Prietenia in blogosfera

Vorbesc serios; sunt antisocial. Prietenii de care zici tu sunt 4-5 persoane care imi sunt foarte apropiate. Nu imi place sa cunosc oameni noi, nici poveștilor lor nu ma intereseaza, iar intrebarile lor ca sa afle despre mine ma enerveaza la culme :)))) Nu-mi plac petrecerile si nici aglomerarile de oameni (chiar daca te poti pierde usor in ele). Desigur ca pare ciudat pentru un tip care face voluntariat :))) Dar in interiorul meu sunt un antisocial. Odată ce imi ajungi in suflet beneficiezi din plin de tot ce am mai bun in mine. Dar e mai usor sa ajungi director sau presedinte decat sa mi te vari in suflet :P” Vacitim

In ultimul timp bloggerii si feisbucistii par a avea un singur tel. De fapt doua, dar acum vorbim doar de unul dintre ele, si anume, participarea la blogmeeturi.

Am nimerit intamplator (sau nu) intr-un grup pe facebook intitulat “Bloggeri din Bucuresti”. Ei bine, proaspat intrata in grup, mi-au sarit in ochi regulile si mai ales scopul acestuia. Care era, nici mai mult nici mai putin, organizarea de intalniri intre membrii sai. Ca sa nu mai amintesc de rivalitatea si concurenta cu un alt grup, “Bloggeri bucuresteni”, care dintre ele reusea sa organizeze mai multe blogmeeturi.

Si acum vine intrebarea mea: de ce m-as intalni eu cu niste oameni cu care am interactionat putin sau deloc, practic cu niste necunoscuti de pe facebook? De ce este lumea atat de avida de intalniri cu cei din online? Eu asta nu inteleg. Ti se par intalnirile cu prietenii tai de-o viata prea putine si prea rare? Nevoia ta de socializare e atat de mare? Este curiozitatea de a-i vedea pe ceilalti de vina pentru dorinta mistuitoare ce te indeamna sa mergi la astfel de reuniuni cu niste oameni pe care nu-i cunosti? Sper sa legi cu ei prietenii de-o viata? O vezi tot ca pe o forma de promovare a blogului?

Simplul fapt ca ne citim si ne comentam, ca ne avem in blogroll, ne transforma in prieteni? Faptul ca avem pareri comune despre anumite subiecte, ca impartim aceeasi pasiune, scrisul, ne da dreptul sa ne consideram prieteni? Eu, cand am pornit aventura in blogosfera, mi-am propus sa delimitez strict online-ul de offline. Dar, constat cu surprindere, ca sunt (poate) singura care a gandit asa. Oamenii sunt euforici cand vine vorba de intalniri in real life, vor sa se cunoasca, sa petreaca, sa schimbe impresii cu cei cu care se comenteaza sau nu pe blog si pe facebook.

Nu agreez petrecerile si nici aglomeratiile de oameni. Cred ca sunt asociala ca, antisocial, am verificat in dex, si inseamna altceva. Da, m-am regasit in procent de 90% in gandurile lasate de Vacitim pe un articol precedent drept comentariu.

Sunteti persoane prietenoase, sociabile, va plac grupurile mari de oameni, iubiti blogmeeturile, participati cu mare drag la ele? Cum arata in viziunea voastra blogmeetul ideal: intalnire cu cat mai multi oameni(peste 20), cunoscuti si necunoscuti sau intalnire un un grup restrans(pana in 10 persoane) pe care ii stiu cat de cat pentru ca ii vizitez si comentez frecvent pe blog si facebook?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

134 de comentarii la “Prietenia in blogosfera”

  1. Depinde mult de firea acelei persoane. Eu unul nu sunt atât de social şi sunt de acord cu un blogmeet cât mai restrâns. E greu în momentul în care se strâng 20 de persoane să poţi comunica cu toţi. Se va ajunge în cele din urmă la formarea unor grupuleţe.
    Plus de asta un blogmeet fără un ţel concis devine o excursie.

    1. Ai participat pana acum la vreun blogmeet, Mihai? Eu, iti marturisesc, am organizat asemenea intalniri intre bloggeri chiar si la mine in apartament. Scopul lor? Hm, relaxarea, comunicarea, intalnirea de dragul intalnirii, bautul(eu mai putin, ca nu consum deloc alcool, baietii mai mult). Dar ne cunoastem de 2 ani de zile, scriam impreuna de 2 ani de zile…era altceva.

  2. Nu am participat până acum la aşa ceva. Dar am avut contacte cu întâlniri în grup mai mare şi din păcate mi-a fost greu să comunic cu toţi în mod egal… Dar aşa sunt eu… O fire mai interiorizată…

    1. Este aproape imposibil sa comunici cu toti in mod egal…nici eu nu am reusit, de ex erau unii care vorbeau non stop si nu mai puteai spune nimic de logoreea lor. :lol: Gen alpha male… :biggrin: :dizzy: :wassat:
      Oricum sunt discutii superficiale, practic ce subiecte profunde poti aborda la asemenea reuniuni? Mici barfe, pasiuni, chestii care-ti plac, ce ai mai vazut, pe unde ai mai fost…cam atat.

      1. Am auzit că au fost blogmeet-uri în care s-a discutat despre modul în care se poate salva blogosfera românească, se pot crea pârghii prin care blogerii să fie promovaţi etc. :biggrin: Bine printre aceste subiecte s-au aflat şi discuţii superficiale, despre care vorbeai.

        1. Aoleo, da prapastiosi mai sunt romanii astia, cum adica sa salveze blogosfera, dar ce pericol o pandeste? Sau ce, li se pare A-listerilor ca nu castiga suficient de mult? Nu stiu ce sa faca sa puna mana pe niste contracte mai avantajoase? Ca le si pasa lor de bloggerii mici, la inceput de drum…
          Fiecare se descurca cum poate in blogosfera, am vazut oameni care scriu de 3-4 luni si au succes mai mare decat unii care scriu de 3 ani. :dizzy:

  3. In general sunt prietenos cu oamenii care imi inspira ceva bun, placut. Nu pot sa spun ca sunt foarte sociabil, din moment ce gandesc ca traim intr-o societate bolnava. Si nu… nu iubesc blogmeeting-urile, de asta nici nu-mi imaginez prea multe despre subiect, si tot de asta nici n-am fost la vreunul. Da, ma entuziasmeaza faptul ca impart pasiunea scrisului cu o persoana din online, dar asta e departe de ideea de “prieten”, idee despre care cred… c-am mai scris undeva pe blogul vostru.
    Stiu prea bine cum gandesc barbatii, asa ca de regula citesc blogurile femeilor. Unele imi plac, altele nu. Se intampla sa citesc comentariile sau blogurile unor femei a caror stil de a scrie imi place uneori atat de mult, incat imi spun “hmm… parca mi-ar placea s-o cunosc in offline”…
    … acolo insa nu mai e vorba de prietenie :smile:

    1. Hm, vedem lucrurile cam la fel aici, Sky, timpul mi-a demonstrat ca impartasirea unor pasiuni sau scrisul pe un blog alaturi de cineva pe o perioada mai lunga, chiar si discutiile pe mess sau mail nu te transforma automat in prieten cu acea persoana.
      Din pacate…

  4. Neata! Chiar atunci cand am inceput sa scriu, am inceput sa si particip la intalniri cu bloggerii. Ii cunosteam pe majoritatea de la Dono ( dono.ro) si ne numeam Gunoierii. Era un grup foarte dragut si am participat la cateva intalniri. Stiu ca s-au organizat si 2 intalniri in afara orasului : una a fost la gratar si a fost super fain si a doua la munte – la asta nu am participat. Insa spun cu mana pe inima, mereu aveam un sentiment asa ca nu ma simt in totalitate bine. De cele mai multe ori refuzam sa ma intalnesc pentru ca stiam ce se va intampla in final : se vro forma grupulete si asa a si fost. Am tinut legatura cu cateva tipe, dupa care nu a mai fost nimic. A fost o perioada intensa si chiar cu una dintre tipe ma intelegeam foarte bine, insa vietile noastre nu s-au intersectat cum trebuie pana la urma. Acum sunt reticenta in chestiile astea, nu stiu daca as mai merge la un blogmeet. Depinde de oamenii care sunt implicati. Ma consider o persoana sociabila ,insa nu ma deschid pentru oricine. Uneori sunt mai timida decat par. Eu vad blogmeeturile care pe niste intalniri care ar trebui sa fie lejere, sa fie o ocazie pentru a cunoaste omul din spatele blogului si eventual discutii despre blogging in general.
    Si ca sa raspund si la ultima intrebare, as prefera un grup mai restrans maxim 10 persoane, asa poti avea ocazia sa schimbi 2 vorbe cu fiecare.

    1. Neata. :cool: :cheerful: Probabil ca ai mers la inceput de curiozitate, era euforia inceputului, doreai sa vezi cum sunt oamenii respectivi, poate va placeati mult si in online, unde formati o gasca pe cinste, mi se pare firesc sa vrei asta la inceput. Eu am trecut insa prim mult dezamagiri din partea oamenilor si a bloggerilor. Am realizat ca nu tot ce zboara se mananca si sunt decisa sa raman cumintica in banca mea. Nu ma tenteaza deloc reuniunile cu cei de pe fb pe care nu-i cunosc, nu vreau sa ma intalnesc cu 30 de oameni cu care nu am nimic in comun. Ca sa ce? :dizzy: :unsure: :ermm:

      1. Da, exact. Ca sa ce? Astea in online de cele mai multe ori e bine sa ramana in online. Acum depinde, daca ajung intr-un alt oras si am ocazia sa ma intalnesc asa 20 min cu un blogger pe care il citesc, ok, e bine.

        1. Da, te intalnesti daca e si el dispus, daca are timp exact in acel moment. Totusi, cam greu de crezut, de imaginat. Eu m-am intalnit des cu bloggerii mei, dar doar asa ca sa am unde iesi seara din casa, ca sa am cu cine bea un suc. Devenise un fel de ritual. Uneori radeam, ne distram, altadata nu. Dar nu era asa grozav si s-a terminat extrem de prost. S-a dovedit ca nu eram deloc prieteni. :face: :cwy:

  5. Mie imi plac grupurile mari de oameni, si cele mici, sunt sociala! imi place sa imi fac prieteni noi!

    De ce as merge la blogmeet? pentru socializare! Am prieteni insa imi place sa imi fac prieteni noi! sa aud idei noi! sa ies intr-un local nou! sa am grupul meu de prieteni care nu are legatura deloc cu cel de acasa! Poate blog-meet-urile acestea vor ajunge mai mult de atat, o gasca de prieteni cu care sa iesi undeva in weekend! mai departe de Bucuresti sau Cluj sau unde s-ar tine!
    Recunosc ca nu am fost la blogmeet-uri dar pe viitor daca voi avea ocazia voi merge …

    1. Aha, deci tu speri sa-ti faci o gasca cu care sa te intalnesti des, cu care sa organizezi iesiri in diferite locuri ale tarii. Asta inseamna sa deveniti prieteni…
      In ce relatie ai ramas cu persoanele pe care le-ai intalnit in real life, Alice? De cele de pe blog, zic. Ati ramas prietene, vorbiti la telefon, va mai intalniti in offline?

      1. M-am intalnit cu 3 blogarite! Nici una nu imi era foarte apropiata, dar ne-am intalnit!
        Cu 1 din ele relatia s-a imbunatatit dupa ce ne-am intalnit! acum vorbim pe mess, si daca m-as intoarce in orasul ei, i-as face o vizita negresit!
        Cu 1 am ramas in aceasi relatie ca inainte! noi nu ne prea citeam dar eu am zis ca voi merge intr-un oras si ea s-a oferit sa fie ghidul meu! daca ar fi sa ma intorc, as suna-o sa ne vedem la cafea (oricum am ramas datoare :) ) si daca ar veni in Cluj cu siguranta i-as oferi un tur al orasului si o prajitura sau un suc, undeva sa povestim ce am mai facut de cand nu ne-am vazut :) Iar cu cea de a treia, ea mi-a scris ca vine in orasul meu, si am fost in Cheile Turzii si la Salina cu ei (un cuplu). Ne-am inteles bine desi intre noi era o diferenta de varsta si de concepii despre viata ( nu o cunoasteam prea bine, ii citeam blogul dar scrie mai mult generalist decat despre sine)! La 2 saptamani am mers eu cu sotul in orasul lor si am iesit cu ei intr-un local! Nu prea avem acelasi caracter, pot zice ca s-a inteles mai bine cu sotul decat cu mine :)! Dupa cateva luni de la intalnire am avut o divergenta cu tipa de unde s-a si stricat relatia noastra! Nu pot zice ca intalnirea in offline a avut de a face cu asta! erau diferente de opinii, si stiam de cand am cunoscut-o ca nu suntem pe aceasi lungime de unda!
        Dar, pana la urma a fost dragut sa mergem intr-un weekend undeva si acolo sa avem pe cineva sa ne povesteasca despre oras si cu care sa ne putem petrece seara!

        In concluzie situatiile mele nu stiu cat sunt de relevante! eu personele cu care ma citesc le consider prietene! M-as intalni cu toate in offline! Apoi relatia as pastra-o in continuare pe blog! dar m-as intalni oricand din nou cu ele (daca as avea ocazia)! Mai e o faza, eu nu vorbesc la telefon nici cu prietenele mele actuale mai mult de 2 minute si doar pentru a stabili locul si ora intalnirii! in rest povesti de ce mai faci, ce-ai mai facut le vorbesc la cafenea sau daca ne desparte distanta, pe net

        1. Interesante experientele tale, Alice, tu chiar esti o persoana care iubeste noul, diversitatea, esti dispusa sa intalnesti oameni, sa cunosti oameni. :happy:

  6. Mie imi place sa cunosc oameni noi, putin mai intereseaza daca ma intalnesc cu o persoana cu 10 sau mai multe… de preferat grupuri mai restranse fiindca nu o sa am ocazia sa vorbesc cu toti sau sa le retin numele macar.

    Online offline? Conteaza? suntem oameni suntem fiinte sociale…prin definitie!

    Nu pot sa fac public, insa pot sa-ti dau un contra exemplu care m-a lasat fara cuvinte si altele… viata e ciudata oamenii sunt diferiti dar nu pot sa inteleg unele chestii. :cwy:

    1. Pato, eu am organizat blogmeeturi in casa mea. De ziua mea eu m-am intalnit cu bloggerii( sa sarbatoresc) cu riscul de a-mi supara iubitul. Ma rog, pana la urma s-a suparat rau de tot, dar asta e alta poveste. Deh, l-am lasat balta pentru niste oameni, care, pana la urma mi-au intors spatele in cel mai urat mod cu putinta(si nu numai). Bine, nu toti, Dragos a ramas langa mine, a fost singurul care a facut-o.
      Nu mai vreau sa socializez astfel, crede-ma. Te duci acolo, acapareaza unii discutia, tu taci si asculti. Bei o bere sau un suc, razi si te duci acasa. Nu mai am chef de asemenea reuniuni… Suc pot sa beau acasa, pot sa rad si acasa la o comedie. Sau cu prietenii mei din offline. De ce m-as intalni eu cu niste necunoscuti dintr-un grup de pe fb?
      Pentru tine poate este o unealta de promovare a blogului, am vazut ca ti-ai atras cativa cititori care intra frecvent la tine pe blog… Foarte bine, asta da, e un rezultat bun.
      Ce contraexemplu poti sa-mi dai? :dizzy: Nu am inteles prea bine… :ermm:

      1. faptul ca daca as iesi cu tine la o cafea( nu beau cafea, dar ma rog ceai) nu trebuie sa implice neaparat prieteni poate chiar nici amicitie…fiindca in prima faza suntem 2 necunoscuti, n-avem ce pretentii sa avem.

        Ies cu tine la un ceai fiindca vreau sa te cunosc, ramane de vazut daca pastram legatura sau nu… dar asta e alta treaba, fireste ca putem deveni amici si chiar prieteni.

        Contraexemplu fie :biggrin: , da pot insa nu vreau…nu public si nici macar privat. :sad: fiindca nu vreau sa-mi amintesc.

        1. Pai in cazul asta e, scuza-ma ca iti spun asa direct, pierdere de timp. De ce as accepta sa ma vad cu cineva doar asa ca vrea el sa ma vada? Pai in timpul asta eu pot face ceva mai util nu? Cum adica, sunt la test? Ma placi bine, ne mai vedem, nu ma placi, gata, altul la rand?
          Asta suna asa ca atunci cand un tip ii da telefon unei tipe si ii spune: hai sa ne intalnim si noi sa ne cunoasteam, dar doar 5 minute ca sunt grabit… Pai merita sa mai ma imbrac si sa mai ma fardez pentru cinci minute cat stai tu si ma analizezi? :dizzy: :ermm: :ninja:
          Pato, chiar nu sunt disperata sa intalnesc oameni…orice oameni.

          1. pai si pe cei pe care i-ai intalnit ? ii cunosti de o viata? tot asa i-ai cunoscut dar nu realizezi… fireste mai apar si contextele colegi de scoala de servici, in care esti obligat nu de vointa ta ci de soarta sa zicem sa stai intr-un colectiv… si sa cunosti acei oameni si sa iti alegi cum ziceai tu “poate suna urat” dar asta e adevarul iti triezi persoanele de care esti interesant sau nu…. pare rece dar asta e fenomenul!

            1. E mai mare riscul in online, Pato. Trust me, stiu ce zic, nu vorbesc sa ma aflu in treaba. Dupa ce m-am despartit de gasca de care ti-am pomenit mai sus, am aparut articole defaimatoare la adresa mea prin blogosfera, m-am trezit cu injurii si jigniri din partea lor aici pe blog si prin alte locuri, a aflat multa lume cat “de rea si cat de mincinoasa” sunt eu… De ce mi-as mai dori vreodata asa ceva? :ermm: :dizzy: :unsure: :cwy:

              1. un risc e in toate depinde daca vrei sa ti-l asumi… da stiu ce implica mereu ma gandesc la implicatii. iti dai seama daca daca naiba sa castige vreun bilet din cele 5 pe care sunt dispus sa la joc maine la loto, ce tambalau poate iesi. Mi-am luat mici masuri de siguranta insa, e prea putin. Tambalaul ca tambalaul dar pot apare persoane “bine intetionate” in viata mea.

                E un risc pe care mi-l asum o data in viata, cum am si zis pe blog… nu mai fac asa ceva in viata mea.

                1. Sincera sa fiu eu nu am inteles prea multe din experiementul propus de tine, chiar nu pricep de ce te temi? De un eventual castig? Ca iti vom cere noi partea noastra din suma imensa de bani? :biggrin: :lol: :ninja: :silly:

          2. Tu nu trebuie sa te intalnesti cu cineva doar asa ca sa te vada! tu te intalnesti cu cineva:

            1. Fiindca si tu esti curioasa sa cunosti acea persoana
            2. Fiindca si tu iti doresti sa legi o prietenie cu acea persoana
            3. Fiindca oricum nu ai ce face nimic mai bun, pana la urma orice experienta noua iti va aduce numai castiguri fiindca daca timp nu pierzi, nu poti pierde nimic altceva! Pana la urma nu poti pierde decat ceva ce ai avut!

            Prietenii nu sunt doar cei cu care vorbesti zilnic, cu care te intalnesti saptamanal! Sunt mai mult de atat, sunt acele persoane care atunci cand tu vei avea nevoie de ajutorul lor vor face orice sa te ajute! chiar daca nu ati mai vorbit de 5 luni!
            Eu stiu ca cu cele 2 bloggarite cu care am ramas in relatii bune, oricand ma voi duce in orasul lor sau voi avea nevoie de o recomandare, de ceva, pot apela linistit la ele! Acum le cunosc si am incredere in ele! La fel cum (sper eu) stiu si ele ca se pot baza pe mine oricand au nevoie!

            1. Pai da, tot ce spui tu este valabil pentru o persoana curioasa, sociabila, dornica de a-si face noi cunostinte, amici, chiar si prieteni. De aceea am si facut acest articol, sa aflu ce fel de oameni sunteti voi. :biggrin: Cum vedeti voi problema asta. :unsure:

              1. ps: si mai e ceva! Oamenii pe care ii citesc in online pot sa ii consider prieteni fiindca:

                – fiecare articol e un subiect pe care el isi spune parerea si apoi mi-o spun si eu. Nu e ca si o conversatie la cafenea? si asta ar putea merge la nesfarsit daca as avea timp sa stau la povesti in fiecare seara, cu orele, pe fiecare blog :)
                -Unii care scriu despre viata lor de zi cu zi, pot zice ca stiu ce au facut ieri pe cand prietena mea de la Cluj nu stiu ce a facut in ultimele 4 zile!

                -Cei care calatoresc povestesc mai in detaliu calatoria lor decat daca ne-am vedea 2 ore undeva in oras!

                deci nu pot zice ca ii cunosc (cel putin in unele privinte) mai bine decat pe prietenele mele!? si daca simt ca imi sunt prieteni, atunci nu e normal ca daca le ofer timpul meu pe internet sa o fac si atunci cand vor sa ne vedem la barul din centru? sau intr-un parc? pana la urma ii citesc fiindca ma intereseaza, nu o fac pentru reprocitate sau pentru a primi un link pe blogul lor! deja dupa 2 ani de blogging am intesata o comunitate, am destule link-uri nu se mai pune problema de asa ceva! ps: asta nu inseamna ca nu accept prietenia bloggarilor noi doar ca nu o fac decat daca mi se par suficient de interesanti

                1. Da, uite cam astfel de motive asteptam eu din partea voastra. Sa stii Alice ca asa gandeam si eu…pana sa realizez ca din 2010 pana in prezent din toti bloggerii care au scris aici pe blog, am ramas cu maxim 2 sau 3. Sunt multe de povestit, o singura certitudine:oamenii vin si pleaca. Prietenii iti sunt alaturi pana intr-o buna zi(cu ghilimelele de rigoare) cand dispar undeva in ceata… Dar asta se poate intampla si in real life, nu-i asa? :dizzy:

                2. foarte frumos ce ai spus asa ma simt si eu, daca ma intereseaza persoana ta citindu-ti blogul daca am posibilitatea mi-ar face placere sa te cunosc… fireste ca daca nu vrei, n-am sa te oblig dar daca eu stiu trec prin bucuresti si citesc bloggeri bucuresteni, va anunt bai fratilor daca vreti sa facem cunostinta si in off la un suc stam o ora de vorba sau cat avem fiecare la dispozitie mi-ar face palcere sa imi spuneti!

                  @Nice, ziceai ca o “Ceata de bloggeri” te-au facut sa te simti sa zicem rau, ok… dar in viata nu-i tot asa cu cunoscutii? cati prieteni ai din offline procentual vorbind in raport cu cati oameni cunosti? EI bine ai spus ca Dragos e castigul tau din “afacerea” aia online, raportul e probabil mai bun in online ma gandesc. :silly:

                3. Ai si tu ceva dreptate in ce zici, Pato, Dragos e mai mult castig real pentru fb, nu pentru blog… Si eu cum nu am nicio treaba cu fb-ul… :biggrin: :dizzy:

                4. e un castig pentru tine, personal! nu pt facebook sau pentru blog… tu vezi totul din privinta blogului si a traficului?

                  Prietenii mei cei mai buni stiu de blog dar nu il prea citesc, nu stiu daca imi zic decat rare ori de el! Sunt prietenii mei si nu ai blogului, daca imi fac prieteni noi vor fi tot castig pentru mine nu pentru blog, pot sa fiu amic, prieten cu un blogger chiar si fara sa ne citim prea des…poate nu ma atrage stilul cu care scrie dar el e un tip de nota 10

  7. Curiozitatea de cele mai multe ori e de ” vina “. :)
    Eu mi-am vazut si re re reeeeevazut doar cele mai dragi persoane, cei mai dragi bloggeri si nu regret nici o iesire. Voi continuia tot cu cei mai dragi sa ma vad, nu voi lua parte la o adunare de oameni de care nu am habar doar de dragul de a… socializa.

    1. Daca va intelegeti bine si in offline si va place sa iesiti impreuna, aveti timp si chef, de ce nu. Dar banuiesc ca nu e o gasca foarte mare, e vorba de cateva persoane…maxim 5.

              1. Asta mi-a adus aminte de niste versuri :biggrin: :

                Si nu e tarziu sa schimb ceva,
                Dar nu vreau sa fiu altcineva,
                Ca nu e tarziu, e viata mea,
                Dar n-am cum sa fiu altcineva.

                1. Pai daca nu vrei sa schimbi nimic, inseamna ca esti multumit de tine, de personalitatea ta actuala. :biggrin: :cheerful:

  8. Eu n-am fost la nici un blogmeet, sunt si prea noua in “bransa” sa ma invite cineva, dar as avea mari rezerve in a ma duce.Sunt sociabila, ma adaptez usor dar sunt si destul de critica si mi-ar fi teama de deceptii,poate am complexul ca sunt o generatie usor expirata si s-ar uita ceilalti ciudat la mine, desi n-am colti de vampir:)

  9. cred ca… dupa ce cunsoti pe cineva online… si mentionez ca, asta necesita timp f mult… si intre, se formeaza niste legaturi care ar trge dincolo… nu ar fi nicidecum o imposibilitate intalnirea in real…
    pentru mine online… este tot de aevea ca si in real… doar ca asta se face intr-un timp mult mai convenabil… printre alte activitati… pe cand programul in real trebuie imbinat cu al celulalt…
    nu fug de real… si nu ma ascund in online….

    1. Ovi, te tenteaza ideea unui blogmeet cu persoane total necunoscute, luate de pe fb? Dar un blogmeet cu persoane din blogrollul tau? Deci nu e vorba aici de a merge la intalnire cu o persoana. Cu o singura persoana, la o cafea de ex, pentru cateva minute, pentru a o descoperi si in real life. E vorba de o intalnire cu multi oameni…
      Si nu e vorba ca ne ascundem, dar poate nu suntem curiosi… E asa grav ca vrem sa ne limitam la online? :ermm:

      1. nu… nu as merge undeva unde sunt multi necunoscuti…
        dar, as merge sa vad pe cineva cu care am comunicat… si intre mine si persoana respectiva s-au stabilit niste legaturi aparte…

  10. In pare parte ai dreptate, dar totusi 4,5 prieteni sunt f putini. Inteleg ca mergi pe principiul calitate, nu cantitate… dar esti multumita de acei 4,5?

  11. Eu fata de oamenii care ma impresioneaza intr-un anume fel si cu care interactionez bine in mediul online, imi manifest dorinta de a-i cunoaste si in viata reala daca la un anumit moment dat este posibil. Nu gasesc nimic suparator in chestia asta.

    1. Intrebarea mea era un pic diferita, citeste raspunsul meu pentru ovi, Silvia. Vorbeam de intalnirile cu oamenii de pe un grup oarecare de pe fb, cum ar fi cel din exemplul meu(din articol) sau chiar cu oamenii dintr-un blogroll, dar nu cu oamenii din blogroll-ul meu de pilda, pentru ca pe ei ii cunosti cat de cat, ci din alt blogroll al unui blog pe care comentezi sa zicem ocazional.
      Era vorba de socializare de dragul socializarii, hai sa ma intalnesc cu un grup de oameni ca oricum nu am ce face in casa…poate iese ceva. :dizzy:
      Concret, daca ar fi un blogmeet al timisorenilor, te-ai duce? Eu cred ca da, pentru ca tu iubesti socializarea, dar poate ma insel. Eu nu m-as duce la o intalnire cu niste oameni pe care nu-i cunosc. Despre asta e vorba.

      1. Pai cred ca ti-am raspuns cum as concepe o intalnire intre bloggeri. Altfel puteai deduce de acolo ca nu as aborda in acelasi fel o chestiune din asta mai de proportii. Asa ca te-ai cam inselat :biggrin: . Si profit de ocazie sa-ti amintesc ca eu nu ma pot numi un blogger, articolele mele nu-s formatoare de opinie si nici nu aduc in discutie teme care sa fie de interes in vreun fel. E mai mult sub forma unui jurnal si nu ma pot raporta la el ca la un blog adevarat. Cred ca n-as avea ce sa vorbesc cu toti oamenii aia…

        1. Pai daca o luam asa, nici eu nu am blog adevarat…nu am nici reclame, nici advertoriale si nici nu organizez concursuri. De castigat bani nu mai zic… Nu particip la campanii, nu sunt formator de opinie…
          Bine, ma gandesc ca tu ai putea participa la o reuniune cu amicii din online(fb mai ales).

          1. Da, asta as putea face. Am mentionat si cu alta ocazie ca am cunoscut oameni din online si in viata de zi cu zi. Quite awesome may I say :tongue:

            1. Da, ai mentionat, dar pe un alt blog, iar eu am fost pe faza si astfel am aflat despre ce e vorba. In acest caz tu ai toate motivele sa fii incantata de oamenii din online. :biggrin:

  12. No, io deja am zis cum sunt; vezi? simțeam eu că nu e bun cuvântul. Oricum, antisociala, asocial sau cum dex-ul lui Academie oi fi,tot n-am chef să mă văd cu oameni, offline sau oline sau oricum ar fi ei. Am câteva persoane pe care mă bucur să le văd și există una singură care mă poate scoate din orice stare as fi: depresivă/plictisită/tristă etc. De restul nu prea am niciodata chef :))))))))

      1. :)))))))))))))))) Oh, dar sa ma vezi pe mine ce deschisa sunt si cate cunostinte imi fac instant, intru in vorba cu toata lumea, dar de imprietenit…aici e mai greu!
        Dar mie nu mi se pare deloc ciudat, fiecare om e in felul sau, de ce trebuie sa fim toti la fel, sa fim identici? :unsure: :dizzy: :ermm:

    1. :)))))))))))))))))))))) Cat de asemanatori putem fi! Exact asa simt si eu, asta am incercat sa transmit si oamenilor prin acest articol, dar se pare ca ori nu au inteles, ori nu au citit… Asta e. :biggrin:

  13. Vad ca parerile sunt impartite si asa e si normal. Una e sa fii sociabil si alta e sa ajungi sa fii prieten adevarat cu un om , asa cum ai zis si tu. Iti dau dreptate totala. Ca nu vrei sa participi la astfel de intalniri este alegerea ta, cu atat mai mult cu cat ai avut si experiente urate din asta. Si eu sunt sociabila, imi place sa cunosc oameni noi, sa am activitati interesante si cu altfel de oameni , poate am ceva de invatat de la ei, dar sunt reticenta atunci cand e vorba de un grup mai mare. Si s-a mai scris pe mai sus, ceva de 4,5 prieteni. Pai sincer prefer sa am 4,5 prieteni , sa fiu mandra ca pot sa le spun prieteni si sa am nspe mii de cunostinte, pentru ca daca stai sa analizezi asa sta treaba. De la un anumit punct am inceput sa fiu atenta la calitate si nu la cantitate, conteaza enorm de mult .
    p.s. imi place mai mult ca bara de arhiva, comentarii si ce mai ai tu pe acolo e pe partea dreapta, e mai la indemana.

    1. Oho, vad ca avem multe in comun si ma intelegi foarte bine. Da, de la un anumit punct in viata primeaza calitatea… Categoric grupurile mari nu sunt pentru mine, imi plac intalnirile intr-o atmosfera ceva mai intima, in care sa ma pot simti in largul meu. Cu oameni cu care chiar pot comunica, nu doar vorbi…
      Da, te cred, e ca la blogul tau. :biggrin: Te simti ca acasa. :cheerful:

  14. Eu subscriu la ceea ce simti tu si Vacitim (ce nume de medicament ai. Glumesc)
    Nu am participat si nici n-o sa particip la asa ceva.Nici la Cluj si cu atat mai putin in Buc sau in alta parte
    Nu exista o utilitate practica pentru aceste intalniri, cel putin nu una decare as avea eu nevoie. Poate cand esti student gandesti altfel si inteleg premisele
    De asemenea nu am nevoie de amici noi

    TOTUSI. Se poate intampla ca o bloggerita cu care ma inteleg bine de ceva timp si cu acre eventual ma stiu de pe FB sau o comentatoare care vine demult peblogul meu si e ok – sa mi zica : hai sa bem o cafea o cafea impreuna
    Atunci nu zic nu.
    Dar nu astept nimic de la intalnirea aia –

    1. Hapi, ma bucur ca ma intelegi si ca gandesti intr-un mod asemanator. Eu am participat la blogmeeturi cu oameni care nu erau neaparat studenti, erau mai degraba la 30-40 de ani, i-am primit in casa mea, am ras, am mancat, ne-am distrat, am baut(mai mult ei, de fapt doar ei). Am vazut despre ce e vorba, acum parca nu mai sunt asa curioasa…
      Total de acord cu partea a doua a postarii tale. Nici eu nu as spune nu la o asemenea intalnire. :cheerful:

  15. Eu nu pot sa spun nici ca sunt prea sociabila, nici prea retrasa. Cred ca sunt undeva intre. Nu sunt in general adepta grupurilor mari, a aglomeratiei si a vorbariei multe, prin urmare, nu stiu daca as participa la blogmeet-uri doar asa, de dragul de a cunoste oameni multi, sau a-mi promova blogul. Pana la urma blogul ala e doar un hobby si incerc sa pastrez un echilibru intre el si viata mea de dincolo de el. Acum nu zic ca nu m-as intalni si in “real life” cu nimeni dintre cititorii mai apropiati de pe blog. Cu blogul am “cunoscut” persoane simpatice, interesante si daca as ajunge candva in orasul lor, sau ei in orasul meu, as da (sau as vrea sa dea) un semn de viata, sa ne vedem, sa bem o cafea impreuna, sa ne cunoastem mai bine. Nu caut neaparat sa imi fac cat mai multi prieteni, dar cred ca e interesant sa cunosti oameni noi, pareri, idei noi, moduri de viata. Apoi, dupa caz, se poate lega o prietenie mai durabila, sau nu. Nu e nimic de pierdut pana la urma. Cam asa vad eu lucrurile….

    1. Da, e corect punctul tau de vedere, Larisa, asa gandeam si eu pana sa fiu dezamagita constat de oameni. Poate unde si asteptarile mele au fost prea mari, cert e ca am decis sa nu ma mai implic, sa stau cuminte in banca mea.
      Pe de alta parte, ceea ce nu stiti voi e ca eu cunosc foarte multi oameni in real life(prin prisma jobului). Si nu prea se leaga nimic… Vazand asa, nici nu-mi mai fac iluzii.

      1. Ai dreptate oamenii pot dezamagii foarte usor. Cheia este sa nu te implici prea tare cred eu. Eu personal las (sau incer sa las) intotdeauna lucrurile sa vina de la sine, fara sa-mi fac multe iluzii. Daca e sa fie bine, daca nu iarasi bine…ceva de genul.

        1. Cei cunoscuti in online m-au dezamagit parca cel mai tare, Larisa, de aceea sunt circumspecta. De doi ani de cand mi-am deschis blog am fost parasita de majoritatea celor care scriau pe el, oameni pe care-i numeam si credeam sincer prieteni…

        2. Nu este foarte uşor să încerci să nu pui la suflet dezamăgirile. Singura soluţie este să fie făcute uitate prin intermediul altor activităţi. De exemplu : mai ieşi la un film, la o plimbare, într-un cuvânt să te destinzi. :tongue:

          1. Unele dezamagiri nu trec niciodata, nu se vindeca, caci rana provocata de ele e mult prea profunda. Nu sunt de genul celor care nu te lasa sa traiesti linistit, ca doar nu te gandesti non stop la ele, dar raman acolo, undeva, in suflet. Raman regrete si nostalgii. Ramane o infinita tristete…
            Dar viata merge mai departe, unii vin si altii pleaca…nu facem drama din asta.

  16. Prefer intalnirile intre foarte putini bloggeri. Doar cu cei pe care ii cunosc sau cu cei pe care ii citesc fregvent. De exemplu, ultima intalnire intre bloggeri la care am participat a numarat doar 4 persoane, inclusiv eu. :)
    Simplu. Nu iau necunoscuti si le fac cinste la o terasa in timp ce punem tara la cale.

    1. Da, probabil ca unii isi iau functia de blogger tare in serios… A participa la un blogmeet a devenit un lucru demn de mentionat, de toata luada si toata isprava. :lol: Sincer, chiar nu inteleg toata aceasta tevatura…
      Bun venit pe blog, Ciprian. :cheerful:

  17. N-am participat pana cum la blogmeeturi, la noi in oras comunitatea online mi se pare cam dezorganizata si din doua, una: ori n-am aflat eu de ele fiindca n-au fost promovate asa incat sa vina ceva mai multi, ori n-au fost facute deloc.
    Mie imi place ideea de socializare, de intalnire cu oameni cu care sa schimbi o vorba, cu oameni pe care sa-i uneasca pasiuni asemanatoare cu ale tale. La inceput cu mai putini, apoi grupul se poate mari, am putea avea chiar de castigat din asta.

  18. Intâlnire in grup restrâns (pâna in doua persoane). Silvia si cu mine deja ne-am promis niste beri :-)
    Mediul online este un alt mod de a intra in contact cu alti oameni. Discutiile sau ideile se pot muta in offline, in cazul in care oamenii sunt de acord. Nefiind nicio obligatie, Nu exista niciun motiv de gâlceava. Vrei sa te intâlnesti? Bine! Nu vrei? Iarasi bine!

  19. Eu pana acum am participat doar la blogmeet-uri in 2:)) Pe bune!Mie chiar imi plac.Cat despre restul blogmeet-urilor cu mai multi bloggeri,no way!Nu am de gand sa merg si eu..si ei sa stea cu telefonul in mana ,sa tweet-uiasca si share-uiasca..:))pe facebook. Mai bine doar cativa!

    1. :))) Ce tare, chiar nu m-as simti bine la o astfel de intalnire in care toti vin cu tableta, smartphone-ul sau laptopul si isi vad de ale lor, comunicarea live cazand in planul doi. Oricum nu stiu ce as avea eu de discutat cu bloggerii sadea. :lol: :ninja:

  20. poate si pentru ca, petrecand atat de mult timp “online”, ajungem sa ne dorim foarte tare si o bucatica de viata “palpabila”. Multi dintre cei ce sunt acolo, online, chiar nu au altfel de prieteni. Sau nu mai stiu cum sa si-i faca…

    1. Bogdan, da, daca nu au deloc prieteni in offline, da, inteleg dorinta lor de a cunoste oameni, de a socializa. Dar pare ca o disperare…sa faci grupuri de fb doar pentru acest scop? Ca sa ai cu cine te intalni in offline?
      In alta ordine de idei, bun venit pe blog! :cheerful:

  21. Mie, una imi place la Blogmeet-uri sa socializez, sa intalnesc oamenii pe care ii citesc si ii comentez. Sa comentez doar online si cu niste persoane virtuale, mi se pare ca ai vorbi cu niste roboti, si de fapt asa este.

    1. Si la cate reuniuni cu bloggerii pe care ii citesti si comentezi frecvent ai participat pana acum, Anca?
      Daca vrei sa dispara senzatia de robot, poti sa le ceri o poza sau poti sa le ceri nr de tel. :lol: :biggrin: :tongue:

  22. Eu am participat pana acum la trei intalniri intre bloggeri si nu imi pare rau. M-a indemnat in primul rand curiozitatea de a-i cunoaste personal. Unii mi-au facut o impresie buna, altii mai putin. Ma consider o persoana destul de sociabila, ma simt bine intre oameni, imi place sa vorbesc si sa ii ascult. Pe unii dintre cei pe care i-am cunoscut in offline ii consider acum mai apropiati. Totusi, as vrea ca aceste intalniri sa fie si in alte locatii, unde sa ne putem distra impreuna. La munte, la un gratar…

    1. Da, am citit, am realizat ca esti o persoana foarte deschisa la nou. Uite, eu chiar nu sunt curioasa sa ma inlanesc cu oameni de care nu am auzit niciodata, pe care nu-i cunosc, cu niste straini, practic. Am participat si eu la blogmeet-uri, le-am organizat chiar la mine in casa, m-am simtit bine, dar erau oameni cu care scriam de 2 ani de zile. Zilnic. 24 din 24 de ore. :biggrin:

  23. Eu pana acum nu am fost la niciun blogmeet. Si nici nu ma prea tenteaza, ca sa fiu sincera pana la capat. Dar, la fel de adevarat este ca prin intermediul blogului poti ajunge sa te apropii de anumite persoane, sa vrei sa le cunosti si in afara blogului, si astfel se pot lega pritenii si in afara randurilor scrise pe internet. Mie imi place cum sunt acum, nu depasesc limita pe care mi-am impus-o. Adica, imi place cand oamenii comenteaza pe blogul meu si raspund cu mare drag la ele. Dar nu merg mai departe de atat.

  24. Nu am participat la niciun blogmeet pana acum si asta pentru ca nu sunt mare blogger (desi in august blogul meu implineste 4 ani), nu am cautat sa ma impun, sa ma fac cunoscuta, sa las comentarii peste tot cu adresa mea de blog. Am o mana de oameni care ma citesc regulat si inca o mana care ma citesc ocazional. Si mi-e de ajuns. Daca as participa vreodata la o asemenea intalnire mi-ar placea sa fie facuta din maxim 5-6 oameni pe care ii citesc constant. Nu exclud posibilitatea sa mai si cunosc oameni din online, sunt o persoana sociabila si imi place sa stau la povesti. Poate pentru ca am prea putini prieteni in offline de o buna bucata de vreme de cand m-am mutat in Bucuresti :)

    1. Imi place mult ideea ta, Mihaela, cea cu 5-6 oameni care te citesc constant. Sunt total de acord, e foarte avantajoasa pentru organizator, dar pentru cei care participa si care nu-l cunosc decat pe acesta? De ex eu nu ma simt bine intre oameni necunoscuti, bun, m-as duce pentru organizator, dar acolo as intalnit si alte persoane straine. Sper ca am reusit sa ma fac inteleasa…

      1. Da, am inteles ce vrei sa spui si ai dreptate. Ar trebui sa fie 5 oameni care se citesc toti intre ei ca sa functioneze. Eu ma simt ok intre unii oameni necunoscuti. E o chestiune de feeling, adica pot sa ma simt foarte bine intr-un grup de oameni necunoscuti si foarte stanjenita intr-un grup de oameni pe care ii cunosc de ani de zile dar de care nu ma simt in niciun fel apropiata dar cu care sunt nevoita sa interactionez dintr-un motiv sau altul.

        1. Oh, pai daca pui asa problema Mihaela, ai toata dreptatea din lume. Uneori ne putem simti in plus si stanjeniti si in compania unor cunoscuti cu care nu avem nimic in comun…

  25. Imi place sa cunosc oameni in timpul calatoriilor pe care le fac si am avut mereu norocul sa cunosc o multime de oameni minunati, de toate varstele, profesiile. Sunt oameni care mi-au infrumusetat calatoriile si la care ma gandesc deseori, pe multi ii revad din cand in cand. Si eu cred ca o prietenie nu se masoara in numarul de telefoane sau intalniri zilnice/saptamanale. Sau sa stati in acelasi oras. E geografie. In calatorii am invatat ce inseamna prietenia si cred ca tot in calatorii pot fi momentele cand se pot lega cele mai frumoase prietenii. Dar imi place sa-i cunosc mai mult si pe cei care vin pe blogul meu, care imi scriu. Dar pe rand, fiindca intalnirile cu multe persoane devin doar galagioase… . asa cum s-a mai spus aici.

  26. Aș fi putut paria că Vacitim e în primul paragraf :biggrin:
    Acum… ordine ordonată. Bine te-am regăsit, Nice! Iartă-mi, dacă mai poți, absența.
    Nu sunt tare incantata sa ma vad cu oamenii din virtual, nu cu toti. Am reusit pana acum sa-i tin aproape doar pe cei pe care ii si simt aproape si care mi-au devenit prieteni. Asa ca da, cand se iveste ocazia, abia astept sa-i vad offline pe cei cunoscuti online – app, noi doua nu am reusit experienta asta inca. Singurul blog meeting la care ma voi duce sigur este cel organizat de MWB (cred ca stii despre ce vorbesc, macar de grup), aste pentru ca sunt niaste oameni foarte faini si merita cunoscuti. Pf, nu vreau sa sune a reclama :lol: Doar exemplificam.
    Pupicesc, fată scumpă!

  27. Am citit articolul cu atentie, din pacate comentariile in diagonala. Am citit vreo 2 comentarii ale lui pato si cam atat. Asa ca imi cer scuze daca ideile mele au mai fost spuse mai sus.

    Eu voi vorbi in nume personal. Si zic asa: prietenia se bazeaza pe o pasiune comuna. Pe un “element de legatura”. Daca e vorba de colegi de facultate, e clar ca elementul de legatura e facultatea. Si acolo nu te imprietenesti cu toti, ci cu cei care mai au ceva in comun cu tine. In acest caz pasiunea comuna este BLOGGINGUL. Daca mie-mi place un blog sunt curios cine e in spatele lui. D-aia apreciez mult blogurile unde se scrie cine e, ce face, eventual si o poza.

    Nu stiu ce experienta ai avut tu (oameni care te-au barfit dupa), dar crede-ma, se poate intampla si daca nu participi. Daca vor, pot sa te injure 10 bloggeri pentru un articol. Chiar pentru articolul asta (uite o bloggerita antisociala ce zice la ea pe blog…). E o expresie romaneasca: de ce ti-e frica nu scapi. Se aplica.

    Delimitare online vs offline? De ce? Aia din online nu-s si ei tot oameni? A, tu confunzi cu intalnirile de pe vremuri fixate pe mirc, unde aveai surprize dintre cele mai neplacute. Diferentele-s mari sa stii :)
    De convins stiu ca nu te voi convinge :) Incerc doar sa te fac sa nu-i mai judeci pe cei care gandesc diferit fata de tine :)
    Salutari :)

    1. In primul rand eu nu judec. In general. Am scris un articol in care mi-am exprimat o nelamurire, asteptam punctul de vedere al oamenilor. Si in care am recunoscut ca nu-mi place sa ma intalnesc cu necunoscuti. Nu imi plac aglomerarile de oameni. Sau e ceva rau in asta? De ce m-ar barfi cineva ca nu imi plac blogmeet-urile cu zeci de persoane care pur si simplu nu ma intereseaza?
      In al doilea rand tu pornesti de la o premisa falsa. Eu nu sunt o bloggerita ca la carte(cu campanii, concursuri, reclame si blogmeet-uri), iar asta nu e un blog sadea. E un loc unde eu imi exprim idei, pareri, opinii, dar atat. Nu vreau sa fiu ce intelegi tu prin bloggerita/blogger.
      Si in al treilea rand, si poate cel mai important, era vorba de o experienta negativa avuta cu cei din online. M-au barfit oameni pe care i-am primit in casa, la masa! Asta m-a deranjat, nu ca tu cu 30 de oameni pe care nu i-am vazut niciodata si care nu m-au vazut niciodata ati putea sa ma jigniti sau barfiti.

  28. De ce crezi ca exista “blogger/bloggerita ca la carte”? Eu , ca si tine, am blog personal. Ca am diverse chestii, blogmeet-uri, lepse, etc, e altceva. Nu se exclud. Dupa mine bloggeri sunt toti cei care au blog si care scriu constant pe el. Atat. Deci tu esti ceea ce inteleg eu prin blogger :)
    Legat de experienta ta imi pare rau. Dar de ce crezi ca se va repeta? E ca si cum ai zice ca ai avut o experienta naspa cu un spaniol si nu mai vrei sa calci in tara aia, ca toti ar fi la fel. Gresit :)

    1. Pentru ca am vazut cu ce se mananca si nu ma mai intereseaza. Simple as that!
      Si inca ceva foarte important, Emil. Pe mine nu ma intereseaza absolut deloc cine e in spatele unui blog. Iau totul de-a gata. Ma multumesc cu ce mi se prezinta. Inainte de cei doi ani de blogging pe propriul blog, eu am trait tumultos…tot in blogosfera. Am avut parte de blogmeet-uri, de aventura, de lacrimi, de suferinta. Ce e asa de greu de inteles ca nu mai vreau sa am de-a face cu aceasta lume, ca vreau liniste?

  29. Nu am nimic impotriva blogmeet-urilor, vad ca sunt din zi in zi mai in voga. Citind despre ele iti da impresia, ca esti, asa, un fel de persoana neintegrata, nebagata in seama. Stand insa si judecand la rece si, mai ales vazand ce s-a intamplat la acele intalniri (niste fotografii si o bauta sau un taifas in care poate ca unii sunt doar observatori) realizezi ca n-ai pierdut absolut nimic. Si nici daca le eviti nu ai ce pierde. Am primit invitatii insa nici eu nu sunt un fan al lor. Am refuzat cu politete. In primul rand eu nu vad cu ce m-ar ajuta o asemenea intalnire. Am un blog foarte personal, ca si tine nu concursuri, nu e nici blog de opinie, nu reclama. A, am un Adsense pe el, asa, pentru culoare si pentru ca daca mi l-au aprobat (si am inteles ca se aproba greu) am zis ca sa-l las.
    Deci, cu riscul de a fi considerata nu prea sociabila (desi, cei care au discutat cu mine in particular ma cunosc ca nu sunt nici pe departe o antisociala) si catalogata chiar ciudatica, ma abtin de la astfel de intalniri. Da, una ca intre amici, intre mine si cel mult 2 persoane bloggeri, la o cafea, un suc sau o bere ar fi OK. Dar nu mai mult de atat. Si eu am nevoie de multa liniste. Cred ca asta se vede limpede si din postarile mele…

    1. Da, elly, am scris despre un subiect foarte in voga, pe unde merg prin blogosfera dau de articole despre celelebrele blogmeeturi.
      Dar pe cine intereseaza cum ne considera barfitorii din online(in cazul in care exista asa ceva?
      Ce ai spus tu la final e de bun simt. Cred ca nimeni nu are nimic impotriva unor astfel de intalniri.
      Stiu ca ai nevoie de liniste, eu iti doresc s-o gasesti cat mai curand. :smile:

  30. Eu nu m-am întâlnit cu nimeni din online în viața reală. Eu nici nu sunt blogger sau ceva de genu să mă întâlnesc la blogmeeturi. Pentru mine facebook-ul și blogul este un mod de promovare și cam atât, nu am legat prietenii prea strânse pe aceste canale de socializare. Tot pe prietenii cunoscuți în viața reală mă pot baza :)

  31. Chiar sunt curios de experientele tale in aceasta materie. Si chiar te rog sa le postezi. Probabil lumea va zice EU AS FI RENUNTAT DE TOT LA BLOGOSFERA in loc sa te contrazica, asa cum se intampla acum. Habar n-am, poate prin aceasta perspectiva ai dreptate. Dar stii cum e: conteaza experientele PROPRII. Cand auzi pe altii ca au patit-o nu-i crezi :)
    Asa ca da-ne si noua voie sa ne dam cu capul de prag :D

    1. Te rog frumos sa nu mai faci afirmatii gratuite. Oamenii nu m-au contrazis pentru ca eu nu am sustinut nimic aici, nu am incercat sa-mi impun cu forta un punct de vedere GRESIT. Nu am facut decat sa explic cum simt eu si cum vad eu aceasta problema. Si sa intreb ce parere au ceilalti despre reuniunile cu grupurile numeroase de cunoscuti si necunoscuti din online. Atata tot.
      Singurul revoltat ai fost tu. In rest lumea si-a expus decent punctul de vedere. Nu toti agreeaza blogmeeturile. Te rog sa citesti comentariile lui Glappy, Elly, Ovi, Ruxandra Oprea, Ada, Aniela si exemplele pot continua. Cel mai bun exemplu e Hapi care a scris ca gandeste ca mine si ca Vacitim. Simte ca mine. Care e problema ta pana la urma? Nu am voie sa fiu diferita? Eu am facut acest articol pentru ca vreau sa vad motivele oamenilor pentru care vor cu disperare sa participe la blogmeet-uri. Si sa ii inteleg. Asa cum remarca si Elly, a devenit o adevarata moda in ziua de azi sa participi la blogmeet. Pe unde intru dau doar de articole despre blogmeeturi.
      Da, am vrut sa renunt. Atunci, in 2010 am fost atat de suparata si deprimata incat am zis ca scrisul si online-ul nu sunt de mine. Ajunsesem la capatul puterilor. Dar am luat o pauza de o saptamana si mi-a revenit, am luat totul de la zero si am ajuns aici. Fara trecut.

  32. Pingback: polimedia.us/fain
  33. Dintotdeauna sufar de timiditate si de aceea mi-a fost mereu greu sa-mi fac noi prieteni, sa cunosc lume noua, sa ies in grupuri mai mari. Insa in ultimii ani mi-am dorit sa ma schimb, pentru ca ma ajuta in primul rand in cariera (marketing-ul nu prea se pupa cu timiditatea). Dupa ce mi-am facut blog, am cunoscut alti bloggeri si m-am imprietenit cu ei. Cu cei din alte orase am vorbit pe messenger sau mail, pe cei din Iasi i-am cunoscut si in offline. Prima astfel de intalnire a avut loc cu ocazia unui eveniment caritabil, am donat si eu niste lucrusoare si m-am intalnit cu bloggerul care organizeze. Am mai vorbit si ne-am imprietenit. Si acea fata m-a adus la un blogmeet, unde am cunoscut si alti bloggeri. Cu cativa m-am imprietenit – intr-o masura eu, intr-o masura mai mare prietenul meu, pentru ca sunt baieti, au si colaborat impreuna.
    Insa de ceva timp nu am mai participat la blogmeet-uri pentru ca nu ma mai intereseaza asa mult, persoanele cu care m-am imprietenit au plecat din oras, si nu stiu…parca nu mai e la fel. Mi-am facut eu propriile mele intalniri, cand am organizat Clubul de Carte si am invitat tot felul de persoane, iinclusiv bloggeri. Dar acum imi este de ajuns, a venit momentul sa dedic mai mult timp prietenilor mei mai vechi.

    1. Poate are si blogmeetingul asta farmecul lui la inceput. Apoi, te plictisesti (vezi cu ce se mananca) si revii la ale tale… Oricum nu e asa ceva de povestit nepotilor cum lasa unii sa se inteleaga. :biggrin: :tongue:

      1. Mey, nu stiu, altii s-au imprietenit destul de tare, s-a facut un grup frumusel. Poate ei au ce povesti. :) Oricum, nu strica sa mergi sa mai socializezi, sa-ti faci noi cunostinte. Uite, stiu de cineva care dupa astfel de intalniri, a cunoscut o alta persoana care apoi i-a spus de un job – deci chiar a fost o oportunitate.

        1. Pai daca ai citit primul paragraf, ai inteles de ce nu ma intereseaza astfel de iesiri…
          Desigur, ceilalti pot merge si face ce vor, a nu se intelege ca am ceva impotriva, fiecare e liber sa se intalneasca cu cine vrea.
          Si, crede-ma, Mihaela, socializez mai mult decat as vrea in offline. Intalnesc zilnic sute de oameni…

  34. Da, blogmeet-urile cred ca sunt gandite ca mijloc de a-ti promova blogul.
    Nu vad nimic rau in asta. Cu atat mai mult cu cat poti ajunge sa iti faci un prieten trainic inclusiv dintr-o persoana ce te citeste.
    In schimb, daca in urma blogmeet-urilor astora nu rezulta decat cerculete si grupulete si tu trebuie sa te delimitezi, esti cu Y sau esti cu X, atunci nu multumesc, prefer sa nu intalnesc pe nimeni la blogmeet-uri.
    Poate insa ca in alte zone comunitatile formate din astfel de initiative au mers, la noi in Prahova nu prea. :(

  35. aia 10-12 cu care ma bag in seama pe net prin comentarii, si cu care ne-am tot vazut.
    ca vine nea pulica dragutica de are blogul griji-fara-de-suflet.blogpot.com, deschis acu 2 saptamani, si-a postat 3 posturi despre cum i-a cantat lui vrabiuta la geam, e irelevant.
    cu ala e nasol. te simti oarecum oblogat sa-l bagi in seama.
    chit ca tu nu stii despre ce vravbia ma-sii a scris ala, si ala habar n-are ce e spanacul si cu ce se mananca.
    plus ca eu cu 3-4 bloogeri ne-am pus deja la cale sa faceo o chestie de sa pice lumea in cap.
    deocamdata e in faza de proiect, trebe s-o pun pe hartie cat de curant.

  36. Eu prefer, in materie de prieteni, un grup restrans dar sa fie apropiati. Dar in materie de blogmeet-uri e diferit. Nu stiu in ce masura as participa, mai ales ca, la varsta actuala as fi cel mai mic de pe acolo, plus ca, eu cred ca putem sa ne imprietenim, sa discutam si interactionam online fara a fi nevoie de o viitoare intalnire “live”. Eu chiar sunt prieten destul de bun cu niste persoane cu care nu m-am vazut niciodata. Deci cred ca nu sunt necesare blogmeet-urile atata timp cat interactionam online.
    Dar mai este o latura, aia cu “esti blogger si trebuie sa socializezi”, da, poate ca acei bloggeri care s-au apucat de acest sport pentru a cunoaste alte persoane, considera ca aceste intalniri sunt absolut necesare. Dar eu sunt blogger pentru a ma destinde, relaxa si elibera, nu am nevoie neaparata de ele :wink:

    1. Imi place mult parera ta si felul cum ai exprimat-o. Poate ai fi cel mai tanar din grup, dar cu siguranta, si cel mai intelept. :cool: Subscriu, se pare ca practicam blogginul din acelasi motiv. :happy:

    2. Paul, sper sa citesti mesajul asta pe un ton amuzat, fiindca nu o spun ca un repros, ci doar iti propun un exercitiu de imaginatie (am facut precizarile astea fiindca pe net lumea e foarte sensibila si se simte mult prea usor iritata, chiar si atunci cand nu e cazul). Revin, iti propuneam deci sa iti dai seama cum suna fraza cu a fi prieten cu oameni pe care nu ii cunosti in realitate pentru oameni care si-au trait copilaria si adolescenta in vremurile cand nu exista netul. E un gand greu de conceput.

  37. Urăsc grupurile mari. Mă fac să mă simt timidă.
    N-am participat până acum la nici unul dar nu aş refuza dacă aş ştii că vor venii şi persoane pe care vreau să le întâlnesc şi în real life.
    Cu siguranţă cu persoane pe care îi vizitez şi comentez pe blog şi facebook.
    Nu mă gândesc dacă aş sau dacă nu aş putea să devin prieten de-o viaţă cu cineva, în acest caz un blogger. Ce mă fac dacă-mi place cum scrie dar nu-mi place în real life?
    O văd ca o cale de a cunoaşte noi oameni, nu promovare :)
    Chiar dacă te am în blogroll, te citesc, te comentez, vorbesc cu tine pe facebook mai bine zis socializez asta nu înseamnă că eşti prietena mea/prietenul meu. Până la asta mai e mult de lucru.

    1. Subscriu in totalitate parerii tale, Cata. Asa este, iti poate placea o persoana pe blog, poti admira felul cum scriu, dar ce te faci cand in offline dai de o persoanlitate distincta de cea pe care o asteptai si imaginai tu? Categoric nici mie nu-mi plac grupurile mari. Prefer cativa prieteni pe care sa-i stiu bine de tot, in jurul carora sa ma simt in largul meu. :happy: :cool: :cheerful:

Lasă un răspuns la ovi Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: