Strategii blogosferice

strategiiIn blogosfera este la fel ca si in viata. Unii au strategii, altii au principii. Cu principiile mori de foame. Cu o strategie bine pusa la punct, ajungi in top. Poate sunt eu paranoica, dar vad peste tot, mai ales in virtual si blogosfera, diverse strategii:

1. A-listerul. Iti deschizi blog, ai idei, ai stil propriu, ai condei. Ai din ce in ce mai multi vizitatori. Stii sa sochezi. Esti pionierul blogosferei, deschizator de drumuri, cel mai tare din parcare. Nu mai e nimeni ca tine pentru ca, deocamdata, esti singurul. Tu centrezi, tu dai cu capul. Si ramai asa pentru ca in virtutea inertiei oamenii continua sa intre la tine si sa te citeasca. Si pentru ca de curand am aflat pe propria piele (mai exact in statisticile blogului de fata) ce inseamna cu adevarat sa influentezi masele, sa fii A-lister, imi scot palaria in fata ta. Tot respectul, maestre. Nimeni nu ajunge atat de sus si de puternic fara multa munca si inteligenta. Iar eu apreciez asta.

2. Descurcaretul. Iti deschizi blog, nu prea ai idei (de articole interesante), dar ai intiativa, vrei sa ai succes si esti in stare sa faci totul pentru ca acesta sa vina. Succesul fiind masurat in cazul nostru in cat mai multe comentarii si vizitatori. Intri pe mii de bloguri, sari din blogroll in blogroll, lasi comentarii cu nemiluita, te inscrii in toate jocurile si campaniile posibile din blogosfera, dai din coate si reusesti. Cei pe care i-ai vizitat iti intorc si ei vizita si, evident, iti comenteaza la toate articolele. Nimeni nu ajunge in acest punct fara multa munca. Fara consum enorm de timp si resurse psihice. Iar eu respect asta, toata stima, maestre.

3. Solitarul. Iti deschizi blog. Ai foarte multe idei, esti talentat, scrii texte literare (sau extrem de personale) si astepti sa-ti fie comentate, apreciate, laudate. Dar cam atat. Nu incerci sa te promovezi. Desi vizitatorii si comentatorii sunt de ocazie, tu muncesti in continuare, iti vezi de treaba ta, scrii din pura placere. Eu apreciez perseverenta, lucrul facut exclusiv din pasiune, asa ca ai si tu tot respectul meu sincer.

4. Prietenosul. Iti deschizi blog. Iti place sa scrii, vrei s-o faci, dar nu prea ai timp. Postezi texte scurte, preluari, fotografii, clipuri de pe youtube. Mai rar productii proprii. Dar vizitezi regulat alti bloggeri unde lasi comentarii frumoase, interesante, cu miez. Iti creezi un cerc de prieteni si va vizitati reciproc. Lumea te simpatizeaza si te apreciaza pentru ca esti mereu acolo. Iar asta conteaza enorm. Jos palaria, maestre!

5. Calatorul. Investesti enorm in calatorii (material si spiritual) si apoi iti povesteti aventurile, cu mult farmec si entuziasm, pe blog. Faci multe fotografii la fata locului si apoi muncesti enorm sa le integrezi in text. Esti o sursa constanta de inspiratie, oamenii astepta cu sufletul la gura o noua productie, o noua destinatie, o noua poveste minunata. Redai cititorilor speranta, ii provoci la visare, le aprinzi imaginatia, iar pentru asta ai toata stima mea. 

6. Incepatorul. Este anul de gratie 2013 si tu ai vrea sa iti deschizi blog insa esti indecis. Te gandesti…oare cine ma va citi pe mine? Oare cine ma va comenta? Oare voi fi acceptat in blogosfera? Apar si eu acum, la spartul targului, oare e oportun? Dar ticluesti un plan maret: daca pun eu in practica toate strategiile de succes, daca fur de la fiecare ce are mai bun? Idei am, timp am, dorinta am. Succesul vine si el, mai repede decat te asteptai, iar tu esti esti tare mandru de realizarea ta. Ai reusit. Felicitari curajosule!

Pentru ca cel mai usor lucru din lume e sa judeci si sa vezi paiul din ochiul altuia, eu am ales sa evidentiez tuturor partile bune. La fiecare gasesti ceva frumos, ceva bun, ceva de apreciat. De la fiecare ai ceva de invatat. Cine-si imagineaza ca a avea un blog longeviv, vizitat si comentat e floare la ureche, greseste. In spatele succesului blogosferic e multa munca. Sau o personalitate fermecatoare, dar si asta e un merit!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

119 comentarii la “Strategii blogosferice”

  1. Eu fac parte din categoria numărul 6, dar cred că m-am regăsit puțin și prin altele. :)
    Frumos și adevărat scrisă concluzia articolului.

    1. Ideea acestui articol e veche, dar de curand m-au deranjat comentariile unor oameni care au impresia ca doar ei devin adevarul, ca doar ei fac lucrurile corecte, iar ceilalti gresesc. Imi pare rau ca unii oameni pierd atat de usor simtul realitatii. Totul a inceput de la o opinie citita intr-un articol:”judec pentru ca pot”. Eu zic ca toti putem sa judecam si ca acesta e cel mai usor lucru din lume. Mai greu e sa fii om! Si modest, in banca ta. :cool: :ermm:

  2. Se pare ca astazi ne-a cuprins nostalgia si am scris amandoi de blogging, s-a mai intamplat sa fim pe aceeasi lungime de unda iti amintesti?
    Pe mine la ce categorie, sau categorii m-ai incadra :D? :biggrin:

    Mi-a placut abordarea :D

    1. Pato, nu am avut timp sa umblu prin blogroll, am muncit ore bune la acest articol. Acum intru si la tine sa vad ce ai scris. Nu sunt nostalgica sunt nervoasa pentru calomiile pe care le-au adus cativa bloggeri altora care scriu diferit. Sunt convinsa ca nu o sa citeasca acest articol, dar eu mi-am spus punctul de vedere. Acele persoane nu intra niciodata pe aici…blogul meu e nu se ridica la prententiilor lor. Oricum ma enerveaza mojicia unora, asta e clar. Nu aveau niciun drept sa jigneasca. :angry:

      Pai… in 1, 2 si 4. Putin din fiecare. Incepator nu mai esti demult, calator ai putea deveni. :biggrin: Dar nu fiecare blogger se incadreaza intr-o anumita categorie, sper sa nu se inteleaga asta. Cred insa cu convingere ca strategia ta e aceea de a scrie zilnic. Si asta ti-a adus si imensul succes din prezent. Deci nu poti spune ca nu ai nicio strategie. Desigur, ai si principii. Dar nu doar principii. :biggrin:

      1. Da, se poate spune ca e o strategie asta… dar nu pentru un obiectiv anume! Oamenii de succes il au.

        Lumea e buna si rea… intepaturile sunt la ordinea zilei peste tot, nu-mi bat capul cu asta. E drept ca doare cand esti luat peste picior, cand altcineva iti comenteaza (“negativ”) munca.
        Dar trebuie sa acceptam ca nu toti gandesc ca noi, si sa ne inconjuram de oameni simpatici :D

        Nici eu nu cred ca apartin vreunui segment … eu sunt “norocosul de conjunctura”! :blush:

        1. Pato, nu m-au intepat pe mine, dar s-au erijat in detinatorii adevarului absolut si au aruncat cu diferite jigniri in stanga si-n dreapta. Eu normal ca nu m-am simtit vizata, uite de ex ce articole scriu eu, au ei de ce sa ma acuze pe mine? Nu cred!
          Stai linistit ca am scapat repede de rautaciosi. Ca au fost si pe aici o vreme, dar au disparut din peisaj de indata ce m-au atacat. Nu au mai rezistat, de mult ii rodea…stii tu ce. :lol: :biggrin: :angry:
          Nu am putut sa prezint toate tipologiile de bloggeri. Si asa m-am lungit la infinit cu articolul.
          Ce noroc, in spatele blogului tau stau ore de munca asidua. By the way, observ cu ingrijorare ca articolele tale se lungesc cu fiecare ocazie. :devil: :lol: Imi place ca nu participi la multe jocuri si campanii si incerci sa scrii chestii personale. Daca nu le judec pe altele, nu inseamna ca imi plac. :angry: :tongue: Deci norocul iese din ecuatie in cazul tau. :cool:

          1. Incerc sa creez un raport care sa nu deranjeze, sper ca prea mult…acum ca zici de munca, eu ii zic timp dedicat, intradevar e enorm am investit mult timp si pasiune in el. Fireste o placere, de asta nu consider ca muncesc la el…dar conteaza in aproape cei 3 ani probabil am mii de ore dedicate, dar ce zic mii daca am mii, sincer fara falsa modestie cred ca e de ordinul zecilor de mii(si asta daca fac un mic raport ca am peste 1000 de articole, si petrec mai mult de 3 ore zilnic, uneori chiar si peste 10 :blush: )
            Deci enorm, asa ca e bine sa mai profit de oportunitati din cand in cand.

            Stilul meu se schimba si cum am zis mereu nu-s genul care scriu la KG, cand vad oameni care vand la numarul de cuvinte ma buseste rasul… eu mereu scriu cat ma tine inspiratia. Sper ca sunt inspirat in articolele mele si ca n-am inceput sa va plictisesc. Acum nu stiu daca e un stil general de a scrie mai mult, sper ca nu ma invart in jurul cozii si transmit ce am de transmis. :biggrin:

            1. Hm, eu am mereu inspiratie pentru articole interminabile…dar stiu ca nu o sa le citeasca nimeni, asa ca de cele mai multe ori ma opresc cand ti-e lumea mai draga. Asta e, pana la urma e blog, nu roman. Iar bloggerii sunt mereu in lupta cu timpul, nu am chef sa isi petreaca toata ziua intr-un singur loc, indiferent cat de fain e articolul gasit. Eu chiar vreau sa-mi traiesc viata in offline, nu in online printre bloguri. Pato, ce ai facut tu e un sacrificiu, pentru ca foarte bine puteai sa mergi in fiecare seara in oras cu prietenii, dar tu ai stat acasa sa scrii articole si sa le comentezi pe ale altora. Numai la mine pe blog cat timp pierzi aproape zilnic. :biggrin: :lol:

              1. Ei, dar nu refuz si iesirile cu prietenii cel putin in ultimul timp nu stiu cum sa mai mai impart sa-i impac pe toti :D. Culmea e ca blogul nu e o prioritate pentru mine si ii atribui enorm de mult timp. Dar e adevarat ca n-am stat poate nici o mie de ore cu prietenii mei :(… asta si din diferite cauze, nu poti sa stai toata ziua pe drumuri, nu? tot acasa tragi. :tongue:
                Sa stii ca timpul trece repede.

                1. Da, domne, asa e cand ai iubita. :lol: :biggrin: Esti foarte solicitat, mai ales primavara. :biggrin: :tongue: :silly: Cand natura se trezeste la viata… :devil: :biggrin: :lol:

                  Pai da, tot acasa tragi, dar cand vii obosit de la o petrecere sau bauta(chiar si plimbare in parc) mai ai chef de articole? Eu una nu mai am nici chef si nici putere. Directia pat si acolo raman. :biggrin: :lol: :ninja: :silly:

                2. Puteam, e adevarat. Am imbatranit, o sa ajungi si tu, one day, ca mine. :biggrin: :w00t: :tongue: :devil: Am colege care se culca la ora 9… Iar eu merg la somn dupa 12 intotdeauna. :wink:

                3. Something like that. :biggrin: Imi poti aduce aminte te rog numele melodiei in care apare acest vers? E tare frumoasa, dar imi clipa de fata am un lapus. :dizzy: :ermm:

                4. Asaf Avidan îl cheamă pe tip, aceasta e mai ritmată, dar are și alte melodii, mai de suflet, le-aș zice. Are un stil foarte original și o voce aparte, îmi place mult muzica lui – cântă foarte bine live :tongue: :happy:

  3. Cunosc persoane din fiecare categorie sincer. Ai dreptate, toti au parti bune. :happy: Eu cred ca m-as incadra, si nu am de ce ascunde asta, in categoria 2, cu mici exceptii. :blink: Nu ma inscriu in campaniile si alte chestii, decat daca mi se par foarte ok, ceea ce nu mi s-a intamplat pana acum si nu umblu chiar pe mii de bloguri, din blogroll in blogroll. :biggrin: Nu am timpul necesar sa fac asta. :lol: Dar wow, ce bine ai “citit” fiecare tip de persoane in parte! Chiar este interesant articolul.

    De curiozitate, tu in care categorie te-ai incadra? :tongue: :whistle:

    1. Nu am putut enumera chiar toate tipologiile, dupa cum vezi iar m-am lungit foarte mult cu articolul, desi mi-am propus sa le fac cat mai scurte si mai degerabile. Eu cred cu tarie ca asta e cheia succesului, articole catchy, scurte, la obiect si promovare intensiva. Numai ca in curand o sa obosesti si tu…desi esti tanar si ai multa energie. Sau o sa renunti dupa ce o sa ai succesul scontat. Nimeni nu poate sa faca si una si alta la parametri maximi. Asta doar daca nu cumva esti disperat si iti petreci toata ziua la calculator, dar nu am intalnit pana acum astfel de exemplare. Viata merita traita afara, nu in casa pe laptop!

      Eu sunt bloggerul atipic. Eu chiar am principii, a se vedea ca nu accept reclame pe blog, nu particip la campanii sau la diverse jocuri. Eu scriu doar cand am chef si subiecte care ma preocupa extrem de mult intr-o anumita zi. Eu sunt din categoria celor care mor de foame cu bloggingul, dar macar am constiinta curata. Desigur, daca o firma care imi place mie foarte mult ar veni sa-mi propuna un articol-reclama probabil ca as accepta. Si mi-ar oferi foarte foarte multi bani, evident. Dar pana acum nu a fost cazul, am primit multe propuneri de colaborare, dar neinteresante. Deci nu, nu scriu pentru bani si nici chestii care nu ma reprezinta. Nu pun clipuri si articole preluate din alte parti(desi am facut-o la inceput), scriu despre ce simt eu. Ar fi culmea sa indrazneasca cineva sa ma condamne pe mine sau sa zica ceva urat. Cum s-a mai intamplat, dar mna, oameni rai (sa-i numesc asa, desi altul este termenul potrivit) sunt pe toate drumurile. :biggrin: :angry: :lol:

      1. Pe mine nu ma deranjeaza articolele lungi, atata timp cat am ce citi (daca ma intelegi). :wink: Deja am inceput sa obosesc Nice :unsure: O sa o iau mai usor de acum. E cam ametitoare toata plimbaraia asta din blog in blog. O sa ma axez doar pe anumite bloguri pe care sa le citesc mai des si restul… mai rar. Asta e, sunt si eu om :lol:
        Cat despre calculator, stai linistita, nu-s “disperat” :lol: Doamne fereste! :biggrin: :cheerful: Chiar a fost soare si caldura astazi, si am zis sa mai profit de astea 2 zile de vacanta plimbandu-ma cu bicicleta prin parc. A fost relaxant :silly: si obositor in acelasi timp (sunt multe dealuri in parcul de langa mine) :happy: Dar mi-a prins bine miscarea in aer curat, inconjurat de alti oameni happy, pentru ca sincer numai asta am vazut, si ma bucur. :whistle:

        1. Alex, nu ziceam de tine ca esti disperat sa stai la calculator, stiu cat de mult iti place sa-ti petreci ziua in aer liber, mai ales ca acum sunt niste zile superbe, calduroase, parfumate. As fi iesit si eu azi, dar mi-au inchis astia apa si nu am avut cum sa ma spal. Acum cateva minute a venit si mi-am si facut baie(inclusiv pe cap).
          Desigur, tu esti la inceput si entuziasmul e mare. Dar in timp el se va diminua. Cam asa au procedat multi. Ritmul asta al tau e infernal, banuiesc ca in prezent esti activ pe destule bloguri . Chestia e ca tu si scrii mult, pareri interesante, pertinente. Daca lasai comentarii formate dintr-o propozitie poate eram mai simplu…. :silly:

          1. Nici nu credeam ca zici despre mine ca sunt disperat :lol: (dar ma cam dispera cuvantul asta :angry: :lol: ). Nu stiu cat de mult mi se va diminua acest entuziasm, pentru ca mie imi place sa citesc diferiti oameni, imi place sa le inteleg gandirea, dar sa vedem ce-mi rezerva viitorul :tongue: Scuze, dar sunt putin confuz :dizzy: :unsure: :wassat: . Nu prea am inteles ultima parte “poate eram mai simplu”. Nu stiu la ce voiai sa te referi :blink: Scuze ca te fac sa te repeti :ermm:

            1. Spuneam in gluma. Ma deranjeaza cei care iti intra pe ditamai articolul unde sunt multe de dezbatut si iti lasa o propozitie. Nu se sinchisesc sa compuna si ei macar un text format din 2-3 fraze. Stiu ca le e mai comod asa, insa mie imi par doar avizi de promovare. Sau superficiali.
              Desigur, sunt si articole la care nu ai multe de comentat si la acelea se accepta comentarii scurte.

              E mult mai simplu si mai rapid sa comentezi in doua cuvinte articolele de pe 20 de bloguri sa zicem. Fata de cineva care compune ditamai comentariile, iesi mai ieftin(doar ca timp insa)…

              1. Ahaa :cheerful: Pai eu comentez mai pe larg aproape la orice articol. Dar cum ai spus si tu, sunt unele la care nu ai multe de comentat. Ori, formulezi un comentariu putin mai scurt dar care sa indice exact ceea ce trebuie sa iasa in evidenta. Pe mine nu ma prea incanta aceste comentarii scurte. Dar acum eu stiu ce are fiecare in cap?: Promovare, sau chiar nu stia ce sa spuna mai mult :dizzy: Oricum, ma gandesc ca daca tot vrei sa te promovezi, lasi un comentariu cat de cat exemplar, ca sa atraga atentia autorului si sa-l faca sa intre si pe blogul celui care vrea promovare. E ca si cu site-urile unde gasesti o duzina de reclame si un articol de nimic. Ti se face”scarba” si nu te mai atrage…
                Oricum, promovarea prin spam-uri, pentru ca ar putea fi numite si asa comentariile de acel gen dupa mine, este o porcarie. :pouty:

                1. Eu cred ca stiu ce sa spuna, insa nu au chef sa piarda timp pe bloguri. Vor ceva facil, sa se promoveze, sa spameze la greu. Cand vad ca imi raspund in doi peri, ma enervez. :biggrin: Adica eu te intreb ceva serios si tu ma iei la misto, ce e asta. De obicei imi place sa raspund cu aceeasi moneda. Dar mi-e rusine de rusinea lor.

                  Am vazut ca tu comentezi pe larg chiar si acolo unde nu sunt prea multe de zis. :cheerful: :cool: Pentru ca sunt articole la care ramai mut de uimire, chiar nu te intereseaza subiectul sau parerea ta pare in plus. Eu cel putin daca nu stiu ce sa zic, ies, nu las comentarii de cate un cuvant doua de dragul de a-mi vedea numele pe un blog.

    1. Pai iti recomand sa rasfoiesti blogul si vei afla cu siguranta unde ma incadrez. La bloggerii muritori de foame, cu principii, evident. La pasionatul de scris, de socializare.
      Pot sa detina orice vor ei, dar sa nu jigneasca pentru ca nu au acest drept. In primul rand ca sunt de toata jena, nu le-ar fi rusine. :angry:

  4. Cu toţii judecăm, ne judecăm – între noi sau pe noi înşine – zi de zi, oră de oră, minut de minut, clipă de clipă. E inerent. Nu există în lumea asta filtru care să pună stavilă judecării, căci ar însemna să pună stavilă judecăţii însăşi. A judeca înseamnă a trage o concluzie, a-şi forma o opinie. Ce e rău în asta? Faptul că nu corespunde realităţii, poate? A cui e vina: a celui ce judecă, a celui ce nu s-a descoperit suficient încît judecata să fie dreaptă, a divinităţii sau ADN-ului fiindcă ne permite acest lucru?

    Desigur, unii ar putea face asta din răutate, din interese mai mult sau mai puţin ascunse… dar dacă e să vedem partea bună din orice – aşa cum ai încercat tu însăţi în articolul de faţă – atunci am putea lăsa deoparte orgoliile sau alte sentimente şi ne-am lua la analiză viaţa, acţiunile, vorbele, să vedem dacă nu cumva judecata aceluia are şi vreun sîmbure de adevăr. În procesul ăsta, s-ar putea să descoperim cîte ceva care nu ne face cinste şi atunci am avea ce repara. Un lucru bun tot ar ieşi din asta, nu?

    Dacă nu facem asta, dacă nu ne uităm bine în oglindă înainte de a răspunde cuiva, chiar dacă în primul moment considerăm că ne-a făcut o nedreptate, atunci ajungem în aceeaşi postură ingrată de a judeca precipitat şi nesăbuit pe altul. Cum mă poţi judeca pe mine pentru faptul că îl judec pe altul, dacă nu-ţi place ca oamenii să fie judecaţi…? :cool:

    În altă ordine de idei, îţi mulţumesc fiindcă m-ai ales drept model pentru punctul 3. :tongue: :whistle: :lol:

    Un week-end minunat îţi doresc! :smile:

    1. Eu nu te vad deloc la punctul 3, Dragos, esti foarte prezent in blogosfera. Comentezi pe multe bloguri si asta inseamna, vrei nu vrei, promovare. Cei la care te duci, vin si ei la tine, nu? Ca le place mai mult sau mai putin ce gasesc, asta e deja o alta problema.
      Deci tie iti place sa judeci. Eu iti spun ca si eu pot sa judec, pot trage concluzii si pot construi pareri. Dar nu inseamna ca merg atat de departe incat sa jignesc si sa calomniez. Una e sa dai un sfat pertinent venit in urma unei analize obiective si alta e sa te apuci sa dai cu pietre in altii doar pentru ca nu fac ca tine.
      Merci asemenea, fac curatenie in casa, e cat se poate de minunat.

      Dragos, cel mai greu lucru din lume e sa fii bun! :cheerful: Sa fii rau poate oricine, e nativ. :lol:

      1. Am mai scris eu pe undeva, foarte de curînd, că e uşor să distrugi dar foarte greu să construieşti. La naiba cu memoria mea!

        Eu mă văd foarte bine la #3 şi ştiu că sînt acolo, chiar dacă poate, pe moment, percepţia e alta. E adevărat, merg pe colo-pe dincolo, dar numai unde mă simt bine, unde găsesc ceva frumos, interesant, unde simt că e loc să adaug ceva, nu doar ca să “însemn teritoriul” (ca motanii) şi să atrag cititori. Şi nu cer nimic în schimb, nu mă caracterizează schimbul de valori. Dacă scriu, o fac fiindcă aşa-mi vine, subit. Poate fi sublim, poate fi mizerabil. Poate reflecta starea mea curentă de spirit sau poate fi pură imaginaţie şi fantezie. Dar o fac pur şi simplu, indiferent dacă cineva mă citeşte şi rămîne lovit de sindromul Stendhal sau dă click pe [x] spunîndu-şi “ce bălărie!” Nu cerşesc click-uri, vizualizări, laude, premii, bla-bla-bla… Mi se rupe de asemenea chestii. :smile:
        Datul cu pietre – cum spui tu – poate fi şi o metodă extravagantă de a atrage fraieri cititori. Se poartă şi nu de azi. Dacă te duci la zoo şi leul nu se scoală de jos şi nu rage, pierde audienţă, aşa că îngrijitorul îl zgîndăre cu băţul pînă-şi iese din pepeni şi atunci succesul e garantat. :cool: Dar dacă leul se dă mai încolo juma’ de metru ca să nu mai ajungă cu băţul la el, ghici cine pică de fraier? :angel:

        1. Dragos, cei din categoria a treia nici macar nu raspund la comentariile primite, nu se sinchisesc sa aiba un dialog real cu cititorii, ori le raspund monosilabilc, in doi peri. Cat despre vizitarea altor bloguri nici nu se pune problema, nici nu cred ca stiu de existenta lor. Sunt artisti care traiesc in lumea lor…
          Tu iubesti sa primesti comentarii, raspunzi la toate, pe larg, fara sa omiti unul. Iti face placere sa discuti cu oamenii, sa-ti expui parerile, numai la mine pe blog de cate ori nu ai lasat comentarii mai lungi decat articolele gasite. :biggrin: Tu te imprietenesti cu cei care iti intra pe blog, vrei sa-i vezi si in real life, sa-i intalnesti. E diferenta de la cer la pamana intre tine si cei de care vorbeam eu. Am creionat niste tipologii ceva mai speciale, mai extremiste(sa le spun asa). Inerent atragi atentia prin comentariile tale stufoase si implicit aduci trafic pe blogul tau. Omul vede ce scrii si e curios sa vada ce blog ai, cum e in casuta ta. Stiu ca nu ai un scop in sine din a te face cunoscut, dar ai reusit. Prin modul tau natural de a fi, de a te comporta.Si sunt foarte multi ca tine.
          Sa dea cu pietre pe blogul lor, nu pe al altora, in comentarii. Acolo insa acest oameni sunt super simpatici si draguti, ca deh, au nevoie de audienta.

          1. Bine, trece-mă la #3b atunci. :tongue:

            Uite, îmi place cum m-ai judecat (aş fi zis ‘analizat’ dar voiam să rămîn în temă :smile: ) Am să încerc totuşi să reduc din lungimea comentariilor, ca să nu întrec articolele, pe care oricum zici că vrei să le scurtezi din ce în ce. Asta mi-aduce brusc aminte de cel mai scurt nume de localitate (cel puţin cum era cunoscut pe vremuri) şi anume Y, undeva în Franţa.

            S-a mai discutat subiectul ăsta la tine şi am spus că-mi place să citesc atît cît e necesar într-un articol; dacă tai din el fiindcă ţi se pare că-i prea lung, privezi cititorul de informaţii. Dacă-ţi faci un public-ţintă din doritorii de superficial, s-ar putea să te trezeşti cu regrete. Tu scrie ce-ţi stă pe suflet şi noi vom citi fără să numărăm cuvintele. Da, ştiu: editura, tipografia, librăria, etc proliferează cu numărul de cuvinte/pagini, dar aici sîntem – sau ar trebui să fim – în afara sferei de influenţă a materialului. Ori sînt eu prea idealist…?

            În fine, dincolo de asta, cred că ar trebui să ne aducem aminte – cei care au uitat – că omul este un animal social. Sună urît? E adevărul. Omul e un animal, la fel ca oricare altul. Că are capacităţi deosebite, asta e altceva, dar în esenţă e o vieţuitoare similară multor altora. Şi ca şi acelea, omul se adună în grupuri şi socializează. Noi am devenit sofisticaţi, nu ne încurcăm cu alţii mai prejos, mai “ignoranţi”, mai puţin şcoliţi… sau poate ne e teamă să urcăm treptele pînă la cei de sus care ne par zei. Well, fuck that! Eu stau de vorbă cu oricine, fie copil de 14 ani, fie bătrîn de 70. Fiecare are ceva de spus şi cu toţii mai uităm anumite lucruri specifice vîrstei respective şi ne amintim cu drag de ele, sau dimpotrivă, nu am apucat să le cunoaştem şi ne prinde bine să le aflăm dinainte.

            Poate acolo de unde venim noi, ca fiinţe spirituale, nu avem posibilitatea de a comunica între noi. Poate că ajungem aici, pe Pămînt, tocmai pentru a putea împărtăşi între noi experienţe şi cunoştinţe. Iată, mediul acesta ne permite să fim aşa cum sîntem în realitate: fiinţe eterice, suflete pure, fără vîrstă. Să profităm, deci şi să facem schimb de experienţă, fără limitările artificiale ale societăţii! :wink:

            Ce ziceam, c-o să scriu mai scurt…? Ei aş! Scriu cît simt nevoia, uite. Şi nu îndrăzni să te autocenzurezi! :cool:

            1. Si ai scris foarte adevarat si mi-a mers la suflet. Cam la asta visam si eu, la o blogosfera ca loc de intalnire a unor fiinte eterice, fara varsta, un loc propice schimbului de experiente, de pareri si idei despre viata. De asta nici nu fac caz de meseria mea, de varsta mea. Nu ma intereseaza cu ce se ocupa ceilalti si cati ani au. Cum arata nici atat. Ma intereseaza interactiunea umana decenta, prietenoasa, afabila. Insa, din pacate putini gandesc astfel. Pe unii ii intereseaza succesul, recunoasterea ca si blogger, banii din advertoriale, faima, traficul. Nu pot sa zic ca agreez gandirea lor, dar nu ma apuc acum sa-i jignesc pentru scopul mai mult sau mai putin declarat.

              Hehe, stiam de Y, chiar am un articol pe blog despre el. Si despre cea mai lunga denumire a unui oras(parca e vorba de capitala Thailandei, nu mai stiu sigur, se intampla prin 2010 cand ma documentam in sensul asta, oricum pe undeva pe acolo prin Pen Indochina, sud-estul Asiei).

              Categoric nu vreau cititori superficiali, dar nici nu pot forta omul sa-si petreaca jumate din zi pe citind articol meu. :biggrin: Incerc sa ma pastrez o lungime moderata. :biggrin: :dizzy: :tongue:

              1. Ne potrivim perfect,
                precum borcanul şi capacul
                cu filet!
                :lol:

                Asta mi-a venit instantaneu şi nu m-am îndurat să-i dau un şut. :tongue:

                Cît aş fi eu de băiat bun, constat că eşti mai amiabilă decît mine. Zău dacă pot să-i suport pe ăştia care acceptă şi promovează tot felul de aiureli pentru bani. Trebuie să te gîndeşti totuşi că, fraierii avînd încredere în tine – de ce, oare, dar asta-i altă problemă – se apucă să învestească orbeşte în ceva. Partea proastă e că ăia, bloggerii de doi lei snopu’, nici măcar n-au habar de produsele pe care le promovează!!! Nu-i interesează aspectul ăsta! Nu li se pare o condiţie sine qua non. Ei mint cu neruşinare. Şi ştiu ce spun, fiindcă am mai demult o subscripţie la un blog al cărui autor aruncă pe bandă rulantă asemenea porcării, pentru ca ulterior, în comentarii, să recunoască – mai mult forţat de împrejurări, evident – că n-are habar de produsele ori serviciile oferite de respectivii. Nu ţi se pare o înşelăciune, moralmente şi legalmente vorbind? Cum poţi să-mi prezinţi tu chestia asta ca fiind cea mai tare ţîţă de mîţă din domeniu, cînd tu n-ai habar despre ce-i vorba?! Inducere în eroare –> puşcărie, frate!

                Necazul e că tocmai ăştia mai lasă şi grămăjoara în potecă (ştii tu despre ce vorbesc :wink: ) şi se mai simt şi jigniţi dacă-i iei la bani mărunţi, apoi vin şi te tropăie ca să-ţi arate că ei sînt cei mai tari. Newsflash (pentru ei): oi fi tu tare de înfunzi veceu’, da’ puţi la fel ca unu’ moale şi ai aceeaşi valoare!

                Aşa, ce spuneam? :biggrin: A, da: Bangkok, capitala Tailandei, are într-adevăr o denumire oficială de te plictiseşti citind-o, că de pronunţat cred că nici tailandezii get-beget nu cred că reuşesc. :lol: Dacă nu mă înşel, a scris şi Anca ceva pe tema asta şi nu doar o dată. Da, da, uite aici.

                Încerc să-mi imaginez o zi din viaţa unui om obişnuit (what the heck is that supposed to mean anyway?!) şi cum poate el să-şi împartă timpul atît de limitat, însă mi-e cam greu. Ştiu doar că eu unul aş prefera să folosesc (nu să pierd!) jumătate de zi la tine pe blog, citind articole interesante şi interacţionînd cu persoane plăcute, decît să citesc advertoriale pe alte blog-uri (“de elită” sau nu). :devil:

                Şi mai voiam să spun ceva. Nu ţin cu tot dinadinsul, însă mă ajută în gindire, în imaginaţie, mă inspiră chiar, să ştiu cum arată persoana cu care discut, iar job-ul sau pasiunile ne-ar putea apropia şi mai mult, fie chiar şi din pură curiozitate dacă nu e ceva comun amîndurora. Însă nu fac din asta un criteriu de departajare. Iar vîrsta reală ar putea şi ea evita situaţii jenante, adică la cum mă ştiu eu, n-ar fi prea kosher să fac glume cu aluzii indecente unor persoane mai serioase şi înaintate în vîrstă, ori unor minore; atunci cînd ne-am pus de acord şi ştim în ce condiţii relaţionăm, putem face şi de-asta, altfel ar fi neplăcut pentru persoanele respective. Şi cum eu am obiceiul de-a glumi mai mereu, n-aş vrea să pun pe cineva în situaţii jenante. Aşa că da, e bine să ştim totuşi cine cu cine vorbeşte şi să ne înţelegem între ce limite putem interacţiona, fiindcă deşi noi ne putem considera – cum am spus mai sus – fiinţe eterice, mai vine şi-un nea CNA-ul web-ului şi ne trage de atenţie. Asta e “libertatea” din ţarc: te întinzi atît cît ţi-e plapuma. :wink: Iar eu m-am întins iar zi de vară pînă-n seară! :blush:

                1. Sa-ti raspund la ultima parte, adica sa incepem cu sfarsitul, eu de obicei citesc printre randuri. Intru pe blogul omului si chiar daca nu sunt poze cu el si descriere la about, eu stiu instantaneu cu cine am de-a face. Dupa felul cum scrie, dupa ce povesteste, iti dai seama ca daca eram matusalemica nu puteam sa vorbesc despre job sau daca eram la scoala gimnaziala asemenea. Nu pot sa cred ca sunt singura persoana din lume care realizeaza cine e in spatele unui blog doar citindu-i articolele. Pentru ca vad ca toti sunt innebuniti sa cunoasca mai multe, sa afle mai multe. Sa stie varsta, ocupatie, fizic. Eu nu fac glume cu cei pe blogul carora intru pentru prima data. Si nici nu tin sa avem aceeasi pregatire pentru a ne intelege mai bine.

                  Am ramas deseori dezamagita de persoane pe care le stiam doar din articole si la un moment dat si-au aratat si chipul. Si nu pentru ca nu aratau bine, erau de obicei extrem de prezentabile, doar ca disparuse magia, misterul. Eu chiar nu vreau sa-i cunosc fizic pe cei cu care interactionez in blogosfera. In momentul in care acest lucru se intampla imi cam pierd interesul pentru ei. Sunt ceva mai diferita, stiu. Dar asa simt si nu ma pot schimba. In general sunt o fire extrem de discreta.

                  Pe mine nu ma atrage catusi de putin lumea asiatica. Nu-mi doresc sa ajung niciodata acolo in calitate de turist. Ador exclusiv Europa. :biggrin:

                2. Fiecare cu felul lui de-a fi, desigur. Mi-ar plăcea totuşi să trăiesc pe undeva printr-o ţară îndepărtată. După “20 nuits et un jour de pluie” parcă-mi place şi Indonezia. :smile:

                3. Ei uite, aici nu ne mai potrivim, eu vreau sa locuiesc in tara mea. Pe veci. Chiar nu m-as vedea altundeva. Nu sunt atat de adaptabila.

                4. Am zis şi eu la modul ipotetic. Nici pe mine nu mă văd plecat undeva, nici măcar pînă-n Bucureşti, darămite în altă ţară. Dar ar fi fost ceva interesant, zic eu, să poţi simţi pe viu atmosfera unor locuri exotice fără a fi presat de durata biletelor de călătorie, a concediului sau mai-ştiu-eu-ce altceva.
                  Pînă la urmă, home is where your heart is. Şi dacă eu m-am simţit la Brăila mai bine ca acasă deşi n-am stat acolo decît un an de zile, de ce nu s-ar întîmpla la fel într-un cu totul alt colţ de lume?

                5. Ai dreptate, Dragos, si eu astfel ca inima mea ar apartine acelui loc, in multe orase, chiar voi scrie despre ele cat de curand. Ma rog, despre Girona sau Bruges, doua dintre ele, nu voi mai pomeni in articole. :biggrin: :lol: Dar despre Trogir si Dubrovnik, da. Mi-au placut, m-am indragotit de ele :wub: , as locui acolo o perioada mai lunga, dar definitiv? :ermm: I don’t think so. :dizzy:

                6. Adevărul e că niciodată nu ştii sigur ce poţi face, pînă nu eşti efectiv pus în situaţia respectivă. Ţi-ai demonstrat singură asta, în ceea ce priveşte manevrarea aparatului foto. Acelaşi principiu se aplică în orice alt domeniu. :wink:

                7. Neata, Dragos. Chiar nu stiu ce sa zic. Treaba cu DSLR-ul e simpla de tot, in plus eu sunt super pasionata de fotografie. Nu acelasi lucru l-as putea spune despre traitul in alta tara. Chiar nu-mi doresc asta. Deloc. Mi se pare un lucru de mare amploare, care iti schimba radical viata. Nu cred ca poti compara asta cu pozatul.

                8. Ca principiu, e acelaşi lucru. Că diferă ca intensitate şi implicaţii, asta da. Important e dacă ai curaj să încerci sau respingi categoric ideea, de teamă că vei eşua.

                  Să zicem că prietenul tău e trimis undeva în Australia (sau Bora-Bora :whistle: ) cu job-ul şi acolo i se oferă un post permanent, condiţii de vis, salariu de ajuns cît pentru o familie întreagă. Te cheamă la el, te cere de soţie. Ce faci? :cool:

                  Hmmm, am dat de naiba dacă zici “pas” şi-ţi citeşte răspunsul. :lol:
                  P.S. Bună dimineaţa! :biggrin:

                9. Asta e altceva. Normal ca as accepta. Eu credeam ca e vorba sa plec singura intr-o tara straina si sa iau totul de la zero. Asa ceva nu as face in veci. Dar cu familia, si stiind ca acolo ne asteapta o viata de basm, cine nu ar pleca? :biggrin:

                10. Aha… dar după cîteva luni întîlneşte o localnică fermecătoare, divorţează de tine şi-o ia pe ea. Tu rămîi fără casă, fără job, fără credit… practic pe stradă. Eşti la zero, într-o ţară străină. Ce faci? :whistle:

                  Vezi, te gîndeşti întotdeauna doar la viitorul apropiat şi nu la eventualele posibilităţi şi alternative viabile. Nu există garanţii de nici un fel, în niciuna dintre situaţii. Există doar posibilităţi, şanse, ocazii. Ce faci cu ele mai departe – asta depinde de tine şi poate, un pic, de noroc. :wink:

                  Grele discuţii, duminica dimineaţa la cafea. :tongue: Mai bine zi, cum e vremea? Aici se chinuie să iasă soarele, dar e mai puturos decît mine, iar azi-noapte iar a plouat. Ar fi trebuit să ies azi, dar tare nu-mi vine. Uf!

                11. Poate imi gasesc eu un locanic fermecator si divortez de el. :devil: :biggrin: :silly: :blush: :angel: De ce nu pui asa problema?

                  Intotdeauna ma gandesc la variante, consecinte, implicatii pe termen lung. Nu prea ma cunosti tu pe mine, nici nu ai de unde.

                  Nu, sunt discutii usurele, sunt preferatele mele. :cool: :cheerful:

                  Soarele troneaza fericit pe cerul bucurestean. Poti sa iesi linistit! La noi nu a ploua, cel putin nu in cartierul meu, aici ploua pe cartiere. :lol:

    1. Lucian, cred ca voi nu ati inteles articolul, nu am scris aceste tipologii ca voi sa va regasiti in ele. Nu exista oricum doar astea si oricum si ele sunt destul de exagerate.
      Nu inteleg, la ce esti indecis? Te referi la faptul ca la un moment dat ai vrut sa renunti la blogging? Sau ca nu ai strategii bine puse la punct. Ca nu stii inca ce vrei? :ermm:

      1. Nu am vrut sa renunt la blogging, a fost doar o pacaleala de 1 aprile dar pusa pe 2.

        Asa e, nu prea stiu ce sa aleg, eu doresc sa merg cu blogul ca pana acum, decat sa-mi exprim spusele mai bine, doresc sa raman la fel si sa castig cati mai multi cititori. Unde m-ai incadra?

        1. Nu stiu, nu am facut tipologii chiar pentru toata lumea. Doar pentru extreme. Tu esti un blogger tipic pana acum. Adica participi la campanii, ai avut si reclame, mergi si in promovare, vrei sa participi si la blogmeeturi…esti foarte pasionat, dar nu iesi in evidenta cu nimic. Mai degraba, daca vrei neaparat, te-as incadra la noul val blogosferic. La incepator, desi stiu ca ai state vechi in blogosfera dar nu ai fost constant. :ermm:

          1. Am mai avut un blog inainte de acesta timp de doua saptamani, probabil il mai aveam si acum dar s-a intamplat ceva cu el si nu a mai putut fi functional. Eu totusi ma incadrez cel mai mult la incepatori, dar la un sfert din incepator, adica nu am realizat mare lucru pana acum.

            Iar la articolele tale, eu le ador si de multe ori le recitesc pana le si memorez, unele sunt foarte motivationale pentru mine, si iti multumesc pe calea aceasta :wub: Si spui ca sunt lungi, mie imi plac la nebunie articolele lungi care sa fie pe intelesul tuturor, pana la urma, cine doreste sa citeasca nu se uita cate randuri are un articol.

            1. Mie mi se pare ca ai avut un start fulminant, Lucian. In timp record ai strans multi vizitatori si comentatori in casuta ta virtuala. Nu e usor deloc! Trust me. :biggrin: :wink: Sper sa perseverezi si sa ramai in continuare la fel de serios. :cheerful: :cool:

              Mai nu stiu daca sunt motivationale sau interesante, dar macar sunt pe intelesul tuturor. :biggrin: :happy: Asta e stilul meu. :lol: :silly: :tongue:

              1. Pentru tine poate e normal, dar unele articole le pot lua ca un ghid spre exemplu, pur si simplu simt ca in acele articole se afla ceva frumos, care merita trait.

  5. Indiferent de categoria in care un blogger se incadreaza (cred totusi ca marea majoritate au cate putin din mai multe categorii), volumul de munca depus pentru blog nu poate fi contestat de nimeni.
    Eu as fi curioasa sa aflu unde ai vazut discutia, sa vedem si noi ce mai spun istetii.

    1. Nici nu se merita sa-i numim, sa le facem reclama. In plus, destul m-am enervat eu, nu trebuie sa iti stric si tie ziua. :wink:
      Am impresia ca unii cred ca e cel mai simplu lucru din lume sa tii blog. Pentru astfel de oameni am scris articolul. Sau si pentru ei. :biggrin:

    1. Buna, Torden. Long time, no see. :biggrin:
      Eh, am incercat sa creionez cateva tipologii ceva mai evidente, la care primeaza strategia. Si scopul care scuza intotdeauna mijloacele. :lol:

        1. Am banuit eu… Iti doresc sa depasesti cu bine situatia, sa rezovi toate problemele indiferent de natura si gravitatea lor. :cheerful: :dizzy:

  6. prea complicat, prea multe catalogări pentru care un ”blogger” să-și bată capul, prea mulți cititori de impresionat, prea . . . prea ! :silly:

    1. Uite ca si asta e o buna strategie, sa cauti sa-ti impresionezi cititorul de fiecare data cu ceva. Bun sau rau, dupa caz. :biggrin: :lol: Eu de exemplu nu vreu sa-l impresionez, vreu sa-l provoc la discutii. Daca il impresionezi prea tare, ramane saracul socat si nu mai zice nimic. :lol: :tongue: :cheerful:

    1. Sunt foarte multi impatimiti in ale calatoriei in blogosfera, Alice, eu te citesc doar pe tine. Rar poposesc si pe alte bloguri, cu toate ca daca stau sa ma gandesc bine si al Larisei poate fi incadrat aici. Da, mare lucru sa te dedici unei pasiuni…

  7. A-listerul sau ăla mai experimentat care ciordește tot ce poate de la ăia mici și anonimi. Nu odată am văzut cum A-listerii preiau ideile bune de la cei mici și apoi le dezovoltă. Chiar dacă precizează sursa, succesul tot al lor va fi.

    Eu aș mai adauga la lista ta și nepăsătorul – ai un blog, scrii când ai chef, scrii tot ce îți poftește inima, comentezi articolele care îți plac la alții, mai publici și câte un articol util când ai timp, dar nu te aștepți să ajungi vreodată A-lister. :) Cam în categoria asta mă văd eu.

    Să ști că și critica își are rostul în viața asta, nu e frumos atunci când ești criticat dar e sănătos, cel puțin uneori.

    1. Stefan, nu m-a criticat nimeni pe mine, au fost niste jigniri aduse unor oameni care au ales sa scrie altfel, despre altceva decat respectivul. Adica el credea ca doar el scrie bine, ceilalti gresesc. Asta nu e critica, e marlanie. Nu sunt de acord cu jignirile.
      Sa inteleg ca si tu esti obisnuit sa-i judeci pe ceilalti? Si ce rezolvi? Ca oricum nu-i schimbi. Mai ales pe bloggeri, care tot ce scriu ei vor. Apa trece, pietrele raman. Fiecare isi urmeaza propria strategie de succes. Caci despre asta discutam aici.

      Da, mai sunt si alte tipologii, dar eu nu am vrut sa fac un roman dedicat blogosferei, ci un articol scurt. :lol:

      1. Pentru început ar fi bine să nu punem semnul egal intre jignire și critică. Poți critica și fără să jignești. Da, îmi place să critic atât timp cât pot pune ceva mai bun în loc, iar aici mă refer la lucruri serioase cum ar fi de exemplu sistemul de învățământ românesc și foarte multe alte lucruri pentru care banii mei și ai tăi se duc pe apa Sâmbetei. :)

        Evident nu o să mă apuc de criticat felul în care scrie un blogăr, mi se pare o tâmpenie să faci acest lucru. Fiecare are anii lui de școală, fiecare are educația sa și fiecare gândește în felul său. Blogul este locul unde fiecare poate debitata ce-i dorește inima, cel puțin aici ar trebui să nu fie nimeni taxat pentru aiurelile pe care le scoate pe ”tastatură” atât timp cât nu are pretenția să fie luat în serios.

        Scoate ce vrei pe tastatură dar atunci să nu ai pretenția să fi numit specialist în domeniul tâmpeniilor pe car le debitezi zilnic pe blog. Dacă te uiți în blogosferă e plin de tot felul de specialiști din ăștia care pe blog îs mai tari de cât Ștefan cel Mare iar la serivici îs creatorii epic fail-ului. :)

        1. Exact poti critica si fara sa jignesti. Insa unii nu se pot abtine. Si nici nu vor s-o faca. Iar criticile uneori sunt pornite din cea mai pura prostie sau invidie, nu au niciun temei real.
          Exact, e casa ta, faci ce vrei in ea, scrii cum vrei. De ce ar veni cineva sa te critice pentru ce gaseste acolo? Din invidie, iti spun eu. Asta e singurul motiv. :angry:

    1. Nu am creionat toate tipologiile posibile, doar pe cele mai evidente. Oricum intentia mea era alta, nu sa aranjez bloggerii in anumte categorii sau sa scriu romane-fluviu. Te cred si mie mi-ar placea. Finantele nu prea ne ajuta pe noi. :biggrin:

  8. Eu unul nu stiu in ce categorie sa ma inscriu :-?? scriu din pasiune din plictiseala :) habar nu am sincer daca citeste cineva ce scriu sunt fericit si daca lasa si un comment sunt si mai fericit. In acest caz iti multumesc tie in special Nice.
    Daca cineva vrea sa ma critice nu are decat pana la urma cine stie poate o sa ajunga un maare critic :)).

    1. Daniel, nu am putut concepe tipologii chiar pentru toti bloggerii. Am creat doar cateva, dar nu asta era scopul, sa va regasiti voi in ele. Am vrut sa sublinez ca fiecare om are sau nu o strategie si nu trebuie condamnat pentru munca depusa pe blog. Pentru ca nu poti avea succes fara o munca sustinuta.
      Imi plac mult articolele tale. :happy: :cheerful: :cool:

  9. Cand decizi sa-ti faci un blog, cred ca trebuie sa ai ambitie pentru ca la inceput e destul de greu, si devii oarecum trist cand vezi ca numai tu iti citesti articolul, si eventual inca 3 persoane care te viziteaza zilnic. Ramai cu un gust amar, te gandesti daca e vina ta, incerci sa abordezi alte subiecte,etc.
    Si…iata. Vine momentul in care realizezi ca trebuie sa cunosti lume, asa ca incerci sa explorezi cat mai multe bloguri, sa comentezi, sa citesti si sa vezi cum gandesc altii. Incepi sa cunosti oameni, sa identifici (indirect) tipuri umane din viata de zi cu zi si sa socializezi sau sa fii curios ce ai face daca te-ai intalni cu X pe strada, in realitate. V-ati saluta si i-ai spune:
    -Hei…stii…eu sunt bloggerita aia, XYZ, …..??

    Adica, vrei, nu vrei, trebuie sa socializezi in blogosfera, caci altfel, oamenii ajung pe blogul tau decat numai prin google, si eventual cateva review-uri facute la niste produse cumparate :d.

    Insa, noi percepem blogging-ul diferit. Nici nu prea are sens de dezvolt subiectul, ajung sa scriu pana maine dimineata :biggrin: .

    1. Noi doua? In articol nu am scris cum percep eu bloggingul, nu despre asta e vorba. Si chiar daca ar fi asa, desi habar nu am cum il percepi tu, ar fi gresit? E normal ca omenii sa vada diferit un lucru.

    1. Offffff, nici nu trebuia sa va regasiti, nu pentru asta am scris articolul. Oricum nu sunt acestea singururele tipologi posibile.

  10. Neața, Nice! Drăguță analiză! Eu la ce mă încadrez? Probabil am câte ceva din 3 si 4 si cam atât :smile: Adicătelea, scriu despre ce gândesc/creez, când am chef. Nu caut niciodată succesul bogosferei și da, ma plimb pe la câțiva blogări care îmi plac. Asta se întâmplă pentru că așa sunt și în realitate.

    1. Neata, Marin, pai nu te incadrezi nicaieri, caci nu am scris toate tipologiile posibile, iti dai seama ce articol lung iesea. Si nici macar asta nu era ideea, sa va regasiti voi undeva. Am scris articolul mai mult pentru concluzie. Cei care trec de obicei pe acest blog nu se regasesc in tipologiile descrise… Foarte putin vaneaza exclusiv trafic si comentatori. Sunt bloggeri rezonabili. :happy:

  11. Cred ca eu nu ma pot categorisi în lista ta! Am plecat cu ideea de a “exersa” limba romana! :lol:
    Aproape ca uitasem sa mai formulez corect o fraza! Eram ca si jurnalistii vostii din ziare, mancam litere (mai mananc uneori!) si scriam fraza ordonata limbii olandeze, adica pe dos! :lol:
    Observi vre-o îmbunatatire? :lol: Cred ca m-am ridicat ca si pasarea Phoenix, din propria cenusa! :lol::lol::lol:
    Duminica faina Nice! :kissing:

    1. Minnie, ideea nu era sa va regasiti in tipologii. Le-am scris for fun. Concluzia e importanta!
      Sincera sa fiu nu prea ma uit cum scriu ceilalti. Ma uit ce scriu. :lol: Dar sa stii ca si asta e un scop bun, si eu am dorit initial sa-mi perfectionez gramatica. Intial adica acum vreo 7 ani.
      :tongue:
      Merci la fel, Minnie. :kissing:

  12. Eu am renuntat sa mai analizez lumea asta pentru ca in ultimul timp am avut numai exemple negative despre care am decis sa nu vorbesc dar cu siguranta m-au ajutat sa iau anumite hotarari cu privinta la anumiti ”bloggeri”.. Si nu, nu imi va trece ;)

  13. Am pornit la drum nestiind sigur ce vreau sa fac. Doar ca imi doream propria mea tribuna :smile: Propriul meu loc in care sa spun ce ma doare, nu numai pe mine personal. Exact ceea ce-am mentionat initial pe header-ul blogului, ca un fel de descriere in cateva cuvinte, exact asta am facut tot timpul. Am facut exact ceea ce m-a taiat capul, am invatat o multime de lucruri, am socializat cu infinit mai milte persoane decat ma asteptam. Nu mi-am propus sa ajung undeva foarte sus dara daca am ajuns cat de cat undeva este doar pentru ca am muncit si pentru ca am tinut intotdeauna cont de reguli nescrise ca: seriozitate, munca, intrajutorare si mai ales respect. Cat mi-a stat in putinta am ajutat si pe altii atunci cand am ajuns in masura sa pot da un sfat si mai ales cand mi s-a cerut un sfat. Postura in care, sincer, nu credeam sa ajung. :smile:
    Nu cred ca am urmat o anume strategie. Niciodata la inceputul unei zile nu stiu exact ce voi face…ce voi posta pe blog. Eu nu programez niciodata postari. Nici macar nu functioneaza programarea postarilor, de parca Blogger ar fi stiut ca nu am nevoie de acest serviciu. :lol:
    Particip la postari colective, initial doar din drag de socializare. Interesant este ca astfel am cunoscut cativa oameni buni, deosebiti, care ne citim, pe care-i simt langa mine. Si reciproca e adevarata. Spuneam de fapt asta ca sa evidentiez ceva. Acolo se gasesc tot felul de postari. Unele care la prima vedere par sa nu spuna mai nimic, daca esti superficial. Niciodata n-am gandit astfel. Daca acel om a postat acel lucru, inseamna ca el a gandit ceva cand a facut-o, a exprimat ceva dragut, un sentiment, a vrut sa imparta cu ceilalti o bucurie a sa. Sau o lacrima. Si nu pot scrie la gandul sau doar “Salut! Ce frumos!” pentru ca stiu ca nu asta se asteapta ci se astapta sa inteleg ce a postat. Si reusesc mai mereu sa ma transpun in mintea celui care a postat. Da, fiecare dintre noi cred ca avem ceva bun de aratat, de spus…de transmis…
    Iar ca tipologie… Cred ca sunt foarte putin din toate, daca e sa ma raportez si eu oarecum la ceea ce ai scris in articol si ca sa fiu in consonanta cu ceea ce-au facut anteriorii comentatori :smile:
    Lucruri neplacute exista, oameni care tot timpul gasesc ceva de comentat exista, si nici macar nu sunt ei in masura sa o faca… Dar asta este lumea virtuala. O copie la indigo a celei din real life :wink: Am stiut asta de la inceput. N-am avut iluzii mari.

    1. Elly, nici eu nu programez postarile, nici la mine nu functioneaza pragramarea, sunt mereu spontana si de aceea iubesc activitatea asta. Postul asta…nu m-am gandit niciodata sa scriu asa ceva. M-am asezat la birou si pur si simplu randurile s-au asternut de la sine. :biggrin:
      Desigur ca reusita ta este rodul unei munci asidue. De necontestat! Ma mine ma deranjeaza, sa stii, aceste lucruri neplacute(tu ai fost finuta aici). Desigur, se intampla si in real life, dar aici am alte pretentii pentru ca gandesti de 10 ori inainte sa insiri ceva pe un blog. Pe cand in real life mai vorbeste si gura fara noi! :ermm:

  14. Eu nici nu stiu in ce cvategorie ma incadrez (poate imi spuneti voi :P) dar stiu ca nu m-as mai vedea fara bloguletul meu, chiar daca de multe ori nu am chef nici sa deschid calculatorul. tot imi fac timp macar 30 de minute sa aprob si sa raspund comentariilor.

  15. Mi-a placut articolul, felicitari . Si eu am acelasi principiu, cand nu am subiecte, nu scriu. Insa mai sunt si momente cand ai subiecte dar nu esti in stare sa le scrii deoarece viata personala nu te lasa sau pur si simplu ai avut o zi proasta. Eu sunt in acel moment acum, dar fiecare din cate putin, tocmai am sosit in Bucuresti acum cateva ore si din pricina faptului ca am “calatorit” mult ma simt obosit si fara chef de a scrie, insa, nu am putut rezista sa nu-ti las aici un mic roman si chiar mi-ai dat o idee, insa nu stiu daca merita sa o pun in practica sau nu. As pune la sfarsitul articolului( in comentariu ) ca nu accept comentarii de genul “Bun articolul” sau ceva asemanator, stiu ca pana acum am acceptat tot felul de comentarii, cu bun simt, insa merit macar putin respect pentru un anumit articol daca intr-adevar ti-a placut sa lasi parerea in detaliu, nu cred ca se compara un blogger care scrie un articol si ii ia cateva ore, cu un vizitator care isi lasa parerea in cateva fraze despre subiect, in cateva minute. Si pentru a rasplati acest lucru, ma gandeam sa las comentariile pe dofollow, insa aici intervine o mica/mare problema, ca vor avea si cei care au lasat pana acum comentarii scurte si nu ma lasa inima .

    Crezi ca merita acest lucru si exista vreo metoda prin care as putea face de acum inainte sa aibe doar cei care au un minim de cuvinte in comentarii link dofollow? Stiu ca este cam imposibill si din cunostintele mele nu prea exista asa ceva dar incercarea de a pune o intrebare cu gandul de a obtine un raspuns pozitiv, moarte n-are .

    De curiozitate, in ce categorie m-ai incadra ?

    1. Nu cred ca exista asa ceva, Alexandru. Nu am creat tipologii chiar pentru toti bloggerii, ar fi iesit ditamai articolul. Ma bucur ca ti-a placut.

  16. strategii… ce sunt alea??? si la ce folosesc???
    pai… care e diferenta intre un autor de blog care are o sunta de vizite pe zi si altul care are numai zece??? din punctul meu de vedere… nu prea este…
    diferenta eu o vad nu in numarul de comentarii… ci… in calitatea posturilor… in substanta lor… in frumusetea lor…
    daca ar fi pe aici, un autor geniu… nu ar fi apreciat cu vizite… pentru ca nu ar fi inteles… dar el ar face treaba mai inainte, nu pentru putinii vizitatori… ci pentru el insusi…
    as intelege o strategie… daca blogul ar aduce un venit financiar… dar… altfel… totul este o relaxare… cel putin asa este pentru mine…
    iti doresc saptamana plina cu realizari frumose in toate domeniile…

    1. Pai da, la inceput e relaxare, dar apoi, pe masura ce apar vizitele si comentariile, se strecoara si advertorialele. Si implicit monetizarea blogului prinde contur.

  17. Hmm in ultima vreme m-am tot gandit daca vreau sa continui sa mai tin blogul, m-am simtit atat de lenesa si fara vlaga incat m-am multumit doar sa citesc pe ici colo un articol. Asta poate si pentru ca am o stare mai proasta ca niciodata, dar imi revin eu.
    Ma regasesc in 3 din categoriile mentionate mai sus :2,4 si 6 –am cate putin din toate, cel putin asa imi place mie sa cred. :biggrin:

    1. Cornelia, poate e si primavara asta de vina. Multi nu mai au chef de stat in casa si isi petrec mare parte din timpul liber afara. Sper sa nu-l inchizi, ci sa scrii doar atunci cand consideri tu, cand iti face placere. Nici eu nu prea mai dau pe blog… :lol:

  18. Ma bucur ca ai putut vedea ceva bun in fiecare categorie. E mare lucru sa apreciezi, sa lauzi si nu sa critici. Majoritatea nu stiu decat sa critice, nu sa vina si cu ceva bun.
    Eu admir blogurile calatorilor…mi se par superbe. Ma fac sa visez, sa sper…

  19. Nice, ai evidentiat foarte bine fiecare categorie de blogger si ma bucur ca ai vazut partea buna a fiecarei personalitati. Eu imi spun ca atata timp cat comunicarea intre bloggeri e una care duce la colaborari frumoase (emotionale si profesionale) toata lumea are de castigat. La urma urmei, fiecare vine cu ceva: karisma, atitudine, rigoare sau sentiment.

    1. Iulia, asa este, ma bucur ca ai prins mesajul. Ai spus mai bine decat mine, fiecare vine cu ceva. Si pentru asta trebuie apreciat, nu blamat.

  20. Citesc blogeri din toate categoriile cred, desi cum scria cineva mai sus, cred ca majoritatea au cate putin din fiecare categorie. Oricum, asa cum ai subliniat si tu, fiecare are partile lui bune, ceva de admirat. Sunt de acord, orice blog necesita munca, rabdare, perseverenta, timp. Nu se scrie niciunul singur.
    Nu stiu in ce categorie m-as incadra, dar clar scriu din pasiune. :smile:
    Saptamana frumoasa Nice!

  21. Citesc si eu bloguri din diverse categorii si imi place sa invat de la fiecare, sa ma relaxez, poate ajut sau doar socializez. Nu toti cei vizitati vin in vizita, unii uita ca au fost si iti cer sa ii urmaresti, uneori te enerveaza, alteori te amuza. Cert e ca blogul l-am inceput cu scopul de a-mi fructifica timpul. Este multa munca in spatele unui blog, mai ales cand ai putine cunostinte si te chinui sa descifrezi si sa faci totul din mers.

  22. Eu, cumva, ma simt mereu ca o incepatoare intr-ale bloggingului, desi a trecut ceva timp de la prima postare… :) Mi-ar fi placut tare mult sa ma incadrez in categoria bloggerului calator, sa am un infinit de povesti frumoase de spus, din sute de locuri. Nu este cazul acum, dar nu se stie niciodata. Pana atunci pun pasiune si imi iubesc blogul de incepatoare vesnica, chiar de nu scriu zilnic, chiar de nu fur strategii, chiar nu ma inunda comentariile.

  23. fiecare are un scop pentru care si-a creat blogul. unii vor recunoastere, altii vor sa impartaseasca ce au vazut/trait/experimentat, altii vor doar sa socializeze. unii au gasit intre timp ce cautau, altii si-au redefinit telurile. lumea e destul de mare sa ne incapa pe toti, iar asta zic eu, e un lucru teribil de bun! :biggrin:

  24. Eu nici acum, după un an nu simt c-am depăşit stadiul de începător :smile: Mă minunez în fiecare zi că am vizitatori şi mă încurajează fiecare comentariu postat. Cred că succesul în blogging depinde în mare măsură de originalitate, dar am întâlnit şi cazuri în care oamenii descurcăreţi au reuşit mai bine decât cei talentaţi şi care nu-şi promovează blog-ul. Mi-a plăcut cum ai scris. Din păcate eu apuc rar să te citesc, deşi îmi place foarte mult cum scrii. M-am îngropat în proiecte, citesc mult şi lucrez mult… plăcerea lecturii se rezumă, de-un timp, la carte. Totuşi mă bucur că clubul meu virtual de lectură a prins contur, că are participanţi şi am câştigat “urmăritori”(abonaţi) fideli. Pentru mine asta ar fi succesul, deşi ştiu că pentru alţii succesul unui blog se măsoară altfel. Mi-a plăcut articolul tău. Te pune puţin pe gânduri, deşi în mod ironic, simt că nu-mi doresc neapărat o clasificare :biggrin:

    1. Succesul e acela care te bucura pe tine, care iti aduce satisfactie. Nu cel standard, masurat in banii primiti de pe advertoriale, din monetizarea blogului. Ma bucur ca ti-a placut, te astept oricand pe aici, cand ai tu timp, Roxana. :happy:

Comentariile sunt închise.