Doua tragedii

Later edit: in Bucuresti a venit toamna. E deja frig… Ieri ma luptam inca cu arsita verii, visam cu ochii deschisi la o adiere de vant care sa racoreasca putin atmosfera incinsa din apartament, imi doream practic ce am azi, dar acum ca totul e aievea, nu-mi mai convine, vreau vara inapoi.  :silly:

In viata exista doua tragedii, una e sa nu obtii ceea ce-ti doresti, cealalta e sa obtii. G.B. Shaw.

De multe ori am senzatia ca generatia mea s-a nascut obosita. Ma uit consternata cata putere de munca are mama, care nu sta locului o clipa pe parcursul zilei, iar eu daca ma duc pana la aprozarul din colt (a se citi banca sau farmacie), ma intorc atat de ostenita inca nu mai sunt capabila sa fac nimic toata ziua. Cunoscandu-mi perfect fortele, mi-am ales o profesie de asa natura incat sa nu ma solicite exagerat, dar si in aceste conditii ma plang non stop ca sunt obosita si surmenata, iar concediile parca nu-mi ajung niciodata pentru a ma reface mental. Dar mai presus orice, consider ca ne-am nascut nemultumiti. Parca ne-ar fi frica sa ne bucuram, caci imediat gasim nod in papura oricarui lucru bun din viata noastra, avem mereu ceva de reprosat, de comentat, de carcotit. Daca e alb, ca de ce nu e negru, daca e frumos ca de ce e asa frumos, daca e cald  de ce nu e frig, daca e vara de ce nu e iarna. De ce ploua, noi vrem soare, iar cand intr-un final apoteotic acesta se indura sa iasa dintre nori, noi ne dam seama brusc ca suntem indragostiti de peisajele reci si mohorate, de stropii romantici de ploaie… E un soi rau de nemultumire pentru ca ne creaza anxietati si nelinisti nedorite, nu e vorba de acea nemultumire care iti da impulsul necesar de a face lucrurile din ce in ce mai bine, care te mobilizeaza si te obliga sa-ti depasesti conditia, nu, ea doar te macina neincetat, plasmuind premisele nefericirii cronice.

Uneori  motivele nemultumirilor noastre sunt intemeiate, dar ar trebui sa constientizam ca inca nu s-a inventat inca lucrul sau omul perfect. Ca sa nu mai spun de jobul ideal. Caci pe langa relatia de cuplu, locul de munca este urmatorul motiv care ne provoaca angoase zilnice, fie pentru ca exista, fie tocmai pentru ca nu-l avem si suntem in cautarea lui. Iar englezul Ben Southall, castigatorul concursului organizat pentru cel mai bun job din lume, este exemplul perfect pentru a va dovedi ca nu gresesc deloc cand afirm ca nimic in lumea asta nu ne poate multumi cu adevarat si oricand si in orice vom gasi un motiv pentru a ne lamenta, poate si  din dorinta  de a starni simpatia si a atrage atentia celor din jur sau pentru ca asa suntem noi construiti si stim doar a ne plange singuri de mila.

Cu siguranta cunoasteti povestea, pe scurt, Ministerul Turismului din Australia a scos la concurs cel mai tare job din lume, acela de administator al “coroanei” lantului de insule Whitsunday. Ce presupunea acest job? Sa traiesti pe una dintre cele mai frumoase insule tropicale, Hamilton, insula inconjurata de Marea Bariera de Corali, intr-o vila luxoasa impreuna cu persoana iubita, sa stai la soare, sa faci scuba diving, sa observi balenele, sa explorezi insula, sa realizezi materiale foto si video postate mai apoi pe net. Una din indatoriri era aceea de a tine un blog in care sa-ti povestesti experientele zilnice in paradis, astfel incat sa rezulte ca totul se desfasoara in cele mai bune conditii. Nu era nevoie de calificari speciale, iar contractul era pe sase luni, pentru un timp mediu de lucru de … 12 ore/luna, iar salariul de 150.000 $.

Ei bine, care credeti ca a fost primul lucru pe care l-a facut cel mai invidiat om de pe planeta dupa ce a ajuns pe insula fericirii? Ati ghicit! A inceput sa se planga (si nu oricui, ci jurnalistilor de la “The Sun”) de clima tropicala, care este prea calda pentru a-i permite pregatirea mancarurilor traditionale din zona lui de bastina, sa se vaicareasca ca ii lipsesc zilele lungi de vara de acasa (pe insula se intuneca la ora 20.00), practic a facut ceea ce face un om normal cand da de bine: inventeaza pretexte pentru a se intoarce la starea lui naturala, aceea de vesnic nemultumit. Oare cati dintre noi stiu sa aprecieze ce le ofera viata, sa se bucure cu adevarat de ea? Mai mult de trei minute… Vocatia nefericirii ne atrage inexorabil spre genuni nebanuite unde permanentizam intreaga existenta.

Sunt curioasa, ce va tenteaza mai mult, un job pe o insula exotica impreuna cu iubitul/iubita de unde sa relatati pe blog toate experientele din paradis sau sa cititi zilnic un astfel de blog?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

92 de comentarii la “Doua tragedii”

  1. Cum spuneai si tu, multi dintre noi au vocatia nefericirii sau a nemultumirii. Nu toti. Am intalnit si oameni care stiu sa se bucure ingenuu de aproape tot ce le ofera viata, cu bune si mai putin bune. Cele mai putin bune trec la capitolul experiente de viata.
    Multi nemultumiti sunt nemultumiti genetic. Pe altii i-a inacrit viata si nu se mai pot bucura.
    Sunt unii care mimeaza nemultumirea pentru ca asa e cool… Cumva cred ca asta facea cel mai invidiat om din lume atunci cand se plangea reporterilor.

    1. Da, adevarate motivele precizate de tine, unii se lamenteaza tot timpul pentru ca in viziunea lor e cool sa te dai lovit de soarta, sa ai asa o aura de om neinteles, invaluit in mister. Pari mai interesant in ochii celorlalti.
      Insa, daca ne referim concret la cazul englezului, sa fim seriosi, par e diferenta uriasa intre vremea ploioasa si mohorata a Marii Britanii si vremea insorita si calduroasa din insula australiana. Oricum, ma indoiesc ca nu stia ce-l asteapta, dar trecerea de la un climat temperat oceanic la unul tropical nu e usoara, iar adaptarea dureaza ceva. :ermm: :dizzy:
      Cred ca el a incercat si sa straneasca un val de simpatie asupra sa. Si, de ce nu, poate a fost si o strategie de a-i face pe ceilalti curiosi sa-i urmareasca blogul. Eu as vrea sa urmaresc un astfel de blog, al unei persoane plecate pe o insula exotica, cred ca i-as citi cu nesat fiecare nou articol. :biggrin:

  2. Adevarul e ca nici eu nu stiu cat as fi de fericita sa locuiesc in alta tara, departe de familie si prieteni. In plus, eu sunt obisnuita sa fac ceva, daca n-am ocupatie ma deprim imediat. Cel mai bine ma simt cand am treaba, cand stiu ca este nevoie de ceea ce stiu eu sa fac.
    Bine, si el avea treaba, trebuia sa scrie despre insulita, dar probabil s-a plictisit…Si plictisul asta e periculos, si el poate duce foarte usor catre deprimare.

    1. Mihaela, contractul era doar pe 6 luni. Si mergea insotit de iubita. Oricum el si-a dorit asta fara doar si poate, doar ca nu a luat in calcul diferenta de…clima. :silly: Pai uite la mine, nici nu s-a terminat bine vara , ca deja mi-e dor de ea. :devil: :tongue:
      Si iti dai seama, nu e usor sa locuiesti intr-o insula exotica, mai ales daca este australiana. Pai gandeste-te doar la cate endemisme sunt acolo, care mai de care mai periculoasa. Eu una nu sunt tentata de Australia, dar nu as zice nu la un astfel de job. Daca ar fi in alta parte, pe o alta insula ceva mai safe. :lol: :blush:
      Asa eram si eu la 25 de ani. Intre timp am trecut de acea faza. Mi-ar placea sa am mult timp liber sa merg zilnic sau aproape zilnic la piscina si fitness si sa nu fiu nevoita sa merg si la job. Si daca as avea bani, as face-o. Din pacate tot la job o sa ajung. :cwy: :biggrin: :silly:

    1. Dragos, pana sa citesc commentul Mihaelei nu pusesem intrebarea finala, apoi am inteles ca multi dintre noi suntem foarte legati de familie si prieteni si nu am pleca in veci de langa ei pentru o perioada ceva mai lunga de timp. Stii cum e cu dorul de casa…
      In plus, sunt altii care nu suporta clima tropicala sau insulele exotice. Altii sunt inspaimantati de mare, de ocean sau de posibilele pericole care-i pandesc la tot pasul intr-o locatie exotica, mai ales australiana. Aici, si cu siguranta tu stii asta, sunt multe specii de insecte si reptile care pot provoca moartea, ca sa nu mai spun de rechinii ucigasi din valurile Pacificului care ataca neincetat practicantii de surfing. :biggrin: :w00t: :tongue: :silly:
      Eu nu stiu cum de vrei tu in Australia, pe o insula exotica, cand tu adori muntele. Si ai fi tu dispus sa tii un jurnal zilnic sub forma de blog?? :lol: :whistle:

      1. Familia si prietenii sa faca bine sa vina pe insula din cand in cand. Si asta e o treaba aproximativa, pentru ca am rude sau chiar prieteni cu care ma ‘aud’ prin e-mail sau telefon si ne vedem destul de putin.

        Pai ador si muntele. Ce, nu exista insule exotice cu munti pe ele?? Daca asta e pretul, sa scriu zilnic pe blog despre insula, asta am sa fac.

        Surfing nu fac. Si o s-o iau si pe Suzi cu mine. Sa vezi cum pune pe fuga reptilele…. Ce insecte din Australia provoaca moartea?!?!

        1. :biggrin: La partea cu prietenii si rudele iti dau dreptate. De fapt am omis pe undeva pe acolo niste ghilimele…
          Exista si cu munti, cum sa nu, din moment ce unele sunt de orgine vulcanica, adica chiar varful unui vulcan submarin.
          Nu as sti sa-ti dau exact numele lor, dar mereu aud de cazuri tragice prin partile alea: ba exploratori rapusi de diverse animalute, ba surferi ucisi de rechinii fiorosi care stau mai mult la tarmul oceanului pandindu-si rabdatori victimele. :biggrin: :cwy:
          Ce mai face printesa? S-a adaptat vietii la tara? :tongue: :unsure:

          1. Bine, nu m-ar tenta un munte care sa fie mai mult in ocean….

            Suzi? Neasteptat de bine, doar ca nu inghite ‘concurenta’. Nu se poate impaca nicicum cu Rex, desi Rex n-are nici cea mai mica intentie de a o enerva. In rest…se plimba prin curtea din fata si, spre groaza lui maica-sa, se tavaleste prin praf….Mai merge uneori si pe balcon, de unde enerveaza cainele vecinului, care latra, urla si mai ca ar sari din lant. Iar ea sta foarte calma si se uita cu o privire la el care parca ar spune “sâc sâc sâc papagalule ca nu ai ce sa-mi faci!”

            1. Vai ce dulce! E tare adorabila, Suzi… Ma mir ca inca nu s-a imprietenit cu Rex. Cred ca tocmai calmul imperturbabil al acestuia o enerveaza. :biggrin: :ninja:

  3. unde depun cv-ul pentru job? :blush: da si iubita prin contract… nu de alta dar n-am.

    Vaicarelile astea sunt mai specifice femeilor, dar si barbatii au problemele lor care mai rar le exteriorizeaza sau intr-un cerc mai restrans :whistle:

    Toata lumea se vaita, nici eu in perioada nu trec printr-o pasa pozitiva o fi din cauza ca se simte astenia de toamna deja. :whistle:

    1. :lol: La cat de celebru vei fi dupa obtinerea unui job de genul asta…ai castiga rapid inima a zeci sau sute de admiratoare dornice sa inceapa aventura vietii lor pe o insula tropicala cu tine. Inevitabil te-ai gandi, mai, fetele astea ma vor pe mine sau sunt atrase doar de insula?Oricum pentru o aventura de 6 luni nu prea conteaza de ce vine cu tine. :biggrin: :devil:

      Sa stii ca eu am intalnit multi barbati nefericiti, preocupati, nervosi, suparati. De altfel, parca citisem undeva ca doar femeile poarta gena fericirii, aceasta lipsind barbatilor.
      Barbatii poarta asa o masca vesela in societate, dar in fond, cand sunt singuri, mereu gasesc motive de numultumire… In special cele legate de faima, de job, de statutul printre prieteni(toti viseaza sa fie un alpha-male). Dar sunt si multi care sunt nemultumiti de actuala masina, de telefonul mobil, laptop sau chiar de prietena. Altii viseaza sa schimbe lumea si nu stiu de unde sa inceapa. Foarte multi sunt nemultumiti de ei insisi, de cat au realizat concret in viata…
      Barbatii se simt datori sa incerce lucruri marete, sa ajunga departe, sa stranga averi. Femeile poate au si ele motive de suparare, dar de alta natura.
      Nu e cam devreme pentru astenia de toamna? Cred ca trebuie sa cauti motivele in alta parte, Pato… :ermm: :dizzy:

      1. nu … sambata e oficial toamna, plus ca anticipezi asta… vacanta mi s-a terminat.

        Conteaza ce vrea fata, fiindca in 6 luni in paradis… se intampla multe iar mama copiilor tai ar trebui sa fie interesata de familie ma gandesc.

        Nu stiu unii cum sunt dar eu nu prea ma framant pe multe planuri, intr-unul am carente de ceva vreme dar poate se rezolva in rest nu pot spune ca nu-s multumit de viata mea. :angel:

        1. Ni s-a terminat la amandoi, Pato. :dizzy: :cwy: :pouty: :sad: Chiar daca nu am plecat inca in vacanta, acum va incepe si serviciul meu. Sper sa pot lipsi cateva zile fara probleme…
          Abia astept insa impresiile tale…de pe frontul de (v)est. :biggrin: :happy: Sper sa-ti placa! :cool: :unsure:
          Of, Pato, unde gasim si noi un job din asta sa fim trimisi in paradis ca sa scriem pe blog ce facem acolo? :unsure: :wassat: Si sa fim bine platiti pentru toata distractia asta! :whistle:
          Stiu, te inteleg, e greu mai ales cand iti doresti un lucru foarte mult. Dar asa cum zici si tu, se poate realiza. Trebuie doar sa astepti momentul oportun si sa nu disperi. :biggrin:

                1. Nu, evident, ma refeream la impresiile tale dupa primele zile la locul de munca. Stiu ca nu pleci pe front, dar vorba vine. :biggrin: :cheerful: :blush:

                2. Hai mai Pato, dupa doi ani de scris impreuna pe blog(nu pe acelasi blog, fiecare pe al lui :biggrin: ) nu ai reusit sa ma cunosti? :wassat: :biggrin: :dizzy: :blush: Eu stiu tot pentru ca pot sa citesc…printre randuri. :devil: :tongue: :angel:

                3. stiu, tocmai eu am vrut sa fiu suptil poate nu se prinde nimeni dar tu te-ai prins … asta insemnand sa gasesc jocuri mai complicate pentru tine :biggrin:

                4. :biggrin: Hai sa-ti spun ceva, unora pur si simplu nu le pasa viata altora, ce se intampla cu ei. E procesez tot ce citesc, fac conexiuni si trag concluzii. Bine, nu chiar la toti procedez astfel, doar la cei mai apropiati. :tongue:

                5. deci stiu ca iti place anonimatul dar daca ajung prin bucuresti e musai sa ne vedem la o bautura calda :D. nu stiu cum faci… promit ca nu facem poze nimic ca oricum nici mie nu prea imi place imaginea :D asa ca!

                6. daca merita pot sa-mi fac… nu neaparat la iarna :) :biggrin: deja se pare ca o sa se raceasca , iar eu beau ceaiuri fierbinti si pe canicula :unsure:

                7. Ah, da, stai ca uitasem ca tu bei fierbinte indiferent de anotimp. Credeam ca vrei sa ma inviti la o ciocolata calda in luna ianuarie. :cool: :cheerful: :biggrin:

  4. Pentru 6 luni sar direct in paradis! Cui ii mai pasa de mancarurile traditionale? Iar faptul ca se intuneca la 8 e de bine, macar ai un motiv bun sa dormi la 10! Cred ca daca as citi un astfel de blog as fi rapid invidioasa :))
    Sa stii ca exista un astfel de blog, o familie ce a lasat totul si s-a mutat pe o insula (nu chiar atat de exotica dar totusi) in Brazilia! I-am urmarit fiindca i-am prins inca pe vremea cand mergeau in Norvegia pe job-uri nasoale pentru a castiga cat mai multi bani! Apoi au vandut tot ce aveau in Bucuresti si cu banii din Norvegia si tot au plecat acolo! Blogul se numeste ” viata in balonul roz” parca! Ideea e ca apoi tipa a inceput sa se axeze prea mult pe spiritualitate si mi se parea un pic falsa (obositoare) si am renuntat sa mai citesc

    1. :lol: Asta pare jobul ideal pentru tine, Alicee. :happy: :w00t: Eu totusi nu as avea curajul sa merg tocmai la capatul pamantului, in Australia, de fapt in mijlocul Pacificului. Ar trebui sa fie ceva mai aproape si putin mai safe, ma ingrozeste fauna acelei parti a lumii. Si ai dreptate, de mancaruri traditionale nu ne prea pasa nici cand suntem acasa. :devil: Acum toti vrem mancare chinezeasca, japoneza sau italieneasca. :wub:
      Dar ar fi interesant sa citesti un blog cu relatari de la fata locului, sa cunosti si si sa intelegi mai bine viata pe o insula exotica. Mai ales daca articolele sunt insotite de niste poze mirifice… :biggrin:
      Stii ce am vazut eu? Unele vedete care pleaca in locuri exotice si scriu de acolo. Dar prea putin text si destul de putine imagini si cam irelevante. Nimic care sa ma satisfaca in intregime. :unsure:

  5. eu cred ca m-as plictisi pe o astfel de insula, probabil mi-ar placea la inceput dar apoi clar nu mi-ar mai placea, si la finalul celor 6 luni as plange dupa acele locuri :P as citi cu drag un astfel de blog, ii las pe altii sa mearga acolo :)

    1. Lilly, iti dai seama ce ocupata ai fi toata ziua cu scrisul articolelor pe un blog ce l-ar citi jumatate de mapamond? :biggrin: Sa vezi acolo trafic si unici… Ce viata pot avea unii si ce oportunitati.
      Daca nu ar fi vorba de Australia eu as accepta cu mare bucurie. Dar pe mine nu m-a atras niciodata acea parte a lumii, cu toate ca, ironia sortii, Bora-Bora nu e prea departe de ea. Hm, cum sa refuzi 6 luni platite regeste in paradis alaturi de persoana iubita? :biggrin: :dizzy: :tongue:
      Si eu as citi, dar sa nu fie boring… :ermm: Adica nu stiu, ar trebuie ca respectivul sa scrie pe gustul meu si aici e mai greu. :silly: :angel:

  6. Normal ca as alege sa fiu pe acea insula decat sa citesc despre ea. Apropo de nemultumirii, de obicei acela se tot plange cine are cel mai mult, cel care n-are stie sa aprecieze putinul si sa-i vada valoarea adevarata si nu-si pierde timpul plangandu-si de mila. Norocosi sunt oamenii care si-au gasit pacea sufleteasca, care stiu ce este valoarea si s-o vada, care stiu ce este esenta……. ei sunt linistiti…

    1. Foarte adevarat, total de acord, tu ti-ai gasit Szabi aceasta pace sufleteasca? Ai inteles esenta lucrurilor?
      Da, te si vedeam pe insula aia exotica jucand tenis de dimineata pana seara. :biggrin: :silly: :lol:

      1. Nu stiu daca am gasit acea pace sufleteasca. In orice caz nu alerg in continu spre o imagine proiectata de mai bine. Incerc, cel putin, sa traiesc momentul. Cat despre insula…cam asa ar fi :) Dar tu ai gasit acea liniste sufleteasca ?

        1. Uneori cred ca da, alteori viata ma pune in niste situatii care imi arata clar ca nu. De asta te-am intrebat si pe tine, ca eu nu stiu exact unde ma aflu in drumul spre dobandirea sa.

  7. Nu, eu nu aș citi un astfel de blog. Un blog făcut doar pentru a lăuda un loc…
    Nu-mi place.
    Mă plictisesc repede. Vreau diversitate. Nu cred că ați observat, dar vizitez bloguri la care tema următorului articol e o surpriză.. nu aș citi un blog care în fiecare zi laudă aceeași insulă. Un blog cu o singură tematică mă plictisește rapid.

    1. Da, probabil asta era scopul blogului, reclama pentru insula respectiva. Dar ai citi probabil si trairile omului, gandurile lui, felul cum se adapteaza, ce nu-i convine, ce sporturi practica, ce animale noi cunoaste, vei afla despre viata balenelor, vei vizualiza clipulete cu diferite aspecte si intamplari de pe insula, ma indoiesc ca e totul foarte monoton…
      Dar ce spui tu, ca vrei diversitate pe bloguri, ca vrei ca de fiecare data cand intri undeva sa gasesti o (placuta) surpriza, e foarte normal. Si mie imi place ca autorul sa dezvolte teme diferite, sa nu ma trezesc zilnic cu acelasi subiect. :dizzy: :ermm:

  8. Eu sunt convinsa ca pe mine nu m-ar multumi nimic. Sunt carcotasa si vesnic nemultumita. Nimic nu-mi convine, mereu ma codesc, mustacesc si imi dau seama ca lucrurile nu sunt cum ar trebui sa fie. Si daca ma intrebi cum iti raspund ca ‘oricum numa` asa nu’. Asta pentru ca nici eu nu stiu ce vreau.

    1. Multumesc pentru sinceritate, Ana. Si eu am mai mereu impresia ca lucrurile nu sunt cum ar trebui sa fie. :dizzy: E diferenta intre ce ne dorim si ce visam pentru noi si ce obtinem de la viata, cu ce ne alegem de fapt din toate cautarile si eforturile noastre.

  9. Hallo Nice, am intrat doar sa te îmbratisez. Ce bine ar fi pe o insula exotica…. a la Tenerife sau cum i se mai spune “insula primaverii vesnice”… :tongue:
    Ma duc în pat ca sunt franta! :sideways: In sfarsit maine monteaza bucataria…….. :shocked:

    1. Buna, Minnie :cheerful: , stiam ca asa se numeste, de ce crezi ca imi e atat de draga? Dincolo de peisajele mirifice, evident si de nisipul ei negru/cenusiu.
      Imi imaginez ca ai muncit toata ziua, iti doresc o seara frumoasa, sa nu uiti de ce te-am rugat! :biggrin: :happy:

  10. O my god….si eu vreau un astfel de job :))! Dar daca se poate sa fie undeva la munte :))! Vezi…deja au inceput “dar-urile” adica nemultumirile :)). Da ai dreptate, noi oamenii suntem vesnic nemultumiti, cred ca suntem genetic programati sa fim asa…unii mai mult altii, mai putin, probabil, dar nu cred ca vreunul deloc :D . Eu personal incerc… am zis: INCERC pe cat posibil sa gesesc multumire si fericire in lucrurile cat mai marunte care le am si care exista pe langa mine fara sa-mi doresc mari realizari care poate nu vin niciodata. Fireste ca nu-mi iese de fiecare data…. Ca sa raspund la intrebare, eu personal m-as duce si in mijlocul Pacificului, de ce nu, ar fi o experienta unica, mai ales daca nu m-as duce singura.

    1. Apropos de programarea genetica, eu cred ca ar fi o plafonare totala daca oamenii s-ar multumi cu ce au, cu putin. Nu avem alta varianta, trebuie sa ne dorim mereu mai mult, mereu mai bine.
      Bine, asta e un gen de nemultumire care te motiveaza sa obtii mereu mai mult, sa te autodepasesti, e pozitiva, dar cred ca vine la pachet cu cea care te face sa fii deseori bosumflat, critic, carcotas chiar daca motivele nu-ti sunt foarte intemeiate. Zen? Poate budistii. Si dupa un exercitiu indelungat. :biggrin:

      1. Da, asa este trebuie sa ne dorim intotdeauna mai mult, mai bine, dar trebuie sa avem grija ca toate dorintele astea sa fie bine ancorate in realitate. Eu cred ca e bine sa tintesti sus, dar sa ai si putina grija cat de sus… Starea de nemultumire vine adesea tocmai din cauza asta ca ne dorim lucruri care e putin probabil sa le obtinem :D.

        1. Hm, sa stii ca cei mai multi dintre noi ne dorim lucruri de bun simt, rezonabile:un job decent, sanatate, o familie, un partener iubitor, copii, dar nici pe astea nu le obtinem. :ermm: Si atunci cum sa nu fii nemultumit? :face:

  11. Pentru 6 luni m-as duce pe insula. Chiar si pentru un an. Insa pentru mai mult de atat, m-as gandi de doua ori.

    Eu de obicei incerc sa am o atitudine pozitiva si sa incerc sa ma bucur de ce am. Incerc sa ma pastrez cat mai mult timp fericita. Calatoriile de exemplu sunt o mare sursa de bucurie si de fiecare data cand sunt plecata incerc sa savurez fiecare secunda. De asta zic ca 6 luni pe insula respectiva pe mine m-ar face fericita. E drept, trebuie sa fii tot timpul deschis catre experiente noi, dar pentru mine nu e asta neaparat o problema.

    1. :lol: Cred ca si sase luni sunt suficiente sa te saturi de exotisme. :biggrin:
      Anda, si eu incerc din rasputeri, si eu ma autoeduc pe cat posibil pentru ca nemultumirea e o sursa de tristete si stres, dar nu mereu imi iese. Ce exemplu mai bun decat faptul ca am tanjit trei luni de zile dupa racoare si cand in sfarsit a venit eu plang dupa caldura, dupa vara? :biggrin: :ermm:

    1. Mai Tury, ti-ai lasa tu Clujul drag pentru o insula exotica? :biggrin: Vei reusi tu sa scrii zilnic pe blog despre aventurile australiene? :wassat: :dizzy: :w00t:
      Ah, da, si LA MULTI ANI!!! Sanatate, voiosie si bucurii iti doresc, Alexandru!

  12. si eu care credeam ca e hiba natiunii noastre, sa ne tot plangem
    stii pana la urma nemultumitului i se ia darul, trebuie sa gandim uneori ca ar putea fi de o mie de ori mai rau si ne gandim la zilele bune doar cand dam de necazuri

    1. Eu cred ca e hiba perfectionistilor, a visatorilor. Din pacate tanjim prea mult spre perfectiune. Si asa cum spunea Dali, nu o vom atinge niciodata. Nu putem sa le avem pe toate la standarde inalte. :ermm:

  13. Hey….ajunsăi cam târziu…uite, asta tragedie :D Păi…sigur, sigur nu aș citi pe blog așa ceva; zău că nu m-ar interesa. Să merg pe o insulă din aia cu iubita? Hmhmh….nu se poate singur? Mai bine cu o amica decat cu iubita. Ca sa nu fiu batut la cap:))))
    Eu nu prea ma plang de obicei…iau ce-mi vine. Oamenii care nu stiu sa se bucure de clipa prezenta sunt oamenii care nu vor fi niciodata fericiti.

    1. Marin, buna :happy: , mai bine mai tarziu decat niciodata, stii cum se spune, dar daca blogul ar fi despre o experienta in Tibet? Despre aventurile unui cuplu ajuns acolo? L-ai gasi atractiv? L-ai citi? :ermm:
      Cu o amica pe o insula tropicala?? Hai mai, intr-un decor romantic cu o amica? Adica vrei s-o transformi atunci in iubita, inteleg… :silly: :devil:
      Marin, am vazut eu niste oameni amarati…si bolnavi, si saraci…aia cum se se bucure de clipa prezenta? De ce sa se bucure ca nu prea au motiv. :ermm:

      1. Nu găsesc niciun motiv să citesc despre experienta oricui oriunde…ce treabă am eu cu ei? adica…ce-ar putea ei sa faca sa ma intereseze pe mine? :))))
        Nu vreau sa transform pe nimeni, Nice. E mai bine cu o amica…eu asa prefer cel putin :D E mai amuzant :))

        Intotdeauna ai motiv sa te bucuri. Saracia nu e motiv de tristete…iar tristetea la boala chiar dauneaza.

        1. Pai iti povestesc cum e viata in Tibet, cum se descurca, cum se adapteaza, vezi poze, clipulete…poate fi interesant. Mai ales ca totul e real, nu film regizat. Stiu ca iubesti zona aceea.
          Marin, dar pe o insula exotica nu te duci pentru distractie. Daca vrei fun, poti sa mergi la un club sau discoteca chiar la tine acasa, in orasul unde traiesti. In paradis se presupune ca experimentezi senzatii noi alaturi de o persoana speciala. :wub: :happy: :biggrin:
          Am vazut eu niste oameni care nici ce sa manance nu aveau…ce viata mai e si aia? Ca sa nu mai zic de conditiile in care isi cresteau copiii. :dizzy:

          1. Acolo e o alta discutie…de ce fac copilasi daca stiu ca nu ii pot creste? Oricum, nu ai voie sa fii trist :)
            Da, poate ar fi interesant, dar daca nu sunt 2 persoane pe care sa le cunosc, sigur nu le citesc :) Pur si simplu, sunt sincer: nu ma intereseaza. Prefer sa experimentez io si atat :D
            Păi nu mă duc să mă distrez….mama ce bine as mai citi si as comenta cartile pe nisip cu o silva dark langa mine?

            se ofera cineva?

            1. Eh, sa zicem ca i-ai avea in blogroll. Ca ii stii asa ca pe mine de exemplu. Sa nu-mi spui ca nu vei citi peripetiile mele din Croatia?!? Ca intentionez sa le povestesc pe blog la intoarcere. :biggrin: :tongue:
              Marin, tu chiar ca esti indragostit de carti. Ce ma fac eu cu tine? :wassat: :silly:

              1. E altceva un post-doua despre o calatorie. Dar daca ai sta mai mult acolo si ai incepe sa scrii despre ce faci tu pe acolo…ca ai cumparat prune de la domnul Tuica, ca ai iesit la dans in clubul Cocroatu si acolo se canta stilul bangie giamping, ca la serviciu seful are moaca de poponar si cravata cu cu mickey mouse, că ai gătit prepelita cu sampanie…..ce ar putea sa ma intereseze? :))))))

                Da, sunt indragostit de carti pana peste cap….:D :D:DN-ai ce-mi face, imprumuta-mi carti :D :P

                1. Asta nu pot sa fac, Marin, nu am facut niciodata, nu e stiul meu. Nici pe mine nu ma intereseaza sa citesc astfel de detalii pe alte bloguri. Chiar le evit…
                  Da, maxim trei postari despre Croatia cred ca vor fi. Oricum oamenii nu sunt interesati de calatorii, cel putin nu cei care intra pe aici…

  14. Ar fi mai greu cu scuba diving-ul ala…ca nici sa inot nu stiu :biggrin:
    Da’ as pleca si maine daca ar fi vorba de doar 6 luni.
    Mai degraba cred ca ar fi o problema sa scriu 6 luni aceleasi lucruri, asta ar deveni extrem de plictisitor. Nu mai vorbesc de citit un astfel de blog, asta in niciun caz! Probabil as face eforturi sa-l citesc vreo 7-8 zile… :sleeping:

    1. Neata, Minnie, nu am gasit insula, dar am gasit un alt job si chiar acum ma indrept spre el. :w00t: :cheerful: :happy:
      Gata, ai terminat renovarea? :dizzy: :biggrin:

  15. ohhh, daca ar da norocul peste mine cu un astfel de job nici macar iubitul nu mi l-ar trebui! as inventa timp de 6luni mereu altceva nou, as frunzari insula aia pana la ultima pietricica, as poza tot ce misca si toate rasariturile sau apusurile, as fi intr-o continua incantare :biggrin:

  16. Sa stii ca in ultimul timp m-am gandit si eu cum ar fi sa ma las de toate si sa ma mut cu iubitul pe o insula exotica. Sa lucram in servicii, sa ducem o existenta mai usoara, mai putin stresanta…El unul ar fi de acord. :)

  17. La Sibiu inca e cald. Eu astept iarna, mereu am preferat iarna:)

    Legat de intrebarea ta, imi plac locurile retrase, dar nu izolate. Prefer sa locuiesc unde locuiesc si sa citesc ce imi place:) ar fi frumos sa petrec cateva zile pe o insula exotica, dar doar cateva zile..

  18. nu as candida pentru un astfel de servici… nici nu as citi ce scrie, cel care l-a obtinut…
    dar… sase luni, cu iubita, pe banii altora… mi-ar place sa petrec in alte locatii cu care sunt obisnuit… cu fagaduinta ca nu voi comunica in nici un fel cu rude sau prieteni… si as scrie zilnic pe blog…

  19. Vreau doar sa îti doresc o toamna bogata plina de realizari si liniste sufleteasca si asa poate ai sa îti gasesti si insula (oare cum s-ar zice la genul masculin?:dizzy: ) mult visata! :tongue: :biggrin:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: