Concluzii după 700 de articole

cappuccino

Știu că sunt puține pentru cei aproape patru ani petrecuți printre cuvinte. Dar, în fapt, sunt aproape 700 de întâmplări, frânturi de viață de la care am pornit și am creat aproape 700 de povești. Pe măsură ce trecea timpul realizam că nu mai puteam posta orice, ci doar propriile trăiri. Cam în asta s-a transformat blogul după o perioadă de acomodare în blogosferă, într-o specie de jurnal de sentimente împărtășite cu voi. Și nu de puține ori am apelat la oameni pentru a-mi rezolva dilemele și frământările. Și niciodată ei nu m-au dezamăgit. Întotdeauna am găsit răspunsurile mult căutate și așteptate.

Practic mi-am pus sufletul pe tavă și am scris în felul meu, dezvăluind printre rânduri, tot ce era interesant de aflat, tot ce doream să transmit, ceea ce mi se părea important.

Nici nu contează să fie multe ca număr. Ci doar să mă reprezinte, să-mi producă emoție și bucurie când le concep și când dau “publică”. Povestesc despre tot ce mi se pare mie relevant, interesant, ceea ce eu iubesc. Este absolut necesar ca subiectul să mă pasioneze în mod deosebit ca să-l abordez. Să-l simt, să-l experimentez, să-l trăiesc. Altfel ar fi un chin, pentru că ce poate fi mai simplu și mai frumos decât să te scrii pe tine însăți ?

Deși nu pare, blogul încă înseamnă totul pentru mine. Chiar dacă nu public un articol, sunt aici non stop. Nu l-am abandonat nicio secundă și nici nu voi face asta. Sunt pe domeniul meu, este cumpărat pe viață și așa va rămâne. Am nevoie de el pentru momentele când îmi este greu, când viața mă copleşeşte, dar și pentru cele de împlinire și satisfacție. Pentru a mă elibera, pentru că scrisul are efecte tămăduitoare.

Când nu postez ceva nu înseamnă că mă distrez sau fac lucruri extrem de importante, nu, înseamnă că sunt prea epuizată ca să mai gândesc limpede. Sunt pe zi ce trece mai obosită, un puternic semnal de alarmă că undeva s-a defectat ceva. Însă mi-e groază de medici și de clinici…

Ce am învățat după 700 de articole? De fapt ce am înțeles și ce sunt pe cale de a accepta. În primul rând că oamenii vin și pleacă, paşesc pentru o vreme alaturi de noi, iar când scopurile noastre nu mai coincid, pornim pe drumuri diferite. Și că nu are rost să ne petrecem timpul regretându-i, că oricum nu se mai întorc înapoi. Și poate asta e și farmecul blogului, să aduni în jurul tău cât mai mulți oameni, cât mai multe idei și să te îmbogățești spiritual.

În al doilea rând că oamenii renunță la a rămâne în jurul tău când observă că există grave nepotriviri de caracter, de personalitate, de înțelegere a vieții, iar eu nu sunt în stare să gestionez prea bine conflictele. Sau că nu e genul meu să merg la ei să-i implor să se întoarcă înapoi.

Am înțeles că uneori, mai ales în online, comunicarea superficială (deși eu nu militez pentru ea) poate păstra doi oameni împreună. Pentru că a cunoaște omul în profunzime, a-i afla reacțiile în diferite ipostaze și micile secrete, înseamnă a te îndepărta de el, puțin câte puțin pe zi ce trece. Incompatibilitățile au nevoie de timp pentru a ieși la suprafață. Și de obicei ies. Au existat câteva persoane care mi-au fost alături o perioadă îndelungată și într-o zi au dispărut. Lăsau la fiecare articol un număr impresionat de comentarii. Dar și pretențiile lor creșteau, simțeau că au anumite drepturi aici. Iar când asta se întâmplă, orice mică nemulțumire poate produce ruptura definitivă. Omul se simte trădat și nedreptățit și părăsește corabia îndurerat.

Și ar mai fi și alte concluzii, însă zic că ar fi bine să le lăsăm pentru un alt articol aniversar.

sursa foto: weheartit.com

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

94 de comentarii la “Concluzii după 700 de articole”

  1. Eu iti urez la cat mai multe articole la fel de bune ca si cele de pana acum :) Trebuie sa recunosc, eu te’am descoperit mai tarziu, dar de cand am facut’o intru cu fiecare ocazie sa te citesc pentru ca imi place ce gasesc aici si sper sa continui tot asa :)
    Cat despre comunicare superficiala din online…e cu dus si intors…eu nu optez pentru ea..nu optez pentru comunicarea superficiala in general nu neaparat numai in online.

    1. Ma bucur ca s-a intamplat totusi sa ma descoperi, unii nu o fac niciodata si pierd sansa de a avea alaturi un prieten(chiar si virtual) de cursa lunga. Pentru ca iata, se vede cu ochiul liber, eu nu am abandonat blogul, blogosfera si pe cei care m-au vrut alaturi. Eu nu am plecat de langa oameni, oamenii m-au abandonat pe mine. Au ramas foarte putini, bine ca au ramas si aceia!
      Multumesc mult, Raluca :heart: , da, e cu dus si intors, oricum nu stii niciodata daca procedezi bine sau nu. Doar sufletul iti dicteaza…si tu il urmezi. Si apoi suporti consecintele. :biggrin:

  2. Putine?! Glumesti! :smile: Nice, mie mi se par foarte multe! Eu din august 2009 am doar vreo 260 si ceva :lol: E drept ca in primii ani scriam un articol pe luna :pouty:

    Oricum…eu iti doresc la cat mai multe articole la fel de interesante, scrise in aceeasi maniera calda si prietenoasa, asa cum ne-ai obsnuit si la cat mai multi ani in blogosfera! Desi eu n-am fost aici de la inceput, din momentul in care am descoperit blogul tau l-am urmarit constant si cu mare placere.

    1. Larisa, cred ca in primii ani de blogging tu mai mult calatoreai si nu prea aveai timp de blog. :lol: :cheerful: :dizzy: Acum ai timp si pentru scris. :biggrin:
      Eu la inceput postam aproape zilnic, acum am incetinit ritmul si am si explicat in articol de ce.
      Dar e bine si asa… :tongue: :silly: :dizzy: :ermm: Decat deloc…

      Multumesc mult, sentimentul si aprecierile sunt reciproce. :heart: Eu am vrea sa raman aici toata viata. Iubesc scrisul. :wub:

  3. ” oamenii vin și pleacă, paşesc pentru o vreme alaturi de noi, iar când scopurile noastre nu mai coincid, pornim pe drumuri diferite.” asta am remarcat si eu in viata.
    Felicitari pentru suma frumoasa pe care ai reusit sa o aduni cu rabdare si migala, ca un adevarat artist care a insistat in durere si pasiune pentru a insira condei de vorbe dulci pe “albul filei de hartie” fara ca scopuri meschine si haine sa altereze vise si destine. :biggrin:

    1. Pato, intr-un fel ma bucur(desi poate nu e tocmai un motiv intemeiat) ca si tu ai observat asta. Dar vezi tu, asta e viata, si trebuie s-o luam ca atare. Apropos, din vechea garda mi-am mai ramas decat tu. Si Lilly. Si Silvia, dar ele intra mai rar… :cwy: :dizzy:

      Wou, impresionant, dar de cand esti poet? :ermm: Merci mult, ai pus punctul pe i. :happy: :biggrin: :cool: :cheerful: :silly: :w00t:
      Scopurile meschine nu m-au caracterizat niciodata, doar visurile pure si inocente. :biggrin: :lol: :dizzy: :ermm: :devil: :blush: :angel:

                1. :dizzy: Ai mare dreptate, Pato, cu totii avem nevoie de muza. Eu iti doresc sa gasesti una dupa pofta inimii:cu adevarat incredibila. :biggrin: :happy: :cool: :cheerful:

  4. 700 :w00t: O cifră “frumoasă” :cool: Ce spui de 1.000? :wink: :cheerful:
    Referitor la comunicare, eu unul, aş disocia interacţiunea din online de aceea din viaţa reală. Desigur, nu pot să am certitudinea propriilor ipoteze, întrucât n-am avut ocazia să “experimentez”, adică să întâlnesc la propriu persoane cunoscute în “virtual” (de altfel, mă preumblu de prea puţină vreme prin această “lume virtuală”), da’ recunosc că mi-ar plăcea că cunosc anumite persoane deocamdată “virtuale” :smile: Totuşi, mă gândesc că nu întotdeauna realul ar fi asemănător prezenţei online. Chiar dacă comunicarea online decurge sub cele mai bune auspicii, nu cred că asta reprezintă garanţia că în offline lucrurile ar sta identic; se prea poate ca o simpatie reciprocă din online să se transforme în real în indiferenţă, să nu fiu foarte pesimist şi să-i zic antipatie :dizzy: :ermm:
    O seară faină, Nice :happy: :cheerful:

    1. 1000 de articole? :ermm: :biggrin: Suna bine, cred ca in 1000 de ani se rezolva. :lol: Ca tot vreau eu sa traiesc vesnic. :whistle: :wassat: :w00t: Si sa continui sa postez pe blog. :lol: :whistle: :w00t: :cheerful:
      Oh, Centurion, parca mi-ai citi gandurile. Si eu am temerea asta, ca persoanele din online pot sa-si piarda farmecul in offline si sa transformam simpatia actuala in antipatie. Mi-e teama de dezamagiri. Pot sa ma dezamageasca ei, sa pot sa-i dezamagesc eu.
      Desi eu am participat la blogmeeturi si cei mai multi s-au dovedit a fi mult mai simpatici in offline. Doar certurile au izbucnit apoi in online si eu ma intrebam cum poate cineva sa fie asa de normal in realitate si asa “dus” pe mess si pe blog. Au fost si persoane care au parut total neinteresante in offline. Iar pe blog pareau destul de atractive.
      Cert e faptul ca mie mi-e teama sa fac pasul asta. In general vad ca oamenii au tendinta sa vorbeasca mult despre ei si sa para plictisiti de problemele mele. Doar pe blog ce mai pot sa discut normal. Aici am certitudinea ca sunt cel putin citita, chiar daca nu si inteleasa.

      Problema e ca cu cat te apropii mai mult de un om si incepi sa-l cunosti mai bine iti dai seama cat de multe lucruri nu-ti plac la el. Cate va despart. Cate lucruri nu aveti in comun si pe cate nu le vedeti la fel. De aici de la incompatibilitate si apoi antipatie nu mai e decat un pas…

      Merci mult. :cheerful: Seara excelenta si tie, Centurion. :happy:

  5. Cum se zice la aniversarea a 700 de articole? :biggrin: La cat mai multe?

    Eu te inteleg perfect, si eu sunt tot timpul cu gandul la blogul meu, dar de 2 saptamani n-am avut efectiv timp sa scriu un articol, desi am vreo 4 scrise deja in cap.

    1. Merci mult, Anda :heart: , imi pare sincer rau ca esti in aceeasi situatie ca mine. :cwy: :dizzy: Eu tot timpul astept articolele tale, ma tot uit daca a aparut ceva nou. Dar te inteleg perfect!
      Hehe, si eu “imi scriu” articolele in cap. Din pacate pe unele nu ajung niciodata sa le astern si pe foaia virtuala… :cwy:

  6. Tu nu mă stii. Eu, da!Te urmăresc cu interes si te citesc cu drag!Sunt genul care nu dau buzna, dar nu mă pot abtine sa nu mă uit pe geam. La tine am vazut acel ceva care te face sa revii, iar si iar. Toată admiratia mea pentru cele 700 de articole! Îți doresc si imi doresc sa scrii in continuare multe, chiar nesfarsite. Dincolo de toate imi doresc sa fii sanatoasa!Voi mai pasi in urma ta. Te imbratisez cu sufletul

    1. :heart: Cat de nice! Bun venit pe blog, Maya :happy: , mi-ai facut cea mai mare bucurie posibila cu acest comment la ceas aniversar. :cool: :cheerful: :w00t:
      Ai dreptate, trebuie sa trec la investigatii serioase, ca asa nu se mai poate. Iti multumesc mult pentru gandul bun si pentru faptul ca revii si in sfarsit ai avut curajul sa lasi un semn al trecerii tale pe aici. Te astept cu drag oricand. :biggrin: :happy:

  7. La multe postări înainte! Şi eu ar fi trebuit să fac un bilanţ de vreo 3 săptămâni, pentru împlinirea unui an în blogosferă, dar uite că particip la o competiţie care nu-mi face plăcere şi nu mai am timp de nimic, fiindcă trebuie să postez câte un material pentru concurs din două în două zile. Nu mai spun că sunt firme care au mai multe probe şi înnebuneşti scriind despre acelaşi sponsor. Unul singur a fost de treabă şi a zis să scriem orice dorim, dar să fie haios. Uite aşa am reuşit să obţin şi eu un punctaj mai mare, majoritatea probelor fiind pentru cucoane: îngrijirea tenului, ustensile de bucătărie, parfumuri etc. Nu mai spun că persoanele care dau note sunt aproape în totalitate de sex feminin. Câte cărţi crezi că a citit o cabanieră sau o tipă care s-a îngrijit de ten? Vreo două, abecedarul şi cartea de telefon. Excepţiile sunt rare. Astfel de oameni, în general, agramaţi, după cum arată site-ul lor, apreciază valoarea unor articole! Păi pe Hemingway l-ar fi dat afară din concurs pentru incompetenţă. Rezultatul e previzibil, în primele 5 locuri neexistând vreun bărbat. Trebuie să fii fată, mai apropiată de vârstă cu elevele de clasa a VII-a şi atunci ai şanse să obţii un punctaj mare.
    Revenind la blog, îţi pot spune că după un an am scris peste 500 de articole, dar nu mi se pare foarte important numărul lor, ci câte au reuşit să transmită ceva, să stârnească emoţie, să îmbogăţească viaţa sau cunoştinţele cuiva. Uită-te la bloggerii mari: majoritatea au numărătoarea articolelor la zi. Dar câte dintre ele au transmis ceva? Nici n-au timp să mai scrie şi altceva decât articole publicitare.
    Oricum, când ajungi la 1000 de articole publicate, trebuie să faci un bilanţ serios. Mai ai puţin…

    1. Imi pare rau ca te nemultumeste asa tare acest concurs. Dar trebuie sa privesti partea plina a paharului, in curand se va termina si poate data viitoare nu vei mai participa. O astfel de experienta este suficienta.
      Sunt total de acord cu tine in privinta articolelor de pe blog. Conteaza calitate, nu calitatea. Aici mai mult ca oriunde altundeva.

      Sper sa ajung cu bine si la nr 1000. Sanatate sa fie! :dizzy:

  8. Suntem atât de diferiţi unul de celălalt până şi-n punctele comune. În spaţiul virtual ne protejăm identitatea cum ştim, cât şi cum vrem. Dezvăluim sau ascundem, niciodată nu ne punem pe tapet intimitatea decât într-o oarecare măsură. Ştii cum îi asociez eu pe oamenii din spatele blogurilor? Cu nişte cărţi care vor să-şi găsească cititorul potrivit, coautorul lor, colaboratorul lăuntric. Aşadar, fiecare blog îşi caută cititorii potriviţi. În articolul meu “De ce abandonăm o carte?” am încercat să găsesc (şi cu ajutorul celorlalţi) motivele pentru care părăsim (nu fără regrete), aşa cum frumos spui tu, corabia. Pur şi simplu nu rezonăm şi nu avem starea prielnică pentru cartea respectivă. Cam aşa se întâmplă şi cu “poveştile” scrise pe blog. La un moment dat, nu mai satisfacem gustul celorlalţi pentru ceea ce vor să găsească la noi.
    Eh! Ce pot să mai spun decât să ai parte de viaţă veşnică :wink: , lucru pe care mi-l doresc şi eu :biggrin: , să scrii cât vrei, ce vrei şi să te bucuri de cititorii pe care-i ai şi care vor veni.
    Noapte bună.

    1. Ce urari dragute, Antonela. :heart: Multumesc frumos, m-ai impresionat cu viata vesnica. :biggrin: :lol: :tongue: Nu stiam ca si tu visezi la nemurire. :cool: :cheerful:
      Cred ca ai dreptate in privinta cititorilor. Eu le multumesc insa ca macar m-am insotit in aventura pana la acest punct. Ca au renuntat, deja nici nu mai conteaza. Noi sa fim sanatosi! :w00t: :cheerful:
      Pe cei care au ramas ii imbratisez cu drag, iar pe cei care vor veni ii astept cu mare nerabdare. :lol: :tongue:

  9. Mie nu mi se par asa putine articole, fie vorba si de 4 ani. Cand scrii, scrii cu folos, nu doar un salut! ce mai faceti?

    La cat mai multe articole, Nice! Revin pe maine cu un coment ceva mai pe masura, acuma pic de somn. Noapte buna si somn usor :*

    1. Cum sa nu fie putine, uite J mai sus ca are deja 500 intr-un an. :biggrin: Merci mult :heart: , ca sa vezi ce coincidenta, tocmai cand tu erai la mine, eu iti citeam povestea remarcabila. :happy: :cool: :cheerful: Da, ca bine zici tu, ia sa merg si eu la somn ca maine ma asteapta o zi plina la job. Noapte buna. :kissing:

      1. Stii ce imi place? Nu avem nici un an impreuna – ce frumos, si totusi ce ciudat suna, mai ales ca nu ne-am intalnit face to face niciodata – dar te simt aproape acolo unde conteaza …. de sufletul meu. Scrii frumos si cu folos, esti o fotografa minunata (mie, cel putin, imi plac toate fotografiile facute de tine) si esti o persoana pe gustul meu – o prietena.

        Eu imi doresc (da, da, mie, nu tie) sa mai am parte multi ani de articolele tale si de prietenia ta.

        1. Alexandra, este clar, sufletele noastre rezoneaza si da, sunt acolo unde conteaza. :heart: Si nu voi pleca niciunde, niciodata. :happy:
          Si sper din inima sa ramai alaturi de mine cat mai mult timp. :kissing:

  10. Felicitari ptr un numar atat de frumos de articole si de ani! :) Ce imi place la tine e ca nu te-ai plictisit, ca te simt mereu la fel, mereu gata de a ne oferi articole frumoase. Eu una pe zi ce trece ma simt mai obosita, mai plictisita de blog. Scad si nr de articole, scade si toata pasiunea mea pentru blog. Uneori mai am asa un impuls de a scrie mai mult, scriu mai mult, apoi iar renunt. Nu stiu daca o sa ma indragostesc din nou de blog…am asa impresia ca incet, incet ma departez de el.
    Poate e normal, e o faza, ne schimbam, mergem mai departe.

    1. Multumesc mult, Mihaela :heart: , impusul de a scrie asa des nu-l mai am nici eu. Asa ca te inteleg, mie mi se pare normal sa ne schimbam, sa nu stam pe loc, sa vedem altfel lucrurile in timp. Pasiunea mea a ramas, insa e influentata de mai multi factori. Probabil asa a fost si la tine cazul.

  11. La cat mai multe articole,cate simti sa scrii! Am vazut si eu ca oamenii vin si pleaca,dar si eu fac la fel cu cu mana de bloguri pe care le citesc,nu raman fidela,haha.Bine,eu ma satur deseori de blogul meu,deci e clar ca de altele,cu atat mai mult.Eu daca imi urmaresc evolutia pe parcursul a doi ani,am inceput scriind,pe urma am zis ca nu trebuie sa-mi pun sufletul pe tava,cum zici tu,ca nu e nici treaba,nici interesul nimanui,pe urma am inceput sa fac doar fotografii, mai apoi så scriu poezii mai romantioase,de la alea am trecut la cele umoristice,de la ele desenat, acum la pictat… ma uit in urma si vad ca am facut atatea lucruri noi in ultimii 2-3 ani,de care habar n-aveam ca pot sau ca le voi face vreodata.ma intreb ce-o mai urma :D.

    E clar,ne schimbam si evoluam cu fiecare zi,luna,an,nu ramane decat sa vedem unde ne duce drumul pe care ni se alatura cand si cand insotitori,dar pana la sfarsit tot singuri mergem,ca e drumul nostru si doar al nostru,rigth? :)

    Drum lin dar interesant sa ai!

    1. Silving, orice ai face, vei reusi la superlativ. Eu de fiecare data ma minunez de picturile tale…sunt asa frumoase… Asa pateam si cu poeziile.
      Da, poate ca oamenii s-au plictisit de articolele mele si de asta au plecat. Este o explicatie in care cred.
      Da, singuri! Multumesc mult. :heart:

      1. Unii se satura de acelasi stil,de exemplu eu nu mai rezonez cu felul de articole pe care le citeam acum un an.Asta e normal,de aia ii inteleg si pe cei care nu ma mai citesc.Altii nu mai au ei insisi bloguri,sau nu mai posteaza deloc pe ale lor,deci cu atat mai mult nu mai trec pe la mine,daca nu-i mai preocupa preumblatul pe internet.Dar e ca in viata,nu? Unii se muta dintr-un bloc,tu ramai,ai alti vecini,iti mai faci alte cunostinte… si ori ramai acolo,ori schimbi si tu locul intr-o buna zi,cam asa vad si blogul asta,ca la…bloc :D.

        Multumesc frumos!Bag seama ca pe mine blogul asta ma stimuleaza,oricat de paralela sunt uneori cu el :))

        1. Da, eu sunt mai fidela de felul meu. Dar se pare ca si aici fac opinie separata. :lol:
          Nu mi se pare ca ai fi deloc paralela, dimpotriva. :cool: :cheerful: Iar la tine vad ca apar mereu oameni noi. Si asta e bine.

  12. Felicitari, Nice! :cheerful: Deci ai ajuns la 700 articole. Continua, chiar ai ceva de spus! Poate la altii se observa daca nu mai sunt atat de inspirati ca in trecut, daca nu mai reusesc sa vina cu postari atractive. Dar la tine nu se cunoaste asta, de cele mai multe ori gasesc ceva bun de citit. In rest, pastram legatura.

    1. Eh, Danny, esti tu foarte nice, incerc si eu sa nu-mi dezamagesc cititorii, dar scriu doar ce simt si asta s-ar putea sa nu-i mai intereseze pe cei mai multi. Voi continua cu siguranta, caci am destule idei de articole. Chef si sanatate sa am, multumesc mult! :happy: :cool: :cheerful:

  13. Observ ca in loc sa fie un articol ‘multumitor’, in loc sa tratezi al 700-lea articol ca pe o bucurie, mai rau faci, enumerand partile negative ale blogging-ului. E bine sa fii atasata de cititori, insa na..orice padure are uscaciunile ei :)

    1. Viorel, partile pozitive le-am tot enumerat in 4 ani de blogging la fiecare aniversare. De data asta am simtit ca trebuie sa schimb ceva. Si tot ce am scris e cumplit de adevarat. Adevarul meu…

  14. La fel ca si tine, si eu simt ca blogul e parte din mine, din viata mea, stilul meu uneori e un pic mai melodramatic, insa tu reusesti chiar si cand esti suparata sa fii parca mai optimista decat mine, iar acest lucru imi place la tine. Continua sa scrii, iar cei care pleaca din viata ta virtuala pe blog, inseamna ca nu au vazut omul minunat ce respira printre aceste randuri. O seara cat mai placuta, ai ramas sa ne povestesti ce ai facut la munte! :happy:

    1. Da, abia astept sa va povestesc, insa cum a fost articolul 700 nu puteam sa nu marchez evenimentul cu cateva scurte consideratii.

      Eh, tu esti foarte draguta ca de obicei :cool: :cheerful: , multumesc mult pentru cuvintele frumoase. :heart:

  15. Am citit inca de azi-noapte dar la oara aceea eram doar in stare sa navighez pe net, nu sa comentez. Cand sunt asa e preferabil sa renunt a scrie fiindca nu ma pot concentra. :smile:
    700 de articole inseamna destul de mult, e un bilant frumos si pretios, zic eu, pentru ca ai articole foarte frumoase, in care ai pus mult suflet si talent. Uneori chiar si putin din suflet pe tava. Dar toti facem asta si poate ca e bine asa, altfel am parea niste robotei care tasteaza si doar insira cuvinte reci, fara viata.
    Pe langa multumirea pe care o poate avea cineva cand vede ca munca ii este apreciata e clar ca pot aparea si nemultumirile. Fac si ele parte din aceasta activitate. :smile:
    Nice, iti urez la cat mai multe articole si cat mai frumoase! Si fotografii la fel! :heart: :smile:

    P.S.- M-am uitat acum si la mine…am 685 si m-am speriat. Cred ca ultima oara cand le-am mai vazut numarul erau putin peste 400… Cum trece timpul…

    1. Elly, te apropii si tu de 700 de articole, ce frumos! Da timpul trece repede, parca ieri scriam primul articol si ma comenta doar Dragos FRD. Si ce vremuri minunate, ce memorabili au fost primii ani. Ce nebunie frumoasa era aici, ma doare uneori inima ca toti acei oameni au plecat insa invat sa accept faptul ca asta e rostul lumii.
      Multumesc mult pentru cuvintele calde, conteaza enorm pentru mine. :kissing:

  16. Buna!
    700 de articole! Wow! :wink: Felicitari! E impresionant, chiar si pt 4 ani. Nici nu mi-am dat seama ca a trecut atata timp. :biggrin:
    De fapt, mai am si eu putin si fac un an in blogosfera…Nu m-am mai ocupat asa de bine de blog in ultima vreme. O sa incerc sa scriu mai des (subiecte au fost destule, timpul si starea necesara nu prea le-am avut)…

    1. Wou, e randul meu sa exclam acum, implinesti un an in blogosfera? Este adevarat ca pentru scris trebuie o stare necesara, mai ales la genul de articole sociale, religioase sau politice pe care le abordezi tu de obicei. E greu sa scrii zilnic si sa produci ceva de calitate.
      Multumesc mult, activitate prolifica si bafta in continuare iti doresc si eu, Vlad. :cheerful: :cool:

  17. LA cat mai multe si la fel de bine scrise. Postarile tale sunt calde si par sincere. Nu te-am cunoscut de foarte mult timp, dar nici un titlu nu ma lasa indiferenta. Poate nu las comentarii mereu, dar asta nu inseamna ca nu sunt prezenta aici.
    700 nu-i un numar mic, mai ales ca ce scrii nu inseamna doar o poza si un comentariu. Bravo.

    1. Multumesc mult, Tina :heart: , ai remarcat tu bine ca sunt sincera in articole, nici nu as putea fi altfel, ce rost ar avea. Iar povesti nu scriu ca nu am talentul necesar. :cwy: Si nici imaginatia de rigoare. :biggrin:
      Rar cand am scris articole mai scurte, si poate ca rau fac, ca oamenii le agreaza, dar nu pot. Cand ma apuc, nu ma mai opresc. :lol: :silly:

  18. Te-am descoperit târziu. Târziul meu, pentru că pe net eu nu sunt decat de 8 luni în cap. Numărul articolelor nu e concludent, desi par multe, foarte multe. Eu cred că nu as fi facut nici jumatate din cate am, dacă nu m-as fi angrenat si in a scrie in cluburile ce deja le cunosti. Cel mai greu mi se pare sa-ti pui sufletul pe tava tuturor, dar cred cu tarie in cele afirmate de tine. In real, vorbind, am renuntat, desi cu greu, la multi oameni cu care nu mai reuseam sa ma simt comod, unde nimic nu mai era cum trebuie, dar ne tineau doar un numar de ani aproape, fara nimic altceva comun. Acum, cand am fost foarte racita, am vazut că nu mi-as lăsa pasiunea asta deoparte, doar asa pentru ca pare mancatoare de timp, ci doar trec intr-un alt mod pe la fiecare. Şi vorba ta, cine revine, revine…cine nu, nu e nicio pierdere. Eu cred că cei castigati suntem noi in raport cu tine. Respect enorm timpul tau alocat noua, prin raspunsurile tale personale, diferite de la persoana, la persoana. Iţi doresc sa fii sanatoasa si sa scrii ce simti si doar cand simti.

    1. Multumesc mult pentru commentul minunat, Adriana :heart: , ai dreptate, unora li se potrivesc astfel de cluburi in care se nasc povesti(mai mult sau mai putin adevarate), mie nu ca nu am nici talent si nici imaginatie. Dar imi place sa scriu in stilul meu personal, e marea mea pasiune. Si e mai mult decat o pasiune, am nevoie de scris, e parte din viata mea. Inainte scriam mai des, acum am un an ceva mai dificil si solicitant la munca. Si am si obosit. Nu mai am deloc energie pentru nimic, nu doar pentru blogging. :dizzy: :ermm:
      Ce bine ai observat tu, cred ca imi place la fel de mult sa concep articole dar si sa raspund la comentarii. Pentru ca ele (gandurile voastre) completeaza fericit articolul meu. De multe ori sunt mai valoroase decat el. :biggrin:

  19. la cat mai multe articole frumoase, pline de emotie si invataminte! Putini ca si tine, putini care raman statornici, cei mai multi vin si pleaca, se plictisesc sau gasesc alte pasiuni, recunosc ca si eu am pierdut din pasiunea scrisului, din nerabdarea de a mai citi oameni dragi, din nerabdarea de a comenta, de a-mi imbogati sufletul cu randuri pline de invataminte. :(
    Multumesc ca esti aceeasi mereu, ca aici gasesc un loc primitor ori de cate ori simt nevoia de relaxare:)

    1. Ce cuvinte frumoase, multumesc, Lilly, cum spuneam si mai sus, intr-un comment pentru Pato, doar voi mi-ati mai ramas din cei cu care am pornit la drum in 2010. :heart:
      Ma mobilizez si eu tot mai greu, acum, de cand nici nu mai beau cafea, am si mai putina energie. :lol:
      Iar tu traiesti o perioada prea frumoasa ca sa nu te bucuri din plin de ea! :happy: :heart:

        1. Lilly, cred ca nu am voie nimic, imagineaza-ti ca la varsta mea am tensiunea unei femei de 50 de ani… Aproape 16. E imens. Nici sare nu ar trebui sa mai consum. Sunt extrem de suparata, caci nu pot manca de spital toata viata. :ermm: :dizzy:
          Ce dragut, macar cappuccino e mai savuros si mai gustos decat cafeaua, eu nu intentionez sa schimb ceva… :biggrin: :w00t: :cheerful: :heart:

  20. Daca te simti obosita, asta nu inseamna ca nu poti sa parasesti aceasta stare. Intr-adevar, cand ai un blog, acesta te tine aproape de el foarte mult timp, ajungi uneori sa mananci cu el, sa asculti muzica cu el, etc, dar asta nu inseamna ca nu poti sa alegi sa faci si alte lucruri. Poate ai nevoie de un schimb de mediu, sa te mai retragi, am vazut un articol la tine legat de un weekend la munte. Uneori un weekend nu este de-ajuns pentru viata noastra.

    Blogul te face sa te simti importanta si conectata cu ceilalti, dar trebuie sa stii ca oricum e asa, cu sau fara acest blog. La cat mai multe articole pline de pasiune :kissing:

    1. Bun venit pe blog, Jorjette, mi-a placut mult urarea ta cu pasiunea. Sa stii ca pun pasiune in tot ceea ce fac drag. Iar scrisul este pasiunea mea, alaturi de fotografiat. Nu stiu sa scriu altfel, nu stiu sa fiu altfel. Multumesc mult. :kissing:

  21. Cred ca sunt obosita sa alerg din blog in blog si articolul asta al tau aproape ca l-am ratat! Sorry! :sad: Am ajuns sa nu imi mai ajunga timpul si cum se intuneca si foarte devreme si am o grabada de facut…… pfffff! :blink:
    Iti doresc la cat mai multe postari cu imagini frumoase si cuvinte de duh! :biggrin:

    1. Multumesc mult, Minnie, te inteleg perfect cu alergatul din blog din blog in blog si pe mine ma oboseste teribil si uneori prefer sa nu mai scriu nimic decat sa-l practic. Bloggingul e epuizant, I know that very well. :lol: :biggrin: Dar e si atat de frumos. Doar ca iti trebuie chef pentru el. Starea necesara. Iar eu nu o prea mai am… :wub:

  22. p aniversare frumoasa, o cifra care spune multe! iti doresc la cel putin inca pe atatea si toate sa-ti aduca satisfactiile, cititorii si comentariile pe care ti le doresti.
    cat despre cunoasterea oamenilor, in ultima vreme tind sa-ti dau din ce in ce mai multa dreptate. cu cat stim mai putine despre un om, cu atat ii dam posibilitatea sa fie la inaltimea asteptarilor noastre :)

  23. Un numar frumos Nice :happy: . Sper ca la un moment dat sa ajung si eu acolo. :silly:
    Iti doresc un numar cat mai mare de articole si cat mai multe aniversari. Imi place foarte mult cum scrii. :biggrin: :happy:

    1. Multumesc Alex si eu iti doresc tie mult succes pe mai departe. Tu chiar ai ceva de scris, de transmis. Tu ai un mesaj si ar fi pacat sa nu-l afle toate lumea. :cool: :happy: Take care. :cheerful:

  24. Mai am si eu putin pana ajung la 1000 de articole pe blogul de pe .ro. Unele sunt vesele, altele profunde, in functie de dispozitia pe care o aveam cand le-am scris, in functie de subiectul abordat…
    Nice, asa este si in viata reala… Unii vin, altii pleaca, ne schimbam si noi, se schimba si altii si vine o zi cand intelegem ca nu ne mai leaga prea multe. Nu trebui sa stai trista, plangand dupa cei plecati…

    1. Asa e Vienela, nu trebuie sa fim tristi ca au plecat, ci veseli ca totusi s-a intamplat. Iar gandurile lor vor fi mereu aici, chiar daca ei nu. :cwy: Nu e tocmai un sentiment placut sa fii parasit de oamenii dragi. :cwy:

  25. Cu cateva zile in urma am citit articolul acesta – aniversar dealtfel!, si mi-a parut rau ca nu am putut sa-ti las atunci si cateva cuvinte. Dar o fac acum. :) In primul rand observ ca summerday.ro nu si-a pierdut din farmecul pe care-l avea si in urma cu doi ani, a ramas la fel de calduros!, si TIN sa te felicit pentru acest lucru!
    Acum voi trece direct la subiect, la acele acele cateva ganduri care mi-au strabatut cavitatea craniana si randul trecut.

    In primul rand nimeni nu-si poate “judeca” semenul. Nimeni nu poate decat sa evalueze comportamentul tranzitoriu manifestat la un moment dat al unei persoane sau coordonatele unei imprejurari. (Deseori noi nu percepem decat a zecea parte din celalalt, sau cum ar veni -mai bine spus- varful aisbergului.)
    …Eu cred ca omul se schimba (omul-pe care crezi ca il cunosti, si pe care deja l-ai catalogat), Dar abia dupa ce (va) trece o perioada de timp – in care va acumula experiente dureroase care il vor ajuta sa reduca considerabil din superficialitate – abia atunci omul Va capata o (alta) viziune care mai inainte ii lipsea.
    IN CONCLUZIE: Eu cred in perfectabilitatea naturii omului si imbunatatirea ei treptata. Tu de ce nu crezi?

  26. Bine te-am regasit, Otilia :heart: , iti multumesc mult pentru randurile lasate, chiar si dupa cateva zile de la publicarea articolului. :cool:
    E frumos ce spui tu si adevarat, dar de unde reiese ca eu nu cred in imbunatatirea naturii umane? :ermm: :dizzy:

    1. Perfectabilitatea inseamna recunoasterea – si identificarea -greselilor si indreptarea lor. Daca ti-as raspunde la intrebare ar inseamna “sa judec”, ceea ce eu nu am absolut nici un chef… Numai bine!

  27. Să rămâi pe aici chiar dacă o să faci pauze. Și eu am mai făcut dar au fost bune. Decât să închid blogul mai bine îl țin așa cu mici pauze.

    Dar deși ai spus că nu gestionezi bine conflictele, să știi că o să îți spun că sunt nițeluș supărat pe tine :D Eu am stat să recuperez toate articolele pe care le-am ratat cât am lipsit și am lăsat multe comentarii și tu nu mi-ai răspuns :)) nț nț nț nț :)) Te-aș alerga puțin dar nu vrei să vii la un blogmeet :)))

    1. :blush: :angel: Iti promit ca-ti raspund in acest weekend la toate! Cat despre pauze…mai lungi de cateva zile nu as vrea sa fac. :dizzy: :biggrin: :wassat: :unsure:

            1. :biggrin: Ce convingator esti, Creve. Am venit odata la xeroxul de la Universitate, lucram in zona, special sa te vad, dar cred ca nu erai de serviciu atunci. :biggrin: :dizzy: :cwy:

  28. Mi-era dor sa te citesc, Nice. Am perioade, de apatie poate, cand evit oamenii, evit discutiile. E un fel de epuizare sufleteasca, cred. Dar revin mereu cu drag si, desi cu intarziere, te felicit pentru momentul aniversar si numarul de articole. Da, cantitatea nu conteaza etc, insa in cazul tau nu se pune problema de lipsa a calitatii. Mereu scrii articole cu substanta, care transmit ceva – fie ca se pliaza pe interesele sau opiniile altora, fie ca nu, articolele tale pornesc mereu de la o idee. Cu atat mai mult numarul e impresionant, nu e usor sa faci asta de 700 de ori :smile:

    “…că oamenii vin și pleacă, paşesc pentru o vreme alaturi de noi, iar când scopurile noastre nu mai coincid, pornim pe drumuri diferite”.

    Stiu ca ai suferit sau, cel putin, te-a framantat mult acest lucru… motiv pentru care am fost surprinsa sa citesc randurile de mai sus. Sincer, ma bucur ca reusesti sa accepti incetul cu incetul acest lucru. Stiu ca nu pare a fi cel mai grozav lucru din lume, dar… cred ca in timp vei reusi sa privesti cu un oarecare calm si chiar afectiune ideea asta… Pe mine, uneori, ma face chiar sa pretuiesc mai mult interactiunile cu ceilalti, uneori ma invaluie o curiozitate in ceea ce-i priveste, un fel de “oare care e rolul lui si pentru cat timp in viata mea?”…
    O singura completare: unii vin si pleaca… si vin din nou si apoi iar pleaca. Si e minunat cand ii redescoperi, dupa mult timp, si simti aceeasi conexiune intre voi. Cred ca astea sunt adevaratele legaturi intre oameni, cele care nu tin cont de timp. Care pot lua o pauza si raman acolo, intacte, indiferent de ce se intampla in vietile noastre intre timp…

    1. Iulia, in primul rand iti multumesc pentru gandurile lasate la acest articol :heart: , apoi, vreau sa-ti spun ca tu ai dreptate, doar ca exista o conditie pentru ca omul sa se intoarca dupa o perioada, aceea ca intre voi sa se fi stabilit o puternica conexiune sufleteasca. Daca incet incet descoperi ca nu prea ai nimic in comun cu cel pe blogul caruia tot comentai, nu te mai intorci niciodata. :cwy:
      Tu vorbesti de cazurile fericite, dar acestea sunt atat de rare… :dizzy:
      Hehe, am si eu perioade de apatie, dar nu se manifesta in virtual. Doar in real. Da, suntem diferiti si e bine ca mi-ai explicat cum simti tu. :happy:

Lasă un răspuns la Alexandra Ali Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: