Ispita sau noroc?

Later edit: in stanga sus am creat un nou poll. Va invit la vot!


Erau vremuri cand cinstea, integritatea si onoarea erau valori morale insusite si respectate cu sfintenie pe meleaguri romanesti. Legenda spune ca pe timpul lui Vlad Tepes, daca lasai o punga cu galbeni la o rascruce de drumuri, exact in acel loc o gaseai. Bine, aici treaba poate fi interpretabila, poporului cred ca ii era mai degraba teama de eventualele repercusiuni… In zilele noastre, se pare, exista tari unde corectitudinea este insotita si de o marinimie impresionanta.

Probabil ca sunteti la curent cu intamplarea petrecuta recent pe plaiuri nord-americane, mai precis canadiene. O tanara care isi pierduse portofelul, nu doar ca l-a recuperat, dar l-a gasit ceva mai dolofanel, caci acesta continea, in plus, o bancnota de 20 de dolari.

Dar ce m-a pus pe ganduri a fost reactia celor care comentau aceasta stire. Unii dintre postatori marturiseau ca si ei gasisera portofele cu bani si le returnasera proprietarilor, iar ceilalti ii laudau si felicitau pentru fapta lor iesita din comun. De aici deducem ca romanii apreciaza ca a fi cinstit si a avea principii e ceva extraordinar, ceva nemaivazut si nemaintalnit.

Considerati ca a-ti insusi bunul cuiva, chiar si in conditiile in care l-ai gasit pe strada, echivaleaza cu un furt? Este o ispita sau un noroc chior sa dai intamplator peste un portofel plin cu bani, de care sa zicem, ai nevoie ca de aer (acei bani inseamna rezolvarea tuturor problemelor tale)? Daca si in aceste conditii, decizi sa predai portofelul, o faci pentru ca asa este corect sau pentru ca te gandesti la implicatiile ulterioare ale unui asemenea gest(viata ma poate recompensa inzecit daca inapoiez sau ma poate pedepsi daca pastrez ceva ce nu imi apartine)? 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

104 comentarii la “Ispita sau noroc?”

  1. Eu cred ca viata te recompenseaza inzecit daca il returnezi! Eu l-as returna fara sa ma gandesc.
    Pana la urma banii vin si pleaca, oricum nu cred ca te vei bucura de ei, stiind ca nu iti apartin! ma refer daca e o suma mare de bani asa cum ai specificat

    Daca gasesc 1 ron pe jos, 50 de bani, un cercel, chestii marunte, le consider noroc si le vad ca si un talisman, ce imi vor purta noroc de acum inainte! asa ca in portofelul meu mereu se gaseste un asemenea “noroc”!

    1. Si mama gaseste mereu pe strada asemenea “talismane”, ba un inel, ba o bratara sau cativa lei. Si in general, desi nascuta pe 13, este o persoana norocoasa. Eu, nascuta pe 12, nu gasesc niciodata nimic si in general nu pot spune ca am noroc cu carul. :dizzy:
      Ce ma deranjeaza pe mine, Alice, si motivul pentru ca am decis sa scriu acest articolas, este opinia generala ca daca inapoiezi un portofel burdusit cu bani faci un gest nobil, o fapta incredibila despre care trebuie sa afle intreaga tara si eventual intregul mapamond. A fost un caz, parca in iarna, relatat de mass media, despre niste elevi ce gasisera o suma mare de bani(parca 6000 de euro) si pe care au predat-o proprietarului refuzand orice tip de recomensa. Acesta nu e niciun act nobil, e un act cat se poate de normal, de firesc. Dar, in lumea de azi, cand toate valorile sunt rasturnate, unora li se pare o fapta demna de toata isprava… :dizzy: :angry: :sad:
      Asta e cea mai buna dovada a faptului ca ceea ce cu ani in urma era logic, normal, firesc, acum e anormal, extraordinar, incredibil.
      Cu toate astea, imi este greu sa cred ca un om simplu, care are nevoie disperata de bani, nu sta putin pe ganduri in clipa in care gaseste niste bancnote(reprezentand o suma improtanta) pe jos… Si nu intr-un portofel…

    1. Iulian, eu sunt sigura ca exista si unii care iau banii din portofel si pe acesta(impreuna cu eventualele acte) il arunca undeva, poate intr-un tomberon.
      Insa daca gasesti pe strada un obiect pretios(un inel de aur sa zicem) sau niste bancnote (dar nu intr-un portofel) ce faci cu acestea? Le predai politiei sau le pastrezi? E un act nobil sa predai un portofel cu mii de euro sau unul firesc?

      1. cum ai zis si tu cum interpretezi…asta… gasesti o bijuterie, sau gasesti un portofel fara niciun indiciu al proprietarului o pastrezi? Ei bine eu in acest caz as fi in dubii…noroc ca nu-s prea “norocos”, nu gasesc decat monezi pentru care nu ma obosesc sa ma aplec… iar bancnote foarte rar :angel:

        Atunci ce faci?
        Fireste ca daca am gasi un portofel cu bani, buletin, permis de conducere, un act in general
        l-am preda! Eu unul as face-o, dar daca n-ar fi nimic, stiu si eu ca politia nu poate face nimic in acest sens, mi-a pierdut tata buletinul si nu l-am mai gasit desi l-am declarat pierdut la politie.

        1. Nici eu nu sunt norocoasa (in acest fel), Pato, nu gasesc nimic pe strada, nici macar o bancnota de 100 de euro… :biggrin: Si asa nu as sti ce sa fac cu ea…vezi, tot raul spre bine. :ninja: :lol: :tongue:
          A, pai intrebarea nu era daca tu, Pato cel de acum ar gasi o suma mare de bani, ci, sa zicem, un Pato care ar avea nevoie disperata de acei bani… :wassat: :dizzy:

          1. daca ar fi cu datele si as putea inapoia proprietarului, nu! Daca ar fi fara nimic, cum sa ii inmanez politiei… care n-ar fi mai competenti ca mine in aflarea proprietarului si probabil si-ar insusi bunul :)), cum a zis si Ana, cred, mai jos! :blush:

              1. dar zi-mi tu cum ar putea afla cine-i posesorul, daca as gasi un cercel de aur? Sau un portofel cu 1000 de ron in el, fara nici un fel de act sau hartie care sa poata da indicii

                1. Pato, mergem cu bunurile gasite la Politie. Aici, probabil, cel care le-a pierdut, a depus o plangere in care fie a descris cu lux de amanunte bratara, inelul, cerceii, verigheta etc etc, fie a lasat seriile banilor… Astel, politia are dupa ce cauta. :biggrin:

                2. Plangere? Se plange de prostia lui…
                  Domnule ofiter,
                  Subsmnatul mentionez ca sunt atat de prost incat …
                  ce seria banilor, dar ce erau pentru un flagrant?

                  Deja o dai in sf-uri, mai bine faci cum ai zis… nu te intereseaza cand vezi, sa nu te omoare constiinta, ca ai comis o contraventie :-p

                  Ideea e ca eu nu am pierdut nimic niciodata. Am mai uitat lucruri pe ici pe colo dar le-am recuperat inainte sa se intample ceva cu ele. :blush:

                3. Aha, deci in viziunea ta, cel care pierde e de vina, e un prost!
                  Bine, Pato, cu proxima ocazie cand mai gasesc ceva, il pastrez. :biggrin: :lol: :ninja: :dizzy:

                4. Momentan nu-mi aduc aminte sa fi pierdut ceva recent…poate increderea in oameni si speranta intr-o viata mai buna in Romania? :ermm:

                5. daca o gasesc o sa ma bucur de ea :)), vrei sa o impartim momentan pe a mea… inca mai am un gram din fiecare, desi sunt si eu dezamagit… inainte eram altfel :whistle:

  2. Buna, Nice! Sigur, găsirea unui portofel poate fi un test. Este necesar să îl returnezi pentru că trebuie să te gândești la drama celui care îl pierde…
    Acum mulți ani, tocmai plecasem cu tata de acasa și treceam pe lângă lanțul de magazine de piese auto din Mioveni (pe atunci erau și mai multe decât acum) și un domn care tocmai ieșise de undeva și-a scăpat fără să își dea seama geanta cu banii și actele. Eu am văzut, tata probabil că eram cu mintea cine știe la ce gânduri. I-am atras atenția și tata l-a strigat pe omul respectiv și i-a dat geanta. Nici nu îți poți închipui ce ușurare se citea pe chipul omului.
    Mai bine dte gândești la suferința altuia decât la fericirea ta :)

    1. Buna, Marin, si daca tu esti un om sarac care are de facut o operatie dificila, ce necesita multi bani, iar cel care a pierdut portofelul doldora de euroi e un interlop periculos, putred de bogat, care mai mult ca sigur spala bani? Mai tii minte cum procedau haiducii nostri care luat de la bogati sa dea la saraci? Sau piratii care tie iti plac atat de mult?
      Eu nu ma gandesc ca cel care a pierdut portofel traieste o drama, eu ma gandesc ca e de datoria mea sa predau portofelul la cea mai apropiata sectie de politie. Unde, asa cum am citit undeva, pot fi anchetata ore in sir, pusa sa dau declaratii, privita ca o eventuala hoata…
      Dar daca gasesti un inel/o brata de aur sau mai multe bancnote(dar nu intr-un portofel)? Cum procedezi? Le mai predai politiei? Cum vezi treaba asta, ca pe o ispita sau ca pe un noroc? :ermm:

      1. Neata! Ui, deja mi-ai dat aici teme de filosofie.
        Sa le luam pe rand. Din punct de vedere tehnic, piratii si haiducii nu erau oameni care luau de la bogati si dadeau la saraci. Erau razvratiti sociali si lupta lor avea de obicei o componenta nationala. Haiducii considerau ca societate si statul nu ii puteau apara de cei care faceau faradelegi si ei se revoltau in numele tuturor celor care nu aveau curajul sa faca asta. Am scris un text despre asta, daca te intereseaza. De cele mai multe ori, rasplateau satele care ii gazduiau. Piratii erau cei care de obicei mari navigatori aflati in slujba unor state pentru care scufundau nave inamice.
        Ca eu as fi bolnav si ca as avea nevoie de o operatie costisitoare si ca un interlop etc. ar pierde bani implica mai multe probleme. Una dintre ele este ca eu sa stiu ca el e interlop. Si astia chiar nu prea isi pierd banii. Chiar si asa, daca poti indentifica pe cel care a pierdut banii, e musai sa ii dai inapoi, indiferent de consecinte.
        Stiu, mie mi s-a furat portofelul la un moment dat, cu bani si cu acte cu tot si cand am ajuns la politie, printre altele, mai ca nu m-au facut prost (e adevarat, aveau dreptate :)) ), insa mi-au spus ca pentru emiterea altuia trebuia sa stau cel putin 30 de zile pt ca ei aveau de verificat ca nu cumva eu sa imi fi inscenat toata treaba :))))
        Daca gaseste un inel si o bratara le poti preda, fara probleme pentru ca el pot fi identificate; daca gasesti o hartie sau o moneda cu o suma mai mare, o poti pastra sau o poti imparti cu cineva care are nevoie….
        Eu am gasit intr-o carte de la biblioteca judeteana pe care o citeam acasa, o hartie de 5 RON. Ce puteam sa fac decat sa o iau…In cazurile astea este noroc. Însă are si el responsabilitatea lui.

        1. Neata! :cheerful: Au considera ca ti-ai inscentat tu totul? Te-au jignit? OMG, in ce lume traim, nu degeaba spuneam eu ca pagubitul e mereu vazut drept vinovat in tara asta(si poate pretutindeni). E incredibil cum se considera, ca daca o fata e violata(un exemplu aleator) ea e de vina. Daca cuiva i se fura actele, el e de vina ca de ce nu si le-a pazit cu strasnicie. Mamei i-a fost smuls de la gat un lantisor de aur, ea a fost de vina ca de ce a purtat asa ceva si de ce a circulat cu o astfel de masina periculoasa(102)! E strigator la cer. :alien: :face:
          Pe de alta parte, nu intotdeauna daca pierzi un obiect de valoare, un inel sau o bratara de ex., mergi la politie si il declari. Pentru ca primul gand ce-ti trece prin minte e urmatorul: “norocul cui il gaseste”… Nimeni nu se asteapta sa ma gasesca un lucru pierdut. Si cu toate astea eu consider ca a preda ceva ce ai gasit, nu e un lucru extraordinar ci unul cat se poate de firesc. Complicat rau, nu? :lol:
          Mi-a placut cum ai spus la final…are si el responsabilitatea lui. :dizzy: :ermm: Te cam pune pe ganduri.

          1. Nu cred că au considerat ei așa ceva și nici nu m-au jignit; pur și simplu astea erau regulile și oamenii mi le-au spus :) Ei știau că nu aveau cum să îl găsească; și eu știam același lucru. Dar pentru că erau și acte, trebuia să declar asta. Ne făceam cu toții treaba într-un sistem infect.
            Existe niște norme juridice care vorbesc despre favorizarea infractorului. Dacă ești femeie, nu ai ce căuta noaptea în zone puțin circulate sau prost iluminate. Mai ales dacă ești îmbrăcată provocator. Desigur, nu scuza agresorul; dar prin comportamentul tau, il favorizezi. În viață trebuuie să te ferești, iar când mergi cu mijlocul de transport in comun, trebuie să te pierzi în peisaj, sa nu iesi in evidenta cu nimic (cu atat mai putin sa scoti portofelul si sa numeri bani etc.) Eu cand plec de acasa imi pun banii de drum in buzunarul pantalonilor si 5-6 lei in plus daca vreau sa imi iau ceva pe drum (un suc, un covrig etc.) Niciodata nu scot bani din portofel ca sa platesc asa ceva. Iar la banca ma uit de zeci ori cine e in jurul meu cand fac tranzactii. Crede-ma, ca pe unul patit, e mai bine sa fii prevazator.
            Da, asa este, sa gasesti ceva si sa il inapoiezi e ceva normal, comun.
            Da, Nice, eu asa cred: marile avantaje/norocuri in viata vin cu responsabilitati. Nu poti pur si simplu sa te bucuri de o viata bogată cand altii se chinuie si mor de foame si sa consideri ca e vina lor pentru ca nu stiu sa se descurce. Ajuta-i, invata-i…

            1. Marin, tu ai dreptate in tot ce povestesti, dar asta nu e viata! Cum adica sa stau(si eu mai fac asta) cu frica in san tot timpul, sa ma uit in stanga si-n dreapta, cine e in spate, cine e in fata, cine se uita dubios, cine pare supsect, sa-mi tin banii in pantaloni, sa ma feresc pana si de umbra mea. Sa fim seriosi, e deja prea mult, vreau sa ma mut in Islanda unde nu exista infractionalitate. Ingheti putin (mai mult) de frig, dar macar esti safe. :lol: :tongue: :alien:
              Aveam o colega in liceu, la o clasa paralela, care a fost ucisa chiar in perioada cand eram noi in clasa a 12-a de prietenul ei, in casa. Evident ca fost vina fetei ca nu a stiut cu cine sa se intovaraseasca! Vina criminalului nu e niciodata in ochii oamenilor.
              Marin, eu cred ca sunt atatia oameni bogati care se bucura nestingheriti de averea lor colosala fara a face cine stie ce acte de caritate, fara a le pasa ca in Somalia mor copilasi de foame…

              1. Stiu ca nu e o viata de dorit. Dar frica pazeste pepenii, ca sa o ziceam pe romaneste ;) E bine sa te asiguri in viata de orice. Uite, noi scriem un proiect acum si aveam o colaborare cu o alta asociatie care acum vrea sa se foloseasca de toate ideile noastre si de activitatea ong-ului nostru si de cv-uri toba de chestii pe mediu pe care le avem. Ce nu stiu ei, este ca daca nu fac ca noi, o vor pati :P :D Suntem trei nebuni care le pot pricinui destule pagube. Concluzia: viata e o jungla si toti abia asteapta sa faci o greseala ca sa te faca praf. te muti in islanda unde e frig? vin si eu in vizita :D:D:D:DPovestea e tare trista. Este mult de vorbit despre vina criminalului, dar pe scurt, am scris putin si despre asta la un moment dat, de pe la jumatatea sec. xix odata cu dezv. stiintelor psihologice etc. se creaza un fel de romanticizarea a criminalilor si cautarea gasirii unor scuze pentru actiunile lor.

                Ohhh, majoritatea sunt asa, fara interes pentru cei saraci….

                1. In goana dupa gasirea motivelor pentru savarsirea unei crime, oamenii se gandesc sa dea in primul rand vina pe…victima. Vai, dar cum a putut face un asemenea gest, nu cumva la determinat victima prin atitudinea ei? Nu cumva ea l-a impins de la spate? Pe mine ma deranjeaza o asemenea mentalitate.

  3. N-am mai intrat pe blogul tau de un car de ani :P Mi-am luat domeniu, te astept pe la mine :) Revenind la subiectul articolului, eu cred ca daca gasesti un portofel cu bani si nu-l declari la politie sa i se gaseasca proprietarul, este considerat furt, nu trebuie neaparat sa i-l smulgi din mana sau buzunar. De bani pe jos nu mai zic, pentru ca nu mi se pare furt daca n-ai vazut persoana careia i-au cazut, pentru ca nu ai cui sa-i dai inapoi, dar un portofel, orice, care sa mai contina si acte si nu este declarat mi se pare furt. Parerea mea :)

    1. Merci de invitatie, Roxana, trec negresit sa-ti vad noua casuta. :biggrin: :cool: :cheerful: Felicitari! :w00t: :smile:
      Deci tu daca gasesti niste bani pe jos nu-i duci la politie, ii pastrezi si consideri ca ai avut noroc? Chiar daca suma e mare?

      1. N-am gasit niciodata pe jos mai mult de 5 lei :) mai mult de 1 leu … trebuia dusi si aia ? nu cred ca as fi rezolvat nimic, poate i-ar fi oprit politistii ca .. bani de buzunar. Eu vorbesc de o suma mica de bani, nu de o punga plina cu bani, aia da, as duce-o la politie :)

    1. Si daca banii nu sunt in portofel, ci aruncati pe jos, cu procedezi? Daca gasesti un obiect scump, un ceas sau un inel de aur de ex., consideri ca ai avut noroc?

  4. Buna seara!
    Va scriu din postura unui proaspat picat la bacalaureat!Probabil ca de azi o as fiu considerat un etnobotanist sau inca un elev din generatia facebook(nici macar nu am cont), eu de cand am auzit ca am fost respins si ca nu am promovat examenul maturitatii am si zis:”Decat un hot si admis mai bine corect si respins:)” sa nu imi zica mie cineva ca nu se poate copia la bacalaureat chiar daca sunt camere cine credeti ca se uita pe ele nimeni va spun eu.
    Acum sa revin la subiect eu zic ca daca gasim un portofel pe strada si nu il returnam proprietarului este considerat furt.Tin minte ca intr-o zi cand mergeam la scoala in fata mea era o tanara caruia i-a cazut din buzunar banii i-am luat si i-am returnat chiar daca nu aveam un ban in buzunar si poate aveam nevoie de ei dar asa am considerat eu atunci ca ii mai bine!
    Nu pot sa zic ca tine de educatia primita acasa pentru ca tatamiu o gasit bani pe jos si nu i-o returnat sau ceva eu zic ca mi-am format propria educatie, nu am avut nici un model in viata pentru ca trebuie sa recunoastem la noi in tara nu sunt promovati oamenii de valoare la televizor vedem doar becalisme, vanghelisme si alte specimene, singurl lucru care m-a influentat a fost sistemul german tot auzimca nemtii sunt corecti ca sunt muncitori asa ca eu incerc sa ma germanizez.

    1. :sad: Buna seara, Daniel, imi pare nespus de rau :cwy: , sa stii ca eu nu va consider deloc etnobotanisti, doar ghinionisti ca trebuie sa sustineti una din probe la o materie teribila asa cum este matematica. :sick: :angry: Banuiesc ca si tu tot aici ai avut probleme… Este cumplit, stiu, dar in toamna va fi mai usor(sper din toata inima), trebuie sa fie si sa-l luati si voi. Aici o includ si pe Catalina(o bloggerita care mai comenteaza pe la mine).
      Trebuie sa recunosc ca eu pun mare pret pe corectitudine, asa am vazut la parintii mei si asa sunt si eu, este, poate, cea mai importanta calitate pe care o caut la un om, seriozitatea(in sensul de incredere in el) si corectitudinea.

      1. Draga Nice,
        Vorbeam acuma seara cu o profesoara de la mine de la scoala despre bacalaureat si cum s-o copiat ca la usa cortului domnule… si vorbeam despre vinovat eu unu imi asum vina ca poate nu am invatat cat trebuie asta e dar dar si sistemul profesorii au vina lor care pur si simplu unii nu merita sa predea, zicea ca daca luam ore reusieam,pai daca nu faci mare lucru in 4 ani de liceu degeaba iei ore ca tot nu reusesti sa recuperezi tot… eu unul stiu ce pot si ce am in cap nu o diploma sau o nota ma califica ca si om cand o sa inteleaga asta ministeru’ o sa fie bine in scola se face multa teorie si practica mai putin pur si simplu nu te invata sa ti un discurs sau sa te motiveze sa iti atingi obiectivele de laboratoarele care le avem nu mai zic ca sunt de acuma 40 de ani, in laborator se intra doar cand ii vreo inspectie ca in rest nimic profesori care dau sa le faca elevii in ppt proiecte pentru lucrarea de grad.
        Si cei care sunt cu adevarat buni aleg sa plece din tara pentru ca aici prea mici sansele de reusita!

        1. Daniel, inca nu mi-ai spus materia la care ai picat. Daca este matematica, eu zic ca sunt binevenite niste ore suplimentare cu un profesor care iti poate explica doar tie, gen meditatii. Si eu am facut mate, fizica si chimie in scoala, nu intelegeam nimic si dadeam vina pe profesori care chiar nu ne explicau cum trebuie…
          Daca e vorba de alta materie decat una de real, atunci chiar nu cred ca e vina profesorului, la engleza, franceza, filosofie, istorie, geografie sau biologie cred ca poti sa inveti si singur, iar notele sunt de obicei mari la aceste discipline. Catalina zicea ca a picat la mate…doar la mate si a recunoscut mereu ca se teme de acest obiect. Ca sa stiu ce sa-ti raspund in legatura cu profesorii trebuie sa-mi dai date ceva mai concrete. Pentru ca, de ex, proful meu de geogra nu a trecut pe la ore 4 ani de zile decat foarte rar(iar cand a facut-o nu prea ne-a predat), si cu toate astea, eu am luat bacul la aceasta materie!!! Daca doresti, daca nu ma crezi(si nu am fost copil supradotat) iti fac poza diplomei de bac si o pun pe blog. :lol:

  5. Mi s-a intamplat sa gasesc un portofel pe strada. Si l-am inapoiat asa cum l-am gasit. Nu as putea sa iau banii si sa dau inapoi doar restul, oricat de mult as avea nevoie de acei bani. In primul rand pentru ca nu e corect si-n al doilea rand pentru ca acei bani nu-mi apartin, nu sunt munciti de mine si cine stie cata nevoie are de ei omul care ii pierde.

    Nu o sa uit cand, acum cativa ani ma pregateam sa dau la scoala de soferi si ma duceam sa platesc scoala, chiar in ziua care luasem salariul. M-am oprit la un magazin sa iau ceva de mancare si am stat vreo 5 minute la coada. Cand am vrut sa platesc, portofelul nu mai era. Nu pot sa descriu sentimentul de panica pe care il ai in acel moment. Apoi gandul la toate actele din portofel + banii munciti care intr-o secunda nu au mai fost. In plus, aveam niste planuri cu ei. A doua zi un batran mi-a adus portofelul. Doar cu actele in el, bineinteles. I-am multumit inzecit pentru gest.

    1. Incredibile pataniile tale, Rux. Deci tu ai inapoiat un protofel cu bani, dar cand a fost randul tau sa-l primesti identic, nu ti s-au adus decat actele… Foarte aiurea, chiar nu stiu ce sa zic. :dizzy: :ermm: :sad: Ai fi zis ca viata iti plateste cu aceeasi moneda, se pare ca nu… :wassat: :whistle:
      Cunosc prea bine sentimentul, si eu am trecut prin asa ceva, vroiam sa cumpar un pulover intr-un magazin si cand sa scot banii, ia-i de unde nu-s. :angry:

  6. Da, si eu l-as returna. Nu stiu daca este sau nu furt, dar eu cred in principii si in corectitudine. Si apoi mai cred si in traba aia cu “ce tie nu-ti place altuia nu-i face”. Cu siguranta mi-ar place, daca pierd ceva, ca cineva sa vina si sa mi-l returneze. Si apoi, poate cred si ca, Dumnezeu ma va rasplati candva…

    1. Larisa, ce tie nu-ti place altuia nu-i face e principiul dupa care imi conduc eu viata… :smile: Ma bucur ca si tu il urmezi. :cheerful: Apropos de ce zici tu cu returnatul, citeste commentul de mai sus semnat Oprea Ruxandra… :cwy:

    1. L-am scos de la spam, nu stiu de ce unele comentarii merg direct acolo. Oricum nu se intampla des, iar eu sunt mereu pe faza, nu trebuie sa iti faci probleme. :cheerful:

  7. Voi scrie un articol despre o carte care cuprinde si asemenea intâmplari. In general oamenii tind sa insele, dar pentru majoritatea oamenilor doar pana la o anumita limita considerata ‘morala’. Mai iei un pix de la birou, sau un top de hartie, sau iti treci o iesire la restaurant cu prietena la ‘cheltuieli de firma’…Sigur (cu putine exceptii, dar am cunoscut si din astea), nu iei toate pixurile sau toata hartia…

    Daca gasesti pe strada ceva care ar apartine unei persoane identificabile, e normal sa returnezi acel ceva. E normal, nu ceva iesit din comun!

    In legatura cu a doua intrebare, acum mai multi ani, un negru somer din America a dat peste o geanta care continea 50.000 de dolari, dar si niste acte. S-a uitat pe acte si a returnat valiza proprietarului. A primit zeci de mii de scrisori (dupa publicarea intamplarii), din care 90% erau pe tema sanatatii sale mintale. Vezi dara…

    Orice gest pe care il faci, pe care il consideri corect (ca despre asta vorbim), il faci exact in baza acestui principiu: ca este corect. Si nu cu gandul la o eventuala rasplata divina, ca asta ar insemna ca te targuiesti cu divinitatea: daca eu fac un gest corect, tu trebuie sa ma platesti pentru asta. Ar fi penibil.

    1. Dragos, apropos de pixuri, am o problema care ma framanta si nici acum nu stiu daca am procedat corect sau sunt o infractoare. :face: :ninja: :blush: Cineva a venit la mine acum cateva saptamani si mi-a dat un pix, eu l-am folosit si cand am iesit sa i-l inapoiez, persoana disparuse. Cum sunt eu mai comoda din fire, nu m-am mai dus sa caut persoana respectiva si nici ea nu a aparut sa mi-l ceara. Pixul a ramas la mine, imi place mult cum scrie, dar eu am mari remuscari. Crezi ca am gresit? :ermm: :unsure: :wassat:
      Pe de alta parte, daca persoana tragea de mine sa-i inapoiez pixul, daca ma cauta peste tot, nu pregetam o clipa sa i-l dau inapoi… Acum nu-ti imagina ca e un pix ce valoreaza o avere, 1,5 lei maxim. :biggrin:
      Sunt de acord cu tine ca e ceva normal sa-i dai omului portofelul plin cu bani, dar de ce lumea considera ca e un gest nobil, demn de toata lauda? Asta nu inteleg si asta e si motivul pentru care am scris articolul. Pe de alta parte, daca gasesti pe strada niste bani(dar nu in portofel), o suma bunicica, cum il consideri? Noroc? Ca parca tu nu crezi in noroc… Si apropos, am o alta curiozitate, daca treci pe strada si iti cade un ghiveci in cap, ala cum se mai numeste? Exista pana la urma noroc sau ghinion sau nu? :biggrin: :wassat: :unsure:
      Probabil valiza cu cei 50.000 de dolari apartinea unui tip putred de bogat care mai si spala bani… In cazul asta se pune un semn de intrebare… :lol:
      Asteptam cu interes articolul! :cool:

      1. :-)) Pai, daca e un gest facut fara intentie… tocmai am explicat, chestii d-astea ‘nu se pun’ :-)
        Nu toata lumea considera ca e un gest nobil. Aici e o chestiune de puncte de vedere. Ce e normal pentru unii, e ‘nobil’ pentru altii. ‘Anturajul’, bata-l vina!

        Hmmm…depinde…e posibil sa primesti asemenea pleasca exact atunci cand iti arde buza mai tare. Am zis ca nu cred in noroc asa cum e el explicat in termeni fotbalistici. Daca adversarii castiga, ‘au avut noroc’. Adica, vezi Doamne, nu e vorba de diferenta de valoare, noi am fost ghinionisti si ei norocosi! In chestii d-astea nu cred. In fond, ‘norocul’ este atunci cand sansa se intalneste cu pregatirea.

        Si tot de sansa tine si treaba cu ghiveciul. Teoretic exista niste simturi care, daca le exerezi, s-ar putea sa te ajute. Cunosc oameni care au evitat la secunda moartea pentru ca s-au intors din drum exact atunci cand, daca ar fi facut un pas in fata, i-ar fi lovit o masina. S-au intors instinctiv, fara nimic concret.

        Cel mai bine, din punctul meu de vedere, ilustreaza ‘sansa’ urmatoarea povestire. Un sat era amenintat de inundatie. Acolo traia un om foarte credincios care zicea ca pe el o sa-l scape Dumnezeu. Vecinul ii zice: hai cu mine ca vine inundatia! Nu vin, ca ma salveaza Dumnezeu. Vecinul pleaca.

        Ceva mai tarziu trec alti sateni, cu o camila. Spun omului: hai cu noi! Omul nu, ca pe el il salveaza Dumnezeu. Satenii pleaca.

        A treia oara, cand apa incepe sa vina, trec unii cu o barca si-i spun omului: hai in barca! Omul nu, ca-l salveaza Dumnezeu! Oamenii pleaca.

        Intr-un final vin apele si-l ineaca.
        Ajuns in Rai, omul se burzuluieste la Dumnezeu: pai bine Doamne, eu ti-am fost asa credincios si nu m-ai salvat?? La care Domnul raspunde: mai omule….ti-am trimis un vecin, o camila si o barca. Ai avut trei sanse, ce altceva sa-ti mai fi dat?

        Vezi dara….

        Nu. Valiza apartinea unui avocat si erau banii lui. Intamplarea e mai veche, de pe la inceputul anilor ’80, cand tranzactiile cash nu erau atat de suspecte. Dar ideea era alta. Cetatenii au considerat ca a fost nebun pentru ca inapoiat banii.

        1. Dragos, pai cum pui tu problema reiese ca norocul si-l face omul cu mana lui. :biggrin: Auzi ca se intoarce din drum. :lol: :silly: Ufff, cu tine tot n-o scot la capat, vii mereu cu niste explicatii care-mi demonteaza argumentele. :lol: Tu mai degraba crezi in vorba aia” Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga in traista”. Asa poti foarte bine sa gasesti o suma de bani pe jos si tu sa consideri ca ti-a trimis-o Dumnezeu si sa ti-o insusesti. Ca sa nu pierzi sansa. :biggrin: :devil: :tongue:

  8. ce bine… ca nu am gasit niciodata un prtmoneu cu bani…
    si… nici nu vreau sa gasesc…
    si acum… daca l-as pastra… as fi mai vinovat decat… sa zicem… sotul care spune sotiei ca vine de la birou… si el vine din alta parte???

    1. Asta cu sotul care spune ca vine de la birou(si cand colo el vine din alta parte) se intampla mult mai des decat gasitul unui portofel in colful strazii… E la ordinea zilei.
      Cred ca da, vinovatia e cam aceeasi. :face: :cwy:

      1. eu cred ca nu este cam aceiasi… ci chiar mai mare…
        (sau poate ca sunt eu mai ramas in urma.. cine stie… )
        si ma abtin… cu greu… ca sa nu zic nimic despre plagiat… si alte de-astea… asa zise oficiale…

  9. Buna dimineata :smile:
    Pai… e vorba de un lucru pierdut, si nu furat. Si prin asta am spus totul, cred. Asta nu inseamna ca n-ar trebui sa incerc sa i-l restitui omului. Exista ispita de a-l pastra, in fond n-o duc chiar pe roze, insa consider ca e genul de ispita pe care trebuie s-o inving.
    Sa zicem – in cazul unui portofel ( unde de multe ori se tin actele) ai sanse mari sa dai de cel care l-a pierdut. Dar daca nu are acte, si are doar bani? Trebuie sa te-apuci sa citesti ziare, poate-poate l-o fi dus mintea sa dea anunt c-a pierdut ceva. Si dupa aia urmeaza partea “frumoasa”. Aia in care i-l returnezi neatins, iar tipul iti spune ca “mai avea ceva bani acolo, si nu gaseste”. Am vazut o faza de genul cu ochii mei cand eram la un client. Situatiile de genul sunt penibile.
    Hmm… faza cu “viata ma poate recompensa inzecit daca inapoiez” mi se pare exagerata. Am facut lucruri bune la viata mea, dar nu mi s-a intors binele chiar in stilul asta. Ti-am spus, am ceea ce se numeste “karma rapida”. As inapoia lucrul pierdut pentru ca asa consider ca e normal, si in plus pentru c-as angrena in povestea karmica un amanunt care mi-ar aduce neplaceri.
    Iar aia de la TV sunt niste tampiti. Fac din orice ceva “senzational”. Si prin asta indeparteaza si mai mult oamenii de lucrurile candva considerate a fi “normale”.

    1. Neata. :cheerful: Da, si eu cred ca este intr-un fel o ispita pentru un om sarac, care-si duce viata la limita subzistentei. Daca decide sa predea acei bani, cu riscul de a “muri de foame” sau de a rata o interventie chirurgicala care-l poate face sanatos, ii poate salva viata sa zicem, atunci da, fapta lui e una care merita povestita, mediatizata.
      Nu stiu daca mass media ne-a cultivat dragostea pentru senzational sau avem noi, ca oameni, o predispozitie genetica spre asa ceva.
      “As inapoia lucrul pierdut pentru ca asa consider ca e normal, si in plus pentru c-as angrena in povestea karmica un amanunt care mi-ar aduce neplaceri.” Total de acord. As mentiona ca eu chiar nu as avea somn noaptea daca mi-as insusi ceva ce nu-mi apartine. Cum ar fi un milion de euroi. :lol: :biggrin: :dizzy:

  10. Inainte sa-ti raspund la intrebari, sa-ti zic cum procedez eu in asemenea situatii. Nu am gasit niciodata un portofel pe jos, insa am mai gasit bani, acum cativa ani chiar si 5 lei, cu care totusi iti poti cumpara 2 sucuri si un covrig. Am ales sa nu ridic acel 5 lei, desi era clar ca il va ridica altcineva, ca eu nu aveam cum sa stiu al cui este. Nu-mi place sa ridic bani de pe strada, chiar de n-am cui sa-i returnez. Daca as gasi un portofel, probabil as cauta in jur sa vad daca posesorul nu e in zona, apoi sa caut acte prin portofel sa-l contactez si da, i l-as returna.

    Nu stiu acum daca este chiar furt daca iei un obiect de pe strada. Furt e cand il sustragi tu, nu cand il gasesti pe jos. Ce te faci daca nu gasesti in portofel date de contact? Poate sunt numai bani, fara acte…Prietenul meu nu-si tine actele in portofel, nici carti de vizita, nimic…Atunci ai mai multe posibilitati: il duci la politie si-l lasi acolo (asta daca-s bani in el, daca sunt pana in 10 lei si atat, fara acte, mai are rost?), il lasi de unde l-ai luat. In continuare, nu l-as lua, indiferent de situatie, de bani, etc.

    Nu consider nici ispita, nici noroc, gasirea unui portofel. Asa s-a intamplat…Si chestia asta cu viata care ne rasplateste pentru faptele bune…incep sa am mari dubii. Pentru ca tot vad cum oameni buni o tot iau pe cocoasa de la viata asta, pe cand aia rai si afurisiti o duc bine rau.

    1. Total de acord cu tine, Mihaela, si eu m-am intrebat adesea, de ce daca se spune ca viata e dreapta si-ti da ceea ce meriti, oamenii buni au mult de tras si de suferit? Iar cei rai, fara scrupule, fara constiinta, indiferent ce fac, cad mereu in picioare, parca viata ii recompenseaza si le da de toate…
      Cat despre gestul tau de a nu ridica banii, cred ca asa as proceda si eu daca stau sa ma gandesc mai bine, ca mereu sunt aeriana si nu ma uit pe unde merg, cine stie cate portofele burdusite am ratat pana acum. :silly: :lol: :ninja: In schimb, mama, care e intotdeauna atenta pe unde merge, gaseste diferite obiecte mai mult sau mai putin valoroase pe care le considera talismane norocoase. :lol:

      1. Mie nu-mi place sa am lucrurile altora…cum zicea si Hapi, cred ca anumite obiecte pastreaza energia fostului proprietar. De aia nu mi-as cumpara bijuterii de la amanet…ca cei care le-au dus acolo, nu le-au dus de prea mult bine…si nu vreau sa ma incarc cu energia lor negativa. Stiu ca pot parea prostii, dar uneori mai apelam si la o asemenea gandire. :)

  11. Daca gasesc un inel , un lantisorß probabil ca le-as pastra dar nu ca sa le port – am eu convingerea ca obiectele sunt incarcate cu energia purtatorului si n as vrea sa fac schimb. E clar ca n-o sa umblu cu ele sa le declar pierdute
    Dar daca as gasi un portmoneu lßas duce la autoritati fara sa stau pe ganduri
    Mi s a furat anul trecut portmoneul cu de toate aici in germania. L au aruncat undeva si dupa 2 saptamani l am gasit la autoritati. E clar ca nu mai aveam banii dar nu stii tu cat m am bucurat pentru carduri si buletin!

    1. Ti s-a furat portofelul in Germania? :wassat: :shocked: :cwy: Inca un mit s-a dus, si eu care eram convinsa ca nemtii sunt cei mai cinstiti oameni din lume… Sau or fi fost tot romanasi de-ai nostri? :dizzy: :ermm: :biggrin: Incredibil, as fi putut sa jur ca in Germania ti se inapoia portofelul intact, cu tot cu bani si acte. :dizzy: :sad:

      1. Da….anul trecut. Eram in oras , era aglomeratie – multi turisti unde locuiesc eu si un grup de tineri nemti!!!! s-au apropiat sa-.mi faca o oferta de produse Ma grabeam, le-am spus ca nu ma intereseaza. Tocmai iesisem din magazi si-.mi indesasem portmoneul intr un buzunar din fata al hainei, un colt era afara
        Un tanar s-a batut de mine si dusi au fost cu tot cu portmoneu
        In urma cu 2 ani , 2 tineri nemti!!!! au vrut sa-mi fure bicicleta dar am prins-o pe fata. Al meu m-a oprit sa n-o bat ca ajungeam si pe la politie…..

        1. Trist, foarte trist, eu care credeam ca noi, romanii, suntem cersetorii si infractorii Europei, se pare ca au si nemtii uscaturile lor… :dizzy: :pouty:

  12. Cand aveam vreo 8-9 ani, am gasit un portofel cu 600 de lei in el. Nu am spus nimanui nimic, mi-am cumparat 1 kilogram de bomboane de menta si multe globulete pentru brad. Atata morala mi-au facut ai mei, ca nu am mai pus mana niciodata pe nimic care nu imi apartinea.

    1. Oho, la vremea aia 600 de lei erau bani, tin minte ca tata avea 3000 de lei salariu, iar mama 2500. :biggrin: Da, parintii ne-au asigurat o educatie exemplara. :cool:

        1. Nu stiu exact la care te referi, dar banuiesc ca la cea alba cu margini de lemn si cu niste iarba sus, unde era un catel, o fetita si o minge de tenis. Poate o sa revina…one day. :cheerful:

  13. Bai, eu daca as gasi un portofel care ar contine si actele proprietarului l-as returna intact. daca as gasi doar un portofel fara acte, fara nimic dupa care sa identific posesorul lui atunci clar l-as pastra, ca doar nu-s nebuna sa-l duc la politie sa-l ia hotii aia :))

    1. Eu cred ca 99% din populatia Romaniei ar pastra o suta de euro gasita pe strada. Iar 1% nu ar ridica-o de jos sau nu ar vedea-o(aici intru si eu). :biggrin: :tongue: :silly:

  14. Pai romanii vad asta ca pe un act nemaipomenit pentru ca la noi in ultima vreme nu mai exista asa ceva, rar gasesti un om bun. Parca lumea s-a facut mai rea, mai urata , mai posomorata..Daca as gasi un portofel, l-as returna, pentru ca asa e corect si pentru ca asa am fost crescuta. N-am gasit niciodata mai mult de 10 lei si aia nu i-am dus inapoi,i-am pastrat. Cred ca banii usor procurati se duc foarte repede si nu intelegi nimic din ei , tocmai pentru ca nu au fost munciti :P Nu stiu cat te-ar ajuta o suma mare de bani, eu m-as gandi altfel : daca pe mine ma ajuta, pe cel care i-a pierdut il ruineaza..poate ducea banii la spital la o ruda bolnava sau poate avea de platit o datorie si orice altceva. Deci nu m-as incumeta sa ii pastrez.

    1. Gandim asemanator, ai mare dreptate cand spui ca usor vin, usor se duc. Intr-o zi am gasit in banca(eram in generala) un pix si pentru ca mi-a placut tare mult nu am intrebat al cui este. L-am pastrat. Nu mult de la intamplarea asta l-am pierdut pe strada…nu m-am bucurat de el. O pleasca din asta cazuta din cer, va avea cu siguranta urmari nefavorabile in viitor. E o lege a Universului. :dizzy:

  15. pe vremuri gandeam ca de multe ori moralitatea trece prin stomac si daca proprietarul lucrului pierdut e greu de gasit, e posibil sa-mi insusesc comoara. in ultimii ani am devenit superstitioasa, banii mici de pe jos nu-i iau si chiar daca ar fi ceva mai mare, le-as baga in cutia milei la biserica, sa fiu sigura ca nu ma bucur de nenorocirea altuia.
    m-as teme sa gasesc ceva de valoare fara cartea de vizita a celui caruia ii apartinea obiectul. cred ca sansa e in cantitati egale, castigi pe-o parte pierzi pe alta. mai bine sa am noroc de sanatate si alaturi de mine toti ai mei sau in deciziile importante sa aleg binele. partea financiara o las celor care sunt in nevoie ;)

    1. Da, orice om corect si integru ar proceda astfel, insa eu am pus acolo o conditie, pentru ca ma asteptam la acest raspuns universal. Conditia era sa ai nevoie disperata de acei bani, de ei sa depinda sanatatea ta sau a familiei tale, sa zicem. Stiu ca si asa ai raspunde ca i-ai ceda bisericii sau politiei, dar ma gandeam ca poate asta e chiar un noroc de la Dumnezeu si unii dintre noi nu stim sa-l gestionam, nu stim sa-l acceptam. Si, evident, ma intrebam daca a inapoia banii intr-un astfel de caz e un gest nobil sau unul normal.

  16. Buna!
    Daca as gasi acte in portofel si as putea identifica proprietarul l-as returna intact, daca as gasi bani pe strada fara sa imi dau seama ai cui sunt, “sa fie primiti” :biggrin: . Cat despre “noroc si ghinion” sunt doua “fete” a aceluiasi lucru: hazardul (lucrurile pe care noi nu le putem influenta dar ne influenteaza ele pe noi si care pot avea asupra noastra consecinte pozitive sau negative, dar sunt relative la nivel general).

    1. Buna, MT. :cheerful: Foarte interesanta explicatie si motivatie, dar daca ai gasi o suma mare de bani(sa zicem 6000 de euro) si nu intr-un portofel, nu ai duce-o la politie? Nu ti-ar fi teama sa pastrezi atatia bani? Teama de implicatii pana la urma… :ermm:

  17. ahhh, nu ma gandesc atat de departe incat sa cred ca viata ma va recompensa daca inapoiez portofelul. :) Daca este vorba de un obiect da, am returnat si un laptop.
    Dar cand am gasit 20 de roni intr-un supermarket nu m=am dus sa-i declar la casa, mi se parea o prostie – la sfarsitul zilei casierita ar fi plecat cu ei. :)

  18. Copilul unei colege de-a mamei, a găsit pe stradă un portofel cu 30 milioane (lei vechi). Lângă portofel era un bețiv, căzut în șanț, iar copilul s-a dus la el, l-a trezit și l-a întrebat dacă nu sunt banii lui, iar el i-a mulțumit și a spus că erau banii lui de operație (ceva îmi spune că dacă ai niște bani pentru o operație, nu îi duci în cârciumă după tine), iar bețivul i-a dat 50 ron copilului. Ajuns acasă, copilul i-a povestit mamei, care i-a spus: „tare prost mai ești mă copile” :)). Eu i-aș spune același lucru. Dacă portofelul nu are un buletin sau un act cu proprietarul, îi iau fără să mă mai gândesc, pentru că dacă i-aș duce la poliție, voi face fericiți niște gabori și nu merită, plus că nu sunt superstițios și nu cred că viața mi dă înzecit înapoi. Dacă aș vedea că îi cade cuiva portofelul din buzunar, i l-aș duce, sau dacă are acte l-aș duce la poliție, altfel nici să nu se gândească. Eu cred că Dumnezeu (dacă există) îți dă, dar nu-ți bagă în sac. Referitor la noul poll, nu sunt de acord cu demiterea președintelui, dintr-un singur motiv. A fost ales de către popor și doar poporul ar trebui să poată să-l dea jos. Pe lângă asta, prefer să-l am președinte un om care (poate) a furat și are destul, decât unul care abia așteaptă să ajungă acolo să facă același lucru. Nu-mi plac persoanele care încearcă să iasă în evidență, punându-i pe alții într-o ipostază proastă (așa sunt USL-iștii).

        1. va fi pus intermediar presedintele Senatului, potrivit Constitutiei. Si asta e in prezent Antonescu, da.
          Dar daca la referendum populatia decide cu 51% ca il doreste in continuare pe Basescu, atunci el se intoarce.
          Oricum, ideea e ca poporul decide. Ceea ce si mie mi se pare important (si nu doar in cazul de fata).
          As prefera sa fim consultati si cand se fac legile sanatatii, ale educatiei etc Nu s-a intamplat pana acum.

  19. Daca in portofel sunt acte sau orice indicii care m-ar ajuta sa identific proprietarul, in mod cert as returna portofelul (eu am gasit doar un telefon pe strada, portofele inca nu :tongue: ). Ideea e ca nu, nu consider furt, in sensul propriu al cuvantului, daca cineva isi insuseste un obiect gasit pe strada, obiect pe care l-ar putea returna cu putina bunavointa. Dar cu siguranta nu o consider nici o fapta demna de lauda. Unii nu contacteaza proprietarul din comoditate, altii din lacomie, altii din nevoie.

    Cand vine vorba de bani gasiti pur si simplu, fara acte sau fara sa stii care dintre oamenii de pe strada i-a pierdut, subscriu la ceea ce spunea Glappy mai sus. Ii iau si gata. Si eu la randul meu am mai pierdut bani, altii i-au gasit. Eu i-am gasit pe ai altora si tot asa. Circuitul banilor in natura :lol: Evident, ma gandesc la sume… nu iesite din comun. In momentul in care gasesti o valiza plina cu bani, deja e oarecum problematic (daca sunt bani furati, daca sunt falsi, cine stie de unde provin etc). :smile:

    1. Nu, Iulia, eu am intrebat altceva, daca gasiti o suma mare de bani de care aveti mare nevoie(pentru a va salava viata voua sau rudelor voastre). Am citit ca niste copii au gasit 6000 de euro pe care i-au dus la politie fara sa pretinda nicio recompensa… De aici ideea mea. O suma de bani mare fara acte in jur.
      Cum privesti aceasta pleasca din cer, ca pe un noroc, profiti de el sau ca pe o ispita, caci te gandesti la implicatiile pe care le poate avea? Cam asta era ideea.

  20. Nu prea am avut ocazia sa gasesc bani, insa cred ca depinde foarte mult de situatie. In primul rand, daca banii sunt in portofel si pe acolo mai e si un indiciu care sa duca la proprietar, merg si il inapoiez… la fel daca e o suma mare de bani. Daca in schimb e doar o bancnota dusa de vand, o iau si, fie o dau unui cersetor, fie cumpar un covrig pentru un catel infometat de pe strazi… oricum ar fi, nu-i folosesc in interes personal.

  21. Imi amintesc o intamplare in care tatal meu a pierdut portofelul cu toti banii si toate actele lui, inclusiv legitimatii de la serviciu ceea ce i-ar fi adus multe ponoase.Norocul lui a fost ca in portofel tinea un numar de telefon, iar cel care i-a gasit portofelul a sunat la acel numar si asa si-a recuperat tatal meu portofelul cu tot ce lasase in el, nu era nimic atins.Tatal meu a vrut sa il rasplateasca, mai ales ca era un om sarac si cu cativa copilasi in curte, abia avea ce sa le dea sa manance, dar acesta nu a vrut sa primeasca banii.Asa ca tatal meu s-a dus si a cumparat 3 pungi mari de dulciuri si mancare pentru aceasta familie care cu siguranta s-a bucurat de cadou.
    Mai exista si oameni cu suflet bun pe langa noi si care ne fac sa ne gandim de 2 ori inainte de a lua o decizie incorecta

  22. nu stiu ce sa spun , n-am gasit niciodata sume mari de bani, asa talismen gen un leu, un cercel, o bratara am gasit si le-am numit noroc. o singura data am gasit 10 lei si dupa cateva minute vad un domn care se scotocea in toate buzunarele si i-am dat banii inapoi. nu stiu cum as reactiona, in prima faza cred ca m-as bucura, si poate deasta nu cred ca gasesc comori pe strazi :))))
    adevarul e ca mie nu-mi place sa-mi pierd lucruriu si sufar chiar si dupa un cercel si ma gandesc ca asa sufera toti cei care pierd lucruri si pe acest motiv si nu numai ar tb sa ii inapoiez :)

    1. Hopa, ia te uita ce aparitie, gata concediul? :biggrin: :unsure:
      Da, si eu mi-am pierdut bijuteriile in iarna si nu ma pot impaca cu ideea, zilnic ma gandesc la ele si ma cuprinde regretul si nostalgia. :devil:

  23. Daca portofelul plin doldora de bani contine un act de identitate probabil ar trebui returnat neconditionat posesorului de drept. Ce ma fac insa daca nu exista nici un act in portofel? Multumesc cerului pentru darul oferit.

  24. Dacă aş găsi un portofel da dar dacă aş găsi doar bani nu. Consider că dacă ştiu cui îi aparţine bunul şi totuşi mi-l însuşesc fur.
    E o ispită :smile:
    Am de gând să o fac pentru că aşa e corect deşi cred că o să-mi pară rău :biggrin:

  25. Cred ca s-au exprimat aici toate parerile posibile si imposibile :) Am gasit acum cativa ani un lantisor de argint rupt…normal ca n-aveam cui sa-l dau.
    Am mai gasit o hartie de 100.000…cand inca nu se trecuse la leul greu, adica 10 lei de azi. Nici cu aia n-am stiut ce sa fac, cred ca radeau de mine la politie… Astea au fost singurele lucruri gasite vreodata. De pierdut insa am pierdut destule. Mi s-au si furat dn poseta bani, in piata. O suma destul de mare.
    Portofel doldora daca as gasi sigur ca m-as duce la politie desi, daca n-ar avea acte, n-as avea mare incredere ca politistii rezolva cazul… :unsure:

Lasă un răspuns la Pato Basil Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: