Gaşca mea…

apus-de-decembrie-pe-lac

…nu a existat niciodată. Dar acum realizez utilitatea ei și regret că nu sunt și eu partea integrantă a unui grup vesel, unit și frumos. Și numeros. În special în virtual îmi lipsește o gașcă.

De când mă știu am fost un spirit liber, independent. Și cum altfel, căci prin natura sa, capra, simbolul zodiei mele, vizează de obicei cea mai solitară stâncă, cel mai înalt pisc al muntelui. Nu m-am simțit tocmai în largul meu în găștile mai mari de 6-7 persoane, nu mi-a plăcut să ascult de nimeni, să am un lider, să mi se spună ce să fac. Detest regulile, impunerile de orice fel. În schimb agreez grupurile mici, de 3-4 persoane, la o ieșire în oraș sau chiar la munte/vacanță, ador să-mi petrec timpul în compania unei prietene sau a iubitului meu. Nu simt nevoia să am zeci de persoane în jur, gălăgia și veselia exagerată nu mă încânta peste măsură.

Nu am avut niciodată o gașcă numeroasă pentru mult timp. Prefer intimitatea, poveștile, relaxarea și căldura unui grup restrâns. Contează mult siguranța pe care acesta mi-o transmite.

Dar să vedem care sunt avantajele unei găști numeroase în offline:

-multe ieșiri, petrecerile se țin lanț, ai mereu unde și cu cine merge, nu există plictiseală, distracție cât cuprinde
-mulți prieteni, la o adică, dacă se întâmplă ceva, ai la cine apela.

Dezavantaje:

-trebuie să te supui majorității sau liderului care hotărăște pentru tine destinația care poate ție nu-ți convine

-uneori ești ținta glumelor proaste ale prietenilor

– în cadrul unei găști, inevitabil se formează bisericuțe, apar bârfe, răutăți, situații jenante

-ai nu ai chef, trebuie să spui da oricarei propuneri, în caz contrar esti exclus din grup pe motiv că…nu ești de gașcă

Avantajele unei găști în online, în blogosferă de exemplu:

– prin participarea la diferite jocuri cunoști multă lume. De unele persoane te atașezi inevitabil, prin descoperirea unor puncte/pasiuni comune, de aici rezultă un cerc larg de cunoștințe/amici. Pentru un blogger (și nu mă refer aici la cei care scriu exclusiv pentru ei înșiși) nu există situație mai convenabilă decat să știe că indiferent la orice oră ar posta, cei din gașcă/grup sunt acolo, pregătiți să lase o vorbă bună, o încurajare, o laudă, o apreciere. Practic, ei au traficul și comentariile asigurate. Un confort psihic fantastic.

Dezavantaje 

– nu există, poate doar scrierea pe anumite teme impuse, dar se presupune că dacă ai intrat în horă, îți convine stilul și chiar aștepți cu nerăbdare ideile celorlalți pe marginea cărora tu să poti compune povești cu care să uimești audiența, să-ţi pui in valoare talentul si să dai frâu liber imaginaţiei. Şi ar mai fi ceva destul de important în opinia mea, care nu este neapărat un dezavantaj, comentarea articolelor de aceiaşi oameni tot timpul, aparţiile noi în peisaj fiind razleţe, nesemnificative ca numar, deci un fel de stagnare şi nu o evoluţie firească.

Mult timp am primit invitații de la pasionații de fotografie Nick și Viorel de a merge la diverse evenimente organizate de asociația “Bucureștiul meu drag”, dar mereu am refuzat pentru că m-am gândit că o să mă simt stingheră printre 50-100 de persoane necunoscute. Din excursia în Croația-Muntenegru am înțeles că nu-mi place nici măcar să pozez când sunt înconjurată de zeci de oameni.

În concluzie, ideale pentru mine sunt grupurile mici formate din persoane simpatice, modeste, care să-mi împărtășească simțul umorului și eventual pasiunile (nu obligatoriu), în preajma cărora să mă simt în siguranță, relaxată, fericită. Asta în viaţa reală, căci în virtual nu-mi displac găștile mari, ba dimpotrivă, ar fi perfect dacă aș avea și eu una a mea.

Voi preferați veselia găștilor mari, căldura și siguranța grupurilor restrânse sau solitudinea în offline și online?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

92 de comentarii la “Gaşca mea…”

    1. Exista, dar dezavantajele unei gasti(fie in virtual fie in real) sunt insignifiante. Conteaza cat de sociabil si de sensibil esti. Si cat de norocos, sa gasesti oamenii care iti seamana…

  1. Atat in offline cat si in online sunt o persoana cu putini prieteni. Nu stiu, nu am avut niciodata o gasca mare de oameni asa ca nu pot spune cum “se simte”. Am avut mereu cativa prieteni buni pe care m-am putut baza la bine si la rau, asa cum si ei au facut-o cu mine. :)

    1. E bine si asa, Ana. Mereu(sau aproape mereu) m-am regasit in gandurile si sentimentele tale, iata de ce. :biggrin:
      E atat de important sa avem macar cativa oameni pe care ne putem baza. In online eu mi-as dori multi de tot, dar se se intampla exact invers. :lol: :ermm:

    1. Oh, Minnie, asta da surpriza :wassat: :lol: , mie mi se pare ca ai o gasca super frumoasa pe blog. :cool: Esti o norocoasa. :kissing: Nu stiu exact, cred ca preferi aerul curat in real life. Cred si eu, mai ales ca in Olanda se circula mai mult cu bicicleta… :tongue: :silly:

      1. Ja, ok! :blush: Daca te referi la blog. am întradevar o gasca frumoasa, dar eu ma refeream în real life! :getlost:
        Si sa stii ca pe bicicleta poti merge si în tandem… sau în gasca! :biggrin:

        1. Da, stiu ca se poate merge in gasca si pe bicicleta, eu ma refeream ca nu exista poluare ca in orasul meu. Desi vad ca incepe sa prinda si aici moda bicicletelor… Ne europenizam. :lol: :biggrin:

  2. Eu nu regret că prietenii adevărați îi pot număra pe degete. Pe degetele de la o mână! Când ai o gașcă mare ai la cine să apelezi, dar are și cine să te refuze :) Eu nu sunt (întotdeauna) o persoană prea sociabilă, n-am simțit nevoia să am în jurul meu zeci de prieteni. Doar câțiva pe care mă pot baza, în preajma cărora mă simt bine și atât. Partea proastă e că ăștia câțiva sunt răspândiți pe toate continentele…
    Nici mie nu-mi place să-mi spună alții ce să fac, și nu suport când într-un grup cineva își asumă rolul de lider. Ori renunță el, ori plec eu :biggrin:

    1. Mi-a mers la suflet commentul tau, deci nu sunt singura care simte astfel. Parca l-as fi scris eu. :silly: Ne potrivim si la partea cu prietenii plecati peste hotare… :ermm:
      Pai nu te-ai gandit sa devii chiar tu liderul unui grup sau nu ai astfel de veleitati? :biggrin: :unsure:
      Oricum de obicei liderul se selecteaza in mod natural, daca se autoimpune/autopropune, nu are sanse sa reziste in timp.

            1. :happy: Halal gasca avem si noi, au aderat la ea 5 persoane. 6 cu mine. :silly:
              Grup de fapt, ca lui Ovi ii dispalce termenul de gasca si m-a rugat sa gasim ceva mai decent. :tongue: :lol:

        1. Nu vreau eu? :dizzy: :cwy: :wassat: Pai daca tu organizezi doar blogmeeturi in Galati si Braila sau intreceri sportive cu Gabriel Ursan? :lol: :devil: :silly: Eu abia am energie sa mai scriu un articolas o data pe saptamana, daramite sa fac sport. :lol:
          O intalnire relaxanta cu un ceai in fata ar fi ideala, mai ales pe timpul asta geros. :happy:

          Pai facem parte din gasca, dar suntem doar 2. Eu as vrea sa ne stragem mai multi, incerc sa-i cooptez acum, sa vedem daca am succes. :lol:

            1. :biggrin: Ce amenintare faina. Tu si Mosu’, va facem drum prin nameti. :lol:

              Pai da, e cazul sa trecem la fapte, ca uite si tu cum sta treaba. Mai multa actiune, se impune! :silly:

  3. Si eu prefer gastile ceva mai mici… pe mine nu ma deranjeaza in mod special existenta unui lider, ci mai degraba dezorganizarea care exista intr-un grup mare. Plus ca noah, tot timpul se formeaza bisericute si toate cele.

      1. Scuze ca-ti raspund asa tarziu, am avut o saptamana atat de plina ca am uitat sa mai intru :))

        Nu stiu, depinde ce ar insemna gasca blogosferica :D Si depinde cine ar fi oamenii aia. Am avut de doua-trei ori niste “gasti” formate in online (nu in blogosfera) si oamenii aceia mi-au devenit prieteni buni cu timpul, i-am cunoscut in realitate, am iesit la cafele, ne-am facut vacantele impreuna, am dormit unii la altii acasa si ne-am facut cadouri prin posta de Craciun. Adica prietenii adevarate si speciale.

        Cu toate astea, nu ma prea vad intr-o astfel de gasca formata din bloggeri. Nu stiu de ce, mi se pare ca e destul de greu sa gasesti atat de multi oameni cu care sa te cunosti si cu care sa fii pe aceeasi lungime de unda (si ei sa se placa intre ei) fara un loc comun in care sa se adune dintr-un motiv, adica doar asa, din cautari din blog in blog. Am observat ca exista ceva grupuri, insa presupun ca majoritatea s-au cunoscut intai in realitate, la evenimente sau fiind din acelasi oras, si astfel s-au imprietenit. Ceea ce mie mi-ar fi greu, pentru ca nu-mi place in mod deosebit sa socializez cu oameni pe care nu-i cunosc. Cel putin nu cu o gasca. Cu o persoana da. Cred ca as putea sa leg o prietenie cu un alt blogger. Cu mai multi e mai greu.

        1. Stai linistita ca si eu am avut unele probleme care m-au impiedicat sa intru pe net. :dizzy: Te inteleg perfect, deci. :biggrin:
          Eu ma refeream la un grup care sa functioneze exclusiv in blogosfera, adica vizite reciproce, comentarii etc.
          Sunt total de acord cu ultima ta afirmatie, asa simt si eu. :ermm:

  4. Până la facultate am tot stat prin găști mari. Cunosc multe persoane cam pe oriunde mă duc. Oriunde m-aș muta cunosc pe cineva :)) În țară sau în afara ei, dar să știi că de fiecare dată gașca mare se împărțea în mai multe. E imposibil să îi ai pe toți adunați și atenți la același lucru. Dar e interesant oricum. Mai nou nu mai sunt adeptul găștilor mari dar asta poate și din cauza timpului, dar oricum dacă ar fi să aleg aș prefera grupurile mai mici, dar nu aș zice nu și grupurilor mai mari :P

    1. Da, Creve, pana la urma orice gasca mare se imparte/destrama. Dar cand ii vad pe unii ca zic ca si-au petrecut concediul cu 20-30 de persoane… Am o colega la munca de ex care tocmai mi-a marturisit acest aspect acum cateva zile. Si mereu povesteste ca in casa ei sunt zilnic zeci de persoane. Si nici vorba sa se certe, dimpotriva, se simt foarte bine impreuna. Iar ea e atat de entuziasmata…
      Creve, vrei sa faci parte din gasca noastra? A mea si a lui Pato(deocamdata) ca ne simtim cam singuri in blogosfera. :lol: :w00t: :tongue: :silly: :angel:

  5. N-am prea agreat găştile nici măcar în anii de şcoală :silly: :ninja: N-aş putea explica, probabil sunt mult prea independent şi indisciplinat chiar atunci când este vorba despre propriul program (pe care fie nu-l fac deloc, fie evident îl încalc deliberat :whistle: :lol: asocial, se mai spune sau ET :alien: sau :devil: ) Cum m-aş putea atunci împăca cu deciziile liderului? (şi nici în postura de lider nu mă prea văd). Dacă stau să număr prietenii “adevăraţi” (deşi sună a pleonasm) îmi ajung degetele de la o singură mână, asta în offline, :smile: iar dacă vine vorba de online, cum nu particip la concursuri, blogmeeturi şi alte asemenea activităţi de socializare, numărul acestora tinde spre zero. Poate reuşesc egalarea dacă tu şi Pato mă primiţi în gaşca voastră, să fim trei Capricorni sau muschetari :cool: :w00t: :lol: (parcă lui îi place şi zăpada, ba chiar şi viscolul :wink: )
    Seară faină, Nice :smile:

    1. Yuppi, sigur ca te primim, si nu oricum ci cu mare bucurie. Dupa cum vezi gasca noastra e micuta(deocamdata) dar macar e formata din oameni simpatici, pe care te poti baza la nevoie. :biggrin: Nici eu nu particip la blogmeeturi si jocuri si tocmai de asta am zis ca e timpul sa fac ceva. :biggrin: :devil: :blush: :tongue:
      Ce bine suna cei trei muschetari… :wub: Zapada imi place si mie. La munte si in poze. Si o zi doua, la mine in oras, cat sa apuc sa fotografiez. Dar sa fie din aia de poveste, strat gros, pufos. :lol: :happy: :w00t:
      Mamaaaaaa, ce ne mai potrivim noi doi! :biggrin: :lol: Si ex-silentio e la fel, am uitat sa-l invit si pe el in gasca, mi-a fost teama sa nu ma refuze. La cat de categoric a fost…
      E clar, Centurion, cine seamana se aduna si in blogosfera. Sunt fericita ca va am alaturi! :cool: :happy:

      Seara frumoasa si tie si o saptamana cat mai linistita. :cheerful: Ma rog, eu asta imi doresc la munca, de aia tot urez si altora. :lol: :dizzy:

  6. eu ador gasca in doi…
    dar mai ma asociez si cu mai multi… fara sa-mi pierd identitatea sau libertatea… dar mai apoi iara ma refugiez la numarul doi… unde ma simt cel mai bine…
    nu ma deranjeaza chiar daca se glumeste pe seama mea… nu pot vorbi daca nu sunt ascultat… de aceia, cand cineva vorbeste, ascult..
    altfel… pot fi in compania oricui… ma adaptez usor…

    1. Ader din toata inima la preferinta ta, Ovi. Si eu ador gasca in doi. Dar in virtual am zis sa ne facem si noi o gasca mai mare, ce zici? Te tenteaza ideea? Pana acum suntem 4(vezi comentariile) asteptam si acordul tau. :w00t: :smile: :silly: :tongue:

      1. sunt gata..
        intru… sau sunt intrat… doar ca… prefer in loc de gasca… sa numim club… sau altfel… grup… asociatie de prieteni…idei…
        gasca… mi se pare cam… neacademic…
        ce zici… se aranjeaza titulatura?

  7. Eu,gasca reala n-am de mult,aici,sunt precum cucul :)) In tara insa,imi vad prietenii,niciodata pe toti,depinde cum se afla fiecare in acelasi timp in acelasi loc cu mine,insa gasca mare n-am avut nici acolo vreodata.
    In online nu am,tot putini sunt cei pe la care ma duc in vizita si ei la mine.
    Dar parerea mea e ca mai bine mai putini si buni ;)

    1. Silving, problema e ca si aia buni si devotati(din online) te vor lasa balta la greu. Cel putin asa am patit eu. Si cate juraminte de dragoste vesnica am primit de la ei…
      Eu prefer sa nu promit decat sa-i dezamagesc pe oameni.
      Nu stiu cum e mai bine, mi-ar placea o gasca blogosferica cum vad pe unele bloguri. Si vad ca rezista si nu sunt putini cei care fac parte din aceste grupuri. Dar… :whistle:

      1. Eu in online cred ca sunt cam solitara.Nu ma angajez nicaieri,si nici nu vad pe nimeni sa tina cu dintii de mine. Ce inseamna ca te lasa balta la greu? Ce greu poti sa ai in online,si cui poti sa ceri sprijin,daca nu cunosti pe nimeni suficient de bine macar? (si eu ,recunosc,nici nu vreau).

        1. Eu as vrea sa cunosc oamenii din blogosfera, cu o conditie, sa am certitudinea ca intalnirea ne va consolida relatia, va pune bazele unei prietenii trainice. Dar cine poate da asemenea asigurari? :ermm:

  8. mi-au placut mereu gastile mari si poate din cauza asta n-am avut sau n-am stiut sa fac rost de ele. de cand cu blogul, am gasit tot felul de grupuri pe interese comune si-mi place sa ma intalnesc cu toti!
    cat despre fotografiat alaturi de alti pasionati de foto: inveti lucruri, abordari, incadrari si tehnici noi. sunt oameni carora le place sa-ti impartaseasca ce stiu si ce-i mai usor decat sa inveti practic, in loc sa rulezi zeci de tutoriale?

      1. la mine cred ca-i nativa sociabilitatea :biggrin:
        nu-s grupuri imense, uneori sunt sub 10, importanta e atmosfera care se creaza, atat de diferita de mediul in care rulez de obicei…

  9. Nici eu nu pot spune ca am avut o gasca adevarata de prieteni vreodata. Sau cel putin nu pentru mult timp :pouty:. In functie de varsta, de hobby-uri, mi-am petrecut un anume timp cu anumiti oameni, dar n-au ramas mereu aceeasi, nu ca nu mi-ar fi placut de ei, ci pentru ca eu m-am schimbat.
    Cand eram studenta am incercat vreo cateva iesiri cu un grup de amici la mare si nu pot spune ca mi-a placut prea tare. Exact cum ai scris si tu, nu mi-a placut sa ma supun regulilor grupului, sa fac ce face toata lumea, etc. Apoi am strans in jur o gasca de muntomani, dar nici cu ei n-a tinut prea mult din aceleasi motive. Asa ca dupa experientele astea, am ajuns la concluzia ca in 2, sau intr-un mini-grup de 4-5 persoane, apropiate de felul meu de a fi, ma simt cel mai bine.
    Saptamana frumoasa Nice!

    1. Din ce am citit in articolele tale eram sigura ca ai in Franta o gasca mare (de tot) de prieteni. Dar vad ca si tu simti ca si mine… :happy: :cool:
      Nu ti-ar placea o gasca blogosferica? :biggrin: :ermm:
      Multumesc asemenea, Larisa…sper sa se termine cat mai repede, abia astept vacanta. :wub:

      1. Nici pe departe Nice! Am doar cativa prieteni aici, la care se mai adauga alti cativa ai sotului si vreo 2-3 membrii de familie. Si sincer mi se pare perfect asa, nu cer mai mult. Cu diverse ocazii mai cunosc alti si alti oameni, dar cu putini dintre ei ajung sa ma vad mai des.

        Iar in blogosfera mi se pare la fel ca in viata, o gasca mare inseamna reguli de cele mai multe ori, tendinte. Prefer ceva mai multa independenta, la fel ca si tine.
        Hai ca nu mai e mult pana la vacanta :wink: !

        1. Larisa, tot ce conteaza e sa te simti acolo ca acasa, sa fii fericita, indiferent cati prieteni ai in jur, mai multi sau mai putini(dar buni) si eu asta cred ca se intampla. :cheerful: :happy:

  10. Sa’ti spun sincer? Ai descris cam exact ce gandesc eu :)) Adica si eu prefer gastile mai mici, dar in care ma simt bine…merg pe principiul: mai bine putin si bun decat mult si degeaba. Adica si in grupurile mari, cum ai spus si tu exista bisericute, alte subgrupuri…care mai e farmecul? Petrecerile multe? Da, petreceri in care daca te poti baga in seama cu jumatate dintre ei e ok, asa ca mai bine pas…faza ca ai la cine apela oricand…da, asta ar fi o chestie, dar daca ai acei putini prieteni buni…poti apela la ei oricand chiar daca sunt putini la numar…
    In online…sincer eu am observat ca s’a format un anumit numar de persoane care ma citesc mereu si pe care le citesc mereu…si nu consider un dezavantaj faptul ca sunt mai mereu aceiasi, din contra ma bucur cand vad ca personele revin.

    1. Ma bucur ca simti ca mine, Raluca :w00t: . In online, pe de alta parte, e o mica problema, e greu sa-ti fidelizezi cititorii si mai ales comentatorii. :dizzy: Eu vad ca intra unii si nu zic nimic, iar blogul meu e axat pe discutii. Nu stiu ce tot citesc… :biggrin: :ermm:

  11. Eu intotdeauna am fost adepta gastilor mari, sa am prieteni din multe anturaje. Imi place mult socializarea, imi plac intalnirile din offline, imi plac iesirile tematice, imi plac cinele la comun, imi place sa fiu inconjurata de lume. In studentie am stat o parte la camin unde erau in camera 6 si deseori ne strangeam peste 20. In formula asta am calatorit impreuna am iesit nopti la rand, am gatit, am jucat diverse jocuri etccc
    Si acum am mai multe grupuri cu care ma intalnesc de cateva ori pe saptamana. In general sunt o persoana foarte activa si nu am timp niciodata sa ma plictisesc. Evenimentele vin la mine zilnic, uneori mai multe, e doar o problema de bani si timp cum sa le onorez :)
    Prietenii buni ii pot numara pe o mana insa am multeee cunostinte.

      1. Am un blog nisat si mi-e mai greu sa particip la jocuri pe tot felul de teme. Calatoriile desi sunt un subiect pe care ii intereseaza pe multi, nu sunt multi cei care cauta constat informatii si deci e greu sa ii tii aproape. Asa e si in cazul bloggarilor. Am un grup de bloggari pe care ii urmaresc si ma urmaresc insa stii cum e, aceste prietenii virtuale necesita timp, cu cat e grupul mai larg cu atat necesita si mai mult timp. De accea prefer un grup restrans de care m-am atasat, simt ca-i cunosc, rezonez cu ei, le cunosc stilul si mai ales imi place sa ii citesc

        1. Da, conteaza enorm sa-ti placa ce scriu cei de care te-ai atasat. Sa accesezi cu nerabdare blogul ori de cate ori posteaza ceva nou…
          Pai, Alice, eu nu am un blog nisat, dar nici nu particip la jocuri si concursuri generatoare de trafic si prieteni. Cred ca depinde de firea omului si de ce are el chef sa posteze. :dizzy: :ermm:

  12. Întotdeauna am avut doar câţiva prieteni buni.
    De exemplu, am doi prieteni buni de peste 30 de ani.
    Când a fost o gaşcă mare în jurul nostru,
    niciunul dintre noi nu s-a simţit bine.
    Dacă te-ai învăţat aşa, e cam greu să te schimbi la maturitate.

    1. Asa este, pe mine mereu ma fascineaza acele persoane care simt nevoia ca in viata de zi de zi sa fie inconjurate de foarte multe persoane, ca fac invitatii tuturor prietenilor, amicilor, rudelor. Eu ma multumesc cu unul-doi acolo… :biggrin: :dizzy: :alien:

  13. Intalniri in gasca numeroasa imi place ca idee, sa fie cat mai rar, cu oameni care isi spun parerile clar, care nu sunt fixisti, o doza de toleranta si bun simt sunt imperioase ca timpul petrecut impreuna sa fie unul de calitate. In grupuri restranse, pe termen scurt nu conteaza foarte mult firea omului, dar cand intalnirea, iesirea este de lunga durata imi place sa o fac cu oameni cu care am multe in comun. Nu-mi place sa fiu calcata pe coada si nici cum unii nu ar respecta dorinta altuia de langa mine, din dorinta ca sa ne simtim bine cu totii prefer sa fim cat mai putini.

    Inainte nu se punea pret pe confort, eram multi, nebuni, acum nu mai nici fizic si nici psihic. :smile:

    1. Interesanta ideea ta cu intalnirile in grupuri mari in care participantii sa-ti expuna clar parerile si sa fie toleranti, deschisi la minte si suflet. Asa ceva nu se refuza, se accepta. Chiar daca sunt mai rare, sunt binevenite.

      Hehe, inainte eram tineri. :lol: Ce vremuri. :whistle: :w00t: :tongue: :silly:

  14. Eu prefer gastile mici, nu m-am simtit bine niciodata intr-un public numeros, aglomeratie, etc, prefer un grup restrans alaturi de care sa discut intr-o atmosfera relaxanta. Eu sunt mai mult genul eu si iubitul, adica ma simt bine cu el, nu am nevoie de 10 persoane in jurul meu. Iubesc intimitatea, si ma simt foarte bine si aici pe blog, unde am intalnit prieteni minunati, cu care imi face placere sa vb aproape zilnic depinde de timp, prieteni ca tine, ca multi altii din acest mediu atat de ofertant, zic eu!

  15. Ce sa zic? Am fost si in gasti mai mari, si in grupuri mici de-a lungul timpului. Depinzand de situatie, imi place si intr-un loc si in altul. Dar, caci exista un dar, eu sunt o solitara in fond, adica cel mai bine ma simt cu mine insami. Am mers si in excursii impreuna cu altii, am mers si singura. E bine oricum dar prefer totusi sa fiu eu cea care decide si daca ceva e gresit macar sa nu fiu nevoita sa recunosc ca am fost cam fraiera ca m-am lasat pe mana altcuiva. Prefer sa-mi tin soarta in propriile maini. In online nu am ceea ce se cheama o gasca. Am eu o teorie relativ la aceste gasti din online dar nu o expun aici. O pastrez pentru mine. Am cativa prieteni ai blogului carora le multumesc ca sunt alaturi de mine si atunci cand sunt mai bucuroasa dar si cand sunt mai trista. Cu toate astea o gasca mare nu-mi doresc. E nevoie de timp si efort sa intretii functionarea unei astfel de gasti, e nevoie sa socializezi si eu n-am timp. Nici abilitatea de a aduna multi oameni in jur nu cred ca am dar nici nu tin sa am. La un moment dat treaba asta ma oboseste.
    Eu am fost si la intalniri cu bloggeri in offline dar doar la intalniri unde am stiut sigur ca oamenii respectivi imi plac. Intuitia mea nu a dat gres. M-am simtit bine, respectata, si am si intarit putin unele amicitii. Ceea ce nu-i rau deloc. :smile:
    Cam atat :smile:

    1. Da, interesant modul cum privesti tu socializarea in online, nu m-am gandit ca a avea o gasca poate fi obositor. Pe mine ma oboseste teribil sa fiu singura in online, caci practic de asta am intrat, sa fiu inconjurata de cat mai multi oameni care-mi plac, cu care ma simt bine, cu care sunt pe aceeasi lungime de unde si, cel mai important, cu care am ce discuta. Asa cum stii, in offline oamenii sunt mai predispusi spre barfe si destainuri extrem de personale si eu pe astea le gasesc extrem de plictisitoare, enervante, obositoare.
      Hm, mi-ar placea sa aud teoria ta despre gastile blogosferice, dar iti respect decizia de a nu o face publica. :biggrin: :cheerful: :tongue:

      1. Nice,zi-mi si mie ce e aia gasca blogosferica totusi,ca imi imaginam ca-s cei ce te citesc,si pe tine te citesc o gramada.Insa tu tot zici ca ai vrea o astfel de gasca.Inseamna ca eu nu stiu ce e aia,deci explica-mi si mie ,please :)

        1. Ma citesc, dar atat, nu se implica, nu comenteaza. Vin, stau 2 secunde, atrasi probabil de titlu, citesc pe diagonala si pleaca repede. Asta fac cei mai multi. Foarte putin comenteaza constant, aproape articol de articol.
          In gastile blogosferice mergi de placere la ceilalti membrii, intri zilnic, ii vizitezi de drag, chiar daca nu au publicat nimic, citesti din urma, astepti nerabdator sa vezi ce mai scrie si te implici, lasi un comment la fiecare articol, o vorba buna, un semn al trecerii tale pe acolo. Omul stie ca se poate baza pe un numar mare si constant de cititori/comentatori.

          1. Apai tu ai mai multe comentarii la un post decat am eu pe o saptamana :)) Nu toata lumea are timp de stat pe net,o gasca de asta cum zici tu mi se pare consumatoare de timp,sa treci pe la toti.In plus,nu toata lumea are blog,si inainte sa am blog,nici eu nu comentam,doar citeam.

            1. Silving, cred ca daca ai o asemenea gasca frumoasa iti rupi o ora-doua pe zi sa stai pe net. Iti face placere, te energizeaza, te inveseleste si te deconecteaza. Nu-l consider timp pierdut…
              Eu as trece cu drag pe la fiecare membru al gastii. Chiar daca as fi teribil de obosita… :dizzy:

  16. Prefer o gasca mai numeroasa, bine dispusa. Si mie imi place socializarea, sa fiu inconjurat de prieteni, de cunostinte, cu care sa petrec clipe agreabile, cu care am ce sa discut. Dar asa cum ai spus, e important sa gasesti persoanele compatibile, cu care sa imparti, pe cat posibil, aceleasi interese, ceea ce eu par sa nu fi gasit pana la momentul actual.
    Cat despre prietenia adevarata, citeam intr-o zi un citat care cred ca rezuma bine cele spuse:” Un prieten in viata e mult, doi, foarte mult, trei, aroape imposibil”

    1. Foarte adevarat citatul gasit de tine, Danny. Eu iti doresc sa gasesti insa si gasca perfecta, numeroasa si vesela la care tanjesti. Deh, la varsta ta e de inteles. :biggrin: :tongue:

  17. Sa incep cu real life. De obicei n-am o gasca mare in jurul meu si niciodata cei care ma inconjoara imi pot dicta preferintele. Insa, in facultate am avut o gasca si pot sa-i zic mare, caci numara mai mult de 10 persoane. Anii aia au fost cei mai frumosi ani, in felul lor. Cu multi dintre ei am ramas prieteni apropiati si chiar daca suntem imprastiati prin lume, un cuvant bun si un ajutor atunci cand ai nevoie il gasesti, la unul sau la altul. Si gasca aia n-a fost deloc asa cum o descrii tu la dezavantaje, pentru ca nimeni nu si-a insusit un rol de lider permanent, nu am participat la evenimente daca nu am vrut, daca am avut de comentat ceva am zis-o in fata. Si mi-e dor de acele zile, chiar mi-e dor. Acum am cativa prieteni, cu care ma intalnesc in weekend si ne simtim bine impreuna, insa nu pot sa-i aseman cu anii de facultate. Iar eu nu ma simt deloc bine singura, simt nevoia sa socializez. In orice fel.
    In online, fara sa vreau, am inceput sa socializez mai mult cu unii decat cu altii, dar fara sa ma consider ca parte a unei gasti. Desi in comunitatea cu care socializez ma simt bine uneori simt ca mi se impun anumite lucruri si cred ca intr-o zi o sa evadez, definitiv. N-are rost sa zic mai mult.

    1. Nici eu nu ma simt bine singura, desi am momentele mele de meditatie, reflectii, solitudine. Dar cel mai mult ma implineste socializarea din online pentru ca aici gasesc mai multe persoane care au chef de discutii pe gustul meu. :biggrin: Conversatiile din real life ma plictisesc de moarte. Si asta de ceva vreme…

  18. Câte răspunsuri la întrebarea pusă de tine, răspunsuri care încearcă să explice nevoia noastră de a socializa, de a ne simţi integraţi. Această nevoie de a socializa (indiferent că vorbim de un grup numeros sau restrâns) vine din dorinţa de a nu fi singuri, de a avea pe cineva lângă noi căruia să-i vorbim, să ne destăinuim,să-i împărtăşim nevoile noastre, indiferent de natura lor. Cred că dorinţa de a avea un grup în jurul nostru ascunde şi alte lucruri mai puţin plăcute, cum ar fi apăsarea, dezamăgirea faţă de noi, neîmplinirile noastre pe care vrem să le (mai) uităm cât suntem în preajma altora. Însă timpul cerne legăturile şi ajungem la stadiul în care suntem suficienţi de maturi să facem diferenţa dintre socializare şi prieteniile adevărate (nu vorbesc despre mediul virtual, unde toate sunt virtuale, nu?, chiar şi prieteniile.) :wink:

    1. Desigur ca facem diferenta, Antonela. :cheerful: Deja stii ca ai dreptate, ti-am mai spus-o, e ultima data cand ti-o scriu in comentarii. :lol: Tocmai asta si spuneam, in real life am nevoie de putine persoane pentru a nu ma simti singura, iubitul, eventual o prietena doua. Ei imi sunt de ajuns. Dar eu am si multe dileme, curiozitati, intrebari la care nu imi este suficinent raspunsul unei persoan pentru a le rezolva, pentru a intelege pe deplin situatia. De aceea exista, zic eu, acest blog. Eu incerc in felul meu sa inteleg viata, sa inteleg oamenii. Mi-e mai usor asa. :silly:

  19. Nu prea conteaza marimea grupului, insa asemanator tie, nu-mi plac regulile si sa mi se spuna ce sa fac. Asa ca ori devin lider al unui grup, ori devin un membru care nu respecta nimic din ce zic ceilalti, in cazul in care nu-mi convin “cerintele”.

    Singurele tipuri de grupuri in care respect, ca sa zic asa, regulile, sunt cele in care membrii sunt de varste mai mari decat ale mele (si aici ma refer la persoane de peste 20 de ani), dar si aici depinde de “cerinte”. Nu prea-mi place sa stau cu persoane de varsta mea (inafara de cei mai buni prieteni) pentru ca mi se par plictisitoare si neinteresante, plus ca nu prea am ce invata de la ele. Rari sunt cei de la care chiar ai ce invata.

    Aa da, si nu-mi mai place sa stau cu cei de varsta mea pentru ca activitatile si interesele lor difera fata de ale mele. Mie nu-mi plac petrecerile de exemplu. Prefer sa stau si sa citesc sau sa invat ceva… nu stiu. Ei isi irosesc foarte mult timp cu nimicuri (din punctul meu de vedere), pe cand eu caut sa il folosesc cumva benefic pentru mine. Ioi, dar ce egoist sunt :lol: .

    1. Nu esti deloc egoist, ci extrem de matur, eu una sunt impresionata de o asemenea gandire si atitudine. Sincer, eu asa ceva nu intalnesc nici la perosoane de 20-30 de ani…
      Ai spus foarte bine, cu cei de varsta ta te poti distra, relaxa, de invatat insa inveti de la cei cu experienta. :cheerful: Si din propria experienta. :biggrin: :dizzy:

  20. Prin varsta pe care o am sunt mai multe ore pe zi intr-un grup foarte mare, 28 de persoane care sunt destul de sociabile. Dar in acest mare grup apar alte grupuri secundare, care fiecare are un anumit numar de persoane. Nu stiu de ce, dar nu ma simt la locul meu in niciun grup, ma simt ca fac parte din toate, incerc sa comunic cu toate grupruile si sa schimb pareri. Ma adaptez relativ repede unor grupuri noi, dar inceputul este catastrofal, nu pot sa fiu eu cel normal in preajma mai multor persoane necunoscute, insa, dupa ce comunicam putin incep sa prind acel “curaj” firesc al meu.

    Iubesc grupurile restranse deobicei, acolo sunt fericit ca toti comunica intr-o egala masura, chiar daca unii sunt mai emotivi.

    1. Problema nu e ca sunt unii emotivi, ci ca sunt prea introvertiti si asta pe timp nelimitat. Cu asemenea persoane e mai greu sa comunici si sa te simti bine.
      Cam asa eram si eu in liceu, cum povestesti tu. :biggrin:

  21. Cel mai mare grup de prieteni pe care l-am avut a fost de 6, si se intampla din generala pana prin clasa a 11-a. Doua persoane din grupul respectiv imi sunt si acum prietene foarte bune (dintre cei de numarat pe degete..). Sincer, a fost o perioada foarte frumoasa… aveam o dinamica buna a grupului, nu era nici un lider, si desi aveam de multe ori opinii diferite, functionam tare bine ca grup, impreuna. Ne simteam bine toti asa, in micul nostru univers. Gasca s-a “spart” cand trei dintre noi au mers la facultate, ne-am vazut tot mai rar, apoi unul a ajuns prin tari straine… Life happened, cum s-ar zice :smile:

    In rest, o chestie care ma tot urmareste de-a lungul timpului. Toti prietenii mei buni sau oameni dragi pe care ii admir sunt din medii total diferite. E tot cate unul rasfirat ici-colo. Nu au tangente unii cu altii. Am incercat la o zi de nastere sa ii adun la un loc, dar a fost ciudat :lol: Mai mult, 3 dintre oamenii cei mai dragi mie nu prea se agreeaza reciproc :unsure: :blink: :lol:
    Cred ca imi place diversitatea si toti oamenii astia sunt prea diferiti unii de altii sau au personalitati prea… nu stiu, complexe sau specifice intr-o anumita directie, incat, desi au unele lucruri in comun – ca trasaturi, sistem de gandire, nu e suficient incat sa ii faca sa se apropie.

    Asa ca m-am obisnuit cu ideea ca atunci cand ies in oras, ies cu cate o persoana :smile:
    In rest, prefer si eu grupurile mai restranse. De exemplu, 6 mi se pare inspre mult deja, desi am experienta asta pozitiva cu grupul din scoala. Mi se pare important sa poti stabili relatii apropiate cu persoanele din gasca/grup. Cu cat e mai mare, cu atat e mai greu sa faci asta, iar sansele ca relatiile sa fie sau sa devina putin superficiale… sunt mai mari. Asta simt eu, cel putin (si asta spun si niste studii in domeniu, hehe) :tongue:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: