A doua sansa

"a doua sansa"

Nu sunt nici cea mai iertatoare si nici cea mai ingaduitoare persoana de pe Terra, dar nici cea mai categorica. Sunt incapatanata, orgolioasa, suparacioasa, mofturoasa, dar am si eu slabiciunile mele. Stiu sa recunosc cand gresesc si imi dau rapid seama cand nu are rost sa insist. Dragoste cu sila nu se face, iar eu cred in relatii, nu in momente. De-a lungul timpului am facut destule compromisuri, am acordat a doua si a mia sansa, am lasat de la mine, m-am facut ca ploua, ca nu observ, ca nu ma afecteaza anumite gesturi, actiuni sau aprecieri ale celor din jur. Sunt maleabila si nu prea.

Cu toate ca multi dintre voi m-ati sfatuit sa merg in alta parte (probabil va mai aduceti aminte patania descrisa in acest articol), pentru ca in zona mea locurile unde se pot servi bauturi proaspete si delicioase pe baza de cofeina, lapte si frisca sau fructe exotice si citrice, in conditii moderne, care presupun existenta wi-fi-ului, lipsesc cu desavarsire, am decis sa-i mai acord o sansa singurei cafenele din cartier care intruneste conditiile cerute de mine. A doua oara lucrurile au stat cu totul altfel, ne-a intampinat si ne-a servit prompt un tanar angajat extrem de politicos, profesionist, descurcaret, stapan pe meserie, care mi-a furnizat, imediat ce l-am rugat, parola de internet, asa ca am accesat cu succes inclusiv blogul, am facut poze in voie, nimeni nu s-a sesizat ca as comite o infractiune, nimeni nu a mai fumat, cu nota de plata nu au mai existat probleme, asa ca seara s-a desfasurat intr-o atmosfera agreabila, eleganta, relaxanta. M-am simtit excelent, in largul meu, ca acasa si mi-a propus sa revin acolo ori de cate ori am chef, timp si bani.

cocktails-si-mocha-caramelatte

In concluzie, de obicei imi place sa acord oamenilor si locurilor (restaurante, destinatii de vacanta etc) oportunitatea de a-mi demonstra ca m-am inselat in privinta lor, ca daca m-au dezamagit initial, a fost doar o intamplare nefericita. Simt ca aproape oricine merita sa primeasca a doua sansa.

Situatii in care acord a doua sansa:

– cand sunt indragostita (evident ca barbatul iubit va primi o multime de sanse, pana se umple paharul si de atunci va fi pe cont propriu)

– cand realizez ca e posibil ca o mica parte din vina sa-mi apartina si mie

– cand persoana imi este foarte simpatica si isi mai si cere scuze

– cand sesizez un anumit potential in locul sau omul respectiv. Cand imi dau seama ca relatia dintre noi poate fi de viitor

– cand greseala nu este foarte grava

-cand nu am alternativa

Pe cat de permisiva sunt cu persoanele dragi, pe atat de intoleranta si intransigenta pot deveni cu cei pe care ii banuiesc de malitiozitate, calomniere, cu cei care imi nasc suspiciuni, care-mi starnesc neincrederea si nu-mi sunt foarte simpatici, care in ciuda bunavointei aratate, ma ataca din senin.

Obisnuiti sa acordati a doua sansa? Credeti ca oricine o merita? Cine si in ce conditii beneficiaza cel mai repede de ea? 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

97 de comentarii la “A doua sansa”

  1. Acord sanse, desi e posibil sa nu fie meritate, prefer sa fac tot ce-mi sta in putinta pentru a obtine un rezultat favorabil. Cred ca asa ar trebui sa faca si restul, desi pare mai mult o pierdere decat un castig. Beneficiaza cel mai repede de sanse oamenii care imi sunt dragi. Si a-mi fi drag e usor si rar :tongue:

      1. Oh, calitati… Sa fie amabil, de incredere, amuzant… sa ma simt in largul meu cu persoana respectiva… Nu stiu, sunt multe lucruri :smile: . Nebunia :lol: . Sentimentul de admiratie fata de cineva imi poate starni uneori dragostea. In fine :wub: sa vorbeasca si sa scrie corect e o adevarata desfatare :biggrin: .

  2. Hey :smile:

    No, eu aștept să ne povestești pe a treia :biggrin:D
    Eu nu cuantific șansele, le ofer. Mai mult decât două. Însă au și ele șansele lor. Și depind de cazuri. Pot oferi șanse atunci când cred că ele vor avea vreun rezultat. Nu continui relații cu oameni și locuri și lucruri dacă nu mă simt bine în preajma lor. Nu le judec, însă nici dragoste cu sila nu mere :cheerful:

    1. Buna, Marin, scuze, sunt foarte obosita, am baut trei cafele consecutive ca sa ma pot concentra pentru a scrie articolul asta, nu stiu cat de lucida mai poti fi la ora asta, dupa o zi epuizanta la serviciu, la ce te referi cand spui a treia? A treia ce? :dizzy: :biggrin: :blush: :wassat:
      Sa inteleg ca nu acorzi sanse de dragul de a acorda sanse? :biggrin: :lol: :unsure:
      Pai da, daca vad ca omul nu ma place, ce rost are sa insist? :biggrin: :devil:

        1. Ah, acum am inteles. Pai da, o sa mai scriu un articol, am o noua idee si neaparat trebuie sa ajung pe acolo. Momentan sunt fara bani. :biggrin:
          Eh, aici cred ca te referi mai mult la relatiile amoroase…sau oricum, la relatiile cu sexul slab. :biggrin: :ermm:

  3. sunt un tip pragmatic, cred ca judec oamenii rara dupa o impresie … realizez ca toti putem avea zile proaste de asta incerc sa ma raportez la o perioada de timp mai lunga, cred ca asa se face in viata normal, fireste ca nu uitam cand cineva greseste dar asta nu inseamna sa nu iertam bine asta se refera la oameni.

    La locuri, sincer, daca ceva nu-mi place ce ar putea sa se schimbe?

    1. Cand eu nu ti-am gresit tie cu nimic, iar tu ma ataci brusc, cu mare virulenta, fara a-ti cere scuze mai apoi, dupa o relatie indelungata de amicitie, ce ar trebui sa fac? Sa cred ca ai avut o zi mai proasta? Nu zic de tine, ci in general… Daca eu nu am gresit cu nimic, si tu dintr-o data arunci cu oua stricate in mine…cam acolo se termina asa zisa noastra relatie. :face: Eu zic ca oamenii ar trebui sa-si modereze tonul si cuvintele, ca ceilalti nu au de ce sa le suporte lor badarania…
      Nu, daca nu iti place chiar nimic, e greu sa mai schimbi ceva ulterior. Din perceptie zic. E normal sa nu te mai intorci acolo. Insa daca tu intrevezi un anumit potential, de ce nu ai acorda a doua sansa? Asa cum am facut eu cu aceasta cafenea din articol. :cool: :cheerful:

      1. Sunt un tip cerebral de obicei gandesc ce vorbesc(cand e lucru serios, ca mai vorbesc si din inertie cand nu ma intereseaza), cum ma comport, am grija la gesturile mele… dar se intampla sa fiu morocanos sau sa fac urat.
        Cand ma trezesc din somn e musai ca sunt morocanos si stiu asta si evit contactul cand cineva ma agaseaza atunci…
        Cand sunt obosit, poate nu realizez si iese urat. O data am urlat la 2 colegi de facultate… ma pusesem sa dorm si eu au venit ca nu stiu ce probleme au, zic bine le rezolvam dupa ce ma trezesc…si ei continuau. Si i-am dat afara urland din camera =)), dar eram rupt de oboseala stiu ca nu e o scuza dar si ei au gresit si au recunoscut dupa desi mi-am cerut eu scuze primul.

        In cazul tau nu stiu, nu cunosc circumstantele…
        Sunt om si gresesc poate, asa ca locurile nu se supara daca le etichetez :)) :whistle:

        1. Pato, tu esti deosebit, de aceea imi place de tine. Tin minte cand ai comentat(pe la inceputurile tale pe niceeynice) la un articol de dragoste cum ca nu iti place de protagonista. Aceea fiind eu. Apoi, dupa cateva zile, te-ai intors si ai mai dres busuiocul. Asta mi-a placut mult la tine, nu toti actioneaza astfel. De aceea te apreciez eu. :biggrin: :happy: :cool: :cheerful:
          Ei, nu mi se pare asa grav sa tipi la cineva. Adica nu e motiv de ruptura totala. Nici chiar asa de intoleranta nu sunt! :lol:
          Locurile nu se supara, dar cine stie ce ai de pierdut daca nu le acorzi o a doua sansa. Trebuie sa te gandesti si asa. :ninja:

                1. Pai tocmai calitatea asta am subliniat-o la tine, am remarcat-o in mod deosebit. Tu nu te cramponezi de un lucru, mergi mai departe. :cool:

  4. Acord a doua sansa in conditiile pe care le-ai enumerat si tu. La localuri mai rar ce-i drept, dar asta pentru ca am alternative :whistle: In cazul ta, inteleg de ce ai mai dat o sansa cafenelei, insa eu m-am invatat sa judec un local dupa cel mai slab angajat in cea mai proasta zi a lui.

    1. Eh, i-am sesizat potentialul. In plus, cand nu ai solutii, acorzi a doua sansa. :biggrin: In plus, atunci clar a fost o zi proasta pentru mine. Din toate punctele de vedere.

  5. Cam in aceleasi situatii ca cele pe care le-ai enumerat si tu acord si eu a doua sansa.
    Ma bucur ca a doua oara lucrurile s-au desfasurat ok si ti-au schimbat parerea despre locul respectiv. Daca mereu s-ar intampla asa in viata, ce bine ar fi :biggrin:

    1. Da, si eu m-am mirat, ma asteptam la ce era mai rau. Cand am vazut ca nu sunt deloc fetele acelea si in schimb aparuse un barbat, mi-am dat seama ca suntem pe maini bune. A fost un caz fericit si de aceea am tinut neaparat sa vi-l relatez. :biggrin:

    1. Buna, MT. :cool: Cum reactionezi cand o persoana cu care te intelegi bine te ataca din senin, virulent? Demonstrandu-ti ce parere proasta are despre tine. Ii mai acorzi o a doua sansa? :unsure:

  6. Copilul meu beneficiaza de sanse la infinit! Mereu ma supara si mereu il iert :)))
    Bine stiu ca nu se pune!
    Locul 2 e sotul, din nou nu se pune …
    Locul 3 sunt prietenele, de obicei au multe de facut ca sa ma supar definitiv pe ele, deci acord multe sanse
    Locul 4 necunoscutii! De obicei acord mai multe sanse cat timp nu ma enerveaza in mod exagerat! unii imi sunt doar antipatici si gata …

    1. :)) Ce dragut ai spus acolo de baietelul tau. :heart:
      Ai alcatuit un top cu care eu sunt pe deplin de acord. Este normal sa acordam mai multe sanse celor dragi. Iar unele cunostinte sunt de-a dreptul antipatice. :devil: :tongue: :tongue: :silly: Oricat ai vrea, tot nu poti scapa de sentimentul asta. :biggrin:

  7. sigur…
    mereu acord inca o sansa…
    este adevarat ca, uneori chiar si asa, lucrurile nu mai pot fi ca inainte…
    sunt actiuni ale caror urmari nu pot fi sterse niciodata… dar… asta nu insemna sa nu se acorde o a doua sansa… aszata pe alte adevarururi… pe alte valori… in alte conditii…

    1. E si asta posibil, sa-ti revizuiesti parerea despre un om si sa-l pastrezi in continuare langa tine chiar daca te-a dezamagit… Insa nu ii vei mai acorda acea incredere cu inima deschisa…

  8. Bineinteles ca nu oricine merita.

    Eu am un comportament mai straniu. Daca e vorba de cineva la care tin, acord sanse cu nemiluita. Nu pot spune insa une este declick-ul, diferenta intre toleranta quasi-infinita si momentul in care se instaureaza intoleranta brusca si quasi-totala.

    Sunt tot felul de combinatii. Am cunoscut oameni carora, pe de o parte, imi venea sa le trag pumni, dar care, din nu stiu exact ce motiv, imi erau simpatici, iar asta ma facea sa le trec cu vederea multe. Si oameni care mi-au fost o buna perioada simpatici si mi-au devenit antipatici. Oameni care mi-au fost (si care mi-au ramas) foarte buni prieteni, pe care, pur si simplu, nu ma puteam supara pentru anumite puncte de vedere (chiar daca, in cazul altora, pentru aceleasi puncte de vedere imi sarea mustarul imediat). E complicat.

    Noroc cu artiste ca Silvia, care ma plac asa cum sunt :-)

      1. :-)

        N-are legatura. Si Ionut, cel mai bun prieten al meu, e stelist. O alta cunsotinta (culmea, tot Ionut il cheama) e stelista infocata (ea, cunostinta) si ne-am inteles bine, in ciuda divergentelor pe tema asta, mai ales ca era tema predilecta a discutiilor noastre. Dar, ori de câte ori l-am rugat sa ma ajute intr-o chestiune reala si care sa conteze, m-a ajutat.

  9. Da, obisnuiesc sa dau a doua sansa,insa nu la oricine. Cred ca cea mai mare a doua sansa i-am dat-o iubitului meu. Greseala a fost destul de mare, insa ceva imi spunea ca merita si ca nu o sa regret alegerea. Si asa a fost , pana acum, nu stiu ce imi rezerva viitorul. Daca vorbim de locuri de iesit, depinde cat de aiurea m-am simtit prima data, e posibil ca a doua oara sa nu ma mai duc , dar cred ca e in functie si de starea pe care o am in momentul respectiv. Daca ma prinzi intr-o pasa buna e posibil sa ai noroc.

    1. Da, asa e cu localurile, parca iti este mai usor sa le oferi a doua sansa cand esti intr-o dispozitie vesela. Poate ai noroc ca ospatarul care te-a suparat sa fie de acum concediat… :biggrin: :lol: :devil:

  10. Da, exista situatii in care acord o a doua sansa, iar cele enumerate de tine cred ca le acopera si pe ale mele. Exista totusi si niste situatii … poate ciudate, dar mie mi se intampla. Sunt persoane pe care sa le displac din primul moment in care imi adreseaza un cuvant. O singura data am acordat o a doua sansa unei astfel de persoane si s-a dovedit a fi de bun augur. Altfel… nu. Daca nu mi-a placut persoana de la bun inceput, atunci nici ca se va intampla vreodata. De regula pornesc o cunostinta noua de la 0 – adica nici ca-mi place, nici ca nu. Pe masura ce conversez cu respectiva persoana incepe si balanta sa se incline. Eh, persoanele carora nu le acord o a doua sansa pornesc din start cu valori negative, nu de la 0. Nu stiu daca explic eu foarte bine. :))
    Ca si concluzie, da, acord de regula o a doua sansa, mai putin in cazurile de mai sus si in situatii exceptionale. :)

    1. Foarte interesant ce povestesti tu Andera. Eu nu prea obisnuiesc sa pun etichete sau sa judec oamenii din prima clipa, insa nu neg ca unii ne transmit sentimente nu prea bune la inceput, mai pe sleau, ne sunt antipatici fara sa ne dam seama prea bine de ce. Eu tocmai cu astfel de persoane am ajuns intr-un final sa raman prietena… :ermm: :dizzy: :wassat:

      1. Nuuu! N-am zis nicio clipa ca etichetez sau judec oamenii in niciun fel, in nicio clipa! :)) Din contra! Am zis ca pornesc de 0 – fara pareri, gata sa aflu mai multe despre pentru a reusi sa-mi fac o parere, dar in niciun caz nu sa judec. E vorba de trebi diferite, desi intr-adevar e o linie foarte subtire intre a avea o parere si a judeca. Eh, si apoi am continuat prin a spune ca exista situatii in care inca de la inceput o persoana sa-mi fie antipatica. Sunt rare astfel de situatii, dar sunt. :D

  11. ,,a doua sansa” ma duce cu gandul la o greseala destul de grava din partea persoanei respective, ceva ce aproape a produs o ruptura in relatia noastra (de orice fel ar fi ea). Oricat as vrea sa cred ca acord sansa asta doar atunci cand e cazul si doar celor care merita, de fapt o acord cam intotdeauna, oricui (fie ca e cineva drag, fie ca e cineva care mi-a facut rau in mod constant – si aici deja ar fi a mia sansa).
    Doar ca am impresia ca o data ce am fost dezamagita atat de tare incat sa se pune problema unei ,,a doua sanse”, lucrurile nu mai sunt la fel, cel putin nu in sufletul meu. Iert si trec mai departe, dar imi cobor asteptarile si ma indepartez emotional.

    In rest, mi se pare ca e vorba de gradul de toleranta (ai mentionat si tu cuvantul), cand vine vorba de mine. Exemplul din articol, sau greseli, inconveniente produse de altii sau de locuri in sine… nu le acord ,,a doua sansa”, ci stabilesc daca am chef sau nu sa le (mai) tolerez – a doua, a treia sau a patra oara, nu conteaza.
    Si, de obicei, sunt foarte toleranta si le gasesc tuturor ,,circumstante atenuante”. Dar pana la un punct. Si apoi am pus stop, fara resentimente sau ceva, pur si simplu e o decizie. Mi s-a spus recent de catre cineva apropiat ca o dau adesea pe extreme. Probabil asa si e.

    1. Eu am patit-o cu o prietena. M-a ranit foarte tare, ne-am desparti vreo 5 ani de zile timp in care nu am mai vorbit deloc, si apoi am reluat legatura ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat. Cu ea am fost la cafenea…pur si simplu trecutul e ingropat, nu exista resentimente. Insa cu un barbat (iubit mai precis) cred ca altfel ar fi stat lucrurile.
      Da, ma gandeam in special la greseli oarecum grave, care te deranjeaza, te afecteaza, te dor. :ermm:

      1. Probabil pentru ca tot ce s-a intamplat atunci nu mai este acum la fel de important pentru tine… E adevarat ca in timp ni se schimba prioritatile si poate chiar reusim sa trecem mai departe. Ma bucur ca ai putut sa faci asta :smile:

        1. Da, Iulia, asta s-a intamplat, timpul a sters lucrurile mai putin frumoase, ce s-a intamplat atunci nu mai e de actualitate, nu ma mai doare. Dar oricum nu am facut eu pasul spre impacare. Acum depinde mult si de felul de a fi al omului… :dizzy:

  12. Clar nu o merita oricine si in orice conditii! Eu ofer a doua sansa insa daca observ ca nu mai pot avea incredere, oricat de mult s-ar chinui persoana ce-a gresit sa repare totul, ma indepartez… Cand nu se mai poate, nu se mai poate si punct.
    Toti meritam o a doua sansa insa nu trebuie sa avem pretentia ca lucrurile sa fie ca inainte sau chiar mai ok.

  13. Cu toţii acordăm a doua şansă şi, de cele mai multe ori, e un lucru bun.
    Îmi amintesc de cafeaua multicoloră servită mizerabil într-o atmosferă irespirabilă.
    Nici altora nu le-a plăcut, aşa că a rămas localul pustiu.
    Atunci, onor patronatul şi-a pus întrebări şi a luat măsuri.

    1. Te referi la patania mea de prima data? Poate mi s-a parut mie, poate am avut o zi proasta… :ermm: :dizzy: Nu stiu ce sa zic, cert e ca a doua oara a fost fenomenal Mi-a placut. :w00t:

  14. “People aren’t always what you want them to be. Sometimes they disappoint you or let you down, but you have to give them a chance first. You can’t just meet someone and expect them to be everything you’re looking for and then be angry when they’re not every hope and aspiration you projected onto them. It’s foolish to believe that someone will be what you imagine them to be. And sometimes, when you give them a chance, they turn out to be better than you imagined. Different, but better.”
    :heart: :kissing: :silly:

    1. :biggrin: Foarte tare citatul, uneori asa se intampla, a doua oara te surprinde placut persoana careia i-ai acordat o sansa, cui ii apartine, sunt curioasa? :cheerful:

  15. Chiar astazi am mai spus pe un blog cat sunt de bleaga, cum iert aproape orice greseala, mai ales daca sunt lasata sa imi descarc nervii imediat. :)) La mine supararile vin si pleaca repede. Pot numara pe degetele unei singure maini oamenii pe care nu i-am putut ierta in viata. Despre locuri… nu am de ce sa ma intorc intr-un loc unde nu mi-a fost bine, cand sunt mii de alte locuri care ma asteapta.

    1. :biggrin: Vienela, deci sunt si oameni pe care nu i-ai putut ierta. Despre asta e vorba, nu chiar oricine merita a doua sansa. Sau nu chiar oricui o putem acorda noi. Desi, in principiu, oricine ar trebui s-o primeasca. Bine, de aici exclud criminalii. :biggrin: :dizzy:

  16. Imi place articolul, dupa parerea mea, nu oricine merita o a doua sansa, deoarece este o vorba in popor .. ” Dai omului un deget, ca iti va lua toata mana”, nici atunci cand esti indragostit nu este bine sa ii acorzi prea multe sanse, insa aici depinde foarte mult de cat de grava este situatia dar si de caracterul nostru, sunt persoane care accepta un anumit lucru, si persoane care detesta acel lucru, fiecare dintre noi gandeste altfel, pentru ca daca am fi toti la fel ne-am plictisi unul de altul si nimic nu ar mai avea farmec pe aceasta planeta . Eu am mai acordat o a doua sansa si de cele mai multe ori am regretat, am invatat apoi, sa ma gandesc de doua ori inainte de a da replica sau de a arata acest lucru, pentru ca nu de fiecare data se merita .

  17. Mi-a placut cum ai scris. Asta si pentru ca noi gandim cam la fel. Chiar si cea de-a doua sansa (vorba vine a doua) tot cam din aceleasi motive o acord cuiva. Mai ales omului iubit, caruia ii pot acorda sanse aproape la infinit. Pana la umplerea paharului, desigur. :lol:
    La fel celor din familie, prietenilor…chiar si cunoscutilor de-abia cunoscuti. Sunt foarte toleranta pana in momentul cand simt ca as fi luata de proasta. Atunci…s-a terminat. Nicio sansa sa ma mai intorc la sentimente mai bune. :wink: Chiar daca vorbesc cu omul pastrez o relatie rece…nu se mai lipeste de mine.
    O seara frumoasa, Nice!

    1. Da, Elly, uite un bun motiv, cand esti luat de fraier, incepi sa te distantezi de persoana care comite aceasta “imprudenta”. Nici eu nu suport sa ma aflu in postura asta ingrata. :ninja: :ermm:
      O relatie rece nu stiu daca inseamna o a doua sansa. :dizzy: :ermm:
      Multumesc asemenea. :smile:

  18. A doua șansă nu o primesc de la mine decât cei la care țin și cei care încearcă să mă convingă că o merită. Dacă nici măcar nu-și bat capul, nu mi-l bat nici eu. În plus, se duce orice șansă atunci când văd că ceea ce se întâmplă îmi face mie rău; poate-s egoistă, dar atunci când văd că totul îmi aduce lucruri rele prefer să renunț la anumite legături.

  19. Eu nu prea acord o a doua sansa. Si spun asta, gandindu-ma in mod special la oameni. Poate am incasat la suturi de mica si am realizat ca oamenii nu se schimba, si de asta sunt atat de categorica. Iert foarte greu si asta numai daca persoana in cauza isi cere scuze, insa si asa, nimic nu o sa mai fie ca inainte. Pentru ca din punctul meu de vedere, cine a calcat pe bec o data, o sa o faca si a doua oara… O singura data am acordat cuiva mai multe sanse. Si aia a fost, probabil, cea mai mare greseala a vietii mele.
    Prefer sa nu am langa mine, oameni care-mi fac rau. E greu sa ii elimini, fara doar si poate. Insa si dupa ce scapi de ei, viata prinde culoare.

    1. Ce-mi place cand opiniile oamenilor sunt atat de diverse si argumentate. Desigur, fiecare dintre noi avem propriile experiente, propriile povesti de viata, iar ele ne influeteaza decisiv. Ma bucur ca ai fost sincera si ai marturisit exact ce crezi tu despre problema ridicata de mine. Asa e, unii oameni profita de toleranta si bunatatea noastra, dar pot si si unii care realizeaza ca au gresit, ca ne-au ranit si incearca nu mai repeta aceeasi greseala. Uneori insa trebuie sa rupi foaia, nu doar sa o intorci.

      1. Crede-ma ca incerc sa nu mai fiu asa radicala, pentru ca sunt constienta de ce spui tu, ca-s si oameni care realizeaza ca au gresit si vor incerca sa nu mai repete aceeasi greseala. Insa mi-e greu, recunosc. Foarte greu, as spune. Mi se pare aiurea sa vad, de exemplu, ca o persoana pentru care am facut sacrificii, ma minte. Si acolo unde eu pun tot sufletul iar celalat nu apreciaza, nu ma mai pot intoarce. Inteleg ca-si cere scuze, insa nu o sa mai am incredere deplina in acea persoana, in veci…

  20. Eh, ti-am zis eu ca poate ai noroc si nu mai dai de angajatele lipsite de maniere. Ma bucur ca lista ta nu sufera dezamagiri.
    Eu, ca si persoana, sunt foarte maleabil si iert foarte repede, dar am si o problema. Problema ar fi ca iert, dar nu uit si asta ma face sa ma gandesc de doua ori la lucrurile si persoanele care se afla in jurul meu.

        1. Da, da, o sa fii putin mai circumspect in legatura cu persoana sau locul. Este normal sa devii asa. Dar o data increderea pierduta intr-un om, relatia e pe jumatate compromisa. :ermm:

  21. Buna dimineata,
    Hmm eu unul am o mica presimtire, presimt ca si Croatia la vara o sa aibe o “a doua sansa”, cel putin cam asa vad eu lucrurile asta ar fi normal ca dupa aparat foto, telefon, cafeneaua, urmeaza Croatia la vara.
    Acum sa vedem cum e cu a doua sansa, sincer acord a doua sansa DAR am o vorba te-am iertat dar nu am uitat, omul nu se schimba asa de pe o zi pe alta si daca vrea sa se schimbe trebuie cam 30 de zile ca sa apara o schimbare.

    1. Sa dea Dumnezeu sa ai dreptate, Daniel, imi doresc enorm sa ajung in Croatia din nou…mai ales echipata cu un nice DSLR. :biggrin: :cool: :w00t:
      Nu stiu ce sa zic, oare a doua sansa nu implica si uitare, nu doar iertare? Sau mai bine zis, e iertarea deplina daca nu ai si uitat raul facut, doar l-ai trecut cu vederea sperand intr-o schimbare? :ermm:

      1. Cam asa ceva, Nice, am ierat dar nu am uitat raul facut adica nu o sa mai fie la fel ca inainte aia ii clar, tinand cont ca anul trecut am renuntat la persoane tare dragi mie dar care pur si simplu ma trageau in jos, cum spune tatal meu “Tu poti oricand sa pleci dincolo, pentru ca nu o sa iti fie dor de nimeni” si nu pot decat sa ii dau dreptate in ce spune, probabil sunt eu mai rece :-??.

  22. Da, cred ca as oferi o a doua sansa de nenumarate ori. :) adica ar deveni a treia, a patra, a cincea sansa. Singura conditie e ca persoana sa-si ceara scuze si sa arate faptul ca regreta. Inteleg ca nu suntem perfecti si putem gresi chiar si atunci cand nu ne dorim asta. Si sunt capabila sa iert, sa trec peste anumite lucruri.
    Insa daca nu se recunoaste greseala sau si mai rau, e tratata de sus, cu ipocrizie si ingamfare…atunci nu iert, nu uit si desi stiu ca nu e bine, mai incerc si sa ma razbun.

    1. Mihaela, in conditiile descrise de tine mai sus, e clar ca relatia e compromisa total. Nu exista cale de intoarcere. Daca mai intervin si figurile si infatuarea…cazul e clasat. Nici eu nu vreau sa am de-a face cu astfel de oameni…
      Sa te razbuni sau mai bine zis sa i-o platesti cu aceeasi moneda… :ermm:

      1. Da. Desi uneori daca ceea ce a facut este condamnabil in societate, nu mai trebuie sa fac eu nimic, pentru ca isi distruge singur reputatia. Poate nu conteaza parerea altora (ideal), insa cand faci iarasi si iarasi aceeasi greseala capeti un anumit nume si …n-ai ce face. Intra aici cei care obisnuiesc sa minta, sa fure, sa insele sau sa fie usuratici. :P

        1. Mare dreptate ai, am cunoscut si eu astfel de persoane si in final si-au dat arama pe fata. Minciuna chiar are picioare scurte, oricat ai fi tu de dibaci in a-ti ascunde caracterul si intentiile. :happy:

  23. Acordam a doua sansa pentru ca nu vrem sa ne mintim singuri. Nu vrem sa ne pierdem brusc increderea intr-o persoana draga.
    Acordam a doua sansa daca nu suntem foarte orgoliosi. Depinde de contexul situatiei daca o persoana merita o a doua sansa. Acord o a doua sansa destul de des. Dar doar o a doua sansa

    1. Bun venit pe blog, fzones. :cheerful: Sa stii ca si eu procedez cam la fel(acord doar a doua sansa, nu mai multe) cu persoanele care nu-mi sunt extrem de dragi. Ceilalti beneficiaza de mai multe ingaduinta din partea mea. :blush:

  24. Pot să acord o stivă de șanse celor pe care îi cunosc personal, dacă au reușit să nu îmi piardă încrederea. Stiva e mai mare sau mai mică, după cum respectivii reușesc să mai îndeplinească măcar una din câteva condiții: m-au convins că nu sunt niște prezențe toxice, m-au convins că le bubuie mintea, au opinii proprii și nu sunt influențabili. Încercările de a mă umili se soldează întotdeauna cu scoaterea pe tușă a jucătorului (uneori pe targă, de-a dreptul), poate că îl voi mai saluta, dar și atunci o să fiu la ani-lumină distanță de respectivul. Dacă am hotărât să nu mai acord nici un fel de șansă cuiva, mă tem că hotărârea e irevocabilă: respectivul nu mai există pentru mine, nu-l urăsc, nu mă răzbun, pur și simplu, nu mai există.

    Caut să nu-i judec pe ceilalți și în general nu mă pot supăra pe oamenii cu care nu am ajuns niciodată față în față, pentru că e foarte posibil să nu fi reușit eu să mă fac bine înțeleasă sau să aibă ei un istoric al comunicării cu alții nu tocmai fericit.

    În ce privește afacerile sau mediul profesional, nu acord a doua șansă, pentru că sunt sătulă de impostori și de oameni care își bat joc de ceilalți în vreme ce pretind că le oferă servicii.

    1. Foarte rar am intalnit oameni demni, morali, verticali si mai ales neinfluentabili. Nu zic ca ei nu exista, doar ca nu am avut eu norocul sa dau peste acestia. Din pacate este greu sa ne te influenteze catusi de putin opiniile celorlalti despre cineva sau ceva. :ermm:
      Gandim asemanator, in privinta acordarii sanselor, mai putin in mediul afacerilor unde nu am avut ocazia sa ma invart pana acum. Dar tind sa cred ca procedezi corect.

  25. Am oferit a doua sansa (si nu numai) de nenumarate ori. Si nu am facut-o nu pentru ca m-am simtit vinovata, ci pentru ca am crezut cu toata taria ca oamenii se pot schimba.

    Ce am invatat: e bine sa acorzi a doua sansa unui loc (restaurant, destinatie de vacanta, asa cum ai spus si tu), in schimb, nu as mai acorda nicio sansa unei persoane care nu m-a respectat – indiferent care ar fi motivul, scuza. Sunt de parare ca oamenii care se schimba in bine, au fost buni de la inceput numai ca au suferit niste schimbari. Oamenii care nu se pot schimba… asa sunt ei si nu merita sa le acorzi nicio sansa (vorbim de relatii de prietenie, ca in cele profesionale lucrurile stau altfel: multe compromisuri pentru binele colectivului).

  26. stiu ca fiecare are dreptul la a doua sansa, dar eu o acord rar, pentru ca am banuiala ca oamenii nu se schimba si analizez mult pana decid sa ma indepartez. daca nu am incotro si omul insista, accept, dar cam mereu e inutil.

  27. Spun din proprie experienta ca din cauza ca “iubirea e oarba”, acordam enorm de multe sanse persoanei iubite, cu toate ca dupa un timp [ asta insemnand dupa ce s-au consumat dragostea, relatia, nervii ] , ajungi sa te intrebi pe tine insati de ce ai actionat prosteste. De ce ai oferit N sanse cuiva care iti demonstra cu fiecare ocazie ca nu merita batai de cap. Parca in momentul cand treci printr-o despartire, te trezesti la realitate. Asta pana te pricopsesti cu o noua relatie. Atunci iar iti pierzi mintile si incepi sa lasi de la tine. Pana ramai cu nimic. Sau poate persoana din relatia actuala merita. Dar nu se stie sigur niciodata. De nimeni nu poti fi sigur 100%.

Lasă un răspuns la Anda Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: