noi aspiram mereu catre perfectiune si mereu ne dorim situatii care sa ne avantajeze 100%.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: