Eu nu m-am schimbat

piramidele-si-sfinxul

Cu totii avem cateva bloguri preferate pe care le citim zilnic sau ori de cate ori sunt actualizate. Dar oare dupa ce criterii alegem sa punem in blogroll doar anumite bloguri? Desigur, aici nu ma refer la metoda link-exchange-ului, atat de populara intr-o vreme, si nici la acel blogroll care este o vitrina de link-uri, un soi de recomandari calduroase din partea proprietarului, gen, am aici niste scriitori grozavi, va invit sa-i cititi, se merita.

Banuiesc ca cei mai multi adaugam in blogroll acele bloguri pe care le citim de placere, care contin ganduri in care ne regasim mai mult sau mai putin, dar pe care le devoram imediat ce se afla in fata noastra. Iar ideea e sa le avem la indemana pentru a le accesa cat de des vrem noi. Sau, poate isi spune cuvantul preferinta pentru anumiti oameni care ne comenteaza constant si de care ne atasam inevitabil, iar adaugarea lor in lista de prieteni virtuali vine in mod natural.

Insa, sfatul meu este sa nu va grabiti cu definitivarea acestui blogroll. Sa cititi mai mult de un articol, de preferinta sa cititi blogul din scoarta in scoarta, sa cantariti bine, sa-l mai urmariti o perioada si abia mai apoi sa-l adaugati la preferate. Pentru ca omul de care acum sunteti super incantati, pe care il considerati azi genial, din diferite motive, maine se poate schimba radical. Da, da, asa dintr-o data. Iar noul lui stil, noua abordare s-ar putea sa nu va mai convina, sa nu mai fie pe gustul vostru. Si sa incepeti sa-l ocoliti, sa nu mai intrati la fel de des pe el ca la inceput. Eventual sa va considerati pacaliti. Oricum nu e sfarsitul lumii, ca doar blogroll-ul nu e batut in cuie, dar senzatia lasata de aceasta descoperire poate fi neplacuta…

Eu una nu m-am schimbat, inca de la bun inceput, la cateva luni de la intrarea oficiala in blogosfera si conceperea unui blogroll in martie 2010, am gasit de cuviinta ca cel mai bine mi se potriveste blogul de dezbatere. Am plasat la finalul celor mai multe dintre articole o intrebare ajutatoare (sau mai multe) pentru ca deseori articolele mele sunt lungi si, recunosc, ma mai ia valul, iar cititorul ar putea sa nu inteleaga exact ce am vrut eu sa spun acolo. Deci v-ati prins, mult si prost, mult si bine, asta las la aprecierea voastra, cert e ca iubesc sa scriu. In plus, m-am gandit ca sunt la fel ca si mine si alti bloggeri care au chef de discutii antrenante, nu doar de o lectura interesanta atunci cand poposesc pe un blog.

Si promit sa nu ma schimb nici de acum inainte. Voi ramane aici, pe baricade, atat cat se va putea, cat ne va permite tehnologia. Nici nu voi schimba stilul, nici nu voi renunta la intrebarile finale. Nu iau in calcul posibilitatea de a umple blogul cu reclame sau, ca din trei articole, doua sa fie advertoriale.

Nu suntem toti la fel, nu gandim toti in mod identic, insa, daca tie nu-ti mai convine ceva la un blog, daca mai nou te enerveaza, daca constati ca nu se potriveste modului tau de a percepe bloggingul si mai degraba se datoreaza faptului ca tu te-ai schimbat si nu respectivul blogger, de ce arati cu degetul spre el? Ce vina are el?

sursa foto: weheartit.com

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

94 de comentarii la “Eu nu m-am schimbat”

  1. Hei, Nice, acest articol este pentru mine?
    Nu stiu ce ai inteles din articolul meu, insa eu nici o clipa nu m-am gandit ca te vei supara, ca te vei simti atacata sau ca vei crede ca nu imi mai place de tine, de felul in care scrii. Nu cred ca a fost o surpriza pentru tine faptul ca mie nu imi plac intrebarile din finalul articolelor, indiferent ca este vorba despre cele scrise de tine sau de altii. In acel articol nu ma refeream la tine personal, ci vorbeam in general despre bloggerii care pun intrebari la final. Imi amintesc ca noi am mai discutat despre asta, deci ma mir vazand ca nu ti-ai dat seama ca, desi ma irita intrebarile, eu am continuat sa vin la tine, sa te citesc cu placere si sa iti las comentarii.

    1. Vienela, nu stiu daca ai sesizat ca si acest articol are o intrebare, care de data asta nu e la final, ci la inceput. Ea rezuma articolul foarte bine, e ideea care m-a ghidat in conceperea lui. Desigur, toata discutia asta creata in jurul intrebarilor finale m-a determinat sa scriu despre subiect mai repede decat imi propusesem.
      Deci, reiau, pe ce criterii adaugam oamenii in blogroll, pe ce criterii alegem sa-i citim? Pentru ca eu nu inteleg motivele unora, ele sunt un mister pentru mine.
      Am observat ca foarte multi bloggeri m-au adaugat in blogroll, si cu toate astea trec pe aici din an in paste, desi initial veneau, citeau si chiar comentau destul de des. Azi, foarte multi nici nu mai acceseaza blogul. Ceva s-a intamplat, nu? Poate, asa cum spui tu, vina o au aceste intrebari finale, care nu fac decat sa se constituie, uneori, intr-o concluzie a articolului. Sau sunt un imbold de a comenta pe un subiect anume, care suscita interesul. Ceva, insa, e clar ca i-a deranjat pe acesti oameni care nu-mi mai viziteaza blogul desi ma au in blogroll. Poate nu le mai convin subiectele abordate? Daca e asa, cred ca e vina lor ca nu mi-au citit blogul din scoarta in scoarta. Daca au descoperit abia acum ca suntem incompatibili, e doar vina lor, ca nu au catadicsit sa se informeze. Asta am vrut sa subliniez, ca eu nu m-am schimbat.

      1. Nu stiu altii, dar iti pot spune ca eu te-am adaugat in blogroll la scurt timp dupa ce te-am desoperit, pentru ca imi place cum scrii, imi plac subiectele pe care le alegi, imi place comunitatea care s-a format in jurul blogului tau, imi place fata pe care o ghicesc in spatele blogului…
        Nici eu nu mai reusesc sa intru pe cat de des mi-as dori, dar nu din cauza ca as avea ceva cu tine sau cu articolele tale, ci din simplul motiv ca acum am trei bloguri in grija, iar oamenii pe care ii cunosc in online sunt mult mai multi decat erau anul trecut pe vremea asta. Imi este greu sa ma impart, fizic chiar nu am timpul necesar pentru a trece pe la toti atat de des pe cat mi-as dori. Poate ca si altii au patit la fel…
        Am avut si eu cititori care mi-au venit pe blog zilnic intr-o perioada, pe care i-am bagat in blogroll cand nu cunosteam prea multi bloggeri, ca mai tarziu sa inteleg ca tocmai asta le-a fost scopul. De cum s-au vazut acolo, au uitat sa mai treaca pe la mine, ba chiar au venit sa ma ia la intrebari atunci cand au descoperit ca i-am sters din lista. ;)

        1. Ah, si tot nu ti-am raspuns… :))
          Acum am in blogroll doar persoane care scriu bine (lipseste Sonia, dar ii voi face si ei loc in curand) si de care m-am atasat dintr-un motiv sau altul. Nu mai intereseaza daca ei ma au sau nu in blogroll. Imi plac si iti tin aproape.

        2. :biggrin: Stai sa vezi ca si la mine a venit unul din astia, cu un tupeu incredibil, ceva de speriat! :lol: :w00t: Pe mine chiar ma deranjeaza tupeul unora. Unul din lucrurile care ma supara cel mai mult in lumea asta. :angry: :biggrin: Oh, chiar nu stiam ca ai in grija 3 bloguri…eu abia ma descurc cu unul, daramite cu mai multe. Ai o putere incredibila de munca… :wassat: :biggrin: :wink:

  2. Pai nici nu ai de ce sa schimbi stilul, mai ales daca ti se potriveste si iti place. Apoi am observat ca ai foarte multi cititori fideli, majoritatea cred eu care te urmaresc inca de la inceput.

    Cat despre blogroll, eu folosesc un reader pentru a urmari blogurile preferate. Daca un blog nou imi atrage atentia, il pun acolo in reader si-l urmaresc o perioada sa vad daca avem ceva in comun, daca chiar imi place si ma intereseaza ce scrie omul respectiv acolo, daca rezonam cumva. Daca se dovedeste ca nu, atunci il sterg. Altfel, il trec in blogroll. Blogurile care le am in blogroll sunt chiar bloguri pe care le urmaresc, care imi plac, sau avem ceva in comun. Nu trec de obicei link-uri acolo ca sa fie.

    1. Tocmai asta am observat, Larisa, ca nu prea ma mai urmaresc, desi la inceput o faceau, chiar comentau de zor pe aici. Si vad ca ma au in blogroll, pentru ca spre deosebire de ei, eu, culmea, inca ii mai vizitez. Mai rar, ce-i drept. Ah, si mentionez ca eu nu ii am in blogroll.

      Iti multumesc ca mi-ai clarificat viziunea ta, felul cum alegi tu pe cine pui in blogroll. Cam asta vroiam sa aflu cu prezentul articol. Ar fi culmea sa fii singura care alege sa raspunda clar la intrebarea mea. Pentru ca am observat oamenii aleg sa nu raspunda la intrebarile pe care le considera prea intime, prea personale. Dar eu ma feresc de astfel de intrebari.

      1. Si eu mai descopar oameni care ma au in blogroll, dar nu mi-au lasat vreodata vreun comentariu. Poate ma urmaresc tacit, nu stiu. Sau poate or vrea sa-si umple blogroll-ul cu linkuri.
        Sau cum spui si tu, blogeri care ma urmareau candva, dar acum nu o mai fac, desi ma au in lista.
        Sincera sa fiu nu stiu ce sa mai inteleg si ce sa cred. Oamenii sunt asa ciudati in general…

        1. :biggrin: Ciudati e putin spus. :lol: Pai cam asta ar fi concluzia, sunt oameni care actioneaza exact cand si cum te astepti mai putin. Iar mie nu-mi plac surprizele astea. :angry: :lol: Prefer oamenii cu comportament cat de cat liniar, constant, de la care stii la ce sa te astepti, care nu se schimba de la o zi la alta. :silly: :tongue:

  3. Ar fi fost de ajutor un exemplu, poate chiar motivul care te-a determinat să scrii articolul. :whistle:

    Am stat şi m-am gîndit dacă mi s-a întîmplat să mă schimb eu şi să dau vina pe alţii… Hm, de obicei nu fac asta (adică să dau vina pe alţii pentru propriile greşeli).

    Sigur, schimbări există. Şi nu neapărat schimbări radicale şi permanente (ori pe termen lung), ci hai să le spunem toane, moods, stări în care ceva ce pînă atunci ţi-a plăcut deodată devine indezirabil sau oribil. Cred că asemenea stări există în stare latentă în fiecare, aşteptînd momentul prielnic pentru a fi aduse în lumina reflectoarelor. Nu cred într-o comuniune perfectă, indiferent de domeniul despre care vorbim. Şi atunci cînd ceva ce ne-a stat undeva la umbră sub un lob al creierului mic iese brusc la înaintare şi-şi cere drepturile, s-ar putea să reacţionăm într-un mod ciudat şi/sau neaşteptat. S-ar putea să pară că noi am luat-o razna brusc. Însă nu e decît o reacţie întîrziată la ceva ce – hai să-i spun aşa – am tolerat pentru un timp şi a venit momentul să o spunem. Oare noi ne-am schimbat, sau e vorba de acea parte din noi pe care ceilalţi nu au putut (sau nu au vrut) să o observe şi s-o ia în considerare…?

    1. Pai am explicat si mai sus, ma mir ca oameni care m-au trecut in blogroll si altadata veneau, citeau si comentau cu mult entuziasm articol de articol, acum nici nu-mi mai acceseaza blogul, desi activitatea lor in blogosfera este febrila.
      Inainte sa apari si tu pe blog, cu mult inainte de asta de fapt, prin 2010 si 2011 scriam despre dragoste, despre relatii. Atunci acest blog a crescut spectaculos(in vizite si comentarii). Deci, singura schimbare din punctul meu de vedere ar fi ca am incetat sa mai scriu despre acest subiect pe care oamenii il adorau. Si cei mai multi dintre cei fara blog au cam disparut cand textele mele au inceput sa fie ceva mai personale, dar in care nu discutam neaparat despre dragoste. Practic, am inteles ca nu-i interesa viata mea de zi de zi. Cand aveam texte generaliste sau pur informative, blogul era asaltat de cititori si comentatori. De cand scriu doar la persoana I sg, situatia s-a mai schimbat…

      Pe mine ma intereseaza ce i-a derminat pe unii sa ma treaca in blogroll. Si in general, dupa ce criterii oamenii adauga blogurile in blogroll(nu neaparat pe al meu).

      1. Aha, acu’ am priceput. Eu mă învăţasem cu “tema pentru acasă” de la sfîrşit, după ce doamna învăţătoare predă lecţia. :tongue: De aceea am răspuns la întrebarea “dacă tu te-ai schimbat, de ce arăţi cu degetul spre altul?” deşi nu era evidenţiată în bold. Probabil acolo era partea care mă rodea pe mine. :biggrin:

        Trebuie să spun că sînt absolut de acord cu Marin, în tot ceea ce a spus mai jos. Cel mai important e dialogul, relaţia interumană care se creează şi transcede cumva limita de sticlă a ecranului. De aceea am dorit de fiecare dată, dacă era posibil, să ştiu cît mai multe date reale despre interlocutor – fie autor de articole, fie comentator – fiindcă atunci cînd comunic fie chiar şi prin comentariile astea ce se constituie într-un dialog fragmentat în timp, îmi proiectez în memorie imaginea persoanei şi îmi închipui că sîntem de fapt faţă în faţă într-un dialog real.

        Aşadar, posibilitatea unui dialog real, amplu şi nu doar schimburi criptice de replici gen “ce frumos/mulţumesc” determină asemenea persoane să adauge pe respectivul autor în blogroll.

        Dar motive pot fi şi altele, spre exemplu a citit o dată un articol al cuiva, i-a plăcut foarte mult şi l-a adăugat în blogroll dorind să-l aibă la îndemînă pentru a cerceta mai amănunţit restul blogului. Ceea ce poate nu s-a întîmplat încă, din diverse motive.

        Şi aş mai putea vorbi de unii care nu ştiu de pe ce planetă vin, dar adaugă pe alţii fără măcar să aibă habar de ei. Aici aş putea da exemplu foarte concludent blogul meu care deja e gol de ceva vreme şi – culmea! – m-am trezit că o grămadă de persoane s-au adăugat ca follower! Nu pot decît să bănuiesc faptul că au citit pe undeva vreun comentariu de-al meu şi fleoşc! au dat Follow, fără măcar să catadicsească să intre direct pe blog să vadă pustiul şi să asculte şuieratul vîntului printre rămăşiţele unor versuri triste. La ce au dat oare Follow: la o speranţă deşartă…? Poate unii m-au trîntit direct în blogroll – nu m-am obosit să verific, nu m-a interesat niciodată lucrul ăsta.

        Ideea era că un blog poate ajunge în blogroll-ul cuiva pentru a umple un spaţiu gol, pentru a întreţine o speranţă, pentru a avea ceva interesant la îndemînă sau pentru a oferi altora repere considerate utile. Alte motive nu-mi vin în minte acum.

        Iar faptul că odată veneau şi acum nu mai vin poate avea multe explicaţii, pe care cred că le-am mai expus pe undeva de curînd, poate chiar aici la tine:
        – unii sînt abonaţi la notificări pe mail şi te citesc de acolo sau dintr-un reader; comentariile sînt opţionale
        – unii te pot vizita fără a fi logaţi în WP
        – anumite add-on-uri din browser pot bloca contoarele tale de trafic/vizitatori, care astfel îţi oferă date incomplete
        – pentru unii, subiectele tale din anumită perioadă nu (mai) intră în sfera de interes a momentului
        – mulţi sînt din ce în ce mai ocupaţi cu diverse şi în afară de propriile “domenii” nu mai reuşesc să viziteze pe alţii în acelaşi ritm ca altădată
        – se produce o suprasaturaţie de informaţie şi atunci îşi restrîng sfera de interes pe termen scurt sau lung
        – undeva, cîndva s-a produs un conflict, deschis sau tacit, care i-a determinat pe unii să nu te mai viziteze

        Or mai fi şi alte motive, dar am obosit să bat în butoane şi parcă aş vrea să las loc şi altora să completeze. :smile:

        1. Da, mi-am dat seama ca si tu iubesti dialogul, discutiile care uneori se pot prelungi la nesfarsit. :happy: Si pentru ca tot pomeneai ceva de conflicte, vad ca mai degraba revin oamenii cu care am avut discutii aprinse, uneori in contradictoriu decat cei cu care relatiile au fost cordiale tot timpul. Bine, am observat eu cu oarecare uimire, desi nu trebuia, ca barbatii sunt mai putin suparaciosi, mai permisivi, mai toleranti cand vine vorba de contre decat femeile. Cand m-am certat cu unele bloggerite, pai a fost cam pentru totdeauna. :lol: Nu au fost prea multe cazuri, doua sau trei in 3 ani si ceva de activitate blogosferica, o fi mult, o fi putin? Oricum doua nici nu prea mai sriu, si-au abandonat sau inchis blogurile.
          Iar pe cei care nu ma mai viziteaza desi ma au in blogroll ii vad foarte activi pe propriul blog si in blogosfera in general. Problema e ca eu nu vin cu lectii moralizatoare, iar ei cam asta cauta sa citeasca. Banuiesc. :ermm: :unsure:

          As muri de suparare daca lumea ar vedea articolele mele ca niste lectii predate, asa cum glumesti tu, de d-na invatatoare. Eu incerc sa le fac cat mai lejere, mai simple, mai relaxante, mai de vacanta asa. In orice caz nu vreau sa se creada ca dau sfaturi sau tin prelegeri. Chiar daca aici mi-am permis o mica recomandare. :biggrin:

          1. Catfight! :w00t: :devil: :lol: Păcat că n-am prins ocazia! :angel: :tongue: :whistle: :lol:

            Discuţiile în contradictoriu pot fi absolut “curate”, pline de miez şi cu argumente solide. Nu e obligatoriu să genereze o antipatie (reciprocă), se poate cădea de acord în privinţa viziunilor diferite şi cu respect reciproc se trece şi peste asta (“we agree to disagree” şi mergem mai departe). :wink:

            Pînă la urmă, fiecare cu gusturile proprii, care evident se pot schimba, pot alterna de la o zi la alta, de la un anotimp la altul sau după cîte o experienţă de viaţă cu puternic impact emoţional.

            Uite, eu am uitat complet şi absolut de cineva la care cu relativ puţin timp în urmă am creat o spumoasă conversaţie în comentarii împreună cu încă vreo doi comentatori. Abia astăzi mi-am adus aminte ca într-o străfulgerare, că n-am mai fost pe acolo. Şi vrei să ştii de ce am evitat să merg, înainte de a uita complet? Fiindcă are o temă de blog foarte încărcată cu diverse elemente vizuale care se încarcă greu, iar eu am avut banda limitată drastic timp de vreo două luni la rînd. Probabil o fi gîndind ca tine “de ce n-o mai fi trecut ăsta pe aici?”, făcînd diverse presupuneri, pe cînd eu pur şi simplu… am uitat. Asta fiindcă nu sînt abonat la articolele noi, altfel aş fi primit notificări în mail care mi-ar fi adus aminte. :blush:

            Cît despre subiecte, nu văd ce-ar fi rău dacă ţi-ai permite să împărtăşeşti din experienţa ta proprie în anumite domenii, oferind sfaturi sau îndrumări, ca “garnitură” măcar la un articol. Poate că aşa unii ar reveni, găsind cîte ceva cu utilitate directă în propria sferă de interese. :unsure:

            Iar dacă îţi pică la îndemînă o informaţie şi consideri că ar fi utilă publicului larg, dă-o mai departe, poate unii caută şi aşa ceva, mai “underground”, altceva decît ce se molfăie în aşa-zisa media. Diversitate, măcar once in a blue moon. :cool:

            1. Nu a fost chiar genul de catfight, au fost discutii in contradictoriu si oarecum acuzatoare (din partea lor). Eu, fiind gazda, am incercat sa aplanez conflictul, sa nu iasa scandal pe aici. M-am purtat frumos de la inceput pana la sfarsit chiar daca acuzele au venit din senin(de la bloggerite care comentau des, nu de la hateri anonimi). Tot asa, nemultumiri mocnite, care la un moment dat au explodat. Nemultumiri e mult spus, niste ganduri total aiurea, care nu-si avea sensul aici. Eu am teoria mea in legatura cu ele, oricum eu nu m-as duce pe alte bloguri sa-mi vars frustrarile(ca sa nu zic altfel). :biggrin:
              Discutii in contradictoriu da, cu privire la un subiect anume da, nu atac la persoana! Atacul la persoana nu il agreez pe blogul meu. :angry:

              Nu e acelasi lucru, oamenii de care zic eu au si facebook, suntem prieteni si acolo… Eu pun si pe facebook link-urile noilor articole, ei fac la fel… Se vede intreaga activitate blogosferica, suntem la curent cu tot ce apare nou pe blogurile noastre. Prieteni in sensul ca ne avem in lista, nu te lega de acest aspect, ca e irelevant aici.

              Eu in general merg pe principiul ce tie nu-ti place, altuia nu-i face. In general caut sa dezbat teme care ma intereseaza pe mine, care ma framanta pe mine, la care nu am inca toate detaliile, toate rezolvarile, despre ceea ce am inteles pe deplin nu mai am chef sa discut in zeci de comentarii. Aici ideea e de dezbatere, oricum imi spun si eu parerea in articole, astfel incat sa nu fie perceput totul ca un sfat, iar eu ca parand ca le stiu pe toate.

              1. Cam acelaşi principiu mă conduce şi pe mine şi nu mă refer numai la virtualitate ci mai ales în viaţa de zi cu zi. Da’ dacă cineva sau ceva mă calcă rău pe făcăleţ, ar fi bine să se roage să mă prindă fie în toane foarte bune fie în lipsă de timp. Fiindcă n-am trăit la mînăstire. :devil:

                Gata, iau o pauză de cafea acum. :smile:

                1. :biggrin: :devil: Corect! Ma bucur ca imi impartasesti principiul meu nice de viata. :biggrin: :happy:
                  Nici eu nu am trait la manastire, ripostez imediat cand simt ca ceva nu e in regula, dar mai degraba in offline decat aici, in online. Dupa trei ani de conflicte(inainte de 2010), m-am mai domolit, incerc sa-mi reprim spiritul de luptator. :ninja: :lol: :silly: :angel:

                  Hai ca mi-ai facut pofta de cafeluta. :wub: Merg sa-mi iau si eu una. :w00t: Black. :ninja:

  4. Nice, despre povestea asta cu întrebările am scris si eu acum câteva zile. Apoi a scris Vienela. Din comentariile la cele două articole am aflat un lucru previzibil. Unora le place stilul acesta, pe alții îi irită, alții nici nu s-au gândit vreodată că la finalul unor postări sunt întrebări. Sunt curioasă ce reacții o să ai de la cititorii tăi.
    Până la urmă mi se pare perfect normală atitudinea fiecăreia dintre categoriile despre care am pomenit mai înainte. Nu suntem toți la fel, nu ne plac aceleași lucruri, avem gusturi diferite. Așa cum, nici în ceea ce privește scrisul nu avem toți același stil. Ar fi și trist dacă s-ar întâmpla să fim o masă uniformă și dacă articolele noastre ar semăna ca două picături de apă.
    Felul în care scriem ne aduce sau ne alungă cititorii. Fiecare dintre noi căutăm ceva în articolele pe care le citim pe alte bloguri. Dacă ne place rămânem fideli, dacă nu, plecăm fără regrete.
    Nici eu nu o să mă schimb. Așa știu să scriu și pun întrebări pentru că așa sunt eu. Îmi pun întrebări și mie, tot timpul. Și dacă cineva îmi și răspunde la ele sunt bucuroasă. Nu pentru că adun comentarii ci pentru că eu consider că am de învățat câte ceva de la fiecare om din preajma mea.
    E loc pentru toată lumea, zic și fiecare dintre “scriitorii” de pe vastul internet, cu sau fără întrebări, are farmecul lui. Sau nu-l are. Și asta depinde de alte criterii, nu de semnul de punctuație care se află la sfârșitul unui articol.

    1. Da, stiu, am citit articolul tau, Sonia. Te citesc si eu, chiar daca nu comentez mereu.
      Ai dreptate, dar sunt curioasa, oare pe ce lume traiesc cei care nici nu au observat intrebarile din final? :lol: :biggrin: Stiu ca sunt si din astia, foarte simpatici oamenii. :lol:

      Ce reactii, la mine pe blog fiecare raspunde ce vrea, de cele mai multe ori intrebarea finala este ignorata. Chiar si eu igor intrebarile pe unele bloguri si raspund ce am eu chef. Nu inteleg ce ce trebuie sa irite, nu vrei sa raspunzi, faci abstractie de ea si scrii ce-ti trece prin cap. Sau citesti si pleci fara a lasa o urma a prezentei tale pe acel blog. Ca doar nu iti pune nimeni pistolul la tampla daca nu raspunzi la intrebarea finala, sa fim seriosi, e ceva optional. :lol: :silly: :tongue:
      Uneori insa te poate ajuta, cand nu ai nici cea mai vaga idee ce sa spui. Si vrei si tu sa spui ceva. :))

      Adevarul e ca la inceput, in primele luni de blogging, nici eu nu puneam intrebari. Pur si simplu ele au venit firesc atunci cand s-a adunat o mica comunitate pe blogul meu. Am simtit ca am cui sa ma adresez… :biggrin:

      Si eu ma gandesc ca nu ar trebui ca intrebarile sa ne alunge cititorii. :dizzy:

      1. Cred că m-am exprimat greșit. Când spuneam despre cei care nu remarcă întrebările de la final nu era o remarcă cu sens peiorativ. Pur și simplu există o categorie de cititori pe care întrebările mici nu îi incită, nici nu îi deranjează. Altceva caută în articolele pe care ei le citesc.
        Nici eu nu răspund întotdeauna. De cele mai multe ori pentru că nu am timp sau pentru că ajung să citesc un articol care a strâns deja o mulțime de comentarii și nu aș face decât să repet ceva deja spus.
        Ideea este că fiecare este liber să scrie cum dorește și să citească sau să comentează ceea ce îi place și i se pare cel mai potrivit.
        Ca idee, mi-am propus ca următorul articol să nu conțină nici urmă de semn de întrebare. Să vedem dacă îmi iese. Nu pentru că aș vrea să îmi schimb stilul, pur și simplu mi-am propus un experiment. O provocare pentru mine, nu pentru cei care mă citesc. :cheerful:

        1. Aha, gata am inteles la ce te refereai, da, corect, cauta esenta, mesajul articolului.
          Pai da, putem exprima aceeasi idee cu alte cuvinte. Dar pe mine ma ajuta faptul ca am, de obicei, alta parere decat majoritatea. Sau e doar o impresie? :lol: :ermm:

          Sunt bune experimentele, iti doresc mult succes. :cheerful:

  5. eu simt ca m-am schimbat, sunt la o varsta la care trebuie sa evoluez… inca nu consider ca sunt destul de copt si mai am de asimilat lucruri si experiente, care ma definesc fiindca omul este suma a tot ce intalneste in viata sa. :tongue:

    1. Pato, nu ma refer la acel gen de schimbare/evolutie. Asta e in masura sa o observe si sublinieze doar un cititor fidel al blogului.
      Ma refer ca am ramas fidela stilul de a scrie despre mine, destul de personal, de a nu pune reclame pe blog sau de a scrie advertoriale, de a propune subiecte interesante spre discutie, de a plasa la finalul articolelor cate o intrebare ajutatoare. Care azi se refera la criteriile dupa care adaugati voi blogurile in blogroll. Ce te-a facut de ex pe tine sa ma adaugi in blogroll si sa ma citesti? :dizzy:

        1. :blush: :happy: Stilul misterios? Pana acum ziceai ca nu esti de acord cu bloggerii care nu-si dezvaluie public identitatea, varsta, jobul. :lol: :biggrin: :tongue: :dizzy: :ermm:

          Cum abordez subiectele? Hihi, inseamna ca agreezi si tu intrebarile din finalul articolelor. :silly:

  6. Salutare!

    Hmm… nu sunt de acord. Ai fost la un momendat mai bruneta sau era doar in visurile mele? :biggrin: :tongue: După ce criterii, ma intrebi? Hmm…cred ca la mine este cel uman, in mare cam ca si la tine. Adica, sa existe o comunicare, o legatura intre mine si celalalt blogger. Sigur, in masura in care se poate ea crea in mediul virtual. In afara de asta, am si un blog al unei prietene din viata de zi cu zi. Aici e deja alta poveste. :smile:

    1. Sal! :cheerful: Mai bruneta? Pai eu sunt bruneta, dar de pe la 20 de ani m-am vopsit blonda si acum sunt satena/blond inchis/castanie. :biggrin: :w00t: :ninja:

      Deci la tine primeaza legatura afectiva, nu neaparat calitatea articolelor, stiul de a scrie, placerea de a citi ceva ce te intereseaza in mod deosebit. :biggrin:

      1. Te astepti sa retin exact culoarea parului tau fara sa te fi vazut? :biggrin: Asa, castanie ca toamna :smile: Stiu ca esti original bruneta :tongue: E bine asa :biggrin: Da’ tu ai implinit deja 20 de ani? nu ma asteptam :cool: :cheerful:

        Da, Nice, legatura afectiva ma intereseaza cel mai mult. Nice, calitatea articolelor este importanta si ea. Si asta pentru ca pana sa stiu cum este persoana care scrie pe un blog, intai citesc articolele. Insa ce ma pastreaza acolo este legatura cu persoana respectiva. Placerea de a citi nu e relevanta, asta o pot face din carti suficient de bine. Placerea de a dialoga este esentiala :smile:

        1. :happy: Minunat raspuns, Marin, mi-a mers direct la suflet. Si nu, nu ma refeream la partea despre varsta. :lol: Uite ca se intampla sa mai cadem si noi de acord, ca destul am avut lately opinii diferite. Si eu cred ca placerea de a dialoga e esentiala pe bloguri. Lectura adevarata o gasesti in carti. Si da, relationarea cu oamenii poate fi frumoasa si fructuoasa, iti poate aduce avantaje uneori mai mari decat citirea unui simplu articol. :happy:

          1. Ei, noi cam stim dupa 3 ani care ne sunt opiniile comune si care cele divergente :smile: Hihi, stiu ca nu te refereai la varsta :biggrin:
            Inteleg ca atunci cand ai un blog, ai si ceva de spus si nu spui pentru tine pentru ca altfel ai vorbi si ti-ai raspunde la oglinda, vorba lui Cosbuc :biggrin: Si daca ai ceva de spus, mi se pare logic sa ai si un dialog cu oamenii care te viziteaza. Si e normal ca alaturi sa ramana cei cu care ai mai multe puncte in comun.
            Sigur, mai sunt si bloggerii care scriu si se folosesc de tehnicile specifice pentru a obtine vizite multe, pentru a urca in topuri si a face bani :smile: General vorbind.
            Eu unul ma simt ca un bou cand intru pe un blog, scriu ceva si nu mi se raspunde sau sunt raspunsuri in doi peri. E ca si cum zici “buna ziua” si nu ti se raspunde…
            Cat despre reciprocitati, se intampla sa primesti like-uri pe articole si atat. Iar daca vizitezi si comentezi, primesti la randul tau comentarii. Daca apoi nu mai comentezi, nici ei nu mai comenteaza la tine etc. Sincer, ma scarbeste reciprocitatea asta :smile: Pare un trafic ieftin…

            1. Stai asa Marin ca desi au trecut 3 ani se pare ca mai avem de descoperit multe despre celalalt. :whistle: :biggrin:

              Pai, hai sa-ti expun o situatie, sa-mi spui parerea ta apropos de traficul asta ieftin, asa cum il numesti tu. Sa zicem ca tu vizitezi un blogger, el pe tine, totul e frumos, te lauda, te apreciaza, va continuati discutiile pana intr-o zi cand totul se rupe, tu continui sa-l vizitezi, el aproape daca iti mai raspunde la comentarii pe blogul lui, cat despre al tau, care pana mai ieri il ridica in slavi, acum se pare ca l-a uitat definitiv. Ce faci tu in situatia asta? Continui sa mergi la el, sa-l citesti si sa-l plictisesti(pentru ca e clar ca nu prea mai are chef de tine)?

              1. Neata! Da, mai avem, mai avem :biggrin:
                Nu cred ca mi s-a întâmplat aşa ceva. În primul rând pentru că nu mi-a ridicat nimeni niciodată blogul în slăvi :smile: Nici nu ar avea de ce :biggrin: Apăi, deh, dragoste cu sila, nu se poate :smile:
                Eu întru pe bloguri al căror proprietar nu a simtit nevoia sa vina si la mine. Si nu văd absolut nicio problemă în asta :smile: E perfect aşa, chiar. Nu îmi plac obligativităţile de genul acesta.

                1. Neata, eh, vorba vine ridicat in slavi, poate doar se arata incantat de ceea ce gasea pe blogul tau. Bine, sa stii ca era doar un exemplu, banuiam ca nu ti s-a intamplat tie, dar eram curioasa ce parere ai de situatia asta.

                  Mie nu mi se pare nicio obligativitate, Marin. Eu intru la cei care lasa aici comentarii si de obicei las un semn al trecerii mele acolo. Nu intotdeauna, pentru ca, asa cum s-a intamplat si la cel mai recent articol al tau, nu am stiut(sincer) ce sa zic. Dar daca stiu ce sa zic(cat de cat, adica pot sa bat campii cu gratie) scriu de placere, nu din obligatie. Sau trec doar sa salut persoana pentru ca o cunosc de aici, de pe blogul meu. La straini ce sa caut? Desigur, mai comentez si pe bloguri straine, dar de obicei nu sunt bagata in seama. Probabil nu le convine comentariul meu? :wassat: :ermm: :dizzy:

  7. Eu am definitivat blogroll-ul cu putina vreme inainte de schimbare… Dupa ce criterii aleg sa pun anumite bloguri in blogroll? Pai in primul rand, le pun pe cele pe care ma simt bine. Cand intru pe respectivele bloguri, nu ma simt ca un strain total, nu stiu cum sa zic :dizzy: … ma simt ca un vecin, cred (sper totusi ca nu de-ala stresant si enervant) :wassat: :lol: :silly: .Sau un oaspete… cum o fi :blink: :pinch: . NU! Ca la un prieten acasa! :whistle:
    Alte bloguri ar putea fi, precum ai spus si tu, cele in care ne regasim mai mult sau mai putin, si inevitabil, cele pe care le citesc dintr-o placere mai mare. :tongue: Sau cele care ma inspira, ca astea sunt foarte importante :wink: . Ori cele foarte utile si informative. Restul sunt pe pagina “citesc”… Si nu ca nu mi-ar placea si celelalte, dar am considerat ca numarul de 10 bloguri este perfect pentru un sidebar asa micut.

    Pe mine nu m-au deranjat niciodata intrebarile de la sfarsitul articolelor. De fapt, sa fiu sincer, nu m-a deranjat mai nimic la blogul tau. Este perfect asa cum este. Nu mi l-as putea imagina altfel, si ma bucur ca nu vei face schimbari. :biggrin: :happy:
    Vorba ta (sau vorbele, ma rog :getlost: :lol: ) : “Cititorii vin si pleaca. Azi vin cu pretentii, maine ne uita definitiv, nici nu mai dau pe la noi. De ce am tine cont de parerea lor?” Mie mi-a ramas in cap :whistle: :smile: .

    1. :happy: Foarte frumos motivul tau, Alex, sa te simti ca acasa…eu asta mi-am dorit mereu, sa-i fac pe cei care intra aici si comenteaza sa simta bine, in largul lor, exact ca acasa. De aceea am insistat si pe folosirea emoticoanelor. :happy: Ele sunt un semn al faptului ca oamenii nu sunt stresati pe aici, le place sa comenteze, le place ce gasesc, la place sa vorbeasca cu mine.

      Da, sunt importante si blogurile care ne inspira, dar eu nu prea am gasit asa ceva in blogosfera decat foarte rar. Tu zici ca cifra 10 pentru bloguri e ideala? Hm, poate ar trebui sa fac si eu curatenie prin blogroll. :lol: :tongue: :silly:

      Ma bucur foarte mult ca nu te deranjeaza nimic pe aici. Cat despre intrebari, daca nu iti convin, esti liber sa le ignori si sa scrii ce vrei tu, ce simti tu in acel moment. E valabil pentru toata lume, inclusiv pentru mine pe alte bloguri. :))

      Da, din pacate e adevarat. Tocmai aia cu pretentii parasesc corabia cel mai repede. Sunt carcotasii de serviciu, lor niciodata nu le convine nimic. :ermm: :biggrin:

  8. Buna, @Nice :cool:
    Ai pus punctul pe “i”
    Ma regasesc in postarea asta destul de mult, pentru ca inceputurile la mine au fost destul de blande. Tu tii minte cum scriam (si pe primul blog, si pe asta), incercam sa “dau glas” doar lucrurilor placute. Insa viata in multele ei aspecte… nu e doar frumoasa, iar oamenii nu sunt doar buni si minunati (cum nu sunt nici toti bloggerii in viata reala, iar asta o spun din experienta). Daca m-am schimbat? Da, oarecum. Am cunoscut oameni si oameni… si la ora asta mi-e sila. Am decis sa scriu si despre partea mai delicata si intunecata a lucrurilor, treaba pe care evident… n-o fac cu blandete. Sunt destui care n-au curajul de a-si pune intrebari, de a gasi raspunsuri, dar care stramba din nas la vederea postarilor mele, insa nu vad de ce mi-ar pasa. Stii vorba aia: “nu-ti place, nu manaci”.

    1. Buna, Sky. :happy:
      :cwy: Sunt convinsa ca te-au dezamagit oamenii cunoscuti si in offline, nu sunt deloc atat de naiva incat sa cred ca toti bloggerii sunt buni. Din pacate am intalnit si eu cativa, am avut o experienta nefericita si de atunci mi-am propus sa stau in banca mea.

      Cred ca cel mai important e sa scrii pe blog, daca poti bineinteles, exact asa cum simti. Si exact ce simti, ce crezi tu despre lumea asta. Pana la urma, asta e rolul blogului, nu? Sa ne facem cunoscut parerile despre viata, despre tot ce ne inconjoara. Ca unora nu le convine modul nostru de a aborda problema…este inevitabil. Conteaza cel mai mult curajul tau! :cheerful: :wink:

  9. Bună, Nice! (seara sau neaţa, cum vrei) :lol:
    Păi, eu zic că punem în blogroll (bine, eu mai am o listă la semnele de carte din browser, ăla e un blogroll secundar), pe criterii pur subiective, acele bloguri pe care le citim mai des. Este o soluţie comodă (cel puţin pt mine), dacă tot am intrat să scriu ceva, mai trec şi pe la prietenii virtuali. :cool: Nu ştiu dacă ai observat, dar eu am o listă destul de eterogenă, şi cred că destul de diferită de propriul blog, pe unii doar îi citesc (comentarii las destul de rar), la alţii mai las şi comentarii (de obicei lungi şi cât de cât la obiect). De ce această diferenţă, poate te întrebi (sau mă întrebi), simplu, la unele texte nu prea am ce adăuga, la altele nu-mi trece mie prin cap ceva inteligent, iar altele parcă mă invită la dialog, pe diverse teme (iar mie îmi place dialogul, desigur, dacă nu sunt chiar paralel cu tema abordată). :silly: :biggrin: :cool:
    Acu’, pe mine nu mă deranjează chiar deloc existenţa întrebărilor de la finele unui articol (ba, aş spune că uneori chiar mă ajută), însă nici absenţa lor nu o văd ca pe un defect, la urma urmei, unele articole chiar nu admit întrebări. Uite, eu rareori pun câte o întrebare, dar asta nu înseamnă că omu’ nu e liber să lase o impresie, o urmă a faptului că a lecturat respectivul text, ba chiar mă bucur dacă sunt comentarii, nu neapărat laudative (şi le răspund cam la toate).
    În altă ordine de idei, eu n-aş putea afirma că n-o să mă schimb, la fel că n-o să-mi permit să adaug, să tai sau ambele din lista blogurilor. N-am un număr prestabilit, oricum n-o să pun 100, că n-am cum să citesc atât de mult, şi dacă tot am chef de citit, iau un roman, unde nu se presupune că interacţionez cu autorul, aşa cum cred eu că ar trebui să existe un dialog în blogosferă (o părere evident subiectivă şi care nu ar trebui să fie unamim acceptată).
    O seară (ce a mai rămas din ea) perfectă îţi doresc :cheerful:

    1. Buna, Centurion :cool: , adevarul e ca nu ar fi gresit daca am spune neata la ora asta. :biggrin: :silly:

      Da, dupa criterii subiective l-am intocmit si eu pe al meu, iar acum am ajuns sa intru mai des pe blogurile pe care nu le tin in blogroll. :lol: Acolo am bloggeri care mi-au fost foarte mie dragi intr-o anumita perioada, dar acum au cam abandonat bloggingul, scriu extrem de rar. Uneori il mai improspatez, dar dupa un studiu atent al celui pe care il adaug. Mai sterg, mai adaug, blogrollul meu e in continua schimbare. :tongue: :silly:

      Sa fiu sincera asa mi se intampla si mie, ori nu gasesc nimic interesant de spus, ori pur si simplu nu pot spune nimic asa hodoronc tronc daca nu am nici in clin nici in maneca cu omul respectiv, daca intre noi doi nu s-a creat o legatura amicala. Iar unii parca scriu special pentru a strange elogii, iar mie asta nu-mi place. Nu sunt genul care sa exclame zilnic “vai ce frumos!”

      Pai n-ar fi rau daca ai lasa o intrebare finala, eu una as fi super incantata. Bine, unele articole nu prea se preteaza la asemenea intrebari. Mai ales cele istorice. Dar la cele geografice, zic eu, ar merge. :biggrin: :tongue:

      Oricum nu va fi nicio parere din lumea asta unanim acceptata. :lol:

      Multumesc asemenea. :happy:

      Da, asa cum vorbeam si cu Vacitim, blogurile sunt pentru socializare(cel putin in viziunea mea). Eu ador sa port discutii cu cei pe care ii vizitez, dar si cu cei care poposesc si lasa pareri aici, pe summerday. :cheerful:

      1. Neaţa! (acum chiar merge, e trecut de 1 noaptea) :cheerful: :silly: :tongue:

        Da, am citit ce spunea Marin, parcă tot el spunea că plăcerea de a citi ţi-o poţi satisface din cărţi, cu blogul este altceva, primează comunicarea (socializarea). Înseamnă că nu sunt chiar :alien: mai sunt şi alţii care consideră blogul un spaţiu de dezbatere a unor idei diverse. Până la urmă cam ce alt rost (afară de dialog/socializare) ar putea avea un blog personal (la celelalte, mai mult ori mai puţin monetizate, de nişă sau de care tipuri or mai fi, nu mă bag, că nu mă pricep). Ah, şi văd că iarăşi nu fac vreo “nefăcută” dacă modific din când în când blogrollul.
        Păi, eu zic că nici n-ar fi normal ca toată lumea (nu doar cei care se preumblă prin online) să fie adepta unei idei unanim valabile, unde ar mai fi diversitatea… Dacă mă gândesc, dialog poate exista şi între persoane care au idei, concepţii chiar diametral opuse, şi poate chiar de aceea dialogul ar deveni mai atrăgător, pentru simplu motiv că auzi păreri diferite de ale tale, şi implicit eşti oarecum “forţat” să gândeşti în alţi termeni decât cei obişnuiţi (asta bineînţeles dacă vrei să dialogezi şi nu să te crezi deţinătorul adevărului absolut, ignorând orice idee care nu-ţi aparţine) .

        Păi, uite în următorul articol chiar încerc să pun un semn de întrebare pe final, dacă tot spuneai că la posturi pe teme geografice/turistice/călătorie ar merge o întrebare. Mă bazez pe experienţa ta :smile: :wub: Mersi!

        Dacă n-ai adormit deja (ceea ce-i foarte probabil), somn usor şi vise plăcute! :wink: :cool: :smile: :sleeping:

        1. Total de acord cu tine, Centurion, mai ales daca ideea din spatele blogului e cea de dezbatere, dar de discutii lejere si nu incrancenate. Eu m-am gandit asa, vine omul obosit la serviciu si vrea sa se deconecteze. Are nevoie de ceva light, poate o lectura, ceva care sa nu-l streseze, eventul sa-si spuna si o parere, gen odihna activa. :happy: :biggrin:

          Exact, trebuie sa fii dispus sa dialoghezi, insa unii nu vor decat sa-si impuna propriul punct de vedere. :dizzy: :ermm: :wassat: E ok sa-l spui, nu e deloc indicat sa-l impui si altora. :happy:

          Aproape adormisem…asa ca am ales sa raspund acum cand sunt cat de cat treaza. :lol: :dizzy:

          1. Aşadar, n-am întârziat cu urarea de noapte bună (a fost la limită) :cheerful:
            Păi tocmai aici este farmecul unui dialog, îţi spui o părere, chiar contradictorie, dar cu argumente, desigur nu transformi totul într-o bătălie verbala încrâncenată, pur şi simplu un schimb de opinii şi argumente (pro sau contra) menită poate să-ţi mai “deschidă aria vizuală”, să observi că lumea nu e copia ta la indigo, că mai sunt şi alte feluri de a gândi care nu sunt deloc greşite, la fel cum nici ale tale nu sunt, doar privite din perspective diferite.
            Ahhh, apropo, unii mai citesc bloguri şi de la serviciu… :w00t: uneori reuşesc şi eu (ca de pildă azi) :smile: :silly: :cheerful: :biggrin:
            Weekend minunat!

            1. Merci mult, Centurion, atat pentru urare cat mai ales pentru faptul ca ai ales sa citesti summerday de la job. :silly: :cool: :cheerful: :happy: Weekend frumos sa ai si tu! :w00t: :cool:

              Eu tot ma gandesc daca exista oameni care sa nu coincida niciodata in pareri si sa se contrazica la infinit. Cred ca barbatii ar putea duce o asemenea lupta, dar femeile s-ar satura la un moment dat. Desigur, sunt interesante si discutiile in contradictoriu cu argumente, iar blogurile sunt perfecte pentru asemenea dezbateri aprige, insa pana la urma ti se cam acreste si ai nevoie de putina liniste si mai ales intelegere. Si visezi la un oarecare consens…
              Desi, cred ca barbatii numai la consens nu viseaza cand e vorba de discutii. Am eu asa un feeling ca sunt mult mai razboinici si pot suporta mult mai mult decat noi, femeile. :devil: :unsure:

              1. Hehe :biggrin: :lol: :biggrin: La infinit nu cred că se pot contrazice, până la urmă cedează unul, fie din lipsă de argumente, fie de plictiseală sau poate după principiul “cel mai deştept cedează” (sau cel mai slab… :devil: :silly: :cheerful: :biggrin: )

                Ba da, bărbaţii nu doar că visează, chiar adoră consensul :devil: datorat păcii de după războiul (desigur) câstigat :smile: :tongue: :cheerful: Da’ lasă că mai sunt şi femei amazoane :cheerful: :wink:

                1. Intr-o astfel de disputa aparent fara sfarsit cred ca cedeaza cel mai intelept. Iar celalalt ramane cu iluzia unei dulci victorii si cu senzatia ca e cel mai tare. :biggrin:

                  Or fi si astfel de femei, dar putine. Si exista o anumita etapa a vietii propice disputelor de orice tip. Apoi te mai domolesti. Anii isi spun, inevitabil, cuvantul. :whistle: :ermm:

  10. Eu urmaresc un blog daca imi place modul in care omul scrie (adica daca citesc articolele cap-coada, nu pe diagonala) si daca imi plac subiectele abordate. Sincera sa fiu eu blogroll-ul mi-l schimb rar, mai des imi schimb feed-urile in reader (acum ca nu mai exista GoogleReader folosesc feedly). Ma abonez daca citesc macar 3-4 articole cu placere pe un blog si ma dezabonez daca dau “marcheaza ca citit” de prea multe ori, pentru ca e clar nu ma mai atrage.

    E o metoda destul de simpla, ca altfel n-am definitii clare :biggrin: Citesc bloguri care ma atrag, chiar daca-s scrise in stiluri diferite.

    Si ca sa fiu mai pe subiect, mie imi plac intrebarile la sfarsit de articol, mi se intampla des sa citesc cu placere un articol, sa vreau sa comentez insa pur si simplu sa n-am mare lucru de zis. O intrebare de obicei ma ajuta si asta e unul din motivele pentru care imi place blogul tau, pentru ca pot lasa aproape intotdeauna un comentariu.

    1. “Eu urmaresc un blog daca imi place modul in care omul scrie (adica daca citesc articolele cap-coada, nu pe diagonala) si daca imi plac subiectele abordate.”
      :biggrin: Haha, tare asta, si eu mai gasesc astfel de articole plictisitoare pe care le citesc pe diagonala. :lol:
      Pai si tu mai obisnuiesti sa plasezi o intrebare la final de articol, asa ca e logic sa agreezi acest mod de a concluziona. :cool: :cheerful:

  11. Chiar am stat să mă gândesc pe ce criterii au apărut sau au dispărut blogurile din lista mea. Nu am multă experienţă în această zonă, scriu pe blog de vreo şapte luni, legăturile mele (deocamdată!) le numesc “plăcerile mele nevinovate”. Suntem subiectivi când adăugăm bloguri în listă, ţine de preferinţă (uneori, de moment). Având un blog destul de nişat, cu subiecte mai puţin relaxante, oamenii şi-au dat drumul la vorbă destul de greu, abia acum, parcă s-au mai dezmorţit, probabil credeau că sunt vreun Bau-Bau care-i mănâncă pentru o virgulă. Când au constat ei că nici posesoarea blogului nu e perfecţiunea întruchipată din Turnul de Fildeş, au prins curaj, îmi scriu chiar poezii :wink: , ceea ce pe mine mă încântă. Deşi, nici eu nu mă voi schimba şi nici subiectele mele nu vor lua o altă direcţie. Asta-mi place să dezbat, despre asta îmi place în spaţiul acesta să discut (la mine pe blog). Am încercat să mă detaşez puţin de stilul înspre tehnic, să fac articolele mai “digerabile”, mai lejere, să le prezint într-o manieră uşor ilară, aşa cum ziceai şi tu, nu îmi place ca articolul să arate ca o lecţie de predare.

    Eu, chiar dacă nu te am în blogroll, te urmăresc prin alte metode, aşa cum fac şi cu alte bloguri. De ce te urmăresc? Mă relaxez la tine pe blog. E detaşare de cotidian, e rezonanţă cu subiectele, cu persoana care semnează. Altfel, în ceea ce mă priveşte, nu pierdeam vremea pe aici. Nu-mi plac reciprocităţile gratuite, eu îţi scriu, tu îmi scrii, eu te bag în listă, o faci şi tu, chestiile astea îmi repugnă total. Ideea de blogging oricum presupune interacţiune, conversaţii, hărmalaie de dialoguri, cum spunea O. Paler, altfel ne luăm creionul şi caietul şi n-avem decât să tot scriem şi să ne tot răspundem. :sick:

    Şi e plăcut când vezi că oamenii îţi lasă o urmă a trecerii lor pe blogul tău, nu? Şi că nu purtăm monologuri! :wub:

    1. :blush: Ma bucura mult marturisirea ta, Antonela :happy: , chiar in scopul asta a fost creat blogul, de relaxare sau de un gen de odihna activa cum ii spuneam si lui Centurion putin mai sus. Activa pentru cei care se decid sa raspunda intrebarilor mele, sa lasa aici un semn al trecerii lor pe blog. Totodata, daca subiectul nu ma intereseaza pe mine, nu-l abordez. Sau nu-l stapanesc cat de cat.

      Eu asa vreau sa cred, ca scopul bloggingului e acela de interactiune, nu doar de lectura si admiratie a unor texte, a unui stil de a scrie.

      Pai eu nu tin sa fiu in blogroll-ul nimanui, nici eu nu-i trec acolo pe cei pe care ii vizitez zilnic, si asa e prea lung… Eu va accesez pe toti, foarte simplu si rapid din browser. Am foarte multi bloggeri dragi mie care nu se regasesc in blogroll. E adevarat ca uneori mai operez modificari, mai adaug si mai sterg unele bloguri(mai ales pe cele neactualizate de luni bune).

  12. Eu am ales dintotdeauna sa pun in blogroll persoanele la care vin de fiecare data cu drag. Nu din obligatie, nu cu lipsa de chef, indiferent daca ma viziteaza sau nu, indiferent daca ma are in blogroll sau nu. Se poate nici sa nu ma cunoasca. Sa nu ma fi vizitat niciodata, iar eu sa nu ii fi lasat nici un comentariu. N-are nici o importanta. Daca imi place sa citesc acel blog la orice ora, pentru ca ma regasesc in el, pentru ca ma invata ceva sau pentru ca am legat o relatie aparte cu persoana care il detine, il pun in blogroll pentru a-mi usura cautarile si eventual pentru a recomanda si altora. E doar un simplu mod de a arata: “imi place blogul asta!”. Alteori, se intampla ca unele bloguri sa ma atraga si sa le pun doar la bookmarks, iar altora sa le fi invatat deja adresa si sa o scriu direct, fara sa ii vizitez din blogroll sau bookmarks.

    Cat despre adresa mea in blogrollul altora, nu ma supara nicicum. Nici de ma au in lista si nu ma viziteaza (unii uita de blogroll cu lunile, pentru ce sa ii trag eu de maneca? poate nu mai au timpul necesar, nu neaparat rea-vointa), nici de ma au si nu ma comenteaza (si eu intru adesea pe blogurile vecine si nu comentez; in plus, nici nu sunt logata in permanenta pe wp, deci poate nici nu stiu ca sunt la curent cu toate articolele…desi nu las “urme”), nici de nu ma au in lista si totusi comenteaza cand si cand.

    Nu fac mare caz pe tema asta… pentru ca blogul a fost de la inceput si este in continuare o placere. Nu pentru adunat comentarii, vizite si prezente in blogroll cu nemiluita. Desigur, ma bucura toate astea. Daca astazi pun imagini cu locuri in care am fost si unii imi scriu ca le plac, ca se bucura ca au aflat un loc nou interesant si alte cele, ma bucura nespus! Dar si daca stiu ca nu as avea nici un comentariu la un astfel de articol, tot l-as posta, pentru placerea mea, pentru a scrie cateva randuri despre sentimentele traite in acel loc, in acel moment, spre exemplu. L-as scrie. La fel cum scriu intotdeauna despre competitiile de patinaj. Foarte putini sunt cei care arunca un ochi pe acele articole, dar intotdeauna le scriu cu inima pana-n gat, cu degetele fluturand ca vantul peste tastatura. Scriu fara nici un sentiment de ranchiuna ca nu mi se intorc vizitele, ca nu imi comenteaza nimeni, nici chiar cei pe care eu ii vizitez sau ca unii n-au mai revenit la un moment dat. Stii, intr-un serial era o replica utilizata foarte des: people always leave. Se intampla cu persoanele din viata reala, din offline, daramite in online… Fireste, imi amintesc si ma gandesc la cei pe care i-am simtit aproape si apoi au disparut din peisaj, dar in nici un caz nu mi-as permite sa ii arat cu degetul, sa ii invinovatesc si sa ii critic pentru absenta lor. In fond, ce stiu eu despre viata lor? Doar cate au exprimat in cateva cuvinte, in cateva articole, intr-o anumita perioada. Cine stie ce se schimba intre timp… cate nu se pot schimba…

    Fiecare isi umple timpul cum doreste; o vizita, un comentariu sau o prezenta in blogroll nu creeaza nici o obligatie pentru nici una dintre parti.

    1. Loryloo, cred ca sunt foarte multi cei care gandesc si actioneaza la fel ca tine. :cheerful: Cum nu prea mai am nimic de adaugat acestor destainuri, nu-mi ramane decat sa-ti multumesc mult pentru ele. :cool:

  13. Neata Nice! (sau …. Seara! ….Uite cum vine netul si apuc si eu sa dau un coment abia la 3 noaptea/dimineata)

    Uite, pentru mine, intrebarile sunt de ajutor ….vrei sa stii si tu ceva concret de la noi, cititorii tai …altfel, nu cred ca ai mai pune intrebarea. Unii dicagheaza, altii raspund la subiect, si …altii, cam ca mine, fac ambele :whistle:

    Se pare ca am cam multe bloguri eu puse in acea categorie si chiar ma gandeam sa fac o “curatenie de vara” si ma gandeam care anume sa le elimin: nu sunt absurda … imi place cate ceva din fiecare blog pus acolo… la unii, chiar imi place tot ….sau, si mai si, descopar pe parcurs altele parca mai incitante, mai pe gustul meu, mai aproape de suflet si vreau o cale mai accesibila catre acele bloguri (uite cum e al tau, al lui Elly, Minnie si etc., pentru ca mai sunt cateva)

    Criteriile:

    – imi plac stilul, cuvintele alese, fotografiile – cum eu nu ma pricep la asa ceva, dar iubesc fotografia, ii admir si chiar invidiez putin pe cei care sunt buni la asa ceva

    – aleg teme de interes comun cat si teme ceva mai personale ….cumva-cumva trebuie sa dai putin si din tine pentru a-ti apropia cititorii (parerea mea!)

    – raspund (aproape) intotdeauna – la tine nu se pune si ceea ce e in paranteza, pentru ca tu raspunzi intotdeauna – cititorilor ….un mare plus

    Bun ar mai fi motive, dar la ora aceasta (tarzie sau e prea devreme?) cine mai sta sa mai gandeasca, cand neuronu` doarme de mult, e in stand-by, hiberneaza :smile:

    Tot ce pot zice e ca tu ai un stil inconfundabil, cei care vor dori te vor urma “si-n panzele albe”, oricate schimbari a-i face tu. Dar e buna asigurarea ca “nu te vei schimba”.

    PS. O singura data am dat DELETE unui blog, cand m-a atins personal o tema abordata si mi s-a parut de prost gust, chiar josnic ….Si pe atunci nu aveam blog, ca i-as fi raspuns….

    1. :biggrin: Neata, Alexandra, dar ce se intampla cu netul tau de vine atat de rar? Mie nu mi se pare normal sa ai net o zi da una nu, mai ales in secolul 21… :ninja: :alien: :wassat: Cred ca se impun masuri drastice. :biggrin: :silly:

      Da, asa e, chiar vreau sa stiu, uneori, nu intotdeauna, ceva concret. :biggrin: Sunt si unii care divagheaza, cei mai multi raspund la subiect si eu agreez ambele abordari.

      Asa e, Alexandra, si eu incerc sa aduc in discutie teme de interes general, dar sa nu lezez sentimentele nimanui, abordez subiecte cat de cat decente(zic eu). Dar nu cu metafore si personificari, ca nu sunt poeta sau scriitoare, ci merg pe un stil simplu, usor de citit, la articolele mele nu trebuie sa-si bata nimeni capul cu raspunsul, acesta trebuie sa vina natural dupa parcurgerea textului. Nu stiu daca se intampla mereu asa, dar e un deziderat.

      Iti multumesc mult pentru cuvintele frumoase si pentru ca ma citesti. :heart: Momentan sunt in pauza de blogging, am niste probleme de rezolvat, mai public sporadic cate ceva…

  14. Eu mereu am scris pe blog despre acele lucruri care ma intereseaza. La inceput a fost o perioada cand scriam mult de moda. Apoi am inceput sa scriu mai multe recomandari, articole despre carti, filme. Incet, incet, am inceput sa scriu si lucruri personale, desi imi vine mai greu pentru ca sunt citita de multi cunoscuti.
    Ar fi intr-adevar un oarecare soc ca eu sa incep sa scriu numai articole tehnice si tu de exemplu numai articole cu retete culinare…ar fi cam mare schimbarea. Dar nu cred ca e cazul. Cine vrea sa se schimbe total, cred ca-si deschide alt blog.

    1. Da, asa este, e bine, zic si eu sa pastram o constanta pe blog, atat in subiecte, cat si in stil sau modul de a raspunde oamenilor care ne comenteaza. Eu m-am referit la faptul ca acest blog a fost mereu bazat pe dezbateri, pe parerea cititorilor si mai putin a mea. Si nu am dorit sa scriu in ideea ca oamenii sa lectureze ceva fain ci in ideea ca oamenii sa discute cu mine lucruri faine. :happy:

      1. Eu mereu mi-am dorit ca blogul meu sa prezinte articole utile. Sa ii ajute, sa ofere informatii care in alta parte nu sunt. Am reusit, numai ca nu m-am rezumat doar la astea. Desi tare m-ar tenta sa renunt complet la articolele prea personale si sa scriu doar recomandari.

        1. Mihaela, sa stii ca eu nu am gasit prea des la tine articole prea personale. Orice ai alege, deja stii, eu voi reveni cu drag pe blogul tau. :biggrin: Mi-a intrat in reflex. :w00t: :cheerful: :cool:
          Weekend minunat iti doresc. :heart:

          1. Mi-ar placea sa stii sa am un blog de turism. N-as mai vrea sa scriu nimic personal, doar impresii de vacanta. Numai ca din pacate nu calatoresc atat de des precum mi-as dori iar din calatoriile mele din trecut (ma refer la cele din 2000, 2001, 2008) nu mai tin minte chiar toate detaliile…care ar fi importante intr-un articol.

  15. Situatii descrise de tine exista peste tot. Si la mine. Am cam incetat sa-mi pun intrebari. Mai la inceput nu intelegeam de ce cineva vine, lasa comentarii, 1, 2, chiar si 10, se vede in blogroll (fiindca chiar imi ceruse asta) si dupa aceea nu mai vine. Niciodata. Asta e o categorie. Alta categorie vrea sa urce in ZeList si cere Link Exchange direct. Am si asa ceva, fara nicio obligatie unii fata de altii. Altii vor sa fie doar ei cititi de catre mine, de parca eu as fi cititor de bloguri profesionist cand eu n-am timp uneori nici sa raspund la comentariile primite. Iar la mine vin o data la 10 articole, asa, ca sa zica ca au trecut. Nu le-am zis nimic desi mi se pare meschin sa astepti sa vina altul la tine si tu sa mai vii decat cand si cand si nici macar atunci sa nu binevoiesti sa lasi nici macar un salut. In fine… Altii doar m-au adaugat in blogroll dar nu ma viziteaza decat foarte rar dar nici ei nu au pretentii sa fie vizitati, au facut-o doar fiindca le-a placut cate ceva de pe blogul meu. Am si eu cateva bloguri pe care le-as vizita dar cei care le au scriu relativ mult si nu mai am timp sa fac fata desi imi place ce si cum scriu. Am si un grup al meu pe care il vizitez fiindca e grupul meu. :smile: Si am si cateva bloguri, printre care te numeri, de pe care citesc cu interes fiecare articol, chiar daca uneori cu o oarecare intarziere din cauza timpului. :smile:
    Eu am si comentatori doar de postari fotografice :smile:
    Am criterii destul de subiective pentru crearea blogroll-ului propriu si uneori poate de neinteles pentru altcineva asa ca nu are sens sa le enumar :smile:
    De cand te cunosc eu cred ca nu te-ai schimbat. Iti citesc articolele cu acelasi interes. :smile:

  16. :biggrin: :lol: Foarte amuzant commentul tau Elly, foarte tare faza cu comentatorul profesionist de bloguri. Sincer, eu am impresia ca cei mai multi asa procedeaza, publica articolul si apoi stau linistiti cu mainile in san in asteptarea miilor de comentatori care sa le ia cu asalt blogul. :w00t: :silly: Chiar daca toti declara altceva, cu exceptia ta, evident, care din punctul meu de vedere ai fost super sincera. :cool: :cheerful:
    Nu trebuie sa faca nimeni nimic din obligatie, asta nu se intelege, poate chiar iti place sa citesti si sa comentezi pe blogul unui om care iti vine si iti scrie frumos pe blog. Daca vine mai mereu, cu atat mai mult, se creaza o legatura intre cei doi care poate functiona pe timp indelungat. As vrea sa fac un articol, cu toate ca l-am mai scris odata, in care sa explic clar de tot, sa se inteleaga clar, ca nimeni nu poate scrie din obligatie pe un blog. Ce inseamna obligatie? Ca doar nu iti pune nimeni pistolul la tampla sa-i intorci celuilalt vizita. O faci pentru ca iti place, din amicitie eventual. Si poate pentru ca ai ceva de zis! Iar daca nu am nimic de spus, nu spun, simple as that. :biggrin:
    E nice ca ai un grup al tau. Eu nu cred ca am un astfel de grup, dar am bloguri pe care le frecventez extrem de des. Dar nu am gasca. :lol: :biggrin:

    Ce pot sa-ti spun e ca eu nu adaug pe nimeni daca imi place “ceva” de acolo. Trebuie sa-mi placa totul. :devil: :cheerful: :w00t:

    “Am criterii destul de subiective pentru crearea blogroll-ului propriu si uneori poate de neinteles pentru altcineva asa ca nu are sens sa le enumar”
    :biggrin: Agree! Totally. :w00t:

  17. Buna!
    Foarte bine ca nu te schimbi, blogul tau, regulile tale. Just that! :biggrin:
    Eu in blogroll tin doar cateva bloguri care fac parte din aceeasi categorie cu al meu, (asta pentru ca abordeazan umai un anumit tip de subiecte), ca sa zic asa, totodata fiind bloguri in al caror blogroll este si al meu.
    Sunt destule bloguri pe care le urmaresc fara a le avea in blogroll, deoaraece imi plac si le vizitez in mod constant (printre care si al tau) , nefiind nevoie de un anumit “soft” care sa imi aduca aminte.

    1. Neata. :happy: Ai procedat foarte ok! Eu imi urmaresc, mai nou, blogurile preferate, din browser. Altfel blogroll-ul ar deveni nefiresc de lung, interminabil. :biggrin:
      Presupun ca nici tu nu intentionezi sa-ti schimbi stilul sau temele abordate prea curand? :dizzy: :ermm:

  18. Cred că ar fi mai multe criterii… Cert e că toate blogurile din blogroll-ul meu au fost citite articol cu articol, înainte de a fi adăugate în listă (sau erau în curs de citire deja). Am și acum câteva bloguri ale căror linkuri le-am salvat în browser, pentru a le răsfoi când voi avea timp..

    Nu cu toți bloggerii pe care îi citesc sunt pe aceeași lungime de undă, nu am mereu aceleași opinii sau trăiri, nici măcar aceleași principii sau concepții de viață precum ei. Uneori mă regăsesc în ceea ce scriu sau în modul în care o scriu, alteori nu. Însă de la toți pe care am ales să îi citesc consider că am ceva de învățat. Căci blogroll-ul meu asta e, de fapt, o decizie de a-i citi, o mărturisire a faptului că mi-au stârnit interesul – fie că sunt curioasă de persoana lor, de modul lor de a gândi, de opiniile pe care le exprimă, fie de stilul lor de a scrie și de a percepe lumea, de evoluția lor individuală, ca oameni.
    Apoi, pe parcurs, e posibil să apară chiar prietenii sau acele legături oarecum afective, interumane – atât cât spațiul virtual permite. Și recunosc, uneori acestea mă fac să vizitez în continuare blogurile respective. :smile:

    Însă, inițial, la mine predomină curiozitatea, nevoia de a înțelege „întregul” (omul din spatele articolelor, în cazul acesta). Iar blogurile care m-au făcut să citesc încă un articol, și încă unul, și încă unul – au ajuns în blogroll. Motivele sunt diverse, nici nu contează. Cum ziceam, cu unii parcă nici nu am nimic în comun, însă modul lor de a gândi sau scrie, îmi stimulează și mie gândirea, mă face să îmi pun întrebări, în alții mă regăsesc câte puțin sau au reușit pur și simplu să mă facă să îmi pese de ce se întâmplă în mintea lor (nu spun în viața lor, căci mă interesează latura subiectivă, gândurile, nu faptele/întâmplările obiective neapărat). Cu alții, mă simt pur și simplu bine interacționând, indiferent de subiectul abordat, iar pe alții prefer doar să îi citesc – o interacțiune neavându-și locul.

    E destul de plin de diversitate blogroll-ul meu, acum că mă tot uit la el :lol:

    În rest, foarte bună observația ta. Trebuie să fim atenți, uneori nu celălalt e cel care s-a schimbat, ci noi, interesele și așteptările noastre. Și frumos ar fi să ne asumăm noi această schimbare, nu să punem povara pe celălalt.

    1. Foarte interesante motivele tale, Iulia, nimeni nu s-a incumetat pana acum la un asemenea raspuns complet. Iti multumesc mult. :happy:
      Tie iti place mult sa citesti, sa studiezi oameni si comportamente, iar blogurile iti ofera sansa asta.

  19. Eu am pus la blogroll blogurile la care vroiam să ajung mai repede, era mai confortabil așa decât să fac o listă lungă de bookmark-uri. Încă mai am și unele bloguri pe care nu prea le accesez dar o să fac curățenie zilele astea :D Dar în principal la blogroll țin blogurile care îmi plac și le urmăresc.

    Și apropo, nici să nu te schimbi :P

  20. Blogrollurile nu sunt definitive, nu sterg la primul articol pe care nu-l agreez daca in partea cealalta atarna alte lucruri mult mai importante si care conteaza pentru mine. Chiar daca vizitez mai rar un blog nu inseamna neaparat ca mi-a pierit interesul.. am prietene, rude, persoane la care tin foarte mult, insa nu imi doresc sa le vad zilnic, cum nici bloggingul nu-l vad ca pe o intaietate in viata mea. Au fost perioade cand am dedicat mai mult timp decat trebuia, cand nu am dormit, cand nu am mancat ca sa fac ceva ma mult. Au fost doar perioade si vreau sa le limitez.

  21. Unii aleg sa faca ditamai blogrollul, altii nu. Eu de curand am ales sa mai pun 1,2 link-uri, dar pentru prieteni pe care ii cunosc personal, nu chiar oricine de pe internet.
    De cine imi place cum scrie, ii rezerv un loc in reader.

  22. nu arat cu degetul spre nimeni, pentru ca cel mai adesea vinovatul sunt eu. am dispozitie variabila, timp de hoinareala pe bloguri limitat si atunci nu mai ajung pe la unii, de care imi este dor, dar ii aman interminabil…pt la iarna sau intr-o zi cu timp mai mult si disponibilitate infinita. :angel:

  23. Pentru ca e mai usor sa arati cu degetul spre altul :))) Oamenii pe care ii am in blogroll sunt oamenii pe care ii citesc constant, chiar daca nu comentez tot timpul pe la ei. Si de obicei cand am pus ceva in blogroll am citit mai multe articole sa vad daca e ok si daca ma atrage. Imi e mai usor sa ii gasesc prin blogroll , desi pe multi ii accesez direct din browser :am memorat denumirile :)

  24. Solutia e foarte simpla in momentul in care cineva/ceva te deranjeaza: eviti! Bineinteles ca se poate ca parerea ta sa nu coincida cu a mea, insa daca macar imi exprim parerea, nu am de ce sa te atac pe tine. E imposibil sa gandim cu totii la fel, insa eleganta in exprimare/fapte o putem avea cu totii!

  25. Îţi scrisesem un comentariu atât de lung şi când să-l postez am uitat să completez pagina web, mi-a dat eroare şi am pierdut tot ce scrisesem. Dacă fac un rezumat… ziceam că nu trebuie ca tu să te fi schimbat, ca cei care te vizitează să-şi piardă interesul, ci mai degrabă (cum este şi cazul meu) să se fi schimbat condiţiile. Anul trecut lucram la o filiala şi aveam mai mult timp să citesc, să scriu, în perioada celor 8 ore de program. Acum lucrez în altă parte, prelucrând cărţi, lucrând 8 ore la calculator. Având în vedere că am mari probleme cu vederea, de fapt, glaucom, înseamnă că nu pot să stau pe lângă cele 8 ore la servici, alte 5-6 ore când ajung acasă. Încerc să fac o vizită celor de care mi-e drag, dar nu întotdeauna am timpul necesar să comentez, chiar dacă subiectul e interesant. Deci, aşa cum mi s-a întâmplat mie, nu înseamnă că dacă cineva te evită sau dacă nu te vizitează atât de des, este din cauză că nu-i place sau nu-l interează. Îţi doresc o vară frumoasă, un concediu plăcut. Sper să ne citim, chiar dacă mai rar :) cu aceiaşi plăcere. Poate te tentez să participi la clubul nostru virtual de lectură. Am avut câteva dezbateri frumoase, cred că ţi-ar fi plăcut :) Sau cel puţin aşa sper.

  26. Mie mi-e indiferent. Fie că sunt întrebări, fie că nu sunt, mi-e totuna :silly: Fiecare blogger are stilul lui, nu ar trebui nici să-i reproșăm asta, nici să-l judecăm pentru asta. Dacă nu ne mai place, știm cu toții ce avem de făcut: ne rărim sau încheiem vizitele pe blogul său. Adică asta e una din regulile nescrise ale bloggingului de care toți ar trebui să ținem cont :ermm:

    Eu mai pun din când în când câte o întrebare la finalul articolului, dar e mai mult una retorică și mai mult pentru mine, ca să-mi fac lumină în gânduri. În rest… I wish you peace and love and a lovely summer! :happy: :kissing:

  27. Hello Nice!
    Blogul tau intr-adevar a ramas la fel de primitor ca si prima data cand am intrat pe el :biggrin: .
    Salutari din Bucuresti de acum inainte :tongue: .
    Have a nice weekend!

  28. Eu de multa vreme nu am mai adaugat pe cineva nou in blogroll, pentru ca am ajuns sa cred ca nu mai am ce sa citesc. Inainte erau mai multi care scriau ca lumea, articole cu substanta, la care sa ai ce sa comentezi, acum dau numai peste bloguri cu o poza, un citat si cam atat. Si ma uit la ele si ma intreb “Si totusi ce-ar trebui sa comentez?/Ce-as putea sa comentez?”, pentru ca-s toate atat de seci. Si bloggerii au devenit destul de seci, adica scriu numai posturi depresive/suicidare sau pseudo-pornografice, sperand ca prind la public, dar mie nu imi plac, pentru ca eu prefer sa citesc ceva care sa imi spuna ceva despre posesor, nu ceea ce-as putea citi intr-o carte. Acelasi lucru si cu blogurile de poezii, pe langa cele de fictiune. Nu zic ca nu ar fi bine scrise, dar plictisesc daca din primele trei randuri deja e direct, ori sex, ori depresie dintre cele mai crunte. De asemenea, se mai intampla sa dau peste bloguri de adolescente care scriu de-alea dureroase, sau peste bloguri de mamici. Si eu am 20 de ani, undeva la mijloc, nu am nici un fel de interes nici in partea cu mamicile, nici in partea cu depresiile existentiale de la 15 ani. Si am si o antipatie si pentru the crowd-pleasers, care fac posturi din automatism, fara nici un fel de substanta autenticitate. E una sa oferi fruit for thought si alta sa oferi ceva ce gasesc in alte 10 site-uri, si inca fara sa caut. Poate ca ai dreptate, e vorba de preferinte personale. Ce e si mai aiurea insa e sa vrei sa citesti si sa nu ai ce… :ermm:

  29. Eu prefer sa scriu un articol despre blogul care imi place, sau sa fac referinte catre articole de pe blogul respectiv cand scriu ceva related.
    Blogrolul prefer sa il tin cat mai curat, sa am cat mai putine link-uri

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: