Relatii interumane – Tineri vs Seniori

Reflectiile acestui articol au la baza intamplari petrecute la locul de munca, in excursia din care m-am intors recent, dar si situatiile observate in blogosfera.

Cand suntem tineri, pana in 20 de ani, de cate ori vedem persoane de peste 30 de ani, ne gandim cu groaza ca intr-o zi vom ajunge si noi…batrani ca ele. De fapt, acum realizez ca mai mult femeile trecute de 30 de ani sunt numite babe, ca pe barbatii ajunsi la maturitate nimeni nu se trezeste sa-i califice drept bosorogi.

Poate ca asta e si unul din motivele pentru care, atunci cand suntem foarte tineri, cautam compania persoanelor de varsta noastra. Consideram ca ele ne inteleg mai bine, ca au aceleasi hobby-uri ca noi si doar cu ele distractia e maxima. Avem impresia ca doar cu ele vorbim aceeasi limba. Cam asa procedam si eu, nici nu doream sa discut cu cei mai in varsta ca mine, daramite sa leg prietenii cu ei.

Insa anii au (mai) trecut si am ajuns in situatia in care nu doar mi-am schimbat perceptia despre seniori, dar am constatat ca, parca pot comunica mai bine cu ei, ca sunt mai deschisi, mai prietenosi si mai inimosi decat tinerii si, poate cel mai important, ca doar ei ma mai asculta, doar la ei mai gasesc un dram de intelegere.

Si sa va dau cateva exemple concrete: ieri la munca am fost pusa intr-o situatie penibila de o persoana cu functie extrem de importanta. Suparata foc, incepusem sa le povestesc si noilor colegi ce s-a intamplat, cand, dintr-o data, o tipa mai tinerica imi porunceste sa tac, ca nu are chef de problemele mele, ca destul le are ea pe ale ei. Dupa ce individa a plecat, doamnele ramase au criticat-o pentru reactia ei total necolegiala si au empatizat imediat cu mine, incercand sa ma linisteasca. Un alt caz concret: in Dubrovnik, grupul cu care eram eu a preferat sa ramana in cetate, la o terasa, in loc sa urce pe ziduri, asa ca a trebuit sa merg de una singura, lucru ce nu mi-a picat tocmai bine. Dar ce credeti? Sus, pe ziduri, am intalnit doi colegi de circuit (un tanar si un pensionar) cu care nu mai vorbisem pana atunci, iar cel mai in varsta, de cum m-a vazut s-a interesat de soarta mea, m-a intrebat cum de sunt singura si m-a invitat sa raman cu ei, sa strabatem impreuna traseul. Un tip foarte vesel, super amuzant si cultivat de altfel, care mi-a povestit lucruri extrem de interesante despre istorie si calatorii, cu care am ras si m-am simtit in largul meu din prima clipa.

Cand vine vorba de blogosfera, am observat ca cei mai stabili si fideli bloggeri si totodata comentatori sunt seniorii sau, oricum, persoanele de peste 35 de ani. Din ce am vazut pe la altii… Daca vrei ca blogul tau sa fie comentat, atunci orienteaza-te catre un anumit segment de varsta, pentru ca tinerii sunt imprevizibili, azi sunt pe metereze, maine nu se stie! Nu zic ca nu sunt si tineri consecventi si pasionati de scris, dar daca reusesti sa strangi un grup de 40-50 de persoane trecute de prima tinerete, poti sa dormi linistit noaptea! :biggrin:

Dintr-o data, prapastia dintre generatii nu mi se mai pare deloc reala. Voua?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

109 comentarii la “Relatii interumane – Tineri vs Seniori”

  1. No, sa stii ca eu nu am peste 35 de ani :tongue:
    Nu imi place tovarasia oamenilor, iar cand e vorba sa discut, o fac cu oricine, indiferent de varsta. Cred ca in relatia barbat-femeie, din punctul meu de vedere, la un moment dat imi este mai usor sa comunic cu o femeie mult mai tanara sau mult mai in varsta. de ce? pentru ca femeile apropiate de varsta mea se pot gandi ca tind sa ma dau la ele. De aici e mai usor cand intre cei doi sunt diferente mari de varsta. Ca femeie de 25 de ani te simti mai in siguranta mergand seara cu un tip de 50 decat cu unul de 25-30 :cheerful: In acelasi timp, sa stii ca sunt femei mai in varsta care sunt la fel de acre cum este colega ta mai tinara. In fine, totul depinde de om :cheerful:

    1. Marin, stiu ca nu ai peste 35, nu la blogul meu ma refeream cand spuneam ca cei mai fideli comentatori sunt cei trecuti de prima tinerete… Aici, la mine, media este destul de coborata, nu prea scriu seniorii pe summerday, probabil ca nu-l considera suficient de serios pentru gustul lor, oricum cert e ca-l ocolesc cu obstinatie. Cu foarte mici exceptii, comentatorii mei au in jur de 25-30 de ani. Chestia e ca sunt foarte imprevizibili. Uite, sa-ti dau un ex concret, aveam un comentator pe blog care din cauza faptului ca s-a indragostit, si-a aboandonat activitatea preferata. Altul a abandonat pentru ca s-a angajat. Si tot asa…
      Ah, nu ma refeream la relatii dintre barbati si femei aici, ci la relatii intre oameni in general. La serviciu mai ales am remacat ca nu ma pot apropia mai deloc de colegele tinere, destul de rezervate, egoiste, mereu preocupate de ceva, poate prea timide si deloc sociabile. In schimb, cu unele doamne ceva mai in varsta, pot comunica ok.
      Tu nu ai prieteni de varsta a doua sau a treia? Ma refer la prieteni barbati. Sau doar cu femeile comunici mai des?
      Ohoho, sunt si senioare increzute sau acre, desigur, dar parca mai multe tinere ar putea fi caracterizate astfel. Da, depinde de om, vorba ta. Tu ai resimtit vreodata la cote maxime prapastia dintre generatii? :dizzy: :ermm:

      1. Neața, draga Nice! Nu am 35, ci 29 peste doua luni, dar in dimineata asta ma simt de 35 :biggrin: Stiu ca nu te refereai la barbati/femei si raporturile dintre ei in functie de varsta. M-am referit eu ca sa largesc subiectul :smile: Eu nu resimt deloc diferentele dintre generatii, ma apropii destul de usor de oameni de orice varsta. Asta desigur cand vreau sa ies din izolarea in care ma scufund uneori :smile:
        Am cunostinte in varsta, la Centrul Cultural, colaborez strans cu persoane trecute de 50 de ani, colegii mei de ong sunt de varsta mea, iar unii dintre voluntari sunt elevi de liceu sau studenti de 20 de ani :smile: In ciuda faptului ca păstrez ceva din timiditatea adolescentei, interactionez usor cu oamenii…poate si figura mea e de “vina” :cool:

        1. Neata, Marin draga, dar ce ai patit de ai imbatranit subit cu 6 ani? :biggrin: :unsure: :dizzy: :ermm:
          Da, in cazul asta esti un fericit si te invidiez sincer. O invidie pozitiva, adica spre admiratie, daca intelegi ce vreau sa spun. :happy: :cheerful: :tongue:

              1. :biggrin: Yep, să vină marți, însă acum sunt cu adevărat frustrat. Ce….? :angry: :angry: :angry: :angry: :angry: Steaua- Cfr la 20:30; Real Madrid-Barca la 20:50; Milan-Inter la 21:45 :alien: :alien: Cum le vad pe toate…? :cwy:

                Singura varianta este sa ma tina conexiunea la net si sa le vad pe laptop deschizand 3 ferestre pe tot ecranul si sa ma uit in acelasi timp la toate trei :silly:

  2. Ce pot sa spun, cand am schimbat prefixul si am pus 4 in fata, m-am speriat putin, pentru ca eu ma simteam ca la 20.. Dar in cei aproape doi ani care au trecut de la fericitul eveniment mi-am dat seama ca intr-adevar e o varsta OK, in care nu esti nici atat de “trecut” incat sa te rupi complet de tumultul tineretii, dar nici atat de “necopt” incat sa alergi prin viata fara a privi in jur…

    1. Eu credeam ca ai 20, Bogdan! :shocked: Apropos de varsta frumoasa, multi inainte si sanatosi! :biggrin: :happy:
      Si eu ma simt ca la 20, desi nu-i mai am demult, nici nu simti cand trece timpul asta…
      Ai resimtit vreodata (poate in copilarie) la cote maxime prapastia dintre generatii? O consideri reala?

    2. Dupa ce, dupa poza de pe Facebook sau dupa comentarii…? :)) Poza e recenta, are o luna, mi-ai facut un compliment in cazul asta… Deh, daca ma simt bine eu cu mine.. Ce simti in copilarie, nu se pune, e greu sa apreciezi corect lumea mare din jurul tau… As putea sa comentez insa in sens invers, de la 40 catre 20… Mai ales ca sunt inconjurat de studentii mei tot timpul.. Nu este deloc o prapastie la nivelul asta! Poate daca vorbim de generatia > 60, desi am colegi mai in varsta care se comporta firesc si la 60+… Cred ca, intr-adevar, depinde mult de educatie, de modul de a privi oamenii, de a-i intelege si, mai ales, de a nu incerca sa modelezi toata lumea dupa tine…

      1. Dupa atitudine! Pari mai energic asa. :happy: Cand ai zis ca pleci la facultate m-am gandit ca esti student… :biggrin:
        Asta ma deranjeaza poate cel mai mult la persoanele mai in varsta, ca incearca sa-i modeleze pe ceilalti, sa le impuna anumite lucruri. Considera ca stiu totul si ca au mereu dreptate… Evident ca nicio generatie nu e perfecta. Dar parca tinerii sunt ceva mai egoisti si imprevizibili, lucruri care nu prea sunt pe gustul meu, A, si lipsiti de empatie.

      2. Tinerii se adapteaza la realitatea unei vieti unde competitia e tot mai dura… Un personaj rasarit in valtoarea lui ’89 spunea, citez, “de acum scapa cine poate..”! Si, intr-adevar, asta-i lumea noastra de azi! Nu numai in Romania… Nu te adaptezi, esti inlaturat! Si sportul datului din coate si al placarii dure aplicata semenului tau castiga tot mai mult teren. Avem multi “campioni” printre noi la lucrurile astea! Si, culmea, multi sunt apreciati drept oameni de succes! Si atunci tinerii ce model sa-si aleaga? Buna cuviinta si sfiiciunea? Nu, astea nu (mai) sunt retete de succes! O viata agitata cere comportamente reci, atitudini dominante, replici dure! Ei nu au timp! Totul trebuie sa se intample repede si cu beneficii maxime! Si asta schimba! Nu ei trebuie acuzati, ci aceia care au schimbat pentru totdeauna ritmul societatii…

        1. Cam asa sunt studentii tai, Bogdan? Toti dupa calapodul asta? Si iti plac? Cum ii suporti? :biggrin: :dizzy: :ermm: :unsure:
          Nu stiu, imi suna a dezumanizare, nu cred ca tinerii nu-si dau seama ca pana la urma nu conteaza doar banul.

        2. Nu toti, dar cred ca si cei care nu sunt asa, si-ar dori pe undeva sa poata sa fie… Macar din cand in cand! Stii cum se spune, cine zice ca banii nu aduc fericirea, nu stie sa-i cheltuie..;) Si tinerii de azi stiu foarte bine asta! De ce crezi ca a crescut concurenta la Medicina..? De ce aproape 2000 de tineri medici pleaca din tara in fiecare an? Cum sa faca fata altfel vietii dure de imigrant? Decat blindandu-se si eliminand din jur tot ce-i inutil pentru nevoile lor.. Ca si colega ta mai tanara… Problemele tale nu o ajutau cu nimic, n-avea niciun avantaj din asta.. Maximum de profit cu implicare minima.. Imi povestea cineva plecat din Voivodina si stabilit in Suedia… Despre intalnirile prietenesti… Cu ochii pe ceas… Si cat mai scurte, fara prea multe familiaritati.. Totul pentru protejarea universului personal..

          1. Da, asa sunt tinerii din ziua de azi si asa zisii mei amici si prieteni, cu ochii pe ceas la intalniri, mereu pe fuga, mereu foarte grabiti. Initial am crezut ca au ceva cu mine, ca nu le mai plac eu dintr-o data, dar acum realizez ca e un stil de viata, o atitudine prin care se protejeaza si incearca sa faca cat mai multe intr-o singura zi. Si cam da, toti ai ajuns departe…
            Ehehe, eu sunt mai idealista, mai boema, nu zic ca nu stiu ce sa fac cu banii(a se vedea apetitul pentru calatorii), dar de aici pana la a descrierea ta e cale lunga. Si nu as vrea sa devin asa, chiar nu-i invidiez deloc. :biggrin:

  3. Sunt doua categorii de persoane in varsta: Cei care sunt melteni si te critica pentru ce ai facut si cei inteligenti care incearca sa intre profund in problema si sa gaseasca cauzele. Acum cei straini sunt cei mai buni interlocutori, deoarece parintii, chiar daca au experienta etc s.a.m.d, exista niste prejudecati pe care risti sa le tot auzi in discutiile cu ei. Eu incerc sa vorbesc cu profesori trecuti si cu care am ce discuta. La fel ca si tinerii, relatiile dintre batrani si tineri sunt imprevizibile

    1. Ai dreptate, Cosmin, nu ma refeream deloc la parinti si rude, ci la straini. La strainii mai in varsta care au acumulat destula experienta si deci sunt ceva mai intelepti, si pot sa vada lucrurile dincolo de prejudecati. Sunt multi seniori mai tineri in conceptii decat tinerii! :happy: :wink: :alien:
      Desigu ca nu ma refer la prietenii trainice aici, prietenii de durata, dar macar sa stii ca ai pe cine te baza intr-un anumit moment, ca cineva te poate asculta si ajuta la greu, macar cu un sfat bun. Si nu sa-ti intoarca spatele grabit ca are treburi mai importante de facut decat sa te asculte pe tine.
      Cum resimti tu la varsta ta prapastia dintre generatii. O consideri reala? :ermm:

        1. Oh, si ar trebui sa fie exact invers, parintii sa ne inteleaga cel mai bine nevoile si sa fie alaturi de noi. Din pacate nu e asa, sunt multe certuri si disensiuni in familii. :cwy: Aici, prapastia se accentueaza pe zi ce trece.

  4. Eu nu prea am interactionat cu persoane mult mai in varsta decat mine. Majoritatea prietenilor sunt chiar mai tineri, am doar cativa prieteni care au in jur de 30 de ani. Bineinteles ca familia face exceptie. Si pe blog nu am foarte multi vizitatori mai in varsta, de-a lungul timpului cred ca au mai trecut vreo 2-3 care sa aiba peste 40-50 de ani. As putea mentiona de relatia mea cu profesori, atat cei de la scoala cat si cei din particular. Cu ei m-am inteles mereu foarte bine, eu fiind destul de matura si responsabila.

    1. Nici eu nu prea am intereactionat pana de curand, Mihaela. Dar iata ca s-a ivit ocazia si am facut niste constatari in urma celor intamplate. Am intalnit in excursie seniori mai tineri in cuget si simtire decat multi tineri. Si mult mai simpatici si mai inimosi. Am povestit cu ei, m-am simtit bine, ne-am imprietenit, in schimb, cu tinerii abia daca am schimbat doua vorbe. Cu o sigura exceptie, tipul tanar de pe ziduri cu care am ramas amica. Iar la job am colegi de toate varstele, dar tot ce seniori ma apropii mai repede, tinerii sunt increzuti si reci. Dar asta e strict cazul meu, de aceea am si facut articolul, sa vad cum e la voi.
      Nici la mine nu vin oameni trecuti de 50 de ani, probabil ca nu sunt atrasi de subictele propuse, dar am vazut eu ce se intampla pe alte bloguri, cum comenteaza la greu si sunt foarte fideli.

  5. Da, cred ca ai dreptate, in general tinerii nu sunt consecventi, sunt imprevizibili si schimbatori, fara rabdare, nestatornici…dar cred ca e ceva normal specific varstei. Si eu cred ca eram oarecum asa pe la 20 de ani. Acum depinde si de persoana si de caracterul ei.
    Poate este si pentru ca la 20 de ani nu stii ce vrei, nu te cunosti pe tine. Mai tarziu ajungem la o anume maturitate (se presupune, pentru ca am observat ca nu se intampla in toate cazurile :cheerful: ), devii mai tolerant, mai echilibrat, mai statornic si astea vin si odata cu experienta de viata acumulata. Si mie imi place acum compania persoanelor, sa zicem mai mature, de la care am ce invata si cu care pot discuta lucruri interesante. Iar apoi, eu mai cred si ca “iesirile” multor tineri mai tin si de educatie. :pouty:

    1. Exact, Larisa, ai facut un rezumat excelent la articolul meu. Cam astea ar fi concluziile, nu ma mai putea lungi mai mult decat am facut-o deja, dar ma gandeam ca se vor spune multe lucruri interesante in comentarii. Din pacate eu caut compania celor de varsta mea, dar eu ma evita, nu stiu de ce, si gasesc intelegere mai degraba la persoanele mai in varsta. Si aici ma refer la real life, ca pe blog situatia sta exact invers, nu prea am seniori pe blog…majoritatea e tanara sau foarte tanara. :biggrin:

  6. Mie imi plac seniorii, apropo de ce ai scris azi la articolul meu, eu chiar nu ii criticam! Mie mi-s dragi fiindca vacantele le vad altfel, si se bucura mai tare de tot ce vad! Cat despre Sorrento sa stii ca acolo majoritatea grupurilor erau seniori (cred ca au preturi speciale) fiindca tinerii merg pe cont propriu, mai la plaja, mai la shopping, la terase, in Capri, pe cand seniorii merg la obiective turistice, Pompei, chestii mai serioase :)

    Pe blogul meu sa stii ca sunt multi tineri pana in 35 de ani! Cei mai in varsta ii gasesc doar printre follow-uri de pe facebook! Nu m-am gandit niciodata pe cine sa aleg in comunitatea mea de prieteni! cred ca sunt cei care au dorit sa ramana! Nici macar nu cunosc bloggari in varstan (45+)

    1. Da, sunt sigura ca beneficiaza de preturi speciale, am vazut si eu pe net ca excursiile pentru ei sunt ceva mai ieftine. Si, poate o sa povestesc pe blog, tin foarte mult ca ghidul excursiei sa fie extrem de competent si sa-i insoteasca peste tot. Daca s-ar putea de manuta, ar fi ideal. :lol: :biggrin: :whistle:
      M-am imprietenit in circuit cu doamne extrem de simpatice care mi-au cerut chiar si adresa blogului, nu stiu insa daca au intrat, nu am nicio veste de la ele. :biggrin: :tongue:
      Si pe blogul meu varsta e destul de coborata, sunt multi oameni tineri sau foarte tineri, eu nu ma refeream la noi, la tine, la mine sau la Mihaela, ci la alte bloguri pe care intru fara sa comentez si pe care vad foarte multi seniori lasand comentarii multe si zilnice. Foarte fideli oamenii. Probabil ca articolele mele nu sunt pe gustul meu de nu intra sa comenteze, deh, sunt prea neserioasa pentru ei. Probabil ca ei cauta subiecte mult mai profunde…

  7. Buna seara,
    Hmm intresant subiectul, din punctul meu de vedere ii ca depinde de la persoana la perosna dar cred ca cei care sunt trecuti de prima tinerete sunt mai deschisi datorita faptului ca au mai multa experienta de viata si poate or trecut prin multe situatii si unele poate chiar asemanatoare. Tinerii ca mine uneori sunt mai rebeli si au nevoie de libertate si chiar sa fie lasati singuri in anumite momente.
    Citeam azi un commentariu pe youtube la un video publicitar la o companie aeriana, comentariul era postat de o doamnisoara care spunea ca ii foarte multumita de personalul de zbor pentru ca ea in timp ce o decolat avionul o inceput sa planga datorita faptului ca o sa fie departe de prietenul ei in momentul in care o stewardesa o vazut ca are lacrimi pe obraz o venit la ea si o ajutat-o sa treaca peste acel moment purtand o discutie pe tema aceea ca intre fete.

    1. Exact, Daniel, asta se intampla, tinerii sunt in cautare de sine, mai rebeli, mai nestatornici, cei trecuti de o anumita varsta au mai multa intelepciune, dar nu toti, evident, doar cei care au reusit sa inteleaga ceva din viata, din intamplarile prin care au trecut. Si mai ales, pe aceia pe care viata nu i-a inrait ci le-a deschis inima, sufletul…
      Frumos din partea stewardesei respective, cred ca era vorba de o companie straina, caci la noi mi-e teama ca nu se ajunge chiar atat de departe… Sau ma insel?

  8. Buna seara! Uite ca venii si baba! :silly:
    Eu una desii sunt cea mai în varsta decat voi nu mi-e teama sa îmi spun varsta, nu mi-e teama sa am o conversatie cu cineva mai tanar si nici nu îmi este teama sa îmi spun parerea “verde în fata” ca sa zic asa!:shocked: Colegii mei de servici variaza în varsta, dar eu am avut mai mereu “puii” pe langa mine! Si în fond si la urma urmei daca nu scriam pe blog ce varsta am nimeni nu stia! Sau nu am dreptate? :biggrin:

    1. Nu, nu aveam cum sa ne dam seama, dar mie nu-mi pasa de aspectul asta, pe mine ma deranjeaza(putin) chiar ca nu prea am pe blog si oameni trecuti de 40 de ani(decat foarte putini). Adica eu ii vad activi in blogosfera, dar blogul meu il ocolesc. Ma rog, eu am mai fost pe la ei, dar ei la mine niciodata, in schimb pe alte bloguri sunt in permanenta. Ma multumesc cu ce am in prezent, ca ma simt bine asa, cu oamenii mei. :biggrin: :cool:

    1. Conteaza sa fii om, sa fii sensibil, empatic, nu conteaza varsta, Ovi. :biggrin: :happy: Si eu zic ca ai aceste calitati. Si mie imi mai place ceva:stabilitatea, fidelitatea, sa stiu pe cine ma pot baza si pe cine nu. :cool:

  9. Poate femeile trecute de 30 sunt numite “babe” de către … fetele de până în 20 de ani. Eu, când aveam vârsta aia nu m-am gândit niciodată la o femeie de peste 30 de ani ca la o babă :)
    Tot ce pot să zic este că vârsta cronologică nu e tot aia cu vârsta psihică. Am cunoscut persoane trecute de 50 de ani, care se comportau ca la 20-30 (mă refer la energie, entuziasm, nu că au dat în mintea copiilor), dar și persoane de o vârstă cu mine care se comportau precum pensionarii. De fapt, așa îi și poreclisem “pensionarii” :)
    Cât despre blogosferă, cred că ai dreptate. Deși nu am 35 de ani (mai am câțiva până acolo, nu spun câți) am câteva bloguri pe care comentez constant, și cam atât. Rar mai descopăr câte unul pe care mă simt în largul meu comentând.

    1. Sa stii ca am vazut multe comentarii pe site-uri sau forumuri lasate de baieti sau barbati care numeau o cantareata trecuta de 30 de ani(de ex Andreea Banica) baba:”ce mai vrea si baba asta, sa ne lase…” Si cam asta e trendul, profesoarele trecute de 25 de ani sunt babe, cantaretele la fel, sa nu mai zic de actrite. De unde am tras concluzia ca o persoana publica care nu-ti este simpatica devine automat o baba sau, dupa caz, o femeie cu moravuri usoare.
      Foarte corect, nu conteaza varsta cronologica si eu desi sunt tanara am apucaturi de pensionar cateodata, pentru ca simt ca nu mai am energia si vitalitatea de odinioara, iar mama e mult mai sprintenioara decat mine, munceste cat e ziua de lunga…
      Asta cu blogurile iar e adevarata, nici eu nu ma simt in largul meu peste tot, probabil tine si de subiectele gasite si de felul cum te trateaza proprietarul. :biggrin:

  10. poate la 20 de ani am simtit acea prapastie dar odata cu trecerea timpului am vazut altfel varstele si necesitatile lor
    ne intelegem mai bine cu persoanele mature pentru ca ele sunt mult mai stabile emotional, pentru ca au o anumita experienta de viata, pentru ca au trecut si ei prin situatii asemanatoare si stiu exact ce simtim si ce sa ne spuna
    in general sunt inconjurata de persoane de varsta mea dar nu pun prapastii intre varste :)

    1. Mie persoanele mai in varsta imi par mai dispuse sa ne asculte si sa ne inteleaga. Sa empatizeze cu noi. Parca sunt mai stabile si mai fidele, iar lucrul asta se vede clar si in blogosfera pe anumite bloguri unde posteaza seniorii. :wink:

  11. Nice, tu vorbesti aici de o stabilitate emotionala. E firesc ca ea sa apara odata cu trecerea timpului si s-o intalnesti la persoane trecute, cum spui tu de 35 de ani. Indiferent de mediul in care le intalnesti, deci si in blogosfera.

    1. Dana, articolul are la baza ceea ce vad zilnic in blogosfera. Maturii si seniorii se viziteaza regulat, isi lasa comentarii frumoase, calde, din inima. Se poarta frumos si elegant. De cate ori cineva drag posteaza ceva, indiferent ce, ei sunt acolo, sa lase un gand bun. Tinerii azi sunt, maine te trezesti ca si-au inchis blogul sau ca nu te mai baga in seama. Se poate intampla asta si la seniori dar mult mai rar. E chestie de stabilitate si de fidelitate, lucruri pe care eu le apreciez cel mai mult in viata. Simti ca ai pe cine sa te bazezi. Eu mi-as dori si astfel de comentatori, seniori, dar observ ca-mi ocolesc blogul de trei ani de zile. E destul de dureros, mai ales ca in real life vad ca se poate!

  12. nu stiu noi suntem in cautari inca, chiar daca ne-am hotarat drumul inca nu e totul definitivat … apar perioade in care ne dedicam in intregime unor lucruri si le neglijam poate pe cele care ni se par mai putin importante… Nu stiu in general depinde de fire, dar eu ce as putea vorbi cu unul care are copii de o seama cu mine fireste nu-l evit dar nu ai sa ma vezi iesind la bere cu el, sau mai stiu eu…sau cu o femeie, ca s-ar putea interpreta in fel si chip. :whistle:

    1. Pato, nu neaparat sa va imprieteniti, sa iesiti la bere, pentru astfel de lucruri sunt cei de varsta noastra, ci pentru un cuvant bun, o vorba de alinare, un sfat util, pentru ca cei mai in varsta sunt mai toleranti, mai fideli, mai statornici, pentru ca te poti baza pe ei parca mai mult decat pe cei tineri. Dar la varsta ta nu gandeam la fel, stai linistit. :biggrin:
      Eu la job nu ma pot apropia de ex de tineri, sunt reci, rezervati, uneori ostili. Mai degraba gasesc pe cineva mai cu experienta cu care sa schimb doua cuvinte. Nici acestia nu sunt multi, evident, dar cu tinerii e din ce in ce mai greu. Nici cu ei nu am prea multe in comun. Macar cei trecuti prin viata pot si vor in stare sa asculte… In circuit desi erau destui tineri, nu am reusit sa vorbesc decat cu unul singur. In schimb cu seniorii m-am impacat mai bine, am gasit mai multi dispusi la dialog. Despre asta e vorba…

      1. dar vezi tu oamenii de diverse varste nu prea frecventeaza aceleasi cercuri… adica eu sunt student… nu prea am acces la grupuri de oameni maturi. Bine la servici a fost alt mediu, si da ma ajutau si intelegeau oamenii…dar fiind alt mediu, nu unul obisnuit mie inca. :blush:

        1. Da, ai dreptate, o sa vezi cum sta treaba cand o sa te angajezi full-time. Si poate nici atunci pentru ca eu am povestit din strict din experienta mea. Nu toata lumea gandeste ca mine, nu toata lumea trece prin ce trec eu. Ideea articolului era prapastia dintre generatii, cum va intelegeti cu cei mai in varsta…

          1. nu stiu in general n-avem ce face… gen cu parintii :), trebuie sa ne intelegem!

            Dar in general n-am cei ai buni prieteni de alta varsta, ci de varste apropiate, cu aspiratii asemanatoare.

  13. Dacă există o prăpastie între generații, noi, cei din generația tânără o facem să existe. Cu prejudecățile, lipsa de experiență, orgoliul și încăpățânarea noastră.

    1. Ohoho, si cei in varsta au la fel de multe defecte, fii tu sigura. Doar ca nu prea mai rezonez eu asa mult cu tinerii, in special la job. Nu ma mai pot apropia de ei, si-au creat parca un zid si nu ma lasa sa-l dobor. :)) Si situatia nu e de azi de ieri…

  14. Sa imbatranesti e intr-un fel o optiune… daca ne referim strict la psihicul individului. Eu am avut mereu tendinta sa ma inconjor de oameni cu varsta peste a mea. Nu neaparat cu mult peste a mea, dar am si cunostinte care trec de 30 de ani si sunt chiar prieteni foarte buni.

    Obisnuiam sa am si eu o idee preconceputa vis-a-vis de oamenii trecuti de 35-40 de ani insaaaaaaa locuitul intr-un oras mai mare, mi-a schimbat perceptia asupra lumii, vietii. Sunt sigura ca ma voi regasi aproape la fel ca acum si cand vor mai trece 10 ani peste mine.

    1. Eu, in offline, nu ma mai pot apropia de tineri. Cam despre asta e vorba, ma resping, mai degraba ma mai inteleg cu persoane mature, chiar trecute de prima tinerete. Si vorbesc mai ales despre locul de munca. Barbatii au fost mereu ok, dar cu femeile e mult mai greu. Nici nu am cu cine vorbi de multe ori, si uneori e bine sa te mai consulti cu cineva. Asta nu inseamna ca tac… ma rog, e vorba si de natura muncii mele, vorbesc cu…”clientii”, dar nu cu colegii.

      1. Inca ramane un mister munca ta :biggrin: si cred ca pe undeva si varsta.
        Probabil ai o fire mai rezervata astfel ca n-ai rabdarea necesara, ori ca si mine iti alegi prietenii in functie de intuitie. Ce merge din prima, merge si mai departe. Eu obisnuiam sa fiu cam rigida.
        Acu` depinde foarte mult de oamenii pe care i-ai intalnit…

        1. Nu, Silvia, eu sunt la fel de prietenoasa ca si pe blog. Ca nu spun varsta si jobul e altceva, cei din real life de care vorbeam acum stiu toate astea, doar suntem colegi, ma vad si ei, nu e niciun secret. Eu am lasat destule indicii si aici pe blog, insa. Dar oricum fiecare vede altfel treaba asta…

          1. Eh, mie mi-au scapat inseamna.
            Nu stiu, nu e potrivirea necesara… Eu nu m-as deranja, pana la urma la lucru trebuie sa te intelegi nu sa te adori :lol: .

            1. Silvia, tu ai avut job doua luni de zile, nu stii cât de dificil e sa ai niste colege de birou incredibil de apetisante si sa faci pe ermeticul….

              1. De acord total cu Dragos :smile: Sa te prefaci ca esti concentrat doar la ce lucrezi acolo cand tu nu mai stii daca respiri au ba :biggrin: Eu a trebuit sa fug de una…nu mai stiam cum sa ii resping avansurile si ramaneam incet, incet fara argumente: deh, eram insurat :tongue:

                1. Vacitim, lasa-ma sa inteleg: deci o tipa (se intelege o tipa-beton) iti facea avansuri si pentru tine asta era un stres?!?!?!?!?!

                2. Nu era chiar stres :cheerful: ; insa se facea ca fiind deja legat :cool: trebuie sa o refuz si la un moment dat mi-am dat seama ca raman fara argumente :biggrin:
                  Stresul real era ca trebuia sa o refuz :smile:

                3. Nu prea satisfacator; la scurt timp am parasit orasul si implicit si slujba respectiva. Am lasat-o in urma si pe ea si fosta sotie :cheerful:

  15. Eu zic ca depinde foarte mult de timpul de persoana. Da, am intalnit persoane mai in varsta care sunt mult mai deschise si prietenoase decat cei de varsta mea… insa si contrariul. Depinde foarte mult de persoana, mentalitate, nu neaparat varsta!

    1. Paul, eu in ultimul timp nici macar nu mai pot comunica cu tinerii in offline. Daramite sa legam prietenii. Si vorbesc de locul de munca, excursii(exact ce am descris in articol). In schimb, parca cei in varsta sunt mai receptivi, mai toleranti si mai deschisi dialogului.
      E un articol bazat pe intamplari din viata mea, pe cele observate de mine. Tinerii ma resping, nu stiu de ce, dar nu vor deloc sa vorbeasca cu mine, pe unde ma duc leg amicii cu cei mai in varsta. Cam asta e…

  16. Nu stiu ce sa zic. Legat de blog…pur si simplu nu prea m-a interesat varsta celor ce ma comenteaza, desi o banuiesc sau poate o cam stiu. Ma intereseaza sa fie oameni cu bun simt, care sa stie sa aprecieze un lucru serios si de bun simt.
    Am lucrat cu oameni de toate categoriile de varsta si m-am inteles bine cu toate categoriile de varsta… Ii inteleg pe toti oamenii…indiferent ce ar face. Chiar si cand par de neinteles… Dar, intr-adevar, depinde mult si de caracterul persoanelor.

    1. Ei uite ca eu pot afirma acelasi lucru, eu nu ma inteleg bine cu tinerii, din simplul motiv ca nici nu vor sa vorbeasca cu mine, ma evita, ma resping. La munca nici nu am cu cine vorbi. Rar cand ma baga cineva in seama, cand cineva ma asculta, si acela e de obicei un senior. Am legat destule amicitii cu doamne mai in varsta decat mine, mi-am petrecut si concediile cu ele. Cu tinerii niciodata. Iar in circuitul recent incheiat a fost la fel. Tot seniorii au fost mai cumunicativi, mai deschisi, tinerii au ramas in grupul lor si nu s-au amestecat cu ceilalti. Gen cu nasul pe sus…
      Acest articol este scris strict din punctul meu de vedere, daca pe mine nu ma iubesc tinerii, nu inseamna ca ei nu ii iubesc pe ceilalti. De ex pe tine. :biggrin:

      1. Am inteles exact care a fost motivul postarii, Nice. Am inteles ca ai oarecari probleme cu cei mai tinerei. Din fericire, n-am. Habar n-am, am ajuns la concluzia ca ma dau la mintea oricui, cum se spune. Si a unui pusti de 18 ani si a unui domn/doamna de 60 de ani sau mai mult. Prietenii, prietenele mele sunt strict de varsta mea (plus/minus 3-4 ani) dar amicitii am cu oameni de exact toate varstele. Si sunt amicitii durabile, ne face mare placere sa ne intalnim, sa vorbim…uneori stam de vorba, cand ne intalnim, pana ne uita Dumnezeu, cum se spune :lol: Bine, am si eu o dambla, nu-mi place sa-mi intre omul prea tare in suflet. Dezvalui exact cat cred eu si ma retrag putin daca simt ca omul e prea insistent si bagacios. De regula, sunt un fel de magnet pentru povesti de viata si destainuiri. Fara sa caut asta si fara sa-mi placa in mod special. Nu stiu de ce, poate fiindca stiu sa ascult, oamenii capata incredere si imi spun tot felul de lucruri. Majoritatea vor muri cu mine…pentru ca sunt lucruri delicate din vietile respectivilor :smile:
        O seara frumoasa, Nice!

        1. Da, exact de amicitii era aici vorba, de acei oameni cu care relationam mai des in drumurile noastre, nu prietenii nostri de suflet care oricum sunt mai putini decat cunostintele si e firesc sa fie apropiati de varsta cu noi.
          Pai aici ne cam potrivim ca si eu dezvalui tot cat consider eu de cuviinta… :biggrin: :devil: :tongue: Dar nu patesc ca tine, asta e adevarat, adica rar cand oamenii se pun pe povestit chestii intime cu mine. :cheerful:
          O seara frumoasa, asemenea, Elly. :)

  17. Cred ca la faza cu blogul, nu cred ca depinde chiar asa de mult de tine, ca cel care scrie. Pentru ca de exemplu eu scriu despre chestii care ma intereseaza pe mine sau mi se intampla mie, si s-ar putea ca un om mai in varsta sa nu rezoneze.

  18. Chestia cu “femeile trecute peste 30 de ani sunt considerate babe” e total gresita sau poate vine de la o alta femeie tanara. Barbatii, chiar si barbatii tineri de pana in 20 de ani, vad intr-o femeie de peste 30 de ani o Milf.

          1. pai articolul nu l-am luat ca pe un lucru serios. deoarece generalizezi si nu are nicio legatura cu realitatea. Prietenii mei sunt cu 4-5 ani mai mari. am crezut ca e un text scris la misto.

            1. Articolul este inspirat din viata mea, din experientele mele, din intamplarile prin care am trecut. Nu e nicio generalizare, se pare ca nu ai citit nici prima fraza.
              As dori sa incheiem aici, civilizat. Eu nu am publicat niciodata texte la misto. Cred ca nu realizezi pe ce blog esti. O zi frumoasa!

              1. “Poate ca asta e si unul din motivele pentru care, atunci cand suntem foarte tineri, cautam compania persoanelor de varsta noastra”

                atunci incearca sa scrii articolul la persoana I.

                1. Intregul articol e la persoana I-a Giolly, tu te-ai legat doar ce generalizasem(o singura fraza). OK, o zi excelenta iti doresc si o viata linistita! :smile:

                2. “Cand suntem tineri, pana in 20 de ani, de cate ori vedem persoane de peste 30 de ani, ne gandim cu groaza ca intr-o zi vom ajunge si noi” ai mai multe.

                  In fine, o zi buna. poate ne mai auzim pe aici. Caci timp de “bagat in seama”, asa cum spui tu si e foarte urat”, am avut intotdeauna.

  19. Nu mai există acum acea prăpastie între generații cum exista să zicem prin 70, 80. S-a micșorat mult.

    :lol: Semnează Tury ce mai are puțin să-mplinească 47. :lol: 4 și 7, note cam dese-n școală. :lol:

    1. Tury, multi inainte, pe net ea este insesizabila, dar si in offline s-a redus mult, ai dreptate…
      O observatie justa. :cool: Cred ca de la democratie ni se trage. Acum, copiii se cam trag de sireturi cu parintii. :biggrin: :devil: :silly:

      1. Las’că-i mai bine așa, acum. Am prins anii 70, 80, perioade de prăpastie imensă, nu era chiar okay. Prin 72 când eram într-a-ntâia, nu doar în curta școlii n-aveai voie să umbli cu mâinile-n buzunare ci și pe stradă erai apostrofat de cei în vârstă, “oamenii de bine” ori dacă mestecai gumă. Nu mai pomenesc de-nceputul 80-lor (eram adolescent) când nu puteai merge de mână cu prietena. Pe mine o “vecină de bine”, chiar m-a sesizat la directoarea liceului că m-a văzut cu prietena sărutându-mă-n par pe bancă. Au fost extreme si atunci, sunt și acumdar consider că trebuie azi, acum, în prezent mai lejer abordată interacțiunea dintre cei tineri și cei maturi tât în virtual cât și în afară.

        1. Atunci era prea mare strictetea, acum prea mare libertatea, toleranta. Acum se saruta tinerii, si nu oricum, ci french, chiar pe coridoarele liceelor, sub ochii profesorilor…
          Am trecut dintr-o extrema in alta Tury, si cred ca s-a cam terminat si cu respectul tinerilor(aici vorbesc mai mult despre adolescenti)… Parintii sunt mult prea protectori si prea ii cocolosesc, prea le fac toate mendrele, de aia au doar figuri in cap si nu mai ajungi la nasul lor. O cale de mijloc era mai buna, dar din pacate e o utopie.
          Totul incepe de la educatie, cum bine spuneai tu intr-un comment anterior pe blog.

          1. Bineînțeles că educația trebuie să fie un reper, trebuie folosită. Acea cale de mijloc întradevăr e o utopie dar repet, e mai okay acum decât regimul trecut extrem de restrictiv impus între generații

  20. Nici eu nu am peste 35 de ani! :lol: Cta despre genratia mea (si alea care vin dupa noi mai rau) este compromisa aproape in totalitate, nu astept nimic bun de la ea. Prefer in general compania celor de varsta mea (dar nu oricine) sau ceva mai mari (pt ca au “ceva in cap” spre deosebire de cea mai mare parete a celor de varsta mea).

    1. MT, buna, eu nu am preferinte, de fapt am, as vrea sa pot sta de vorba cu oameni de varsta mea, mai ales la locul de munca, ca pe net am interlocutori de toate varstele. Pai normal ca e compromisa, dar oare a cui e vina? A parintilor! :cwy:

      1. Legat de locul tau de munca (daca este tot ala pe care il stiu eu), cei mai tineri in domeniu sunt in marea lor majoritate mai egoisti, mai reci, vor sa para mai duri, sa se impuna, sa isi creeeze un anumit statut in cadrul “locului de munca”, atat in fata colegilor, dar mai ales in fata “clientilor, publicului tinta” (ca sa zic asa, intelegi tu ce vreau sa zic). Cel putin asta e concluzia la care am ajuns eu, comparandu-i pe cei tineri cu cei mai in varsta care activeaza in domeniul tau.

  21. Cei foarte tineri vad viata in roz si nu simt nevoia sa asculte ceea ce au seniorii de spus. Gandurile lor se indreapta spre distractie. Cei foarte politicosl te vor asculta prefacandu-se atenti, dar poti citi usor pe fetele lor cat de putin interesati sunt sa iti afle parerea.
    Am remarcat si eu consecventa bloggerilor maturi si calitatea comentariilor pe care le lasa.

    1. De calitate nu stiu ce sa zic, ca pe blogul meu si cei tineri lasa comentarii super interesante si pline de intelepciune, dar categoric sunt mai consecventi si au un apetit pentru blogging si pentru comentat iesit din comun… Sunt extrem de statornici, de fideli.

  22. Depinde. Sunt oameni care au trecut prin viata si n-au invatat nimic din ea, sunt persoane tinere cu o foate bogata experienta…acum trecem printr-o perioada nemaiintâlnita pâna acum in istoria umanitatii, o perioada in care poti comunica oricând si foarte usor cu varii persoane la orice distanta. Asta a facut ca diferentele sa se estompeze incet-incet. Personal am fost uimit de maturitatea in gândire a unor tineri de 20-25 de ani si de incremenirea in proiect a unor persoane despre care banuiai ca ar fi trebuit sa priceapa ceva din viata, la vârsta pe care o au.

    1. Neata, Dragos, totusi, in real life, te apropii mai degraba de cei de varsta ta sau de seniori sau de tineri? Cu care iti este mai usor sa comunici, sa interactionezi? :ermm:

      1. Asta e o intrebare-capcana :-) . Pai…depinde de situatie. Cel mai placut experiment a fost concertul ACDC. Acolo am vazut o comuninune sufleteasca intre … seniori, tineri si …. foarte tineri incredibila. Am dansat (ma rog….cum s-o numi topaiala aia) si ma mândresc cu faptul ca am rezistat fizic in fata unor omuleti cu muuuult mai tineri, si sportivi pe deasupra.

        Daca e vorba de party-uri, prefer insa persoanele mai apropiate de vârsta mea. Avem mai multe subiecte comune si, cel mai important, nu ne certam pe muzica. Ca niciunul din noi nu intelege ce ‘muzica’ e asta de dupa 1995 incoace….

        Daca e vorba de discutii asa… “tête-à-tête” …. hmmmmm…..mi-ar fi foarte placuta compania unei persoane tinere. De sex opus, bineinteles….

    1. Hopaaaaaa…..a inviat Lusio! Unde ai stat ascuns atâta amar de timp, mai frate?

      :-))) Nu. Din categoria ‘hard’ mi-a placut ACDC si câteva alte cântece de pe ici, de pe colo. Eu de fapt sunt adept reggae, daca e sa fac o alegere, numai ca pentru ACDC am o slabiciune inexplicabila.

  23. eu joc la seniori sau oricum inclin tare din cauza varstei spre ei. acum depinde ce cauti in viata. pt intelepciune, sfaturi, calm, detasare sunt buni cei cu ani mai multi, pt cluburi, distractie, sport cei de varsta ta. am intalnit insa si tineri, care se comportau de parca ar fi avut 100ani, vesnic obositi, deprimati si neinteresati de nimic si oameni in varsta dornici de experiente noi, distractie si optimism. cred ca varsta nu-i esentiala, ci doar felul de a fi al omului. (sper sa nu sune a scuza de baba :biggrin: )

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: