Omul extremelor

fii-moderat

 “Fii moderat în toate” era deviza lui Solon, fondatorul democrației din Atena, a fost, este și va fi dezideratul meu în viață. Pe cât mă încăpățânez să-l ating, pe atât de grandios și usturător mi-e eșecul.

Dar să detaliem ca să înțelegeți mai bine fondul problemei.

Parcă e un făcut, dar mi-e imposibil să urmez calea de mijloc, să fiu și eu mai ponderată, să nu cad mereu dintr-o extremă în alta.

De exemplu în dragoste. Cât m-aș strădui, nu știu să ofer puțin. Cu lingurița. Eu sunt pasională, exuberantă și iubesc total, necondiționat. Sau deloc.

Un alt exemplu grăitor, când am intrat prima dată în blogosfera sportivă și comentam pe un alt blog decât al meu. Ei bine, nu aveam stare, trebuia să știu eu totul și aveam impresia că meseria de spion mi se potrivește mănușă, investigam, cercetam acolo unde nici cu gândul nu gândești și nu mă lăsam până nu aflam ce hram poartă ceilalți interlocutori, unde lucrează, ce vârstă au etc. Bine, era și o nebuloasă totală unde fiecare interpreta magistral rolul vieții sale tocmai pentru a impresiona și a induce audiența în eroare. Iar eu încercam să descopăr adevărul. Însă, de când mi-am deschis propriul blog, lucrurile s-au schimbat radical. Nu doar că nu doresc să știu lucruri despre ceilalți, nu doar că nu mă mai interesează absolut nimic, dar mai mult decât atât, îmi place enorm situația asta, să nu mi se ofere nimic pe tavă, mă intrigă mai degrabă misterul, nici măcar chipurile celor cu care vorbesc nu mai sunt curioasă să le văd, de vârstă și job nici nu mai zic. Acum prefer să descopăr omul singură, atât cât se poate, din ceea ce citesc pe blogul lui sau prin comentariile lăsate pretutindeni. Sau din tăcerile lui pentru că și ele spun multe. Pe undeva tot curioasă am rămas, doar metoda de “investigație” e diferită.

Greu îmi este să mențin echilibrul și când vine vorba de postat articole sau comentarii. Sunt zile când scriu prea mult (și nu doar pe blogul meu) și zile când nici dacă m-ai plăti nu aș lăsa un rând în blogosferă.

Și cu mâncarea sau curățenia este la fel. Când mănânc toată ziua, când (aproape) deloc. Când mă apucă vrednicia și dereticesc cât e ziua de lungă prin casă, când nu mă apropii de nimic, las până și vasele nespălate în chiuvetă sau patul nefăcut.

Nu mai spun de cumpărături. Am momente când aș cumpăra tot H&M-ul, când vin acasă cu sacoșele pline de haine sau accesorii și momente când nu merg ani la rând prin magazine.

Până la urmă înclin să cred că asta e firea mea. Știți ce se spune despre capricorni, se urnesc ei mai greu, dar și când se pornesc, mută și munții din loc.

În ce domeniu al vieții voastre reușiți să fiți moderați, să va păstrați echilibrul și în care tindeți să cădeți cu ușurință în extreme?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

109 comentarii la “Omul extremelor”

    1. Cum asa ca eu ma uit la tine si vad ca nu esti deloc omul extremelor, dimpotriva, sa luam blogul ca exemplu, tu postezi zilnic si la tine si pe la atii. Sau asta se numeste exces? :biggrin: :dizzy:

  1. fiecare avem propria noastra masura in toate… si in limite si in viata moderata… si pe domeniul masurii noastre, pendulam cat ne place sau cat ne permitem…
    nu mi-as dori sa mi se impuna nici limitele pe care sa nu le ating si nici calea de mijloc pe care sa o urmez cu strictete.
    imi place insa, ca drumul sinuos al vieteii sa-mi fie ascendent pe termen lung… chiar daca uneori bat pasul pe loc ori merg precum racul…
    ador sa fac doar de plecare ceva… indiferent de domeniu…

    1. Ovi, eu cred ca moderatia in toate e cheia succesului in viata, ca excesele de orice fel nu duc la nimic bun. De la premisa asta am pornit cand am scris articolul.
      Dar pana la urma tu ai dreptate, indiferent de ritmul cu care facem lucrurile, ideal e ca drumul sa ne fie ascendent pe termen lung, imi place cum ai punctat esentialul. :happy: :cool:
      Nu am inteles insa ultima afirmatie, cea cu plecarea. :dizzy: :ermm:

      1. nici nu aveai cum sa intelegi.. pentru ca… plecarea… s-a dorit sa fie… placere… eroare de tastare… sorry…
        deci… daca inteleg bine… zici tu… excesele de orice fel… nu duc la nimic bun… deci… nici excesul de moderatie nu duce la ceva bun… asa e???
        :P)

          1. atunci eu ma pronunt… nici excesul de moderatie nu e benefic… asa ca… moderatie chiar si in moderatie…
            cred ca doar in dragoste nu este loc de moderatie… ci doar de limita care conduce spre cat mai mult… spre total…

  2. Si eu sunt cam la fel ca tine, chiar daca nu sunt capricorn ci balanta. Se zice despre balente ca ar trebui sa fie echilibrate, dar si eu cad deseori in extreme. Sunt zile, de exemplu, cand as scrie pe blog cate 7 articole si saptamani in care nu-mi vine sa scriu un rand. Noroc ca le poti programa :lol::lol:. Cu gatitul si curatenia la fel, in unele zile gatesc 2 feluri plus desert, in altele mananc sandvisuri :lol: Si cu hobbyurile sunt la fel, cand imi place ceva devin adesea aproape obsedata.

    1. Esti balanta? Wou, ce chestie faina, eu nu prea cunosc balante, nu stiu de ce nu apar in calea mea niciodata nativii acestei zodii. Dar aici in virtual te cunosc pe tine si avem destule in comun. Zic. :biggrin: :ermm: :dizzy:
      Si eu as vrea sa pot face treaba asta buna cu programarea articolelor, dar nu imi iese. Nu mai am chef sa discut despre un subiect dupa cateva zile de la scrierea lui. Uite, aseara cand l-am scris pe asta nu aveam chef de nimic, intentionam sa ma culc, dar mi-a venit in minte ideea si am trecut repede la treaba. Scriu exclusiv ce ma preocupa in acel moment si asta nu se impaca deloc cu ideea de programare. :lol:
      Uneori si obsesiile astea sunt bune la ceva. Uite de exemplu la frumoasa noastra obsesie pentru fotografiat. Ies lucruri dragute, ne pastram amintirile si ne mai si relaxam in acelasi timp. :wub:

  3. Eu cred ca sunt moderata. Incerc sa imi acopar zilele si timpul facand putin din toate. Lucrez, petrec timp cu sotul si copilul, ies cu prietenele, vorbesc cu famila, scriu pe blog, las putin timp si pentru mine etc. Cumpar doar ce am nevoie.
    Am o viata calculata fiindca am foarte mult responsabilitati de care sa am grija insa pun pasiune si suflet in toate. Inainte, cand eram studenta, eram un om al extremelor faceam doar ce imi placea si aveam suficient timp pentru toate, insa de cand am familie lucrurile s-au schimbat.
    Cred ca e si o caracteristica a zodiei, sunt fecioara, perfectionista si ma lupt zilnic sa impac viata de familie cu cariera si hobby-urile. Nu e usor ….

    1. Daca tu esti multumita de cum decurg lucrurile, si vad ca esti, atunci totul e fantastic. :cheerful: Sa fie asumarea responsabilitatilor secretul unei vieti echilibrate si a unor actiuni moderate? :biggrin: :unsure:

      1. Nu stiu pentru altii cum e dar pe mine responsabilitatile ma franeaza. Cand eram studenta mancam din pachetul de la mama sau la cantina, nu aveam treburi gospodaresti, facturi, daca lucram era ca sa castig bani de vacante si distractii. Cu alte cuvinte imi permiteam sa fac ce vreau, evident cu conditia sa merg macar la seminariile obligatorii insa nu aveam copil, sot, tot timpul era numai al meu. Acum pe langa multe cheltuieli acelasi timp il impart in multe locuri, normal ca nu imi mai permit libertatea si deciziile de atunci.

        1. Da, inteleg, dar cum spuneam si in articol, nu intotdeauna cand esti liber sa faci ce vrei iei si cele mai intelepte decizii posibile. Ma rog, cel putin eu recunosc ca nu le iau.
          Poate te franeaza, dar punand in balanta realizarile, familia ta frumoasa, parca supararea nu e asa mare. :biggrin:

  4. Fiind balanta sunt o dezechilibrata total :lol: mi-ar placea sa fiu si eu mai moderata in tot ceea ce fac. Referitor la dragoste sa stii ca si eu sunt tot asa nebuna, ma daruiesc trup si suflet. Off, parca imi citesti gandurile, si nici macar nu esti balanta :happy: pentru ca am zile cand pur si simplu nu as misca un deget, barem sa mai fac si curatenie, si zile cand sunt superwoman. Cred ca fiecare om trece prin extreme, depinde mult de starea pe care o avem, de situatiile prin care trecem, cand sunt linistita la serviciu si acasa se vede in tot ceea ce fac. E foarte greu sa fii moderat in ziua de azi, din pacate traim un stres continuu iar eu simt ca nu mai am timp pentru a le face pe toate cu calm si rabdare. Ce mai viata mea e un haos, mereu sunt intr-o alergatura, sa nu mai spun de stres :lol: Sanatoase sa fim, asa-i? Mai bine extreme, decat plictisitoare :happy:

    1. Esti simpatica, Fairytale, cum ai tradus tu a fi moderat prin a fi plictisitor. :lol: Uite ca era o latura de exploatat in articol, dar m-am ferit sa ma lungesc prea mult, am observat eu ca oamenii fug de articolele interminabile. :lol:
      Sa faci totul bine si atunci cand trebuie, ca la carte. Cum o fi asta? Sa nu amani niciodata lucrurile, sa nu faci excese in niciun domeniu, practic sa nu gresesti dar nici sa nu surprinzi. Nu cred ca e foarte usor…eu zic ca e obositor. Dar rezultatele se pot vedea in timp. :dizzy:
      Hehe, uneori asa as caracteriza si eu viata mea, ca un haos. Unul calculat si ordonat. Ma bucur ca mi-ai dezvaluit secretul tau, nu stiam ca esti balanta, eu nu cunosc in real life balante. Nu intru niciodata in contact cu balante. Dar vad ca pe blogul meu sunt destule. :biggrin:

  5. Cred ca doar la cheltuieli, consum de materiale, resurse & co sunt moderata, in mancare la fel… excesele sunt rare si insesizabile, in rest si eu sunt o balanta dezechilibrata si cand ma apuca elanul nu ma mai opresc pana nu termin ce vreau chiar daca sunt rupta de oboseala.

    1. Dumnezeule, inca o balanta, deja sunteti trei! Spuneam mai sus ca nu cunosc balante. Iata ca se dovedeste ca de fapt sunt inconjurata de ele. Pe bune acum eu in offline nu intru in contact cu balante niciodata. Nu stiu de ce. Dar ma bucur ca dau de ele pe blog. :happy: :lol: Habar nu am daca sunt (din fire) persoane echilibrate(prin natura zodiei).
      Eu cred ca esti extrem de ambitioasa, Mihaela. Si foarte muncitoare. Cred ca faci excese atunci cand trebuie si cand iti permiti. Asta e bine. :happy:

  6. “…..și momente când nu merg ani la rând prin magazine” :-)))))))))))))))))))))))))))

    Cred ca ai gresit aici si voiai sa spui, de fapt, “…și momente când nu merg ore la rând prin magazine”

    Eu nu am un domeniu anume, dar am momente anume. Am momente când sunt moderat sau chiar nepasator inclusiv cu lucrurile care imi sunt dragi in mod normal. Dar, in general, atunci când mi se pune ‘pata’ pe ceva, e cam greu sa ma infrânez de la anumite porniri. Ca o trasatura generala, daca mi se pune pata pe ceva, acel ceva are toate sansele sa ajunga destul de curând obsesie. Obsesia trece, dar mai greu.

    “Obsesive” inca sunt fotbalul si politica.

    1. :)))) Dar tu de unde stii Dragos, cum de ma cunosti atat de bine? Eh, am mai exagerat si eu pe ici pe colo, doar nu era sa fiu moderata tocmai acum, intr-un articol despre dezechilibre. Dar e un mic adevar acolo, intr-adevar au existat ani in care nu am calcat prin magazine(de haine, pantofi, accesorii). Nu imi placea moda. Nici acum nu-mi plac puloverele-rochii de exemplu.
      Da, corect, cu politica vad ca te tine de ani buni, dar cu fotbalul? Parca te-ai mai moderat putin sau mi se pare? Oricum nu prea ai motive de exuberanta si entuziasm aici. Cel putin momentan, nu se stie la anu.
      Dar cu politica esti rau de tot. :devil: :lol: Te mai observ pe fb. :tongue: :silly:

      1. Din fericire, nu toate magazinele au haine la moda…dar e posibil sa gasesti haine care iti convin, daca le cauti ani de zile :-)

        Nu e vorba de motive, eu pot fi exuberant si fara motive. Dar acum am un motiv, iar vine un meci cu Steaua in jurul Pastilor :-):-):-) . Una peste alta, nu rezultatul in sine e foarte important, ci mentalitatea. Eu imi sacrific nervii, doresc din partea unora platiti infinit mai bine decât ar merita ca mor de gât cu adversarii! Suporterii respecta sacrificiul lui Catalin Hildan, ar cam fi cazul sa-l respecte si jucatorii. Si sa moara pe teren, da!

        Cu politica, am o logica destul de simpla: observ cine incearca sa impiedice Justitia sa-si faca treaba. Ei bine, cu aia nu am cu sa tin!

        1. Dragos, mi se pare mie sau Steaua merge mai bine (cel putin in campionat) de cand cei din conducere(patron, manager) sunt la puscarie?
          Tu zici de meciurile din Cupa? Habar nu am cand se disputa, obiectivul meu este titlul. :devil:
          Pai nu e vorba de cu cine tii sau cu cine nu tii ci de cum tii. :biggrin:

          1. Normal ca Steaua merge mai bine in campionat, ca doar a câstigat 10 puncte pe laba arbitrilor! Nu prea ai cum sa te pui cu asa ceva in timpurile noastre….
            Apropo de puscarie, am observat ce credinciosi si, mai ales, ce fel de berbeci feroce conduc Steaua! Cum au intrat la pârnaie, cum se vaita de sale, de inima si ca ce tare le dor capatânile…ca ce frig e in celula si ca nu au sansa sa scape sapunul prea des la dusuri! Ce mai barbati……aveti cu ce sa va laudati, nu gluma!

            Pai titlul e deja luat de combinata turma-arbitri (vezi meciurile cu Ceahlaul si cu Corona, ca sa dau exemplu 7 puncte dintr-un foc), dar important e ca jocul decisiv din Cupa pica in Saptamâna Mare…

            Cum adica cum tin? Cum ar trebui sa tin?

            1. Dragos, eu ma refeream la jocul practicat, nu la arbitraj.
              Eu nu ma laud cu cei din puscarie, cand m-ai vazut tu facand asta? Poate chiar le e greu, poate chiar sunt bolnavi, mai ales ca nu sunt obisnuiti cu viata de acolo…

              Mai relaxat? :devil: :unsure: :tongue: :biggrin:

              1. :-))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))

                “Poate chiar le e greu, poate chiar sunt bolnavi” – pai atunci unde sunt credinciosii de altadata? Aia de ziceau ca suporta orice, ca vine de la Dumnezeu…? Aia de-si faceau cruci cât casa si-L invocau pe Dumnezeu toata ziua buna ziua? Unde-s barbatii aia de-si poceau proprii suporteri si unde-s transsexualii aia de faceau pe masculii feroce la distanta de 500 de metri de adevaratul pericol? Unde e rânjetul superior al lui Mimi Behehe Stoica pe care si-l afisa asa, la vreo câteva sute de metri de garduri de galeria rapidista? Astia va sunt conducatorii? Astia va sunt barbatii? Acum aveti alta marota, barbatul uneia din cele mai mari curve din istoria fotbalului românesc…care, by the way, e plina de curve mari….

                Mai relaxat?!?!? Pai de ce? Ce motive am? Ca doar articolul este despre extreme, lasa-ma sa fiu in elementul meu!

                1. :))) Corect, te las dar nu pot sa nu observ cata patima pui. Nu obosesti niciodata?
                  Despre ce marota vorbesti? Nu inteleg… :dizzy: :unsure:

                2. Nu, nu obosesc niciodata. Câteodata mi se intâmpla sa ma oboseasca bautura. Dar in niciun caz altcineva! IN NICIUN CAZ!

      1. Nice, exista situatii in care, pur si simplu, zeii nu sunt de partea ta. Degeaba iti bati joc de Tatarusanu, dându-i o ‘scarita’ la marele misto, daca pierzi in mod stupid cu echipa aia care e ba in Constanta, ba in alta parte…Viitorul parca. Asta e pur si simplu prostie. Dar exista posibilitatea sa pierzi, chiar daca joci bine. Fotbalul este unul din putinele sporturi in care poti câstiga chiar si in conditiile in care joci mult mai prost decât adversarul (se mai poate intâmpla si prin alte parti, dar mult mai rar si doar ca exceptie). Una peste alta, nu prea am fost neaparat un fan al victoriei cu orice pret. De asta am preferat sa joc portar sau fundas, de asta am preferat sa-mi parchez masina cât mai departe de alte masini (sunt unii care si-ar parca masina chiar in fata casieriei de la Kaufland daca s-ar putea – si ar fi in stare sa faca moarte de om pentru asa ceva) si de asta am plecat din Bucuresti. Le las altora competitia si fericirea câstigarii unui loc de parcare fix in gura maazinului, sa nu cumva sa faca 3 pasi in plus, sa nu cumva sa le scada burtile si sa nu cumva sa li se subtieze cefele!

        Când te angrenezi insa intr-o competitie, unicul scop este sa câstigi. Daca nu reusesti, macar sa mori pentru asta! Dar sa pierzi in fata unei echipe ca Viitorul etc jucând mizerabil, asta este cu totul si cu totul de neacceptat, chiar daca iti bati joc de turma chiar la ea acasa, la stâna din Prelungirea Ghencea!

        1. Dragos, Dinamo este o echipa tanara, este normal sa aiba fluctuatii si sa inregistreze si unele derapaje, unele esecuri aparent inexplicabile. Trebuie sa ai rabdare sa creasca, sa se maturizeze…

          1. Nice, nu e vorba de asta! E vorba de daruire! Vreau sa-i vad muscând din adversari! Nu tin neaparat sa-i vad câstigând, dar tin neaparat sa-i vad MURIND DE GÅT CU ADVERSARII! Daca as fi dorit sa ma bucur permanent, as fi ales o echipa care câstiga quasi-permanent – Bayern, de exemplu. Si as fi clamat, superior, ca singurul campionat care conteaza e al Germaniei si ca nu ma intereseaza un campionat de tot rahatul precum ala al Valahiei….

            1. Eu am avut un profesor de sport care decalara, senin (prin anii ’80), ca tine cu Dinamo, Steaua, Rapid si Universitatea Craiova. Când l-am intrebat cum se explica, el mi-a … ‘explicat’: “Pentru ca ma intereseaza sportul!” N-am intels daca Sportul Studentesc sau altceva….

            2. Dragos, pai intr-un timp si Dinamo castiga permanent… Mai ales atunci cand ai inceput tu sa tii cu ei. :biggrin:
              Eu sunt multumita de daruirea stelistilor. :biggrin:

              1. Eu am inceput sa tin cu ei atunci când la Dinamo jucau Dumitrache, Dudu Georgescu, Dinu, Lucescu, fratii Nunweiller….si nu neaparat pentru ca mai si câstigau, ci pentru ca SE DEDICAU!

                Da, e bine sa fii multumita de darurea stelistilor, mai ales de daruirea arbitrilor stelisti, car e au adus mai multe puncte Stelei chiar decât sotul curvei….

                1. Dragos, arbitrii sunt si ei oameni…deci supusi greselii. Oricum daca pana si Decebal Radulescu a recunoscut ca Steaua merita titlul (si) anul asta atunci ce sa mai comentam? :devil:

                2. Normal ca a recunoscut, activitatea infractionala a sefilor turmei o recomanda pe aceasta drept campioana sigura! Este imposibil ca cineva, oricine altcineva, sa fure asa de mult. In afara de CFR Cluj, in vremurile ei de glorie, din fericire apuse.

  7. ma regasesc in randurile scrise mai sus, ba chiar mi se potriveste manusa…imi doresc, incerc dar nu stiu daca reusesc. Ideea e ca nu prea mi-am prea batut capul asa ca nu m-am autoobservat sa vad care este defapt adevarul, dar asa in aparenta cred ca ma incadrez fix in postura ta. :tongue:

  8. orice domeniu nou ma incita fara limite, dar pe masura ce dobandesc vechime, incep sa devin ponderata si mai putin obsesiva. nu-mi place sa fiu dependenta de ceva anume…asa ca lupt mereu sa pastrez balanta echilibrata :)

  9. Cred că și eu aș fi un om al extremelor. Nu pot să fac nimic cu moderație, ori mă dedic total unui lucru, ori îl abandonez. Așa e și cu blogul meu perioada asta, am ales să nu scriu de dragul de a scrie, ci doar dacă am ceva de zis. Și fiindcă e puțină agitație în viața mea acum, am zis să-l las pentru zile mai însorite :)

  10. Eu am trecut acum 2 ani..cam asa…intr-o extrema si am ramas in ea, dar de cateva luni incerc sa ajung undeva la mijloc, sa fie moderat, dar nu prea imi iese. E vorba de faptul ca nu imi mai arat sentimentele, am avut un an in care mi-am aratat excesiv sentimentele cu dulcegarii si toate cele, insa acum…sau mai bine spus de atunci si pana in prezent…nu imi mai arat sentimentele si nu pot reajunge la un echilibru…Adica sunt persoane care stiu cat de mult tin la ele desi poate le-am spus asta de 2-3 ori de cand ii stiu…si ii stiu de ani de zile..(nu e vorba de dragoste, iubire…ma refer la orice gen de afectiune, in cazul pe care l-am spus mai devreme e vorba de prietenie…)

    1. Poate schimbarea asta se datoreaza varstei si noului tau fel de a fi si de a te raporta la ceilalti? Mie mi se pare normal, sincer. Poate pentru ca sunt la fel ca tine? :biggrin: :dizzy:

      1. Se datoreaza mai multor factori, dar cert este ca acum sunt aproape ca cei de la Taxi cu melodia “Cele doua cuvinte” :)) Dar e placut totusi sa stii ca mai e cineva ca tine :))

    1. :biggrin: Chiar daca riscam sa suferim? Stii cum se spune, daca te implici mai mult decat trebuie risti sa ajungi cu sufletul facut bucati… :ermm: :dizzy:

      1. de fiecare data cand am iubit am dat totul si am ajuns cu sufletul facut bucati:))…mi-am revenit, m-am pus greu pe picioare si am luat-o de la capat…adica am iubit din nou excesiv si ce crezi???…la fel am ajuns…cu sufletul facut bucatele…si sunt sigura ca de fiecare data voi pati la fel, dar voi iubi pana la ultima suflare!:))

  11. Hmmm…greu de zis. Cred ca depinde de situatie. In iubire, daca iubesc cu adevarat, nici eu nu pot da cu lingurita. Dau tot ce pot. De asemenea, daca sunt pasionata de ceva, ma implic total, dau tot ce pot. In schimb, lucrurile care nu ma intereseaza in mod deosebit se pot bucura de echilibrul si moderatia mea. :)

    1. :biggrin: :lol: Hai ca asta e tare, deci asta e secretul moderatiei, sa nu ne placa prea tare lucrurile, sa ne fie indiferente. Altfel e de rau! Cum sa nu-mi mai placa mie hainele, pasiunea vietii mele? :biggrin: Cum sa fac sa-mi fie indiferente gentiile, accesoriile in general? :unsure: :wassat:

  12. Eu nu numesc “moderatie” eu numesc “variatie” ………… :biggrin:
    De blog a inceput sa nu ma mai prea intereseze….. prefer vacantele…..:lol:
    Chiar nu ma asteptam sa ma afecteze asa de mult acele cuvite urate ale unui anonim…..:sad:
    In general sunt foarte “exploziva” nu ma prea pot “modera” de loc…… mai ales cand am dreptate! :tongue: :w00t: :wub:

    1. In primul rand bine ai revenit, Minnie, sa stii ca si mie a inceput sa-mi placa in “vacanta”. Ti-am zis cu procedam cu anonimii, ii bagam la spam. Ii ignoram. :angry: :biggrin: :devil:

      Variatie? Hehe, imi place cum gandesti. :biggrin:
      Si eu m-as caracteriza ca exploziva in acele conditii. :silly:

  13. Hola!

    Se vede ca zilele trecute am lipsit din online, era gata sa iti ratez de tot articolul :smile:
    Pai, sunt de acord ca ne urnim greu si ca apoi ne dam seama ca e complicat cu frana :cool: :tongue:
    Hmm…eu as uni partea ta pasionala si exuberanta in dragoste cu tendinta de a considera ca ti se potriveste spionajul :tongue: :cheerful: :biggrin:
    Pai, sa stii ca eu sunt cam moderat. In toate :biggrin:

    1. Buna, Marin! :cool: Bine ai revenit in online! :happy:
      Asa si? :ermm: Unde ar duce uniunea asta? :lol: :unsure:
      Chiar si in dragoste? Aoleo, pai tu ce capricorn mai esti? :lol: :w00t: :tongue:

      1. Ei, nici ieri nu am lipsit total, doar ca eram obosit si am vazut prima repriza din meciul lui United si am adormit :cheerful: Pai….l-ai iubi si l-ai spiona la modul absolut :biggrin: :w00t: Sau ceva in genul asta :tongue:
        Aaaaa….nu stiu cum sunt in dragoste ca nu o prea miros pe langa mine :tongue:
        Draga Nice, sunt atat de banal incat nu ma poti pune in nicio categorie ca nu ma suporta niciuna complet :devil:

        1. Marin, eu sper ca am terminat pe viata cu faza cu spionajul. Si vorbesc serios. Da, recunosc, m-a atras o perioada dar acum nu ma mai caracterizeaza. Am dat in extrema cealalta. :lol:
          Te alinti, sunt convinsa ca esti asaltat de admiratoare zi si noapte. :silly: :cheerful:
          Aha, desigur, esti unic si irepetabil, cum sa fii categorisit? :biggrin: :happy: :w00t:

          1. Sa stii ca glumeam cand vorbeam de unirea pasiunii cu spionajul. Continuam textul tau :cheerful: Care extrema? :biggrin:
            Eu ma alint. Mai mereu, sa stii :tongue: Doar ca de data asta, nu :biggrin: Daca am admiratoare, niciuna nu imi spune iar eu nu ma prind :w00t: :biggrin:
            Unic? Neahh. Irepetabil? Sper sincer. Nu e bine sa faca nimeni tampeniile facute de mine

            1. Sa nu ma mai intereseze nimic? :biggrin: Sa am incredere deplina in el? :lol: :ninja: :wassat: :whistle:
              Cam secretoase, ori le e teama de un refuz categoric din partea ta? :ermm: :silly:

              :cwy:

              1. Daaa, sunt categoric eu din fire :tongue: :cool: Ori…nu exista :tongue:
                Hmm…eu asa as fi :) Pana la urma, daca nu ai incredere deplina, atunci la ce bun? :smile: Nu trebuie sa fie increderea oarba, ci incredere normala, construita pe dragoste si respect.
                Eu zic ca daca nu pot iubi pe cineva dezinteresat si nu pot avea respect si admiratie pentru persoana aia, atunci nici pomeneala sa incep o relatie :smile:

              2. :biggrin: o femeie trebuie sa fie increzatoare in instinctele ei :smile:
                Ma inteleg foarte bine cu femeile, comunic foarte usor cu ele. Cei mai buni prieteni ai mei sunt de fapt cele: adica sunt femei :cool: Doar ca am trecut si eu de o varsta. Ce rost ar avea sa intru in unele relatii, daca asa as face greseli pe care le-am facut? :smile: Asa ca prefer sa privesc, sa cantaresc si sa astept. :smile:

                1. Cu alte cuvinte te-ai inteleptit! :biggrin: :dizzy: Marin, eu iti doresc sa nu fii nevoit sa astepti prea mult. Sa dea navala dragostea in viata ta. :wub: :w00t:

                2. Hmm… nu sunt sigur ca m-am inteleptit :biggrin: Insa fac si eu ce pot :cheerful:
                  Nu, nu, nicio navala. Sa vina incet, pe rand si cu foaie de zestre :tongue: Se accepta si blonde, daca foaia e de fapt un capitol de carte :devil:

                3. :lol: :biggrin: Hai ca am ras pe cinste, nu mi te pot imagina pe tine materialist in veci. :lol:
                  Tot amator de brune ai ramas… :tongue:

                4. Hey!
                  In contextul de mai sus, ma refeream la Chenoa ca femeie :smile: Insa, muzica ei imi place la fel de mult cum imi place si ea :biggrin:

  14. iti place magazinul H&M? eu n-am nici un articol cumparat din acest magazin.
    cu siguranta si eu sunt omul extremelor, oricat de mult incerc sa fiu moderata tot nu-mi iese :P

    1. Da, alaturi de Stradivarius e magazinul meu preferat. Mi-am cumparat pantoloni, bluze, accesorii(genti, cercei). Cu greu rezist sa nu-mi cumpar ceva de acolo si intru si foarte des. Mereu au articole noi si frumoase. Nu sunt pe gustul tau sau de ce nu ti-ai cumparat nimic?
      Lilly, ma bucur ca nu sunt singura. :w00t:

  15. N-am iubit niciodată excesiv, dar iubesc enorm acum şi cred că primind acelaşi lucru de aia nu mi se pare că e mult sau prea mult. Dar în rest mă recunosc total. Doamne, greu cu noi, capricornii. Bărbatul meu zice că e frumos şi incitant. Aşa că, de ce l-aş contrazice! Fii cum eşti tu! Alţii sunt frunze în vânt şi atât! O zi faină să ai. Vrem poze, că e soare şi tu ai talent.

    1. Cata dreptate are sotul tau! E un fin observator, in ce zodie e el?
      Multumesc asemenea, Adriana, weekend placut si tie, cat despre poze…vor veni cat de curand cu siguranta pentru ca deja am adunat foarte multe. M-am gandit si la un titlu pentru articol. Insa nici nu vreau sa stresez cititorii cu imagini de primavara. Am observat ca ei prefera moderatia si au fost atat de ingroziti de inclinatia mea spre excese incat au plecat definitiv de pe blog. :biggrin: :w00t: :silly:

      1. Mihai e scorpion. Ferm, hotărât, în alb-negru, crede în el, în mine, în viaţă şi chiar în miracole. E genul optimist, care vede partea plină a paharului, pretenţios cu oamenii, dar puţin pretenţios în familie. Ce mai, dacă ştiam că am omul meu potrivit bântuind prin lume, stăteam liniştită. Până la urmă, uite că ne-am găsit. Cam târziu, dar ne-am găsit! Te pupic!

        1. Da, frumos :wink: , combinatia perfecta :cool: si eu ma impac bine cu scorpionii, mai ales cu barbatii scorpioni. :biggrin: Imi plac si cred in astfel de relatii. Ti-am mai zis ca esti o norocoasa, nu? :happy: :kissing:

  16. Ehe, cel mai bun mod de a fi e produs de găsirea căii de mijloc. Acest “nimic în exces” sau altfel spus moderaţia ne-ar da acel echilibru social şi personal după care tot alergăm în viaţă. Însă consider că e o virtute extrem de greu de practicat. Presupune un autocontrol desăvârşit, un dezvoltat simţ al proporţiilor, multă responsabilitate ş.a. Mai presupune existenţa extremelor pe care încercăm să le corectăm. Dar ce e mai provocator decât a testa excesul, să zicem, de a citi 200 de cărţi într-un an? :smile: :cool: Sau de a încerca bungee jumping? Ori acestea ar putea fi numite excese moderate? :unsure: Ca şi paharul de vin pe zi recomandat chiar de medic. :wink:
    Nu ştiu de la cine am putea învăţa lecţia de moderaţie, prudenţă, analiză critică într-o lume în care goana după înavuțire, succes, funcţii şi putere domină.
    P.S. Nu-s deloc moderată, în nimic. Când cred că-mi găsesc centrul de greutate, el se clatină şi-mi pierd echilibrul. :smile:
    Noapte bună, Nice.

    1. Autocontrol, responsabilitate, simtul proportiilor, interesante ingrediente pentru gasirea si pastrearea echilibrului in viata si evitarea exceselor sau caderii dintr-o extrema in alta.
      O mare responsabilitate este blogul si iata ce patesc cei care nu suporta responsabilitatile. :lol: :ermm:
      Neata, Antonela. :cool: :cheerful:

  17. Cred ca la mine tine foarte mult de stare si de motivatie. Nu sunt nici super moderata, dar nici exuberanta sa cad in extreme. Am momente cand iubesc intens si cu pasiune si altele cand ma domolesc, sunt mereu in cautare de iubiri neimplinite pentru a-mi hrani lumea interioara desprinsa din cele mai cunoscute romane si filme.

    Merg la cumparaturi din impuls dar si cand chiar imi trebuie ceva. Depinde foarte, dar foarte mult de stare si de moment. :biggrin:

  18. Cred ca ma recunosc foarte bine in ceea ce ai scris tu, despre tine! :lol:
    Desi sunt scorpion…… nu sunt deloc, dar deloc constanta…… adica orice minune tine 3 zile! :lol:

  19. Știi ce mă uimește? Că aproape nimic din ceea ce spui că te deranjează la tine n-ar trebui să facă lucrul ăsta. Nimic din ce povestești că se întâmplă nu are de ce să ți se pară neînțelept făcut. Se prea poate ca la tine echilibrul să vină tocmai din alternarea extremelor.
    Poate doar în privința iubirii… problema nu e că oferi necondiționat. Ci, dacă trăiești drame sentimentale, dimpotrivă: condiționezi prea tare: să te iubească la fel, să-ți arate la fel, să se atașeze la fel… :) Gary Chapman spune că existe 5 limbaje ale iubirii. Și le prezintă pe înțelesul tuturor. Apoi, vezi inteligența emoțională care te învață să-ți gestionezi emoțiile spre binele tău. Iar Coelho zice că nefericirea apare atunci când ceilalți ne iubesc așa cum știu ei și nu cum am vrea noi.
    Dar ești o persoană care ar putea, în mod firesc, să se țină departe de depresie. Trebuie doar să descoperi asta altfel decât până acum. :)

    1. Foarte interesant, o sa ma gandesc la ce mi-ai spus tu si poate o sa scriu un articol despre iubire. Foarte ofertant subiectul, de altfel. Si despre inteligenta emotionala s-ar putea scrie multe. Sper sa fiu in stare sa detaliez. :biggrin: :dizzy:

  20. Și despre iubire, despre formele ei, despre ceea ce înseamnă ea în accepțiunea fiecăruia dintre noi, dar și despre inteligența emoțională (așa cum o teoretizează Daniel Goleman, precum și alții la fel de deștepți ca el) se pot scrie alte două bloguri separate, cred. :) Mie mintea omului mi se pare fascinantă. Reprezintă un subiect infinit și cea mai importantă invenție din universul ăsta cunoscut. :) Când credeam mai tare ca niciodată că sunt la pământ, am ales să fac altceva cu mintea mea decât ceea ce mă obișnuisem să fac, decât ceea ce “trebuia” să fac, decât ceea ce credeam înainte că e bine, deși nu mai dădea rezultate. Einstein spunea că făcând mereu aceleași lucruri și așteptând rezultate diferite e primul semn de nebunie. Iar eu nu vreau să fiu nebun. :)

  21. Nici eu nu sunt un om al moderatiei. Din contra, sunt omul extremelor in multe.

    Sunt cand prea vesela, cand cazuta in butoiul cu melancolie …sau depresie. Cand sunt energica si fac de toate, apoi a doua zi ma vezi ca nu sunt in stare sa ridic si un papauc de jos. Dar cred ca fiecare are moment de genul acesta. poate ca la unii sunt ceva mai pronuntate, de exemplu: moi, dar si moderatia trebuie luata cu moderatie :lol:

    E bine sa fii moderat, dar cum sa reusesti asa ceva?! SI nu intreb doar de dragul de a intreba. Chiar doresc sa stiu. Cum poti fi mai moderat? Cum sa-ti infranezi pornirile, dorintele, planurile si visele? Sau cum sa te motivezi mult mai mult depat pana acuma? Cum sa zambesti fals cand tu simti ca vrei sa plangi? Cum sa faci asta?

    Eu inca mai caut raspunsuri la aceste intrebari. Nu stiu daca le voi gasi vreodata. Viata intreaga tot inveti cate ceva. Pana la sfarsitul ei poate voi avea si eu timp sa invat si eu ce e si cu moderatia. :wink:

    1. Alexandra, si eu am scris articolul in aceeasi idee, de a afla un raspuns, o rezolvare la problema asta spinoasa cu care, observ, ne confruntam multi. Cel mai bine a sintetizat Antonela, ne trebuie mult autocontrol in primul rand. Si responsabilitate. Aici eu una sufar din plin… :sad:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: