Comentariul este, poate, principala formă care îți demonstrează ție, ca autor de articole, că ideile și gândurile tale au ajuns la sufletul cititorului, iar mica ta creație i-a transmis ceva, trezindu-i dorința de a-ți lăsa și el propria părere. Comentariile sunt pentru unii bloggeri, de exemplu pentru cei care caută exclusiv socializare și nu și-au propus să informeze sau să cultive masele și nici să obțină bani din talentul lor (pentru aceștia fiind suficient traficul), imboldul necesar pentru a continua, satisfacția unei pasiuni împărtășite și apreciate.
Însă cititorii sunt extrem de imprevizibili, câteodată te copleșesc cu dragostea și atenția lor, alteori te ignoră complet. Fiecare om simte în felul său, are stilul său de a comenta și percepe diferit lumea parfumată a cuvintelor, blogosfera. Dar poate cel mai important, dincolo de experiența de viață, de vârstă, de gradul de cultură, oamenii se diferențiază în funcție de cât de extrovertiți sunt, cât de dispuși sunt să discute public despre ei înșiși. Pentru că cei mai mulți ar lăsa o părere despre o carte, o pictură, despre vreme sau un anumit eveniment social sau politic, dar sub nicio formă nu ar dezvălui ceva concret despre viața lor sau despre trăirile lor. De aici și multitudinea de tipuri de comentarii întâlnite pe bloguri. Iată doar câteva exemple:
1. Comentariile foarte scurte, formate dintr-un cuvânt sau o propoziţie/frază. Sunt lăsate fie de oameni foarte grăbiti, fie de spammeri sau de cei care aşa işi imaginează ei că se comentează pe bloguri. Se pot împarţi la rândul lor astfel:
a). Comentarii în care cititorul răspunde concret, fără să detalieze, la întrebarea lansată de articol. Scurt și la obiect.
b). Comentarii miştocare, spirituale sau haioase (sau cel puțin așa se dorește cel care le lasă) sau scoase din puțul gândirii, de care autorul lor e foarte mândru și gândește fericit: “mamă, ce i-am zis-o!”
c). Comentarii în care autorul articolului este lăudat sau felicitat pentru calitatea deosebită a scriiturii sale sau pentru fotografiile excelent realizate.
d). Comentarii în doi peri care sunt adăugate doar de dragul de a-ți vedea numele pe un anumit blog, care nu au nici doza necesară de amuzament, înțelepciune sau farmec, în care autorul lor nu transmite absolut nimic. Scrise în bătaie de joc.
2. Comentarii cu o lungime medie, formate din patru-cinci fraze. Aici, se vede că omul s-a străduit să încropească câteva păreri despre topicul lansat de blogger. Fie că generalizează, fie că povestește exclusiv ce-l doare pe el (având o oarecare legătură cu ideea de fond a articolului), intenția e lăudabilă. Evident că postarea nu l-a impresionat prea tare și cu toate astea el nu trece mai departe indiferent, ci își exprimă punctul de vedere. Uneori se simte neimplicarea, superficialitatea. În unele cazuri bate câmpii cu grație, căci nu prea a înțeles mare lucru din text, dar ține cu orice preț să se bage și el în seamă sau nici măcar nu realizează că e pe lângă.
3. Comentarii lungi. Cele mai multe dintre ele sunt inspirate, savuroase, dând un plus de valoare articolului și, evident, fac deliciul bloggerului. Omului, fie i-a plăcut la nebunie articolul, fie rezonează cu subiectul. Nu înțeleg, însă, de ce toată lumea se scuză când lasă un comment ceva mai lung (chiar decât articolul propriu-zis). Nu așa e normal? De unde moda asta cu comentariile scurte, aiurite, fără sare și piper? Da, dacă articolul le cere, e și asta o soluție, dar la un articol muncit, scris din suflet, la care poți spune multe, de ce să te limitezi la un cuvânt două?
Personal nu am de ce să mă plâng, chiar Luminița, o cititoare a acestui blog, care a ajuns aici, culmea, atrasă de comentariile lăsate de Dragoș FRD prin diverse alte părți, mi-a mărturisit de curând că apreciază în mod deosebit calitatea discuțiilor de pe summerday. De foarte multe ori părerile celorlați pot fi mai importante, mai interesante și mai valoroase decât articolul. Asta nu înseamnă că eu le agreez doar pe cele extrem de bine ticluite, ci prețuiesc orice formă de interes acordată articolelor mele.
Există tot felul de comentarii: relevante, ironice, off-topic, simple, complexe, simpatice, vesele, calde și sincere, încurajatoare, mobilizatoare, bombastice, lacrimogene sau fade, insipide. Ce tip de comentarii vă face plăcere să găsiți pe blogurile voastre?
Indiferent, îmi fac plăcere că există
:biggrin: Tury, primesti cu drag si comentarii mistocare, ironice sau jignitoare? Am vazut ca tu ai buton de like si unlike la comentarii, deci, pui mare pret pe calitatea lor.
:dizzy: :tongue: :silly:
Absolut! Calitatea-nainte de toate! :silly:
Da, cred ca asta ne dorim cu totii, Tury. Desi unii nu zic nu nici cantitatii. :dizzy: :biggrin:
Clar, si eu prefer comentarii mai lungi, insa pana la urma ma multumesc si cu cele mai scurte pentru ca stiu ca de obicei eu n-am comentatori care sa lase ceva doar de dragul de a-si scrie numele. Poate o fi din cauza ca scriu eu rar :))
Conteaza foarte mult subiectul articolului, Anda, nu felul cum scrii tu ca blogger si cat de des. Plus ca cei mai multi comenteaza doar atunci cand considera ei ca au ceva extraordinar de zis. Ca adauga valoare articolului.
Eu imi dau seama de exemplu ca subiectele mele nu-i determina pe prea multi oameni sa lase un gand, o parere. Sa fim seriosi, cati oameni sunt interesati de comentariile de pe bloguri. :biggrin: :tongue: :silly:
Stiu, stiu, ei considera subiectele mele puerile si nu rezoneaza cu ele. Sa fie sanatosi! :silly:
Pentru mine nu contează foarte mult lungimea unui comentariu. Poţi scrie mult şi să nu transmiţi nimic. Politicienii sunt aşi la aşa ceva.
Personal mă atrag comentariile haioase, din care rezultă că cititorul a înţeles ce am vrut să spun. Şi nu-i neapărat nevoie să fie de acord cu mine.
De altfel, o dată, am şi grupat cele mai haioase comentarii într-un material de sine stătător, în semn de apreciere pentru cei care le-au scris. Probabil că voi repeta isprava asta, când se vor aduna destule comentarii de acest gen. Din păcate, am observat că numărul comentariilor la articolele mele parcă a mai scăzut, ceea ce e atipic, cu atât mai mult cu cât numărul de unici a crescut binişor. Dar mingea e în terenul meu. Depinde de mine, în mare măsură, nu de cititori.
De asemenea, prefer ca un comentariu să mă provoace să scriu un articol separat, ca răspuns.
Lungimea unui comentariu pe care îl scriu depinde exclusiv de articolul citit. Aşa văd eu lucrurile.
Uneori, după ce citesc un material, pur şi simplu nu găsesc nimic de comentat. Dacă cel care l-a scris este un blogger pe care îl citesc cu regularitate, e cu atât mai neplăcut pentru mine să nu găsesc ceva de transmis ca răspuns la efortul lui. Dar se întâmplă. Dacă autorul e un blogger la care am ajuns întâmplător, fiind atras de titlu sau de ilustraţie şi mă dezamăgeşte, n-am nicio problemă în a rămâne tăcut.
E foarte dificil sa ai umor in comentariile la articolele mai serioase, care dezbat probleme existentiale. Eu de ex nu scriu articole vesele, nu postez pamflete de aceea nici nu primesc prea multe comentarii scurte, amuzante, “cu miez”. Si ma feresc sa las astfel de comentarii la altii pentru ca am un simt al umorului mai ciudat care poate fi interepretat ca rautacism. Si ma cenzurez de fiecare data ca nu cumva sa supar omul. Plus ca pe unele bloguri, daca proprietarul este atacat(asa se interpreteaza) iti sar ceilalti cititori(prieteni buni de pe mail, fb sau mess cu acesta) in cap. Asa ca nu raspund in gluma decat foarte rar, unde sunt sigura ca omul nu este suparacios si nu are mania persecutiei.
Da, stiu acele articole de care spui tu, eu nu m-am regasit niciodata printre cei nominalizati. :biggrin:
Sunt total de acord cu tine, exista prin blogosfera articole atat de bine scrise incat nu mai ai tu, ca cititor nimic de comentat. Daca totusi vrei sa-l feliciti pe autor, acesta se supara si iti reproseaza ca nu ai venit cu nimic relevant. Pai uita-te la articolul tau inainte de a da cu piatra. Invita el la discutii? Nu!!! Tu ai avea ceva de spus la articolul tau? Nu. Pai si atunci de ce pretinzi de la altii ceea ce nici tu nu poti oferi?
Da, si mie mi se intampla des sa nu rezonez cu subiectul sau sa nu-mi faca placere sa-l dezbat(fie ca e prea dureros, fie ca nu am toate datele necesare ca sa imi formez o opinie pertinenta).
Se poate şi ca subiectul tratat să nu te atragă. Nici atunci nu comentezi nicicum.
Chiar dacă îmi dau seama că pot intriga sau chiar supăra, nu-mi prea cenzurez
comentariile care mi se par a fi haioase. E adevărat că practic adesea şi autoironia,
iar un om inteligent îşi dă seama că-i vorba de glumă. Te sfătuiesc să fii şi tu cât mai naturală.
Nu că n-ai fii, dar nu-ţi cenzura reacţiile spontane. Naturaleţea n-ar trebui să supere pe nimeni. Cine, totuşi, se supără, nu merită să fie frecventat.
:biggrin: Hehe, da, am vazut destule comentarii haioase lasate de tine pe diverse bloguri. Unii au inteles ironia, altii nu prea…
Pe aici insa ai comentat de fiecare data foarte frumos, decent, la obiect. Nu ai fost niciodata ironic ca nu ti-am dat ocazia. :biggrin:
Comentariile spontane sunt cele mai reusite. Cele mai apreciate. :w00t:
…n-ai fi…, scuze!
Vezi ca am instalat edit comment, poti corecta eventualele greseli.
Nu trebuie sa te scuzi, suntem oameni, mie mi se intampla frecvent sa gresesc. :blush: :biggrin: :ermm:
Eu niciodată nu am dat comentarii lungi pe nicăieri. Sunt adeptul comentariilor scurte și la obiect, eventual medii. Nici nu las comentarii foarte lungi, dar nici nu am primit comentarii lungi. Personal sunt adeptul: vorba lungă sărăcia omului sau cine vorbește mult e imposibil să nu spună și prostii :D
:biggrin: Haha, niciodata nu m-am gandit astfel, eu mai las si comentarii lungi, rar e adevarat, dar imi place mult sa primesc, sa am ce citi, cu ce ma delecta. :biggrin: :w00t: :tongue: :silly:
Uneori ai multe de spus, nu poti cuprinde totul in 3 randuri. Subiectul e incitant, te provoaca si te face sa povestesti la greu. Deci, depinde de subiect, cat de mult te indeamna sa dezvalui si sa te dezvalui.
Alteori vrei sa exprimi un punct de vedere si sa te faci bine inteles. Nu ai cum sa faci asta in 2 fraze. Sunt topicuri ofertante despre care ai putea scrie o doua zile fara sa te opresti.
Dar in real life cum esti Creve? Esti vorbaret, esti extrovertit? :ermm: :dizzy: :biggrin:
Păi nu las comentarii mari nici dacă am multe de zis. Las un comentariu, dacă mi se răspunde mai zic ceva, și tot așa. Uite cum fac la tine spre exemplu. Las mai multe comentarii decât unul în care să spun muuuulte și apoi nu mai am nimic de spus :))
În realitate? Pot să spun că sunt destul de vorbăreț. Depinde acum de persoană, de împrejurări :)) Sunt genul care mă adaptez ușor, mă integrez ușor în grupurile care îmi plac. De companiile neplăcute nu discut pentru că încerc să le evit pe cât posibil :P Și uite cum m-ai făcut să-ți las un comentariu mai lung :))
Da, tu asa procedezi, lasi mai multe comentarii, adica porti o conversatie pe bloguri. E stilul tau, il mai gasesc si la Pato de exemplu. Se pare ca e specific tinerilor barbati care considera ca vorba lunga saracia omului. Bine, cei mai multi nici macar nu comenteaza pe bloguri. De teama ca vor rade ceilalti de ei.
:ermm:
Si eu sunt extrem de vorbareata cu oamenii care-mi plac. Simt imediat in fata cui ma pot deschide, in cine pot avea incredere si in cine nu. Ma mai insel eu…caci deh, aparentele sunt super inselatoare. Eu inca plec de la premisa ca toti oamenii sunt nice, bine intentionati. Si evident ca gresesc.
Mie unul așa mi se pare normal. Să port o conversație, nu un monolog. Acolo unde gazda permite conversația e o plăcere. :biggrin: Unde mă lasă să fac monoloage e cam neplăcut. :angry:
Deci dacă ești vorbăreață trebuie să aștept ședința foto cu nerăbdare :silly: Cât despre oameni, până la proba contrarie toți oamenii sunt normali. Apoi ajungi să îi cunoști. :ninja:
Nici mie nu-mi place monologul pe bloguri. Unii nu-ti raspund la comentarii, iar altii nu te invita sa continui discutia. Si eu sunt de parere ca blogurile sunt facute pentru socializare.
Faci poze frumoase? :biggrin: :dizzy: :w00t: :unsure:
Să zicem că 1 din 50 e frumoasă :)) Nu am aparat și nu am făcut prea multe poze dar cred că ies câteva drăguțe :whistle:
Wow, esti tare, mie imi iese 1 din 1000. :biggrin:
:ninja: :angel: :blush:
Ești tu prea modestă
Stiu, e principala mea calitate. :biggrin: :w00t: :tongue: :silly: :dizzy: :ermm: Singura de altfel…
Uneori sunt comentariile scurte dar atat de “condensate” ca te fac sa întelegi mesajul!
Le prefer! Uneori sunt spuse o gramada de cuvinte, dar de fapt nimic “esential”! :tongue:
Duminica placuta! :kissing:
Minnie, desigur ca sunt si astfel de comentarii condensate, insa ele sunt potrivite pentru un anumit tip de articole, care nu invita la discutii, la dezbateri. Pentru ca pur si simplu sunt subiecte ofertante la care nu poti spune totul intr-o fraza sau doua.
Bine, nici sa bati campii intr-un comment de jumatate de pagina nu e chiar o solutie, dar de obicei, oamenii care scriu mult o fac bine. Au ce spune, o fac frumos si interesant. Datorita lor articolul si blogul sunt mai valoroase, mai demne de a fi citite.
Duminica excelenta si tie. :happy: :kissing:
Mie îmi plac toate comentariile, iar tu care îmi citeşti blogul (implicit şi comentariile, ba chiar laşi commenturi lungi) ştii foarte bine că n-aş avea ce reproşuri să le aduc comentatorilor. Tocmai de aceea obişnuiesc să răspund, o modalitate (poate unica) de a-mi face cunoscută aprecierea pentru faptul că cineva alocă puţin din timpul său pentru a scrie o impresie referind textul lecturat (fapt pt. care iar şi-a “rupt” minute bune, asta pt. că de obicei scriu cam mult, prea mult :alien: :silly: :wink: ).
Pe de altă parte, n-aş spune că mă deranjează lipsa comentariilor, nici eu la rându-mi nu prea comentez decât pe puţine bloguri şi nu la fiecare articol. Sunt destule cazuri în care sunt pus în situaţia, chiar dacă rezonez cu articolul, să nu reuşesc să încropesc câteva fraze coerente sau măcar un comentariu cu haz (acolo unde este cazul), iar decât două-trei cuvinte, pe şablonul, “bravo/felicitări, fain articol”, mai bine lipsă. În acest caz mă rezum în a distribui respectivul articol pe G+, FB şi Twitter (deşi pentru ultimele două reţele impactul este foarte redus).
Duminică faină, Nice! :happy:
Neata, Centurion, matinal ca de obicei. :biggrin: :w00t: :tongue: Azi noapte am rezistat si eu eroic pana pe la 1, m-am jucat fruit ninja, mi-am descoperit marea pasiune a vietii.
:ninja: :wassat: Joking…
:silly: :tongue:
Da, de acord cu tine, faptul ca cineva isi rupe din timpul sau liber cateva minute sa-ti lectureze articolul si se mai si invredniceste sa lase un gand(rau sau bun) este laudabila. Pentru ca cei mai multi nici nu se sinchisesc s-o faca. Intra si ies rapid dupa ce si-au satisfacut curiozitatea. E prea greu sa scrii, sa concepi, sa depui un minim efort. Tu nu ai pretentii de comentarii, dar unii dintre cei care au, nu prea sunt obisnuti sa lase…
Eu macar am constiinta impacata ca vreau sa las, dar nu mereu am ce spune. Cateodata raman si ore intregi pe o pagina de blog si imi storc creierii. Mi-e ciuda ca la varsta asta sunt topicuri pe care nu le pot aborda, la care nu am ce spune. Pentru ca in mod normal ar fi trebuit sa fi acumulat o vasta experienta de viata care sa-mi permita lucrul asta.
Pe de alta parte, banuiesc ca nu e posibil sa ne intereseaza chiar toate lucrurile din lume si nici nu rezonam cu toate articolele gasite pe blogurile preferate. Eu, recunosc, ador sa citesc si sa scriu despre blogging, despre ce altceva decat marea mea pasiune?
Pai la unele articole chiar nu poti exclama mai mult decat “vai ce frumos ai scris”. Iar asta nu trebuie sa-l deranjeze pe autorul capodoperei, dimpotriva.
Uite, sa-ti dezvalui un secret, pe mine nu m-ar deranja daca as primi doar comentarii scurte, elogioase, la articolele cu fotografii personale. :biggrin:
Duminica frumoasa si tie, Centurion. :cheerful:
hmm… nu cred ca lungimea unui comentariu conteaza pentru mine
simt insa cand este scris din inima…. si asta este esential…
tu sa ai duminica frumoasa… sa te bucuri de zapada… si sa faci poze minuante…asa cum doar tu stii sa faci
Multumesc mult, Ovi, chiar intentionam sa ies la o sesiune de fotografie, ard de nerabdare sa ajung cu aparatul intr-un parculet invesmantat in mantia stralucitoare, alba, doar ca mi-e teama sa nu ma ia crivatul pe sus. :biggrin: :unsure: :tongue: :alien: :ermm: :wassat:
Totusi, cine iese la fotografiat pe cod portocaliu de ninsoare abundenta si viscol? :dizzy: :devil: :ninja: :alien: :devil:
Da, asta se simte…daca comentariul e scris cu drag, de placere sau doar de curtoazie sau de forma. :dizzy:
imbraca-te gros… ia si multe altele cu tine… ceva cat greu… ca sa nu reuseasca sa te ia crivatu… si infrunta totul… nisoare… ger… vant…
pai… cei indragsotiti de fotografie… pe timp de asta nefavorabil, reusesc cele mai ravnite surprinderi… asa ca… succes…
Asa voi face, Ovi. :biggrin: Incerc sa ies maine, merci, chiar am nevoie, sper sa supravietuiesc.
:ninja: :tongue: :dizzy: :ermm:
Eu nu cred că modestia e singura ta calitate :tongue: Scrii bine, faci poze faine, ești sociabilă, și astea sunt doar ce am observat necunoscându-te live
Probabil că dacă te-aș cunoaște și în realitate aș mai găsi și altele :biggrin:
Pana atunci hai ca-ti mai spun eu cateva: sunt buna, empatica, simpatica si diplomata(adica evit sa ranesc oamenii). :cheerful: Cam atat, restul la primavara. :silly:
Știam eu că mai sunt câteva :D Legat de diplomație, sunt totuși momente când trebuie să spui ce crezi sau simți chiar dacă nu va avea pe loc un impact prea plăcut. Mă refer la oamenii ăia care insistă în anumite lucruri și fac pe proștii că nu înțeleg.
Desigur, cea mai mare parte a timpului sunt sincera, adica nu mint. Dar ma abtin sa jignesc oamenii cu o parere care stiu ca ar deranja. Cand situatia o impune, insa o mai comit. Situatiile disperate cer masuri extreme. :biggrin:
Categoric! Situațiile disperate cer măsuri extreme :)) Și uite cum se adună calitățile :P
Sufletesti… :biggrin: :ninja:
Păi da, pentru că dacă trecem la fizice se numesc trăsături :P
Pe blogul meu am primit doar comentarii de bun simt, iar acest lucru ma bucura. Am primit incurajari, ganduri pozitive, calde, vesele, tind sa cred ca sunt o norocoasa. Poate si in acest spatiu virtual, se aduna oamenii dupa calitatea sufletului. Blogul tau e mult mai elaborat si mai dezvoltat de aceea primesti tot felul de comentarii, stii tu mai bine cine rezonează cu tine sau nu. O duminica faina sa ai!
Da, dar totodata oamenii evita sa lase comentarii elaborate, evita blogurile pe care nu pot comenta intr-o propozitie, unde vad ca se comenteaza cu adevarat. Oamenii nu se complica.
Merci mult, asemenea si tie, Fairytale. :kissing:
De obicei imi place sa gasesc comentarii lungi si relevante, sa vad ca cititorii au rezonat cu ce am scris, dar le apreciez si pe cele scurte, sau amuzante, cum spui si tu, ma bucur ca persoana respectiva s-a chinuit sa incropeasca o parere, chiar daca nu are prea multe de zis pe marginea subiectului. E greu sa multumesti toti cititorii, sa scrii articole pe placul tuturor. Am observat ca adesea, cand cititorul nu-i de acord cu ce ai scris, sau este pe marginea subiectului, nu comenteaza nimic.
Sa ai o duminica frumoasa Nice!
Inseamna ca cei care au intrat aici pe blog, doar au citit si au plecat in graba, fara sa lase un cuvant, nu sunt de acord cu analiza facuta de mine. Chiar nu pot sa cred ca sunt toti pe marginea subiectului…
Glumeam, cred ca cei mai multi nu rezoneaza cu subiectele propuse de mine, “nu-i ating” aceste topicuri. Fiecare vrea altceva, cum bine spui tu, unii articole inspirationale, altii metafora pura sau articole vesele si musai scurte.
In general exista doua mari categorii de bloguri, unele unde se intra si se comenteaza aproape exclusiv pentru blogger(pentru ca acesta este super simpatic, indragit, popular, iubit) si altele unde se intra strict pentru articole. Daca la primele lumea comenteaza absolut orice primeste, la cele din cea de-a doua categorie poti tu sa scrii si despre bancuri sau bloguri, ca daca omul nu are chef, nu iti spune absolut nimic.
De aceea eu zic ca oricine lasa un mic semn al trecerii sale pe blogurile noastre este de apreciat.
Multumesc mult, Larisa, sincera sa fiu mai mult imi doresc o zi frumoasa de luni.
Imi plac comentariile la subiect in care vad ca cititorul a pus suflet si a citit articolul (macar parte din el). Mai imi plac comentariile in care mi se cer sfaturi fiindca atunci stiu ca pot ajuta si in plus completez articolul cu informatii relevante poate si pentru alti cititori.
Nu trebuie sa fie foarte lung dar nici de genul “foarte interesant ” “super tare” “pozele sunt superbe” :)
Ehehe, Alice, ce mi-as mai dori sa-ti cer si eu niste sfaturi in legatura cu viitoarea mea calatorie in Bavaria, Costiera Amalfitana sau Lisabona… :biggrin: :cwy: :whistle:
Sau cele fooooarte lungi, dar pe langa subiect.
Acum fiecare se intrece in a da comment-uri cat mai lungi si mai relevante :))
Alina, in general, un om care se isi rupe 10-15 minute ca sa citeasca si comenteze pe un blog, o va face temeinic, nu in bataie de joc. Desigur, sunt si articole la care vrei neaparat sa spui si tu ceva chiar daca nu ai cazut pe subiect. Dar improvizezi. :biggrin:
Mi-ar fi mai uşor să enumăr ce dispreţuiesc în materie de comentarii: miştocăria (în care intră şi ironia rea şi gratuită) şi (auto)reclama nesimţită. În rest n-am nici un fel de pretenţii sau aşteptări. Avînd în vedere că după “cataclism” public numai poezii şi proză, un Like sau un “frumos, mi-a plăcut” sînt apreciate prin prisma sincerităţii comentatorului. Bucuria mea e să produc bucurie sau măcar o reacţie introspectivă cititorului şi e suficient să-mi dea de ştire că s-a întîmplat. Însă particip cu dragă inimă la discuţii oricînd mă simt în stare, indiferent dacă sînt on-topic sau nu, căci şi eu la rîndul meu se întîmplă să bat cîmpii cu mai multă sau mai puţină graţie pe unde umblu.
La punctul trei ai putea să adaugi o versiune pe care am întîlnit-o de cîteva ori: fragmente consistente din articole de blog frumoase şi interesante, furate şi publicate aleator de vreun robot sau postac plătit. Ele sînt comentarii lungi dar nu sînt altceva decît rîma din cîrlig pentru a pescui neştiutori care – din curiozitate – să le viziteze site-urile unde invariabil găseşti advertoriale, reclame şi/sau viruşi.
O seară frumoasă şi-o săptămînă uşoară şi fără evenimente neplăcute!
Nu esti deloc pretentios! :happy:
Dragos, uneori gasim texte sau poezii atat de frumoase incat ne lasa fara cuvinte. Simti ca orice ai spune este prea putin, de temi sa nu cazi in derizoriu. Si nici sa comentezi la fiecare articol “vai, ce frumos!”, parca nu se face. :ermm: Hai, o data, de doua ori e ok…dar apoi?
Mie una mi-e tare greu sa comentez postarile care participa la diferite jocuri. Ma simt in plus, simt ca locul meu nu e acolo. La toate jocurile din blogosofera la care eu nu am participat. Asta cu exceptia lepselor, evident. Pana si bancurile le gasesc greu de comentat. :biggrin:
Versiunea de care spui tu nu am prea intalnit-o, oricum ar ajunge la spam daca este total off-topic.
Multumesc, asemenea si tie. Aproape ca nu mai stiu ce sa-mi doresc din punct de vedere al climei.
Orice ai spune, se simte că e din suflet. Important e să laşi un semn că ai trecut pe acolo şi că ţi-a plăcut (sau nu, fiindcă e şi asta o posibilitate) ceea ce ai găsit. Acel buton de Like e salvator atunci cînd n-ai cuvinte. Uite, mărturisesc, mi se întîmplă şi mie să n-am cuvinte uneori, indiferent de motive. Dar apăsînd acel buton dau de ştire autorului că am fost, am citit, mi-a plăcut şi m-a lăsat speechless (să vezi ce-mi dă bătăiţă Antonela!
).
Sau cum a fost de curînd la unul dintre articolele mele cu schepsis, cînd Ana mi-a zis sincer: “n-am înţeles nimic, da’ mi-a plăcut partea cu […]”. I-am apreciat sinceritatea şi curajul de a o spune public. În faţa mea, asta a ridicat-o. Apreciez omul care spune “nu am înţeles, explică-mi (eventual)” însă la polul opus îl detest pe cel care neînţelegînd nimic, o dă în miştouri aşa-zis intelectuale pentru a-şi ascunde neştiinţa şi a-şi crea o falsă superioritate.
Cel puţin în ceea ce mă priveşte, chiar dacă ceea ce scriu face parte dintr-un joc, există acolo un mesaj care nu e îngrădit într-o sferă anume. Oricine poate comenta în funcţie de ceea ce i-a stîrnit în suflet acel articol, chiar dacă nu face parte din grupul de joc sau mai-ştiu-eu-ce altă entitate blogosferică. Pot apărea înţelesuri noi, se pot dezvolta idei, discuţii… Comunicarea e esenţială într-o societate sănătoasă.
Indiferent de climă, importantă e sănătatea, ceea ce am discutat deja la un articol anterior. Poa’ să ningă tone sau să ardă soarele ca-n Iad – sănătoşi să fim, că le dăm noi de cap!
Ce optimist este in ultima vreme, Dragos :biggrin: :tongue: , da, pare un gest extrem, necugetat, sa pleci pe cod portocaliu la fotografiat, totusi multi au facut-o. Tocmai am vazut poze cu o mana de curajosi(vorba vine o mana ca era vreo 15 :biggrin:
) care au ajuns prin Cismigiu azi. :wassat: Sub egida “arta cere sacrificii” au infruntat gerul cumplit, viscolul feroce.
Insa da, ai dreptate, nu-mi pot pune in pericol sanatatea pentru un capriciu pana la urma. Daca ar fi soare, frumos, ar fi altceva, dar pe viscol?
Optiunea cu like-ul imi este cunoscuta(am fost si eu candva pe wordpress-ul gratuit), totusi, de cand am trecut pe domeniu nu mai pot lasa un astfel de semn de apreciere.
Dar nu pot sa nu fiu in asentimentul tau, mai ales ca pentru acelasi lucru militez in articol. :happy:
Dacă-ţi faci un cont Gravatar cu aceeaşi adresă de mail cu care te loghezi aici şi aceeaşi poză, vei putea accesa Like-urile şi vei comenta cu propria imagine în loc de desene abstracte sau umbre.
Mai mult, ţi-ai putea lega contul actual de vechiul cont WP prin plugin-ul Jetpack, ceea ce va uşura recunoaşterea utilizatorilor deja logaţi în reţeaua WP clasică şi ai putea beneficia chiar tu de acel buton Like.
P.S. Există şi noţiunea de risc calculat, dacă vrei neapărat să împaci şi capra şi varza.
Si ultima data tot calculat am riscat. :biggrin:
Oh, merci, Dragos, insa nu sunt neaparat o fana a acestor like-uri, prefer sa comentez, sa-mi spun parerea unde am ceva de zis.
Bineeeeeee… :whistle:
Analiza pe comentariu :D. Cine are multe,are de unde sa faca analiza :)) Ca mie nu mi-ar fi dat prin cap,si de mi-ar fi dat,n-as fi stiut cum sa le impart :D.
Fac ce ca fac şi-ajung la spartul paharelor, când petrecerea e pe sfârşite. :wink: Fie şi-aşa tu primeşti gâdurile mele adunate cu greu de pe cărări întortocheate (norocul meu că doar gândurile mi-s întortocheate, nu şi picioarele. :biggrin: Ai darul de a ne face să mestecăm ideea, să cugetăm asupra ei, să ne întrebăm ce facem de fapt în acest spaţiu. De ce existăm aici şi ce ne dorim de aici. Dacă nu ne interesează monetizarea blogului, e clar pentru ce suntem în această zonă. Să (re)descoperim frumosul din cuvinte. Să-l purtăm în dialoguri. Să-l scoatem la lumină. Şi cuvintele prind întotdeauna viaţă dacă are cine să ni le asculte. Am fi nesinceri să spunem că nu vrem comentarii, nu vrem impresii, opinii. Evident că depinde dacă articolele “permit” analiza, meditaţia, împărtăşirea de opinii pro sau contra. Însă subiectele provoacă, chiar dacă, în primă fază, ne lasă “speechless” (cum spunea Dragoş, care nu-şi ia bătăiţă, ştie el de ce ;) ). După acel prim “wow”, vin valuri-valuri de impresii, pe care le putem aşterne. Şi evident că depinde de persoana din spatele articolelor, dacă ea “permite”, dacă e descoperită într-o oarecare măsură, dacă a stabilit o relaţie cu cititorii ei. Tu ai realizat acest lucru – e drept, în câţiva ani -, să formezi o comunitate mică în jurul blogului tău formată din cititori fideli, care vin şi comentează de plăcere. Uite-mă şi pe mine, vin aici de plăcerea taifasului. Şi nu mă dau în lături – depinde cum pui accentul :wink: să scriu comentarii lungi, căci nu pot să sintetizez toată această peroraţie în câteva fraze. “Norocul” tău şi-al meu. :tongue:
Cu toţii aşteptăm cititori şi comentatori interesaţi de ceea ce am scris. La mine funcţionează greu aspectul ăsta că lumea nu prea mai e interesată de baliverne aşternute cu graţie. Dar nici nu cer neapărat ceva în schimbul a ceea ce ofer. Mă duc prin alte părţi să chefuiesc. :happy:
Cu mare drag le primesc, Antonela, mai ales ca imi merg la suflet de fiecare data. :heart: Impecabil explicata menirea noastra in spatiul virtual. Desigur, nu toti avem talentul asta, de a (re)descoperi frumosul si de a-l impartasi celorlalti, dar cam asta ar trebui sa primeze. Eu mi-am propus si sa inteleg unele lucruri, viata in general, cu ajutorul acestor discutii, imi mare, cum iti ziceam si cu alta ocazie, mi-am cam clarificat eu nelamuririle… Dar au mai ramas dileme pentru ca viata e complexa, imprevizibila. :dizzy: :ermm: :wassat: Eu m-am gandit ca unde-s multi puterea creste. Puterea adevarului care iese mai lesne la iveala.
:biggrin:
Hm, nu am gasit foarte multe bloguri care sa puna in discutie subiecte atat de generale, de facile ca ale mele. Eu sustin ca am un blog foarte usurel de abordat(citit+comentat) si cu toate astea, cum remarcai si tu, lumea nu se inghesuie… :ninja:
Mai degraba ar trebui sa suscite interesul textele tale. Ma rog, pentru mai multa lume, dar tare mi-e teama ca oamenii prefera sa citeasca si cam atat. Sa scrii ceva pe marginea unui text? Oh, dar e al naibii de greu. Se merita efortul? :dizzy: :ermm:
Nu stiu, impresia mea e ca in anul 2014 tot mai multa lumea se indeparteaza de bloguri, de scris. Daca nu rezoneaza, daca nu le place enorm un subiect, nici nu se mai sinchisesc sa termine articolul de citit. :dizzy:
in primul rand sa fie. in a doilea rand sa aiba esenta, in al treilea rand n-am nici o preferinta- fiecare scrie ce simte :)
si nu in ultimul rand – articolul genereaza comentariul- daca ai ce zice scrii randuri bune, daca nu at te rezumi la o fraza, un cuvant, un zambet. :)
Foarte interesant ce spui tu, Lilly, un comment trebuie sa aiba esenta. :biggrin: :happy: Miez, cum imi place mie sa-l numesc, adica sa nu fie doar vorbe in vant.
Ei las’ ca unii si atunci cand au ce spune se rezuma la un cuvant-doua. Depinde de stilul omului de a comenta, zic eu. :w00t: :dizzy: :wassat:
Am încercat să urmăresc discuţiile de aici. Nu am reuşit, recunosc. Ca şi Silving mă gândesc că multă vreme nu am avut ce şi cum clasifica. Rar pun întrebări la sfârşitul articolului şi ştiu că, în primul rând, când primeşti un comentariu ar fi bine să-i şi răspunzi, ceea ce tu faci admirabil şi de aici şi diversitatea de conversaţii. Am trei articole care s-au nimerit a fi publicate intr-o perioada proasta a mea. N-am răspuns şi mă simt vinovata. Nu toti au harul şi darul tău. Eu aş claca intr-o conversatie lungă, asa cum văd că se procedează pe unele bloguri sau m-aş pierde după primul paragraf în comentariile acelui domn Rudolf Aspirant, dar nu sunt sigură că se scrie astfel. Intru des pe unele bloguri şi din comentarii am senzatia ca ori eu am citit altceva, ori ei au citit in diagonala. Mor de dragul raspunsurilor haioase dar observ că se confunda cinismul cu umorul. În fine, fac faţă. Ştiu când au trecut destui fără să lase un cuvânt iar acel lucru spune mai mult decât dacă ar lăsa. Cu alte cuvinte, e bine să ai ce spune ca oamenii să intre in discutii. Tu ai, unii dintre noi …nu prea. Eu le multumesc celor care imi trec pragul şi in zilele in care eu lipsesc de acasa şi simt acum că prin acest articol al tău unele întrebări din capul meu au dispărut total. Mulţumesc, aşadar.
Adriana, se pare ca am ajuns amandoua la aceeasi concluzie:fiecare persoana are stilul sau de a face blogging(asta include si scrisul articolelor si comentatul). Eu imi doream sa stiu ce v-ar placea voua sa gasiti pe blogurile voastre, ce fel de comentarii, dar vad ca multi se feresc sa raspunda. Poate ca nici nu-si doresc sa gaseasca si scriu exclusiv pentru ei?
Dialogurile spumoase se poarta si pe alte bloguri si la nivel mult mai inalt decat aici. Fac si eu ce pot, cat mai pot…
Tu de exemplu lasi niste comentarii adorabile. Nu stiu daca ti-a mai spus-o cineva, banuiesc ca da, dar iti repet si eu pentru ca poate e interesant sa afli parerea cat mai multor oameni.
Depinde si ce ti se comenteaza pe blog, nu intotdeauna ai ce sa raspuzi. Uneori articolul nici nu cere comentarii…
Imi plac si mie toate comentariile, indiferent de lungimea lor. Bineinteles ca cele macar de lungime medie sunt mai valoroase decat cele scurte, gen “da, ai dreptate”. Singurele comentarii pe care le accept dar care nu-mi ajung la suflet sunt cele facute pentru SEO, cu adrese web ale unor firme sau pe anumite cuvinte cheie. Am din ce mai multe din astea in ultimul timp. Le accept pentru ca sunt pertinente, contin pareri despre subiectul discutat, dar stiu ca-s facute cu un scop, pentru job.
Am si eu din astea, Mihaela, nu foarte multe cat sa ma deranjeze sau ingrijoreze, dar de obicei eu le sterg adresa web. :biggrin:
:biggrin:
Cum spuneam pe un alt blog care critica comentatul, eu nu-mi bat capul cu motivul pentru care oamenii aleg sa-mi lase un gand pe blog. :tongue: Conteaza sa lase!
eu comentez scurt…jur, nu sunt spam :)…asa sunt eu, in particoler sunt foarte vorbareata, dar asa…parca-mi fug vorbile!
Stiu, coco, asta e stilul tau pe bloguri.
Asa comentezi peste tot, cel putin eu nu te-am vazut lasand comentarii lungi. :biggrin:
eu comentez peste tot, cat se poate de scurt. daca am ceva de adaugat si… este important, pot comenta… mai lung :)
totul tine de subiect, daca merita sa-l abordez sau daca nu merita… daca am picat pe subiect sau daca sunt pe langa.
Pai eu va intrebam ce fel de comentarii agreati sa primiti pe blogul vostru de la altii, nu ce fel de comentarii lasati voi prin alte parti. Deci?
La mine variază, însă cred că ma încadrez la comentarii medii… Și cu toate astea, nu prea mai am răbdarea să comentez fiecare articol al bloggerilor pe care îi citesc. Mă limitez doar la a citi articolul în sine și a da un like eventual.
Ce tipuri de comentarii îmi place să găsesc pe blogul meu? Cele sarcastice și ironice. Le “savurez” cu foarte mare plăcere, indiferent de lungime.
:dizzy: Aoleu, Alex, dar eu nu prea las de obicei comentarii ironice. Poate putin sarcasm mai strecor…din cand in cand. Dar o sa ma straduiesc sa-ti fac pe plac in viitor. Totul e sa-mi dai motiv. Desi nu promit ca o sa-mi reuseasca pentru ca nu prea e stilul meu.
:ninja: :dizzy: :wassat:
Comentariile sunt oglinda celui care le lasa. Daca lasa doua cuvinte si acelea fara nicio culoare, fara implicare, e foarte clar ca omul doar bifeaza articole ca sa-si faca norma zilnica. Le detest, ca mai primesc si eu. :tongue:
In rest pot fi oricum, lungi sau mai scurte, important e sa vad ca omul a inteles ceea ce am dorit sa transmit prin postarea mea. Cel mai mult ma deranjeaza comm-urile care nu exista, fiindca sunt cazuri in care cei care citesc, nefiind de acord cu cele scrise, prefera sa nu comenteze de teama sa nu ma supere sau ceva de genul. :unsure:
Elly, eu cred ca cei mai multi bloggeri(si nu numai) s-au obisnuit sa citeasca (uneori primul rand, alteori tot articolul) si apoi sa treaca mai departe fara a lasa un cuvant. Stii cati au facut asta la articolul de fata? Foarte multi. Si nu din cauza ca nu au fost de acord cu mesajul articolului, ca nu le-a placut analiza. Nu au comentat pentru ca nu au vrut! Punct. Nu i-a interesat subiectul.
Depinde si de om, unii comenteaza aproape tot, unii doar cu ce rezoneaza puternic. Dar cei mai nu comenteaza decat acolo unde se simt ei bine, unde se simt aproape(sufleteste) de autorul blogului(pe care il simpatizeaza enorm). Chiar daca ar avea ceva de zis nu o fac in ruptul capului prin alte parti. :dizzy:
Cand ziceam de comm-urile care nu exista ele ar fi putut fi ale celor care ma viziteaza si citesc. Uneori, daca nu prea-s de acord cu subiectul, aleg sa nu comenteze. Nu vor sa ma supere daca ar scrie ceva in contradictoriu :wink: Asta este. M-am obisnuit dar eu daca chiar vreau sa-mi spun parerea, si vreau, daca tot am citit, apelez la putina diplomatie si tot comentez.
Da, stiu cum procedezi tu si sunt de acord pentru ca si eu tot timpul pledez pentru diplomatie in relatiile dintre oameni. Desi ar fi mult mai usor sa spunem verde in fata de ne doare sau sa ne vedem de treaba si sa nu spunem nimic. Diplomatia este insa o arta si nu toata lumea o detine. :ermm: :dizzy:
Comentariile imi plac cu atat mai mult cu cat se intelege ca articolul a fost citit, ca impreuna cu cititorul construim o comunitate si din ceea ce scrie arata ca ii face placere sa fie acolo, ca va reveni, ca apreciaza munca depusa si chiar daca se grabeste si da mesaje copy/paste(acolo unde se potriveste) macar sa le personalizeze cat de cat sa nu te simti mintit.
Spunand pe nume chiar mi se pare intim, un mesaj cald si pe toate personal le strang la suflet.
Uneori comentez scurt, alteori ma intind la vorba, in functie si de timp. De exemplu sunt datoare cu un raspuns la un articol de al tau mai vechi. Nu am uitat, dar ma apuca uneori o stare incat prefer sa scriu atunci cand am chef. Cred ca nu te superi.
Noapte buna! :wink:
Ai dreptate, Mihaela, pana la un punct, nu esti datoare cu niciun raspuns. :biggrin: Stai linistita ca nu ma supar eu asa repede. :biggrin: :dizzy: :tongue: :silly: Neata. :happy:
Nice, e normal sa ne placa comentariile lungi, care aduc un plus de valoare articolului scris de noi. Cei care spun altceva cred ca mint. :) Nu i-am inteles si nu ii voi intelege pe cei care se supara cand le lasi un comentariu mai lung decat articolul. Si in viata reala e la fel: unii vorbesc mai mult, altii sunt ermetici.
Vienela, chiar nu stiu ce sa zic, dupa cum se comporta, dupa cum scriu, unii par a nu avea deloc nevoie de comentarii. :ermm:
Eu cred ca nu ma incadrez intr-o tipologie simpla a comentariilor, fiindca las si comentarii scurte si foarte scurte dar si cand am ceva de spus nu mi-e rusine sa expun pe mai multe randuri ceea ce cred, simt…bine asta nu inseamna ca exagerez. nu cred ca am lasat totusi vreodata un comentariu mai lung decat un articol decent ca dimensiune desi am mai vazut pe unii ca practica =)) :wub:
Pato, noi mai sus am ajuns la concluzia ca cel mai mult conteaza intentia.
Acum depinde de fiecare cum o pune in practica. Ce ii transmite articolul, cat timp are la dispozitie, in ce dispozitie se afla… :dizzy:
Asta e clar, dar nu ma incanta spamul deloc:)) :devil:
Pato, dar iti dai seama cand e practicat. Si cam iti dai seama de catre cine. Si oricum nu sunt asa multi ca sa ne agaseze. :happy: :biggrin:
asa este (spam!) :)) :tongue:
Cel mai mult ma bucura, bineinteles, cand primesc comentarii lungi si coerente, la subiect, unde persoana care comenteaza chiar are ceva de spus asupra subiectului, dar din punctul meu de vedere nu lungimea in cuvinte/fraze a comentariului este cea mai importanta, aceasta dupa parerea mea este un efect mai mult decat o cauza, in sensul ca atunci cand lasi un comentariu bine ticluit pe un blog, in care enunti un numar de idei, rezultatul (efectul) va fi un comentariu lung, caci ai nevoie de un spatiu mai mare pentru a enunta coerent acele idei. Daca ai multe de spus, automat iti va iesi si un comentariu lung, nu-i asa? E mai greu sa spui o poveste intreaga sau sa relatezi o intamplare in 2-3 fraze, cel putin in cazul meu asa este, am nevoie de mai mult spatiu ca sa-mi exprim ideile in intregime. Deci, inainte lungime, calitatea si coerenta comentariului este importanta, care de cele mai multe ori rezulta intr-un comentariu lung.
Primesc si eu tot felul de comentarii pe blog, si scurte, si medii, si lungi, si superficiale, si profunde. Le accept pe toate (decat daca sunt jignitoare), dar le apreciez in mod deosebit pe cele care chiar imi transmit ceva, si care ma fac sa-i raspund cu maxima placere acelui comentator. Bineinteles, depinde si de subiectul abordat de blogger.
Cand cineva iti lasa un comentariu de genul “Ce poze faine”, sau “Ce articol interesant”, etc, ce altceva poti sa-i raspunzi persoanei respective decat “Multumesc” sau o alta politete. Da, sunt unele comentarii care sunt lasate doar de dragul de a face prezenta pe blogul tau, ca sa nu spui ca nu te viziteaza & comenteaza, si altele sunt un adevarat deliciu sa le citesti, si apoi sa-i raspunzi vizitatorului tau pe masura, si sa continui discutia, sa nu fie doar un schimb banal de replici.
Ma bucur ca ti-am decsoperit blogul. :)
Sa ai o saptamana cat mai frumoasa!
Se pare ca impartasim aceeasi parere despre comentariile ideale pe blog, Victoria. Din pacate nici chiar blogosfera, chiar daca se doreste, nu este o lume perfecta. Depinde foarte mult si de inspiratia si timpul celui care lasa un comment pe blog. Sau de starea lui sufleteasca. De multe ori m-am gandit ca m-am pripit cand am spus un lucru si am realizat ca a doua oara as fi spus-o altfel, mult mai bine, mai interesant.
In plus, unele texte te lasa fara cuvinte…autorul a spus tot ce era de spus. Ce ai mai putea tu, ca cititor, de adaugat?
Te astept oricand cu drag, o saptamana excelenta si tie. :happy: