Dezinteres

astenia-de-primavara

Îi datorez enorm. El mi-a schimbat practic viața, datorită lui am cunoscut oameni minunați care și în prezent îmi sunt alături și mă fac fericită, el mi-a dat ocazia să-mi exprim public stările sufletești, sentimentele, să-mi fac cunoscute ideile și dorințele, el m-a adus zilnic aproape de voi. M-a cucerit cu tot ce avea el de oferit încă din 2001 și de atunci mă ține captivă în lumea lui magică, fermecată, conștientă că nu mai am scăpare.

L-am privit întotdeauna cu entuziasm și emoție, îmi aduc aminte că abia așteptam să mă întorc de la serviciu să-l pot accesa și să pot naviga în voie, departe de lumea dezlănțuită. Era momentul meu de relaxare maximă, oaza mea de liniște. Avea el, dintre toate lucrurile din jur, această capacitate miraculoasă de a mă calma instant. Odată ce pătrundeam pe tărâmurile lui uitam de toate frământările și stresul acumulat la muncă, găseam răspuns la toate problemele și dilemele care apăreau pe nepusă masă. Descopeream lucruri și fapte, conversam, compuneam, visam, învățam, acumulam. Părea singurul loc unde puteam scrie liber, unde puteam  fi înțeleasă și unde mă simțeam în siguranță. Internetul devenise cel mai bun prieten al meu…

Îmi lipsa lui mă sufocam. Timp de treisprezece ani am fost dependentă de el. Însă, în ultima perioadă s-a instalat un soi de dezinteres în ceea ce-l privește. Abia dacă îl mai accesez, practic trec zile întregi fără să simt nici măcar o dată o minimă curiozitate în ceea ce privește activitatea desfășurată în virtual. Indiferența mea e totală și sper să existe leac împotriva ei pentru că nu aș vrea să renunț definitiv la tot ce am construit aici cu atâta migală. Sper că e doar o fază care va trece cât mai repede cu putință. Trebuie să-mi revin și să revin.

Între timp caut posibile explicații pentru acest dezinteres subit:

– poate că am ajuns la saturație;

– poate că dezamăgirile destul de frecvente și-au spus cuvântul. Fiecare dintre noi funcționează și reacționează diferit, are alte așteptări de la el însuși și de la ceilalți și un alt grad de sensibilitate;

– simt pe umeri o presiune uriasă și constantă: că trebuie să fac mereu ceva, să scriu mereu ceva, să fiu mereu undeva. Ritmul e amețitor, obositor, iar stresul din ce în ce mai mare.

– strict referitor la blogosferă, nu sunt de acord, nu mă pot împăca sub nicio formă cu principiile, ideile și convingerile vehiculate aici. Cel puțin cu unele dintre ele. Deși suntem diferiți, aici parcă s-au strâns prea multe persoane care gândesc asemănător, iar eu văd altfel lucrurile. Lumea asta atât de senină și de pură nu are nevoie de un Gică Contra;

– serviciul care…dar deja știți povestea și nu mai vreau să-mi aduc aminte de el. Cel puțin până mâine. Mai nou muncim și în weekend și asta deja e prea mult pentru mine;

– canalizarea energiei în slujba unui nou deziderat: o viață mai sănătoasă. Mai multe detalii, în curând;

– se manifestă plenar, în cel mai neplăcut mod cu putință, astenia de primăvară. Da, azi în orașul meu au fost 18 grade.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă plictisiți atât de tare de internet (în special de site-uri de socializare și bloguri) astfel încât să nu mai simțiți nevoia de a-l accesa zile întregi la rând?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

95 de comentarii la “Dezinteres”

  1. :lol: Chiar acum 10 min citind o postare m-am gandit….. wtf caut eu pe blogul asta, asa în general pe blogosfera romaneasca? Cineva care stie perfect cum e in Amsterdam si … nu are importanta dar cred ca imi fac blogul privat, m-am saturat sa postez zilnic sa intre cate 300 si sa am maximum 15-20 de comentarii! Cred ca chiar m-am plictisit de blog! :shocked: :biggrin:

    1. Minnie, eu cred ca tu glumesti! :lol: :biggrin: Iar eu sper sa-mi revin cat mai repede din letargie. :dizzy: :ermm: :unsure: :sick: :silly: :tongue:
      E imperios necesar. :lol:
      Noapte buna! :kissing:

      1. Zau daca glumesc! :cwy: De obicei sunt o persoana foarte civilizata, dar acum chiar ca-mi vine sa injur ca un birjar!:angry: Nu vreau sa spun mai multe, dar daca ai stii la ce ma refer ai zice si tu WYF? :biggrin:

        1. Categoric as zice, cu toate ca si eu sunt foarte civilizata si adopt un limbaj decent most of the time. :blush: :angel: Dar mai sunt si situatii in care simti ca ai nevoie urgent sa te descarci. Si gasesti metoda perfecta. Care functioneaza de fiecare data. :devil:
          Imi pare rau, nu stiu ce s-a intamplat, dar sper sa ne treaca amandurora. :biggrin: :cwy: :happy:

  2. Cred că asta ni se întâmplă tuturor, mai devreme sau mai târziu.
    La un moment dat dat, ai impresia că eşti sclavul internetului.
    Nu mai spun de dezamăgirea şi scârba provocate de hateri.
    Sincer, acum privesc mai detaşat lucrurile.
    Am, citit undeva că nişte prihologi au ajuns la concluzia că oamenii care
    comentează la postările celorlaţi sunt narcisişti, sadici sau au probleme psihice.
    Mă întreb eu unde mă încadrez, dacă acum chiar asta fac, comentez?

    1. :biggrin: Cum suna asta, sclavul internetului. :lol: :wassat: Mi se pare cam mult, pentru ca tot ce facem aici facem de placere, adica nu ne obliga nimeni. Dar cand pasiunea e prea mare, ea te poate subjuga, te poate domina. Noroc ca nu tine mult(a se vedea in cazul meu, 13 ani au trecut rapid) si acum nu stiu ce sa fac sa-mi recapat dorinta. :lol: Am citit pe net ca e de la lumia puternica, organismul meu se adapteaza mai greu. :lol: :silly: Sper sa treaca astenia si sa revin cu forte proaspete pe net. :w00t:
      Pai si ce ar trebui sa faci cu postarile celorlalti? Doar sa le citesti ca sa dai dovada de sanatate psihica, bunatate si altruism? :biggrin: :unsure: :lol: Simpatici psihologii astia. La ce concluzii trasnite ajung ei. Acum, daca iti lasi o parere se numeste ca esti narcisist. :lol: :ninja: :silly:

      1. :)) Ce tare esti. La mine plictiseala cand se instaleaza, greu o dezinstalez, uitasem chiar si de facebook un timp. Dar mi s-a facut dor si am revenit :) Problema a fost in mare parte si timpul, imi era greu sa ma impart, asa ca am renuntat sa fac ceea ce imi placea cel mai mult, sa citesc si sa scriu :P ! Nu fa si tu la fel ..

  3. Ce bine te inteleg! :smile:
    Ce sa zic? Eu insumi am trecut prin momente relativ asemanatoare. Am inceput anul cu un fel de pauza si un articol, care cred ca a parut destul de ciudat multora, in care anuntam diverse. Am renuntat la participari la postari fixe si aveam vreo 4, dar am renuntat si la HW, propriul joc. Doar cate-o poveste parfumata mai scriu daca am inspiratie. Si pe blog scriu doar cand am chef, am ce spune. Scriam cam zilnic dar nu mai pot. Am si probleme personale prea multe, nu ma pot concentra. Poate ca e si o lehamite de anumite chestii pe care le vad in minunata blogosfera care numai minunata nu este. Multe se bazeaza pe pupat de dosuri si pe tot felul de compromisuri si cum eu nu am de gand sa fac asta… Si mai sunt multe altele, de aceea te inteleg foarte bine.
    Cu internetul n-am nimic, pot lipsi cu zilele de pe net si n-am nicio treaba, constat ca nu am ajuns sa dezvolt o dependenta.
    Daca voi avea si mai putin timp voi scrie chiar si mai putin. Probabil imi voi pierde cititorii.
    Sper sa iti treaca dezinteresul acesta. Spre binele tau, altfel banuiesc ca vei fi nefericita.

    1. Neata, Elly, nu stiu ce sa spun, dar recunosc sincer ca ma bucur ca macar o persoana din Univers simte ca mine. Sau macar cat de cat, pe aproape. Nici nu stiu de ce am mai pus intrebarea la final, eram convinsa ca lumea va percepe negativ articolul, ca omenii iarasi nu simt ca mine, ca ei nu s-au plictisit de net, de facebook, bloguri, site-uri etc.
      Pana la urma ramane faptul ca avem curajul sa spunem ce credem si ce simtim. Ca ne asumam riscul de a nu fi intelese si judecate in consecinta. Ca publicam doar cand avem ce spune.
      Din pacate eu nu mai pot scrie altceva decat ceea ce ma framanta. Iar daca nu ma macina nimic, daca toate sunt clare ca lumina zilei, atunci tac. :biggrin:
      Un singur lucru ma poate face cu adevarat fericita pe mine. Cel putin in clipa de fata. Si nu are legatura cu internetul. Sper sa treaca astenia de primavara care imi produce anul asta o apatie fara precedent.
      Dar marea problema este lipsa de timp. Ideal era ca ziua sa aiba 48 de ore… :lol:

    2. You go girl! :biggrin: :heart: :kissing:
      “Multe se bazeaza pe pupat de dosuri “……….. yes! :w00t:
      Cineva care a puns punctul pe i :shocked:
      Exact ca si Elly gandesc si eu, internetul nu-l parasesc, ziare, reviste, servici, plati bancare…… aici totul merge pe net! Dar blogul? Nu stiu, pana una alta te citesc pe tine si pe înca cineva…. cred ca iau o pauza! Poate-mi trece, poate nu……. :heart: :lol:

  4. Sa stii ca la asta ma gandeam si eu zilele trecute. Nu e chiar ca la tine, accesez internetul zilnic, dar inainte eram aproape obsedata, stateam pe internet si la serviciu, si acasa, pana seara tarziu.
    Acum stau de la serviciu, ca asta e, n-am ce face, dar in rest…ma cam abtin. Acasa stau maxim 30 de minute (fata de cateva ore cum stateam in urma cu cateva luni), in rest imi caut alte activitati. Citesc, ma uit la seriale, treaba prin casa, prieteni.

    1. Neata, Mihaela :happy: , adevarul asta este, eram obsedata de internet! Altfel nu-mi explic cum puteam sa-l accesez intreaga zi(mai putin cand eram la serviciu si in vacante). Mai intru si acum, dar cum spui tu, foarte rar, cateva minute pe zi, si in interes de serviciu sau sa mai caut retete pentru noua mea minune. :lol:
      Eu, odata cu instalarea asteniei, mi-am gasit activitatea preferata:dorm sau ma gandesc ce sa mai mananc sanatos. :lol:Activitatile deci, ca sunt deja doua. :silly:
      E o stare fireasca pana la urma… Cred ca ne-am cam plictisit de el. :ermm:

    1. :)) Ce tare, eu cautasem o fotografie care sa sugereze starea mea de apatie…dar cum nu am gasit am ales-o pe aceasta si se pare ca v-a placut mai mult decat articolul in sine. :lol:

  5. Desigur că mi s-a întâmplat. Cred că fiecăruia i s-a întâmplat iar dacă încă nu sigur o să i se întâmple :)) Ai văzut că am avut o perioadă de vreo 3 luni când nu am mai apărut pe nicăieri, dar a trecut și acum sunt iar aici :D De fel perioadele alea se depășesc prin niște schimbări, fie ele cât de mici :D

    1. Da, dar tu chiar ai disparut atunci, sincera sa fiu nu am crezut ca te mai intorci vreodata. :ermm: :biggrin: :dizzy: :wassat: Si m-am inselat, ca ai revenit in forta… :cool: :cheerful:
      Schimbare de decor, de stil, de atitudine sau de personalitate? :dizzy: :unsure: Sau poate de pasiuni si prioritati…

      1. Știi tu vorba aia că iarba rea piere greu :)) Așa sunt eu :)) Nu se pune problema să existe o schimbare de personalitate sau stil niciodată. De atitudine dacă este una greșită. Schimbare de decor da. La mine a ajutat :D

        1. Uh, acum am vazut acest comment al tau, si am intrat si la tine pe blog ca sa descopar ca ai publicat ceva nou nout. Vin acum sa citesc. :biggrin: :w00t: :blush:
          As vrea eu sa petrec vreo doua luni asa pe Coasta Dalmata sa ma intorc cu forte proaspete… Chiar si la munte parca as merge(mai prin aprilie mai asa). Dar pana atunci ce-mi ramane? Netul! :lol: :alien:

  6. Da, dupa ce vin din vacante imi trebuie 3-4-7 zile sa imi intru din nou in ritm. Cand calatoresc nu mi-e dor deloc de blog :)
    Insa eu nu vizitez bloguri prea des, astfel incat nu ajung la saturatie. In plus am o lista restransa de bloguri din Ro si din lume pe care de fiecare data cand intru ma simt bine! Nu caut bloguri noi …

    1. Alice, pai stai asa ca eu nu am zis ca nu ma simt bine pe blogurile voastre, pe ale celor pe care ii vizitez zilnic. Doar ca sunt foarte apatica lately si incerc sa caut explicatii. Nici mie nu imi este dor de net in vacante, ar fi culmea cu atata frumusete in jur…
      Nici eu nu vizitez multe bloguri…cateva doar. :ermm: :dizzy:

  7. Eu nu pot sa ma dezlipsesc niciodata complet de internet, jobul meu imi cere sa fiu online minim 8 ore pe zi, apoi ma duc acasa si ma relaxez tot online :) Dar am zile cand ma dezlipsesc de blog de exemplu (cum e acum), pentru ca pur si simplu uit de el complet si imi amintesc doar in momentele in care nu am timp sa scriu. Cred ca e normal ca prioritatea noastra sa fie viata reala si online-ul doar un hobby.

    1. Da, pentru serviciu intru si eu. Am nevoie de unele informatii si nu pot fara. Dar stau cateva minute pana imi fac treaba si apoi inchid, nu toata ziua ca inainte. Dar sper sa imi revin cat mai repede. Pentru ca momentan nici hobby nu mai e…

  8. Zile intregi la rand nu mi s-a intamplat. Sunt fan internet si mereu zic ca as putea trai oriunde, izolata, atat timp cat exista un calculator si o conexiune la internet :lol:.
    Acum nu te gandi ca sunt dependenta, dar incerc sa gasesc un echilibru si sa nu petrec foarte mult timp zilnic in fata calculatorului, sa ma ocup si de alte lucruri, prin casa, sau pe afara in timpul liber. In felul asta evit oarecum sa ajung la satuatie.
    Pe blog se mai intampla sa nu scriu zile la rand, nu neaparat ca nu vreau, ci pentru ca n-am ce povesti, sau imi lipseste inspiratia, iar ideile nu se aseaza…

    1. E fain rau internetul, iti dau dreptate, tocmai de aceea sunt putin surprinsa de ceea ce mi s-a intamplat. In ultimul timp parca nu mai petreceam nici eu chiar toata ziua pe net, dar imi doream sa fiu acolo… Acum nu, a disparut dorinta, apetitul.
      Eu am multe idei de articole, dar ma mobilizez greu de tot. Gen lasa-ma sa te las…

  9. N-am să mă străduiesc vreodată a pricepe nevoia unora de-a flecări pe internet, de-a comunica baliverne, de-a “socializa”. Internetul a fost creat ca sursă de informaţie, şi-aşa ar fi trebuit să rămână. Acum a devenit dependenţă pentru marketing, afaceri, divertisment. Dacă nu ştii să-ţi gestionezi în favoarea ta timpul pe care-l ai la dispoziţie, rişti să ai probleme serioase, conştient fiind de faptul că, atunci când acorzi prea mult timp internetului, realitatea îţi este fraudată. Ar trebui să fim prieteni cu internetul (şi cu cei cu care venim în contact) cu măsură, altfel pierzând timpul pe diverse reţele de socializare, pe bloguri ca să ne umplem existenţa e deja un semnal de alarmă.
    Probabil că stare de apatie pe care o ai vizavi de conectarea în reţea e semnalul, de care ai nevoie, ca să te desprinzi de această lume pe care o vizitezi pentru satisfacerea emoţională. E timpul pentru altceva, nu numai pentru ceea ce ai făcut până acum. În lumea asta online, se poartă două feţe, falsul având prioritate. Nu cred că ţi-ar face rău o detaşare – chiar de-o lună, poate, definitivă (de ce nu?) – de acest spaţiu (lumea blogurilor) în care oricine se pupă cu oricine, dar realitatea e cu totul şi cu totul alta. Nu renunţare la internet, dar limitare spre cât mai puţin de înstrăinarea asta civilizată. Comunicarea nu înseamnă să spunem orice, oricând, oricui; fonologie fără conţinut, zgomot de fond al existenţie. Ar trebui să învăţăm a vorbi tăcând. De unde şi saturaţia ta de care aminteşti. Ţi-ai dat seama de toate aceste lucruri, şi mai ales de faptul că nu e o tragedie nici pentru tine, nici pentru alţii ca tu să nu fii prezentă aici, zi de zi. Mă bucur. :wink:

    1. Antonela, eu am nevoi multiple pe care viata reala nu mi le satisface. Decat intr-o masura foarte mica. Si sunt foarte constienta de asta. Trec printr-o stare foarte ciudata la care primavara recent instalata cred ca a contribuit din plin. E problema mea ca vreau prea multe si primesc prea putin. Ca sunt atat de pretentioasa, ca nu ma pot multumi cu ce am. Ca mereu am fost asa. Tu nu vezi ca eu sunt mereu nemultumita si mereu dezamagita de ceva sau cineva? Uita-te la cei din jur: toti sunt fericiti, optimisti si se multumesc cu ce au. Ma simt ca un :alien: De aici tragedia. :biggrin: :dizzy:
      In rest ce sa zic, am scris iar despre ceea ce am simtit. Cand am simtit. As fi putut sa tac, desigur, doar ca acum ma simt putin mai bine. De fiecare data ma simt mai bine dupa ce vorbesc cu voi. Mai puternica. Chiar daca imi lipsesc motivele. E un soi de eliberare. Si am nevoie de ea. De el… :dizzy:

    1. :)) Dragos, tu nu esti niciodata trist? :ermm: :tongue: E bine ca nu ti-ai pierdut simtul umorului in ciuda tuturor dificultatilor pe care le traversam. :lol:
      Care poze? :ermm: :biggrin: :unsure:

  10. Am trecut si eu prin faze asemanatoare, dar nu a durat atat de mult. Cred ca atunci cand trec ani din viata noastra apar si alte interese, cum ai spus tu incerci sa ai o viata sanatoasa. Ma crezi sau nu insa si eu la cei 28 de ani ai mei ma uit in oglinda si vad cateva riduri, si incerc sa caut solutii pentru a trai mai sanatos, caci in primul rand sanatatea se vede pe chip. Sa vezi cand o sa ai o familie, atunci o sa intri din ce in ce mai rar pe net, sau nu o sa ti se mai para atat de special net-ul. Important e ca esti aici, si intri atunci cand simti tu nevoia, noi suntem aici. Faptul ca suntem mereu stresate, ba cu job-ul, ba acasa, preferam sa stam in pat, sa lenevim, sa iesim in natura, sa fim cu persoanele iubite si mai putin pe net, eu zic ca e un lucru bun. :angel:

    1. Draga Fairytale, o familie nu se intrevede la orizont, asa ca imi ramane netul. :biggrin: :cwy: Asta pe care acum il dezavuez public. :lol:
      La mine a devenit deja o obsesie…calea asta spre o viata sanatoasa. Pentru ca doar la asta ma gandesc, deja incep sa obosesc. :lol:
      Deci tu ma incurajezi sa stau departe de net…in natura am tot iesit, desi nu prea e formidabil acum. Lenevitul imi pare cel mai la indemana. Il practic din greu. :lol: :angel: :blush: :devil:

      1. Nu te incurajez sa stai departe de net, insa inevitabil apar tot felul de lucruri care ne tin departe de lumea aceasta virtuala. ..cred ca stresul ne face de cele mai multe ori sa fim lipsite de chef, sa ne pierdem rabdarea sa mai scriem ceva pe blog. Insa toate trec, si sunt sigura ca o sa gasesti mult mai multa inspiratie si chef, o data cu primavara. Cel putin pe vine vremea frumoasa ma binedispune. Chiar astept sa scrii despre ce mai faci tu pentru sanatatea ta, pentru ca si eu tot citind lucruri legate de sanatate in special pentru Bubu, imi dau seama ca trebuie sa imi schimb radical modul de viata, daca vreau sa ajung batrana si nu prea zbarcita :biggrin:

        1. Da, ai mare dreptate, stresul este de vina, dar eu cred ca m-am nascut stresata si obosita. :ermm:
          Abia astept sa va povestesc despre regimul meu de viata cel nou. Cat de curand! :biggrin:

          1. Cred ca o data cu schimbarea stilului de viata intr-unul sanatos, poate va veni si cheful mult asteptat. :smile: De abea astept sa ne spui, pentru ca si eu sunt interesata de acest subiect! :happy:

            1. Pai tocmai aici e buba, nici macar noul regim de viata nu m-a energizat cat de cat. L-am inceput prin noiembrie 2013… Dar promit sa va povestesc pe larg cat de curand. :w00t:

  11. ia o pauza ca apoi sa fie furtunoasa revenirea :) am eu o vorba” toate-s pana intr-o zi” desigur ca ma satur de net, de blogosfera, de FB, de virtual si fac cate-o pauza, apoi iarasi revin :) fac cum simt eu nu cum simt altii :P

  12. Nu i-aş spune dezinteres, nici plictiseală, mai curând un fel de saturaţie pentru artificial. :pouty: Pe internet intru uneori doar ca să-mi ocup timpul (G+ e favorit, restul reţelelor au rămas o enigmă, oricât am încercat FB-ul şi Twitterul, iar altele nu ştiu) alteori, arareori, să caut o informaţie la care şi mai rar găsesc un răspuns valid (şi nu mă refer la ştiri, politică ori ceva legat de societate… le văd şi le simt efectele zilnic, n-am trebuinţa de “traducerea” unui analist, politic, economic ori ce-o fi el). Referitor la blog, nimic din toate cele de mai înainte, cum ţi-am mai spus, l-am deschis din curiozitate, un experiment, dacă vrei… Emoţii ori sentimente? S-ar putea spune, de fapt, mai degrabă un soi de ataşament pentru vizitatori/cititori (şi e bine că sunteţi puţini, te includ şi pe tine, fiindcă pe parcursul unui an şi ceva am ajuns să vă ştiu pe toţi). Ştiam foarte bine că va veni momentul (chiar mi-l fixasem, în limita unui an) în care dacă nu voi dispărea din blogosfera (minunată) îmi voi rări prezenţa (tocmai de aceea am apelat la verişoara mea să mai scrie din când, cum spuneam, un fel de ataşament faţa de “foaia” virtuală şi cititorii ei).
    Astenie de primăvară… :shocked: :silly: Ce-i aia? :wink: :lol: Eu mă aştept doar să-mi curgă nasul vreo 2-3 zile. :whistle:
    Seară plăcută, Nice! :smile:

    1. Neata, Centurion, eu de exemplu nu am reusit sa descifrez tainele acestui mult laudat G+. Si nici cum sta treaba cu fb-ul nu m-am lamurit prea bine. La mine insa e putin diferit, simt o apatie generala care se prelungeste… Nu e doar netul cel care ma lasa indiferenta ci absolut totul din jur. Nu ma pot mobiliza, nu ma pot motiva. Nu inteleg prea bine care sunt cauzele(am incercat sa le insir mai sus, dar imi dau seama ca e mult mai grav, poate sunt dezamagita de tot si toate, poate bolnava, poate deprimata. Nimic nu ma mai incanta, nimic nu ma mai multumeste, nici nu-mi aduc aminte de cand nu m-am mai simtit asa. Deplorabila stare, absolut deplorabila.
      Inainte netul ma mai ajuta, acum insa l-am abandonat si pe el.
      Mie, sincer iti spun, imi lipseste activitatea ta zilnica de pe blog. Deh, asa ne obisnuisei tu… Dar am inteles ca a fost un experiment si asta e cursul firesc al lucrurilor…
      O sa trebuiasca sa ajung cat de curand la medic. Sper sa fie primavara de vina. Sa nu fie ceva mai grav. Astenia le afecteaza mai ales pe femei, pe cele mai sensibile, asa ca mine. Pe barbati rar… :lol:
      Multumesc mult, zi frumoasa sa ai! :w00t: :cool: :cheerful:

  13. Mi s-a întâmplat și mie de curând, chiar mă miram că deschid calculatorul tocmai seara, și atunci doar pentru a face lecțiile pentru copii. Eu pun asta pe seama asteniei de primăvară, care nici măcar n-a venit :cheerful:
    Pe mine lucratul sâmbăta mă zăpăcea de tot; obișnuit cu două zile libere, mă duceam lunea la serviciu având impresia că e duminică. Sper că la tine lucratul în weekend e temporar… nu? :)

    1. Ce bine ar fi sa fie doar astenia… Si eu deschid netul tot in interes de serviciu. Acum insa am facut o exceptie, am scris despre ce am simtit atat de intens, respectand obiceiului meu de a publica exclusiv ceea ce ma framanta.
      Da, este temporar, doar saptamana asta mai tine. A fost o intamplare extrem de neplacuta ca a trebuit sa merg duminica la job. Bine ca nu am fost nevoita sa stau pana seara… Dar oricum m-a dat peste cap.
      Nu stiam ca si pe tine te afecteaza lumina si caldura puternica, trecerea la alt anotimp. :lol: :ninja: :tongue:

  14. Cred ca este normal sa simti acest dezinteres vizavi de internet, cu tot ce inseamna el. Da, interactiunile cu oamenii, fie ele doar virtuale, te tin de obicei conectat si te fac sa iti pese de ce se intampla in online, insa ele nu sunt suficiente. Apare nevoie de altceva, se schimba ordinea prioritatilor. Si ai o lista serioasa de motive care stau in spatele acestui dezinteres. Putem lua oricare din ele, separat, si tot mi se pare ca ar justifica singur aceasta stare pe care o ai…

    Mie mi se intampla des sa simt lucrurile astea. De obicei, dezinteresul fata de online vine la pachet cu o nevoie de deconectare generala, pur si simplu orice forma de socializare simt ca ma sufoca – fie ea virtuala sau reala…
    Alteori e doar o nevoie de altceva, de alt tip de activitati, de simplitate.

    In ceea ce priveste strict blogurile, am observat ca in ultimul an… m-am lenevit in gandire. Inainte dezbateam si dezvoltam idei, iubeam jocul si jonglarea asta cu opinii, experiente, ganduri. Poate am obosit, nu am avut nici o perioada prea roz si s-a simtit in toate domeniile.
    In seara asta, dupa mult timp, simt ca imi face placere din nou acest schimb de idei cu alti oameni :smile:

    1. Neata, ce sentiment grozav, Iulia, sper sa te tina cat mai mult timp… :happy: :cool: :cheerful:
      Eu incep sa cred ca dintotdeauna am fost deprimata si doar netul ma mai bucura. Adica doar aici uitam de probleme, de tristete, de neimpliniri si suferinta. Acum insa nici el nu ma mai entuziasmeaza(cel putin nu ca odinioara). Banuiesc ca astenia imi accentuaza depresia si o face totala.
      Nu mai am chef de nicio activitate, nici simpla nici complexa. :ermm: :dizzy: Pur si simplu sunt incapabila sa vad frumusetea vietii. :wassat: De bucurat de ea nu mai zic. :whistle:

      1. Si eu sper sa ma tina, nu stiu de unde a venit! :smile:

        Internetul reusea sa iti tina cumva mintea ocupata, sa iti distraga atentia de la neplaceri…
        Mie de-asta nu imi place luna februarie, de obicei prin perioada asta ajung la saturatie si simt nevoia de lumina, de soare dimineata… Desigur ca te afecteaza vremea, plus toate restul amintite deja in articol…

        Cred ca ai nevoie de un ,,ceva” care sa te stimuleze, sa te scoata din starea asta. Din cate spui, problema nu e doar dezinteresul fata de internet, ci e un dezinteres generalizat.

        Fa ceva nou saptamana asta :smile: Ceva ce nu ai mai facut niciodata :tongue:

        1. :biggrin: :lol: Ehe, draga Iulia, tocmai aici e problema, uneori simt ca le-am facut deja pe toate. :biggrin: :lol: :silly: Mi-au mai ramas astea gen saritul cu parasuta, bungee, chestii extreme care ofera senzatii tari. Si nu vreau sa-mi pun viata in pericol, inca o pretuiesc nespus… :blush: :angel:

  15. pe mine ma relaxeaza… mai ales dupa servici… si nu il folosesc asa de… doar ieri alataieri…
    mereu gasesc ceva care s am atraga… mereu ceva sensibil…
    dar… stiu.. sunt atipic mereu… asat e… deja m-am obisnuit…
    fruntea sus…se poate si mai si… deci paseste mereu… spre inainte…

    1. Pai si pe mine ma relaxa netul, Ovi. Te inteleg perfect, nu cred ca esti atipic, asta e rostul lui pana la urma, nu?
      O sa merg inainte, dar fara o directie clara. :dizzy: :wassat:

  16. Internetul nu e un spaţiu fix şi abstract, precum o bibliotecă prăfuită plină de cărţi ce stau cuminţi pe rafturi. Internetul e încontinuu manipulat de către fiinţe care-i creează şi modifică în mod constant conţinutul. În momentul în care acel conţinut devine indezirabil, intolerabil, incompatibil cu propriile dorinţe/credinţe/principii/etc se instalează automat lehamitea, respingerea. Dacă intervine şi vreo “lovitură sub centură”, “divorţul” e garantat.

    Şi eu trec printr-o perioadă asemănătoare aşa că înţeleg. Şi oricum nu face nimeni pontajul aşa că la ce ne-am bate capu’…

    1. Neata, Dragos, lovitura sub centura mi-a dat-o viata. Si efectele se simt plenar. Inainte imi mai gaseam alinarea, refugiul, aici, pe net. Acum, apatia generala m-a cuprins si nu mai sunt in stare sa ma desprind de ea.
      Sper ca amadoi sa iesim repede din asta. Sau macar la un moment dat. :dizzy: Desi imi dau seama ca mi-am cam pierdut speranta si nu mai e nimic de facut.
      Macar la tine sa nu fie atat de grav. :smile:

      1. ‘neaţa ubermatinală, Nice! :smile:

        Personal n-am probleme, la mine poa’ să ţină şi o viaţă. Pentru tine s-ar putea să nu fie prea plăcut. Nu căuta să te forţezi să faci ceva ce nu-ţi doreşti la momentul respectiv; lasă-te ghidată de instinct, de subconştient – la un moment dat va spune el singur “gata” şi va schimba macazul. :wink:

        1. Neata super nocturna, daca pot spune asa, Dragos. :biggrin: :happy: :cool: Azi am avut o zi mai buna la serviciu…cred ca de aici mi se trage. :dizzy: Ma simt mai optimista si mai energica. Doar ca…nu se face primavara cu o floare. :cwy: :dizzy:
          Niciodata nu o sa scriu din obligatie pe blog. Doar din placere. :biggrin: Stii si tu cum e! :cheerful: :cool:

    1. Eu vad multe bloguri parasite; oare sa fie un sentiment generalizat? Prea multa lume fara chef de scris, greu sau imposibil de mobilizat si motivat. Si la tine am observat ca se intampla asta(ca scrii din ce in ce mai rar) si la Alex Stan sau Redsky(pe care tocmai i-am vizitat). Ce se intampla de fapt? :ermm: :dizzy: :alien:

  17. Pai daca se zice ca o iubire tine 3 ani,apoi e obisnuinta sau ce-o fi :D, la mine stiu ca blogul are vreo 2 ani jumate…:))
    Acu inteleg de ce o fata pe care o citeam inainte sa am eu blog,trecuse deja prin momentele astea,de la scris des,la mai rar,la a vrea sa inchida blogul,la revenire insa tot un fel de abandonare in the end.Cred ca e in natura noastra sa mai vrem si altceva,sau cel putin,sa mai facem si pauze.Up and down ca in orice.
    Si pe FB sunt din ce in ce mai putini activi,sau altfel spus,cred ca cei ce au contul dinaintea mea s-au plictisit deja,eu acu incep -mai trec pe acolo inca,macar o data zilnic,dar nu mai e al doilea lucru pe care il deschid ziua (primul era blogul).Acu deschid mail-ul si de multe ori inchid dupa asta.
    Si clar are si vremea ceva de spus,ieri a fost soare,am iesit pe afara,azi e ceata,deci comentez la tine :D
    Azi am chef de ceva creativ,culori…

    1. :lol: Aoleu, pai m-ai adancit si mai rau in depresie, daca acum e pauza urmeaza inevitabil sfarsitul?!
      Gluma, gluma, dar sa speram ca nu e pentru toti la fel. Desi (asta e tema de articol) mereu m-am intrebat care e mai benefica, dragostea sau obisnuinta. :ermm: :dizzy: Greu de raspuns…
      Culmea stii care e? Ca eu nu vreau altceva, vreau sa recapat ce am pierdut, bucuria, entuziasmul, pofta de viata si de scris. :cwy: :dizzy: :ermm:
      Da, articolul asta se referea si la fb. Inainte il accesam cu drag, cu entuziasm chiar, acum sa nu mai aud de el. Si nu pot sa-mi explic de ce ca nu mi-a facut nimic. :biggrin: :ermm:
      Ehe, daca as avea si eu o gradina ca a ta…esti o norocoasa. :wub:

  18. Orice sfarsit e un inceput,nu? Poate iti descoperi alta pasiune.Sau poate faci precum in desenul ala pe care l-am vazut pe peretii unora in studentie :cand te apuca dezinteresul (acolo era cheful de munca) te duci intr-un colt (sau aiurea :D) si astepti sa-ti treaca,ca doar n-o tine o vesnicie :)) (numai pana la iarna,cand ne retragem iar in b(arl)oguri :D.

    1. :)) Da, asta mi-a ramas, sa astept sa treaca. Sa reinvie pofta de viata, de orice. Dar pana la iarna, in stadiul in care sunt acum, nu mai rezist. :lol: Stii cum se spune, am nevoie de-o minune. :w00t: :dizzy: :silly: :tongue:

  19. L-ai prezentat foarte bine pe domnul internet…este bun, deschide multe usi dar poate deveni foarte nociv…Mai trebuie din cand in cand sa revenim la lucruri mai oldschool…Ce-i mult strica!

  20. Buna, Nice! :smile: Despre dependenta la internet, retele social, blog nu pot sa spun foarte multe deoarece eu il tin la o distanta respectabila, poate dandu-mi seama inconstient cumva, de puterea ‘nimicitoare’ pe care o are. Am inceput sa-ti intind una lunga si lata mai devreme, aici, dar am sters …. :silly: :unsure: Desi nu ne cunoastem decat prin intermediul blogului, as vrea sa pot da o sugestie, :blink: sa spun o gluma buna, :silly: dar nu-mi iese … Totusi, ma preocupa apatia/dezinteresul/depresia ta pentru ca am fost si eu ‘acolo’ si nu mi-a placut deloc. Dar nu gasesc cuvintele potrivite ptr a-ti spune intr-o propozitie sau fraza ce-am facut eu. Apoi, nici nu vreau sa fac asta, ca nu sunt eu in masura sa dau sfaturi nimanui :alien: :ermm: . Dar poate ca n-ar fi rau sa ‘lasi’ pentru o vreme internetul, :shocked: chiar daca asta implica sa nu te mai citesc :sad: , ca se mai spune ca atunci cand ti-e prea greu ceva, sa te opresti, sa mai lasi jos, sa tragi aer in piept si poate vezi ‘portita’; daca n-o vezi, baremi poti duce greul mai departe, chiar daca e doar un pas si poate chiar pasul asta te face sa vezi din alta perspectiva totul :unsure: … zic si eu … :silly: :blush: :heart: :kissing:

    1. Corina, pai asta am si facut, l-am cam abandonat, totusi nu vreau si nici nu imi place sa stau prea mult departe de voi. :wub: Este o faza, nu poate sa tina la infinit. Sper. Daca as descoperi cauza ar fi mult mai usor. Multumesc mult de grija ta, de preocuparea pentru starea mea psihica… :heart:

  21. Nice, daca ar fi sa ma iau dupa regulile scrise de altii si pe care nici ei nu le respecta ar fi trebuit sa ma las de blog, dar eu continui cum pot si cand pot si nu iti pot spune decat sa faci ceea ce simti.
    Mie imi place sa descopar, sa citesc, sa vad, sa caut inspiratie si pentru viata reala, nu am cum sa ma plictisesc insa sunt momente de oboseala cand nu-mi vine… si nu il vad ca pe acelasi lucru.
    Take your time and be happy! :wink:

  22. Si eu am avut momente din astea in care nu ma atragea internetul, asa ca am stat departe de el pana am avut din nou chef. Logic, nu? Cred ca nu are rost sa te chinui sa faci ceva din obligatie, adica daca simti ca nu ai chef sa intri pe net sau sa scrii un articol pe blog, n-o face, alftel frustrarea va fi mare! Asteapta pana simti din nou nevoia si placerea de a face asta si o sa fie totul ok. Referitor la blogosfera, e normal ca si aici sa existe oameni cu 2 fete, ipocriti, nebuni si dezaxati, la fel ca-n lumea reala. Doar n-o sa fie aici totul roz si numai miere! Nu inteleg de ce se tot raporteaza lumea la “blogosfera”, page rank, unici, social media, de parca asta e tot ce conteaza, de parca nu poti scrie daca nu le iei in calcul… Poate doar daca tii mortis sa castigi bani sau notorietate din blog, desi poti foarte bine sa scrii de placere si pentru a te descarca (adevarata terapie!), fara sa te intereseze chestiile astea… Eu public cate o postare atunci cand simt nevoia,cand ma mananca varfurile degetelor, citesc blogurile care-mi sunt dragi doar cand am placerea sa fac asta, fara sa ma simt obligata intr-un fel sau altul…

    1. Draga mea, ii intereseaza page rank-ul si unicii pentru ca de acolo vin ofertele de advertoriale. Aici e strategie pura…nu placere(asa cum suntem tentati sa credem). Oamenii isi fac planul frumos si il aplica. Uite asa ies banii. Ca noi, ca mine si ca tine, sunt cativa. Si eu scriu doar cand am chef si cand am ceva de spus.
      Mi-am mai revenit putin…insa tot obosita sunt. :biggrin: :alien:

  23. Dacă ai vedea ce articol scurt am in draft ai crede că zodia noastră e obsedată de…schimbare sau apatie. M-am gândit că nu am un an de blog şi deja am ajuns la saturatie, că nu mai pot şi nu mai vreau să citesc anumite bloguri; că mi-ar fi mai bine dacă aş intra rar spre deloc. Ştiu că articolele noastre sunt mai personale şi atunci e firesc ca altora să le părem un pic exaltate, deloc interiorizate şi cu anumite nevoi. Eu am primit botezul blogăritului şi pozitiv, şi negativ. Cu toate astea să ştii că de două săptămâni mă reorganizez, am schimbat multe in real, cât a tinut de mine, iar acum mă pregătesc să încerc şi aici. Până la urmă, nu vreau să uit că am început a mâzgăli trei vorbe într-o încercare. Şi încercarea s-a prelungit pentru că mi-a plăcut. Dacă nu îmi va mai plăcea mă voi opri. De tot. Cred că pot. Cred. Dar deocamdată voi scrie mai rar şi voi citi doar ce vreau. Nu mă interesează reciprocitatea. Nu am ştiut niciodată cuvintele precum: trafic, Pr, reciprocitate şi altele ce ţin de lumea blogurilor. Tu esti o persoană care emană plăcerea conversaţiei. De aceea şi las comentarii mai lungi. Sau poate suferim cu toţii de ceva, cum spune Javra (totdeauna mă feresc să îi folosesc apelativul). Oricum ar fi, gândeşte-te bine. Eu zic să laşi uşa întredeschisă…doar. Te pup, Nice!

    1. Am observat ca si tu esti din ce in ce mai putin activa pe facebook si mai ales pe blog. Nu stiu ce se intampla cu noi… :ermm: Poate ca e saturatie, poate avem lucruri mai importante de facut in real life. Eu una mi-am canalizat intreaga energie pe o viata mai sanatoasa, pe un anumit regim alimentar extrem de strict, mi-e gandul doar la treaba asta, practic nimic altceva parca nu mai conteaza. Poate si tu treci prin ceva asemanator. Dar sunt sigura ca vei reveni cat mai curand. Ai multe de impartasit celor care te iubesc si te admira. :happy: :kissing:
      Eu nu o sa plec, dar o sa scriu mai rar decat inainte. O data pe saptamana si tot e ceva. :dizzy: :cwy: :whistle:
      Adriana, cititul si scrisul nu pot fi facute decat din placere. Nu ne poate obliga nimeni, pe noi, capricornii, sa facem ceva ce nu ne convine, ce nu agreem sau detestam. :biggrin:

  24. e clar ca la un moment dat te poti satura de ceva, cum mi s-a intamplat mie cu TV-ul…fie ca am gasit altceva care sa-l inlocuiasca, dar acum chiar nu-mi mai place.
    Pe vremuri petreceam foarte mult timp, acum televizorul din camera mea e un fel de “relicva”.
    Despre blog si net, cat am avut sesiunea nu am simtit nevoia de a intra, scrie, citi desi o mai faceam asa din obligatia mea pentru mine …dar nu mai era acel sentiment de curiozitate, dorinta. :whistle:

  25. Efectele supradozei de “net”le pot înțelege. Fiecare leac e bun doar într-o anumita doză, care depinde de la individ la individ.

    Ceea ce nu pot înțelege, nici la tine, nici la Adriana, este acea corvoadă de a citi alte bloguri.

    Eu de cele mai multe ori prefer să citesc ceea ce se scrie pe bloguri, chiar și în momentele în care nu pot înșirui trei caractere, darămintele gânduri întregi.

    1. Eu nu am vorbit niciodata de o corvoada, ci doar de indiferenta, de apatie, de dezinteres. Si m-am referit la net in general, nu la blogurile altora…
      A fost o saptamana grea in care nu am avut chef de nimic. Dar s-a incheiat. Sper.
      Bun venit pe blog. :smile:

  26. Eh, draga mea Nice, eu te inteleg perfect. eu asta am simtit asta am si facut. am uitat o perioada de blog, de scris. Pur si simplu ma sufocam, nu-l mai sufeream. Si ciudat lucru, eu n-am atatia prieteni ca tine, atatia comentatori ca tine si cu toate astea lumea n-a uitat sa ma viziteze. Asa ca daca simti ca trebuie sa ei o pauza ca sa respiri in voie, de ce sa te privezi de aceasta placere?

    1. Tina, eu nu imi detest blogul, nu as putea sa fac asta, mi-a adus atatea bucurii si satisfactii…
      Am avut o saptamana grea. Dar s-a incheiat acum. Doar problemele de serviciu m-au tinut departe de un nou articol…
      Ma bucur ca ai revenit la sentimente mai bune fata de scris. :happy:

      1. Eu nu-mi detest blogul, doar ca, o perioada pur si simplu n-am mai avut chef sa scriu. Pur si simplu s-a intamplat sa nu mai suport sa intru pe net, sa scriu, sa analizez. Le am eu pe ale mele personale care mi-au schimbat prioritatile. Nu te speria, la mine sunt doar de bine. Dar blogul pentru mine n-a fost niciodata prioritatea principala, iar in perioada ce tocmai a trecut, devenise chiar neimportant. Da, mi-a adus multe satisfactii si imi aduce inca, insa in anumite momente din viata pana si micile sau marile placeri raman fara importanta in fata noilor trairi. O sa povestesc eu la momentul potrivit.
        Pentru tine stiu ca blogul inseamna o particica din tine, dupa cum am dedus din multitudinea de articole citite aici. Si stiu ca n-ai cum sa-l detesti, insa daca simti nevoia de o pauza, nu-ti refuza ragazul.

        1. Acum, ca mi-ai explicat mai bine, te pot asigura ca asa a fost si cazul meu, nu am avut chef sa intru pe net, sa analizez, sa despic firul in patru. Si da, ai citit corect printre randuri, blogul e parte din mine. :wub:
          Dar ai dreptate, Tina, si marile bucurii si impliniri ne pot tine departe de blog… :biggrin:

  27. Hello,
    Nu am mai trecut pe aici de o vreme, am si imbatranit cu un anisor :lol: :blush: dar m’am si angajat deci nu prea imi permite timpul sa stau prea mult pe net. Asa ca atunci cand am timp mai intru si eu eu pe maxim 5 siteuri sa verific ce e nou si cam atat internetul o sa devina pentru mine doar pentru ce a fost creat adica pentru educare si pentru corespondenta.
    Dezinteres fata de un lucru nu dar interes fata de un lucru de care paream intresat da :blush: mai nou ma preocupa franceza si imi doresc sa invat franceza chiar mai mult decat germana sau alta limba motivul e simplu, am facut franceza in scoala si nu e la fel de greu sa invat franceza precum o alta limba care o sa trebuiasca sa o iau de la 0. Plus ca mi se pare cool sa vb franceza intr’o tara unde engleza e prima. Inca un motiv pentru aceasta intorsatura e si Indila care are o voce minunata si a carei muzica pur si simplu ma relaxeaza.
    That’s all folks!

    1. Buna, Daniel, cum adica te-ai angajat, ca tu parca lucrai si inainte… :ermm: :dizzy: :biggrin:
      Mie imi spui cum e cu jobul, ca din cauza lui nu mai am timp de nimic. Ma oboseste, ma epuizeaza, imi fura toata energia… La asta se mai adauga si astenia…imagineaza-ti rezultatul.
      E frumos sa stii o limba in plus fata de engleza. Mie franceza mi se pare grea, am studiat-o doar doi ani, in clasa a 5-a si a 6-a. Apoi m-am mutat la o scoala unde se invata lb. rusa… Dezastru!
      Pai ce sa iti doresc, spor la treaba si serviciu usor si satisfacator! :cool: :cheerful: :w00t:

      1. Narcisa, fratele meu a inchis magazinul asa ca am fost nevoit sa imi caut un alt job si am decis sa lucrez la o pizzerie ca sofer :lol: unde am un program de 11 ore pe zi!
        Da la noi in vest nu prea au facut rusa mai mult engleza franceza si engleza germana si asta zic ca am intrebat pe cei care au trait in era comunista.
        Sper sa reusesc ca bazele Lb. Franceze le am.

          1. Da inca mai rezist chiar daca aveam momente in care mi-as fi luat jucareau si as fi intins-o acasa, 11 ore pe zi in care sunt sofer ajutor de bucatar si bona :)). O sa fiu un tatic minunat inteleg pana la o limita dar cand zbier odata incepe al mic sa planga :))

  28. am folosit mereu blogul pentru cand aveam foarte mult timp liber si-mi doream sa socializez si am facut pauza cand viata mea reala a fost prea plina. daca plec in concedii iau pauza fara regrete, pentru a ma intoarce cu mai mult drag.
    in ultima vreme, am fost mai ocupata si am lipsit… probabil ca nu voi posta zilnic nici viitor, dar e o pasiune, nu am reguli, o fac doar cand am dispozitie. :biggrin:

  29. Chiar nu trebuia sa scrii asta, avand in vedere ca eu chiar asta am facut. Am stat atata timp departe de blog, intre articole, incat poti zice ca mi-am luat vacante dupa fiecare articol postat. Dar devine greu uneori sa-mi rup din timpul meu, si asa putin, pentru a mai scrie ceva cat de cat coerent si frumos (sau nu) pe blog. Dar mai scriu. Doar ca Emilia, casa, viata imi ocupa asa de mult timp. Astfel ca am ajuns sa postez foarte rar, in ultimul timp. Imi pare rau, dar asa se intampla. De citit alte bloguri, citesc, de postat un comentariu iar e greu. Noroc de Facebook acolo parca e mai live.

    Uneori, sa stii, ca te saturi de toate: poate fi viata ta din blogosfera, poate fi viata ta reala si a-i vrea sa evadezi undeva pentru cateva zile, pentru o reincarcare a bateriilor. Asta astept eu si cred ca mai am inca de asteptat ceva timp, pana mai creste gaza si sa ne mai “rupem” de oras, sa fim si noi fara griji, tineri si indragostiti :)

    Dar am speranta ca se va intampla, astfel ca, pana atunci, imi educ rabdarea, imi dozez energia si iau taurul de coarne (frumos spus, cand Emilia e in zodia Taur). Scuze incoerenta, ora 3.44 dimineata.

    Astfel de momente are orisicine, dar si ele trec. Cred ca acesta este cel mai mare adevar al vietii: toate trec!

    1. Alexandra, eu te inteleg perfect pentru ca asa cum o ai tu pe Emilia, careia trebuie sa i te dedici total, asa am eu serviciul. Eu nu stiu cum faceam fata cu un copil mic si cu serviciul… Tin blogul asta cat mai am un strop de energie…dar nu cred ca mai dureaza mult. :dizzy: Doar cafeaua ce ma mai ajuta sa raman pe baricade. :lol:
      Ce mult mi-a placut cum ai spus acolo cu tineri si indragostiti. :biggrin: Iti doresc sa te bucuri la maximum de viata! :w00t:

Lasă un răspuns la Daniela Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: