Ce este succesul

ce-este-succesul

Am obosit…

…să am coșmaruri noaptea. Să visez tot felul de ciudățenii, morți, cutremure, animale neprietenoase. Nici prin cap nu-mi trece să le interpretez, vreau doar să înceteze.

…să fiu trasă la răspundere pentru faptele mele de către necunoscuți și nu numai. Să fiu acuzată (pe drept, pe nedrept) și să fiu nevoită să dau explicații. Ceea ce detest mai mult în viața asta.

…să dau milioane de like-uri pe facebook. Dar despre asta într-un articol separat.

…de atâtea bârfe, speculații, zvonuri. V-am menționat vreodată cât de tare mă plictisește bârfa și cât de mult îi ocolesc pe cei care o practică?

…să fiu atât de diferită de ceilalți. Și, în consecință, neînțeleasă. E o povară pe care o resimt din ce în ce mai mult și în virtual. Aici, unde speram să găsesc altceva.

…de atâta “comunicare”. De atâta vorbărie goală. Am realizat cât de mult îmi place să tac. Și să ascult. Să-i ascult pe alții care chiar au ceva de spus.

De fapt, acesta este subiectul articolului de azi. Cum am reușit să mă detașez de tot și toate, cum am izbutit să mă relaxez și să uit de…oboseala cotidiană.

De câțiva ani e la modă să spui că nu te mai uiți la televizor. Unii nici nu mai au televizor. Însă, ați fi surprinși să aflați că televiziunile difuzează și lucruri interesante. Cu efect benefic asupra psihicului oamenilor. Emisiuni care fac minuni. Sau personalități care le înfăptuiesc.

Ieri am sorbit fiecare cuvânt pe care l-a rostit invitatul unei unei asemenea emisiuni, un arhitect român plecat de 30 de ani din țară și stabilit în Franța, angrenat în prezent într-un proiect lăudabil, acela care are menirea de a reabilita un monument istoric al capitalei, Hanul Gabroveni. Efectiv îmi doream să nu se mai termine interviul. Evident, și moderatorul a avut un rol fundamental pentru că a știut ce să-l întrebe astfel încât totul să fie cât mai captivant.

S-a discutat mult despre arhitectură ca artă, dar și despre arhitectura sufletului românesc, despre destinul nostru, despre felul în care suntem priviți de străini, despre politică și filosofii de viață. Mi-a plăcut foarte mult felul cum gândea omul răspunsurile. Iar unele dintre ele au fost de-a dreptul geniale și îmi permit să vi le prezint și vouă.

Când a fost întrebat ce ar schimba la oameni, arhitectul a răspuns:

“Nimic, omenii sunt binecuvântați așa cum sunt, în varietatea lor”.

– Dacă ați lua-o de la început, ați face același lucru?

– Oh, nu, ar fi prea plictisitor, aș încerca cu totul altceva.

– Care este calitatea definitorie a poporului român?

– Noi, românii, avem o calitate care poate fi privită și ca defect, suntem prea creativi. Românul s-a născut poet.

– Arhitectura sufletului românesc?

– Fatalismul, spiritul mioritic.

Principiul lui de viață:

“Să fii onest cu tine în fiecare moment”.

Dar cel mai tare m-a impresionat definiția dată succesului: “atunci când niște oameni, pe care nici măcar nu îi cunoști, încep să creadă că ceea ce faci tu este important pentru ei”.

Iar eșecul, l-a chestionat imediat realizatorul?

“Eșecul este atunci când nu faci nimic”.

Și a încheiat subliniind rolul poveștilor în evoluția noastră: “fără povești nu am exista, poveștile ne construiesc definitiv”.

Revigorant, terapeutic, vindecător.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

81 de comentarii la “Ce este succesul”

  1. “Eșecul este atunci când nu faci nimic” – frumos spus!

    Adevarul e ca nici eu nu mai urmaresc mai nimic la televizor. Si sunt sigura ca astfel pierd si emisiuni interesante, dar este atata mizerie la tv incat cu greu mai poti vedea si partile bune. De aceea prefer sa aud de acele lucruri bune de pe net, de pe bloguri ca al tau, si sa merg la sigur.

    1. Da, frumos si foarte moblilizator totodata. Mi-a redat increderea in mine, m-a determinat sa cred ca nu tot ce fac e in zadar.
      Eu cred, Mihaela, ca aceste vorbe ar trebui citite de toti cei care vor sa se lase de blog. Sau se intreaba daca au un blog de succes.
      Pe de alta parte tu ai dreptate, e prea multa mizerie acolo, insa apar si lucruri interesante. Si relaxante. Pe care e pacat sa le ratam. Eu am radat doar 1% din emisiune…
      Ador sa ascult ce spun oamenii intelepti. Oamenii cu multa experienta care au trait si vazut multe, care au calatorit peste tot si au reusit in viata. E parca mai usor sa asculti la tv decat sa citesti. Cel putin pentru mine care nu mai am rabdarea de odinioara. :))

  2. Chiar foarte interesante raspunsurile date:-? “Să fii onest cu tine în fiecare moment” un aspect ce nu trebuie uitat niciodata!
    Ce e drept…nu ma uit la tv mai mult de 2-3 ore pe saptamana..si asta pentru ca ma uit la romanii au talent vineri seara, dar in ultimul timp ratez din diverse si diverse motive si aceste 2-3 ore de tv :)) Aflu noutatile de pe net, de pe facebook, am dat like unor pagini de stiri gen ProTV si imi selectez ce as vrea sa citesc de acolo sau mai citesc presa online uneori

    1. Da, Raluca, doar ca ramane la stadiul de deziderat. Mi se pare un pic utopic. Dar e bine sa incercam sa ne mentinem verticalitatea. Si sa fim corecti cu ceilalti, dar in special cu noi insine. Pe durata nelimitata minciuna nu ne face niciun bine.
      Eu cand sunt prea obosita, seara dupa serviciu, nu mai pot deschide netul asa ca prefer sa dau drumul la tv si sa-mi selectez cateva programe relaxante, amuzante si interesante. :lol:

  3. Holaaa!

    Dragă Nice, mă bucur să citesc rândurile de mai sus :smile: După cum ştii, pentru că am mai scris pe blogul tău, eu nu ţin minte visele mele; iar când o fac, fie sunt tâmpenii, fie mă bat cu diavoli, vrăjitoare şi alte orătănii. De obice, câştig :biggrin: O dată, m-am spovedit în vis :cool:
    Eu la tv mă uit doar la sport. Serialele şi filmele le văd online. Nu prea mă uit la documentare sau interviuri. Mai am prieteni care îmi mai dau câte un link. Slavă Cerului şi lor :smile:
    Eu caut să mă relaxez în tot ce fac, chiar şi în muncă :cheerful: Îmi doresc să fac doar ce îmi face plăcere şi să îmi placă fiecare clipă a vieţii.
    De acord, vorbesc mult, însă îmi place mai mult să ascult. Mă plictiseşte bârfa şi mă adoarme. Nu îmi place să dau explicaţii nimănui şi nici nu le cer altora. Încerc să nu judec pe nimeni, însă nu mă deranjează dac mă judecă cineva. Pur şi simplu, nu-mi pasă.
    Nu sunt chiar de acord cu tot ce a spus domnul respectiv, mai ales in privinţa fatalismului nostru, ca români. Însă aşa sunt eu, câteodată nesuferit şi combativ :devil:
    Succesul pentru mine? Să produc zâmbete şi bucurie oamenilor din jurul meu.

    1. Hola, Marin, da, frumoasa definitia succesului in acceptiunea ta. Cu alte cuvinte succesul apare doar in conditiile in care sunt implicati si ceilalti? Succesul noastru depinde de felul cum ne vad ei? De ex. daca ei cred ca noi suntem importanti in viata lor, inseamna ca noi avem succes?
      Cum se numeste cand castigi la loto o suma fabuloasa? Si cand reusesti sa-ti realizezi toate visurile cu ajutorul acelor bani? Ca ai avut noroc in viata sau ca ai avut succes in viata?

      Nici eu nu tin minte toate visele. Foarte rar, dimineata ma trezesc cu ele in minte. Apoi, vad o emisiune de genul si ma relaxez. Uit de tot. :))
      Nu am nopti agitate, nu sunt un om agitat, nu ma gandesc la lucruri teribile, doar cad secerata de oboseala seara si incep sa visez chestii. :))

      El a nuantat putin acolo cu fatalismul. Eu nu am putut reproduce chiar tot ce a spus el. Iti dai seama ca nu am inregistrat emisiunea.

      Nu stiu ce sa zic, tu nu ai auzit ca romanii pun totul pe seama…sortii? Daca a venit puhoul si le-a luat casele inseamna ca asa a fost sa fie, daca a murit un copil injunghiat intr-o altercatie inseamna ca asta i-a fost destinul, daca lucrurile merg rau in tara e pentru ca asa ne-a pedepsit Dumnezeu pentru ca suntem rai… Tu vezi vreun roman care are alte explicatii la tot ce ni se intampla?

      In general arhitectul a spus chestii simple, de bun simt. In ele rezida, in opinia mea, genialitatea. :biggrin:

      Marin, pe mine tupeul unora ma enerveaza, nu imi este indiferent. E viata mea si fac ce vreau, cine esti tu sa ma tragi la raspundere pe mine? :angry:
      Bine, nu zic de tine. :lol: :silly:

      1. Hey!
        Păi, eu aşa am simţit când am comentat şi am dat răspuns întrebării de pe blogul tău. Nu e musai să se potrivească felul meu tuturor. Succesul e diferit pentru fiecare dintre noi. Eu îmi doresc să mă cunosc pe mine însumi şi să fac oamenii din jurul meu să zâmbească şi să fie fericiţi. Nu ştiu dacă banii de la loto ajuta :ermm: :biggrin: Doar dacă mântuirea în sihăstria reprezintă un succes, atunci e singurul exemplu în afara celorlalţi. Norocul şi succesul au responsabilitatea lor…
        Am visat şi câteva femei cunoscute. Unele mi-au dat ordine, altele m-au spovedit, cu altele am facut drumuri turistice, cu unele am avut visuri erotice… :tongue: :cheerful:
        Am înţeles, eu nu consider că e fatalism. După caz, fie e vorba de găsirea unor scuze, fie de o anumită înţelepciune populară.
        Da, şi pe mine. Doar că eu sunt bărbat şi nici prea micuţ şi slăbuţ nu-s. Aşa că sunt puţini cei tupeişti cu mine :w00t:

        1. Ideea e urmatoarea: e cam greu sa te cunosti atat timp cat tu ca persoana te schimbi in timp. In primul rand se schimba pasiunile, dorintele, sentimentele, parerile, viziunea asupra vietii, scopul in viata, atitudinea fata de ea. Ca daca nu ne-am schimba, ne-am cunoaste rapid. Am stii imediat ce ne poate pielea. :lol:
          Eh, daca nu iti place la loto, atunci sa zicem ca mostenesti o avere uriasa. :lol:
          Da, am inteles ce inseamna succesul pentru tine. E frumos cand iti pui viata in slujba celorlalti. Cand ii vezi pe ei fericiti, esti si tu la randul tau fericit. Un pic egoist, ar aprecia unii. Paradoxal! Parca am mai avut discutia asta, nu? Sau te confund?
          Marin, eu vise erotice nu am. Astea nu sunt cosmaruri, deci nu sunt abonata la ele. :lol: :silly: :devil:

          Hehe, asta cu “asa a fost sa fie” e dovada de intelepciune? :biggrin: :wassat: :ermm:

          Da, e adevarat ca femeile par adeversari mai usor de rapus. :cwy:

          1. Mda, adevărat. Eu zic că nu m-am schimbat prea mult. Sigur, m-am mai maturizat oleacă, am mai căpătat o ţâră de şlefuire… pasiunile, dorinţele, scopurile sunt cam aceleaşi din ultimii ani. Eu cam ştiu ce îmi poate pielea :tongue:
            O moştenire nu ar strică, însă nu va apărea, să ştii :biggrin:
            Să ştii că un vis erotic merită, măcar o dată în viaţă :tongue: :cool:
            Nu mai ştiu dacă am avut discuţia asta. Nu sunt sigur că e egoism aici; eu sigur că sunt egoist, doar sunt om :cheerful: Hmm…ar fi păcat să mă confunzi :tongue: :biggrin:
            Eu aşa zic, e altă discuţie şi e una lungă :smile: E bine să faci tot ce poţi, aşa cum simţi şi crezi. Însă, e normal să accepţi ce se întâmplă, chiar dacă nu îţi convine. Să înţelegi că sunt unele lucruri pe care nu le poţi schimba şi că au rolul să te testeze, să te înveţe…
            Nu ştiu dacă sunt mai uşor de răpus, doar par mai firave, uneori :smile:

            1. Scopul tuturor e fericirea, nu? Difera doar calea pe care o urmam pentru a o atinge. Stiu, stiu ca fericirea e insasi calea. :lol:
              Uite mie mi s-au cam schimbat pasiunile in timp. Inainte imi placea sa stau toata ziua sa urmaresc seriale. Acum fotografiez, scriu articole…
              Inainte nici nu voiam sa aud de fb, acum am ajuns sa-mi pun si poze acolo.
              Varsta ne schimba Marin. Cel putin pe noi femeile. Si nu as vrea sa-ti scriu aici in ce sens. Adica as vrea doar ca nu stiu daca se cade. Desigur, poate or fi si exceptii, nu de ele vorbesc.
              Inainte eram foarte curajoasa. Acum nu stiu cum sa ma menajez mai mult, intra in scena instincul de conservare. Nu mai risc nimic. :biggrin:
              Inainte detestam cafeaua. Nu aveam nevoie de ea ca sa raman treaza, acum nu mai am pic de vlaga. Acum sunt tot timpul epuizata dupa serviciu, nici macar nu mai deschid netul, inainte cum veneam de la job intram pe bloguri si scriam in draci. :))
              Si exemplele pot continua. Desigur, partea in care imi doresc multa iubire si tandrete nu s-a schimbat. :cwy:

              Da, dar noi aici avem folosofii diferite. Tu accepti moartea, o privesti ca o prietena, eu nu o pot accepta in veci. Deci aici, iata, ne diferentiem de la cer la pamant si nu vreau sa fiu convinsa ca e o binecuvantare. :lol: Chiar daca mi-ar fi mai usor. :alien:

              1. Da, de acord cu ultima parte. Eu chiar o accept. A nu se înţelege că o şi aştept :devil: Nu ştiu dacă ne propunem ca scop musai fericirea, însă sigur nu ne-ar deranja dacă ar veni :smile: Prea des, ne rătăcim, o rătăcim şi pe ea. Sau nu o recunoaştem. Ne îndepărtăm de fericire din cauza aşteptărilor şi dorinţelor noastre…
                Da, când intervin diverşi factori, obiceiurile sunt amânate sau se renunţă la ele. Însă o facem că nu avem încotro, nu neapărat că ne-am schimbat. Cred…, zic…, trebuie să mai mă gândesc la asta :biggrin:
                Da, am putut observa în ultimii 3 ani, relaţia dintre tine şi facebook :cool:
                Nu îmi dau seama dacă pe mine vârsta m-a schimbat. Şi nici nu ştiu dacă nu cumva asta nu e de bine :cheerful: Am impresia că încă sunt copil şi că aşa voi rămâne. E departe de mine maturizarea pe care societatea o cere de la noi :tongue:

                1. Slava Domnului ca nu o si astepti! Nu de alta dar esti prea tanar si ai multe de trait si oferit.
                  Eu o recunosc de fiecare data. Vine atat de rar… Cum as putea sa n-o recunosc?

                  Despre relatia asta voiam sa scriu, dar a intervenit interviul de ieri si am amanat. Bine, intotdeauna e bine sa profiti de subiectele care apar pe nepusa masa. Eu pe ele ma bazez. :cheerful: :silly: :tongue:
                  Ma bate timpul s-o rup cu ea. :ermm:

                  Pai la varsta ta nici eu nu ma schimbasem, Marin. Nu, chiar nu vorbeam de 30 de ani…

                2. Hihi, sigur că nu o aştept prea curând :smile: Nu ştim câte am io de oferit, om trăi şi om vedea, cum zice românul :cool: Ei, strigă mai tare spre ea, să vină mai des şi mai repede :smile:
                  Atuncea, aştept cu interes povestea relaţiei atunci când îi va veni rândul. De ce să o rupi? Mai las-o să fie, ai creat un cerc curios şi drag în jurul ei.
                  Ei bine, eu cred că aşa voi fi mereu. Şi la 90 de ani şi mai copil :tongue:

                3. :biggrin: Marin, parca te vad ca o sa traiesti pana la 200 de ani. Si tot tanar ca azi o sa ramai. :lol:
                  O sa intelegi cand o sa povesesc. :dizzy: :cwy: :ermm:

  4. Si totusi succesul nu e intotdeauna pozitiv, conform acestei definitii. Si multi dintre nemti au crezut ca ceea ce face Hitler e important pentru ei (iar multi dintre rusi, in ziua de azi, considera ca ceea ce face Putin e important pentru ei – important pe termen scurt, distrugator pe temren lung).

    Definitia succesului? Il ai atunci când oamenii te apreciaza in interior chiar si daca nu te inteleg. Cel mai mult mi-a placut de un fizician din anii ’90 care zicea asa: sunt unul din cei poate 10 oameni care chiar inteleg teoria relativitatii a lui Einstein….sunt un fizician foarte bun si un individ inteligent…..si totusi niciodata n-am sa inteleg ceva: cum de mama dracului i-a venit o asemenea idee?!?!??!

    1. Corecta observatie! Unii si acum il idolatrizeaza pe Hitler. Oare nu e cazul sa-si faca un control psihiatric. Iar extremistii rusi ai lui Putin…scuze, dar aia sunt oameni sanatosi la cap? :))
      Cand am intrebat intr-un grup care este primul cuvant care le vine in minte cand aud de rusi stii ce mi-au spus? Nebunie. Oare e intamplator?
      Ceea ce incerci tu sa spui este ca succesul se instaleaza atunci cand oamenii te invidiaza(in sensul de admiratie)?

      1. Nice, e mai complicat de atât.

        Prin 1982 eram intr-o excursie si, in camera mizerabila in care eram cazati, era un radio care prindea numai primul program. Dar de dimineata programul il facea Ion Ghitulescu care, in afara de faptul ca era dinamovist, mai avea si alte numeroase calitati. Printre altele, ca era tare haios. Si la o emisiune din acea perioada a povestit o intâmplare.

        Prin 1930 (parca) Einstein i-a trimis o scrisoare de felicitare lui Charlie Chaplin, de ziua lui: La multi ani, bla bla bla…sunteti respectat si aveti succes pentru ca va intelege toata lumea.

        Chaplin nu i-a ramas dator si, peste câteva zile, i-a trimis ‘replica’:

        “Succesul dumneavoastra este si mai interesant: sunteti respectat, desi nimeni nu va intelege!”

        Vezi dara….

            1. Te casatoresti cu fata visurilor tale si o duci…la Tauti sa ai o viata linistita si frumoasa. Si sanatoasa in aer curat. Iata ce usor poate fi atins succesul.
              Trebuie musai sa fii geniu? Si ca sa stai linistit, da, eu te invidiez. :biggrin: In fiecare zi ma gandesc cat de bine e la tine si cat de rau in orasul meu. :silly: :ermm: :angry: Detest aglomeratia, poluarea fonica!

              1. Acum na, e discutabil. Eu personal ma simt bine, inconjurat de pomi, copaci, verdeata, râuri si dealuri. Dar nu pentru oricine e la fel, cei care au deja toate astea viseaza la discoteci si orase mari (si aglomerate, evident) si se simt frustrati ca sunt inlantuiti in mijlocul naturii. Mai ales daca esti tânar, si mai ales daca esti tipa, visezi la baruri adevarate, unde poate pici cu tronc vreunui bosorog miliardar. Ca, daca nu, esti blestemat(a) sa duci in continuare o existenta sanatoasa, la tara….mama ei de viata….

  5. Cu siguranta exista nenumarati oameni extraordinari care pot fi intervievati si care ar tine pe oricine cu sufletul la gura. Si cu siguranta ca exista televiziuni care-i invita in emisiunile lor. Dar pe televizor nu poti alege ora la care sa-i urmaresti, iar cand intram pe calculator suntem perturbati de alte informatii.

    1. Ai mare dreptate, Alex, tocmai discutam mai sus cu Marin ca facebookul ne-a subjugat si a preluat controlul asupra vietii noastre. Intru pe net dar cand colo ajung pe fb unde pierd vremea ore in sir. Nu e normal, dar despre asta cu alta ocazie. Cat de curand.

      Pai da, a fost un noroc ca m-am nimenit la momentul potrivit. :biggrin:

  6. Din pacate, astfel de oameni ajung tot mai rar pe la televiziuni, asa ca e normal sa ne ferim, sa evitam televizorul.
    Mi-a placut mult partea cu esecul…

    1. :)) Pai da, nu mai au loc de “personalitatile” invitate la Capatos sau Maruta.
      Insa cand prind asemenea ocazii nu le ratez. Si, de ce sa nu recunosc, mi-au placut mult si intrebarile moderatorului. Ma gandeam ce as fi raspuns eu in locul invitatului. :biggrin: :whistle: :dizzy:
      Da, e mobilizator, de asta am si facut articolul. :cool:

  7. Bună! :cheerful:
    Ce este succesul? :wassat: Păi, eu zic că este atunci când tu consideri că ai succes, deci ceva strict personal. Cu ce mă încălzeşte faptul că (aşa cum afirmă personajul intervievat) “niște oameni, pe care nici măcar nu îi cunoști, încep să creadă că ceea ce faci tu este important pentru ei” :ermm: :unsure: mai ales dacă te simţi doar printre nu şi dintre :alien: :silly: :wink: Unde mai pui şi faptul că egoist fiind omul în genere are tendinţa de a se pune el însuşi pe primul plan (chestia aia despre cămaşa care e mai aproape) nicidecum să se gândească la alţii… Da’, desigur, eu nu-s geniu… :lol: Aşadar, ce e succesul? Fiecare îl are pe al lui… sau nu, depinde de cum te consideri, tu pe tine fără a implica părerea, oricum subiectivă, a altora… e de ajuns subiectivismul personal.
    Înţeleg că până la urmă ai renuţat la “expediţia” de 1 mai, păcat: Dar cum ziceam, logica de mai sus se aplică şi în acest caz, fiecare ştie ce anume e mai bine pentru sine, iar alegerea îi aparţine.
    Seară faină, Nice :smile:

    1. Neata, Centurion! :cheerful: :biggrin: Sincera sa fiu pana la raspunsul arhitectului nu ma gandisem la definitia succesului. :dizzy: Dar, recunosc, ma tot gandeam ca am esuat cu acest blog. Deci, dupa ce el m-a incurajat practic dand definitia esecului am decis ca e cazul sa va spun si voua, celor care scrieti pe blog, ca important e s-o faceti! Daca unii va apreciaza munca e deja un bonus. :biggrin:
      Pe mine nu ma intereseaza catusi de putin sa am succes, poate doar la examene. Asta insemnand, automat, sa fiu mai buna ca altii… :dizzy:
      Dar am zis ca noua, celor care scriem asa, mai rar pe blog, ne vor folosi aceste interpretari ale succesului si esecului. :dizzy: :ermm: :unsure:

      Nu am renuntat, chiar eram pregatita sa plec, joi dimineata iesise soarele, dar am sunat la autogara si mi s-a spus ca nu merg autobuzele de sarbatorile legale. Deci nu aveam cu ce sa ajung si nici cu ce sa ma intorc(duminica, adica azi). Despre asta intentionez sa va povestesc cu alta ocazie, intr-un alt articol. Putinica rabdare ca e cu imagni si eu ma mobilizez mai greu. :biggrin: :lol:

      Deci nu a fost alegerea mea, ci a Universului. :alien:
      Multumesc mult, o seara frumoasa si tie. :happy:

      1. Bineînţeles că este benefic şi chiar indicat să ascultăm părerile altora, dacă ne luăm ori ba după aceste sfaturi depinde de rezultatul analizei fiecăruia. Important este să aplicăm vorba aia înţeleaptă care spune că avem două urechi şi doar o gură pentru a asculta de două ori mai mult decât vorbim. Îmi pare rău că am ratat emisiunea respectivă, poate am însă noroc şi prind reluarea (pe ce post era?).
        Offff… Iar Universul! Se impun aşadar contramăsuri, adică obţinerea propriului mijloc de transport pe distanţe lungi :cool:
        Sigur, am răbdare, ştiu din proprie experienţă (Capricorn autentic :silly: :alien: ) cum stă treaba cu mobilizarea… :biggrin: Da’ şi când învingem ineţia şi pornim din loc… atunci să te ţii :silly: :w00t: :wink: :lol:

        1. :)) Hehe, nu am masina pentru ca sunt anti-condus. Nu sunt pasionata, nu sunt atrasa de asa ceva, nu o s-o fac niciodata. Parintii mei eu masina, insa eu nu o voi folosi niciodata…
          Eu ma plimb cu metroul sau rata. :)) Sau busul turistic. :lol: :silly:
          Oamenii Realitatii se numeste emisiunea, postul Realitatea Tv evident. Flaviu Barbacaru – arhitectul invitat.

          Exact, nu ne mai opreste nimeni. :biggrin: :lol: :silly:

          1. Hehehe… “anti-condus” :biggrin: Bine, pot să înţeleg, dar nu-i o scuză, sau cel puţin nu un motiv care să te împiedice să beneficiezi de transport privat :whistle: Soluţiei salvatoare i se mai spune şi însoţitor prin viaţă, vine la pachet cu funcţii multiple între care şofatul, căratul sacoşei la piaţă etc. :w00t: :biggrin: :whistle: Ehhh… şi uite cum s-a rezolvat problema (ştiu nu-mi spune, sunt genial) :wink: :cool: :angel:
            Merci mult pentru informaţie, mă duc să caut detalii :smile:

            1. Hehe, momentan nu ne maritam. :biggrin: Stiu ca tu imi vrei binele, dar nu se poate asta momentan. E mai complicat de explicat. :biggrin: :lol:
              Iar aici plecam singurica. Nu cu insotitor. :biggrin:
              Sper sa le gasesti. :cheerful:

                1. Cum sa ma supar ca ma indemni la maritis? :biggrin: :lol: Doar ca nu intra in planurile mele. Nu a intrat niciodata… Eu chiar sunt altfel, doar ca nu stiti voi. :lol:

                  Ma bucur mult de tot, Centurion. :w00t: Uite asta da surpriza frumoasa. :cool: Tare de tot! :cool:

  8. arhitectura este o ramura a vieti f distinsa… pe care o apreciez mult…
    sunt si arhitecti pe care ii apreciez…
    aici este unul… cu care interactionez la servici… are apropae 70 de ani… un om extraordinar… de o cultura vasta… de l care am aflat chetii superbe despre istoria arhitecturii din brooklyn…
    imi mai place o arhitecta… asiatica… are uns til de lcuru atat de frumos si explicit… o apreciez sincer…
    vinerea aseara de obicei… primesc telefon de la un arhitec roman stabilit la wasington… ne cunoastem din vrema studentii mele… el este mai mare cu zece ani decat mine… a facut doua mastere aici si s-a inscris la doctorat…
    mereu am avut experinte frumoase cu arhitectii…
    eu inca privesc la tv… si inca foarte mult… si la canalele locale si la cele romanestei… imi place sa fiu la curent cu ce se intampla in lume… si ma relaxeaza sa privesc filme… mai ales comedii sau cele clasice facute acum 50 sau 60 de ani…
    imi place ca atunci cand scriu… fie pe blogul meu, fie al altora…. sa scriu adevarul si sa pun o frantura din suflet in cuvinte… asa ca… nu mi se apre nici banal si nici plictisitor…
    asta sunt eu…
    gata…
    acum plec la gradinarit…

    1. Da, Ovi, tipul asta a explicat ca toti arhitectii romani plecati in strainatate au reusit, au cunoscut succesul. Si a precizat ca in meseria asta se castiga bine… A spus ca desi el nu a fost un student stralucit cu ceea ce a a invatat in facultate s-a descurcat fara probleme in afara, a facut tot ce i s-a cerut. Se vedea ca e un tip foarte serios si corect.
      Mie mi se pare esential sa fim informati, sa stim ce se intampla in jurul nostru. Cum sa nu vrei sa stii de pilda despre situatia din ce in ce mai grava din Ucraina? Cum sa nu te interesese cine a mai fost arestat si ce declaratii belicoase a mai dat nu stiu ce politician important. :lol:

      Inseamna ca la voi nu ploua. :lol: La noi toarna cu galeata, mult spor sa ai! :cheerful:

      1. am avzut poze cu piata alba iulia din bucuresti… asfaltul acoperit cu gheata de la grindina…
        a plouat si aici… f putin… pe seara… dar ziua a fost faina… si am aranjat prin gradina… sunt f multumit de ce am facut…
        sa ai saptamana frumaosa…

        1. A fost prapad ieri, iar azi un frig crancen. Iar eu am plecat foarte subtire imbracata, sper ca nu am racit. :cwy:

          O saptamana frumoasa si tie, Ovi. :cheerful:

  9. Draga mea ma bucur ca ai inspiratie, eu sunt prinsa intr-o poveste tare incalcita, si nu stiu ce sa fac. Barbatul care imi e alaturi, simt ca e atat de departe de mine, ca nu e langa mine, desi e.. Simt nevoia sa vb cu cineva, dar nu sunt pregatita sa vb, ma simt trista, fara speranta. Sper sa treaca, sa fie doar o stare trecatoare. SPER CA esti bine, iarta-ma ca nu pot comenta mai multe la subiectul de mai sus.

    1. Uf, acum inteleg mai bine cele scrise de tine pe blog. Probabil ca e preocupat de ceva. Probabil ca e cu gandul departe…in Italia. Sau eu stiu, la o situatie financiara mai buna. Dar clar se consuma, vrea sa va ofere o viata mai buna si nu stie cum. Ma rog, speculez si eu, desi ziceam in articol ca nu e bine.
      Oricum pana la urma iti va spune el ce il macina si va lua o decizie…

      Hm, complicata situatia. Big hug. :smile:

  10. M-apasa destul de mult aceleasi chestii si pe mine si devin un alt eu, care nu-s eu, nu ma regasesc in noua umbra. Si aproape zilnic intalnesc persoane-n mediul virtual care nu-mi fac niciun bine, dimpotriva. Cum nici eu, la randul meu, nu aduc niciun beneficiu nimanui. Cred c-a sosit momentul sa-mi vad de drum si sa ma rezum la ce ma-nconjoara, in lumea reala..

    1. Trecatorule, nu ma refeream la tine in articol. Ci tocmai la unii din viata reala(de la munca). In viata reala e si mai rau ca aici. :cwy:

  11. Adevărul e că-i la modă să spui că nu te interesează televizorul.
    Nici eu nu mă dau în vânt după el, dar n-aş scăpa niciodată jurnalul de seară.
    E drept, nu mă uit deloc la filme (am o mulţime de filme puse deoparte, care
    aşteaptă să fie vizionate). Deşi există o mulţime de canale, m-am axat pe numai
    câteva, care îmi pot umple timpul liber: ştiinţă, sport, concursuri.
    Emisiuni de genul celei despre care ai povestit, de obicei, nu ştiu să atragă.
    Faptul că pe tine te-a ţinut în faţa micului ecran mă face să te întreb pe ce canal
    ai văzut-o.

    1. La sport imi place si mie sa ma uit. Si la stiri, evident. Mai ales la cele de dimineata, cu cafeluta in pat.
      Nu prea atrage, adevarat. Pe Realitatea TV. “Oamenii realitatii” se numeste. :biggrin:

  12. Forte frumos articolul si da, ai dreptate, am renuntat la tv si prin asta se intelege si ca am renuntat la unele emisiuni si documentare bine puse la punct din care categoric aveam ce invata. In special cele pe travel ce ma intereseaza pe mine …
    Problema e ca nu mai gasesc timp pt TV fiindca am un program foarte zapacit :( dar uneori imi lipseste.
    Imi place definitia succesului dar si al esecului fiinca sunt spuse in cuvinte simple, pe intelesul tuturor … Imi place ca nu lasa loc de interpretari!

    1. Oh, da, cele de travel sunt foarte simpatice, le ador. Nu prea le prind eu, dar atunci cand se intampla le savurez la maximum.
      Da, pai mai mult pentru cele doua definitii am scris articolul. Mi s-au parut mobilizatoare in special pentru noi, bloggerii. :lol: Multumesc mult, Alice. :cheerful:

  13. Interesante raspunsurile invitatului.

    Sunt convinsa ca televiziunile mai difuzeaza si emisiuni interesante, insa cum marea majoritatea sunt sub orice critica, am renuntat sa ma mai uit si nu te gandi ca televiziunea franceza e mai presus decat cea romaneasca :lol: .
    Singurele posturi tv pe care le mai urmaresc sunt cele de documentare, gen National Geographic sau Discovery, si din cand in cand mai las MTV -ul deschis pt ambianta :biggrin: .

    1. Da, asa le-am gasit si eu, interesante. Si m-am gandit ca poate ii mobilizeaza pe cei care vor sa renunte la scrisul pe blog. Inclusiv pe mine. :biggrin:
      La mine ambianta o intretine Kiss TV. :wub: :w00t: :biggrin:

    1. Hm, eu as aprecia ca este mai degraba efemer. Pentru ca el exista, chiar daca numai si pentru o scurta perioada de timp. Insa unii au succes chiar si dupa moarte. Uita-te la Dali de ex.

      1. Păi tocmai asta e: mie Dali nu-mi spune nimic. Pentru mine, succesul lui nu există. Şi atîta vreme cît ceva nu poate fi afirmat la modul unanim şi absolut, atunci se poate spune că e iluzoriu. Efemeritatea e doar unul dintre aspectele iluzoriului. :wink:

        Ai făcut o afirmaţie intrigantă undeva mai sus. La un moment dat am să te întreb despre asta. Dar nu acum.

        Fie să te ocolească cele trei ceasuri altfel ale zilei de azi! :smile:

        1. Hm, avem viziuni diferite aici, eu nu cred ca pentru faptul ca exista cativa care nu au auzit de tine sau te contesta inseamna ca nu ai succes sau valoare. Chiar si daca jumatate de planeta ar face-o si celalalta ti-ar recunoste meritele si tot succes s-ar numi. :biggrin:

          Multumesc mult! Asemenea si tie! :cheerful:

          1. Aşadar eu sînt un om de succes, fiindcă aşa consider eu însumi, deşi sînt singurul din lume care o face. :tongue: Uite că m-ai transformat într-un optimist! :lol:

            Mulţumesc la rîndul meu! :cool:

  14. nu, ti se pare, chiar nu esti diferita, toti simtim asa la un moment dat! ai nevoie doar sa te debarasezi de ce te oboseste sau nu-ti face placere! este greu, dar nu imposibil…succes(uri) :)

  15. Probabil, succesul e atunci cand ceea ce ai tu ca viziune idealista se implineste in viata ta. E clar, succesul nu inseamna fericire, dar poate fi un prim pas.Dupa cum zicea amicul Einstein: nu fi o persoana de succes, fii una de valoare.

    1. Imi place mult definitia ta, Serban, chiar avem viziuni asemanatoare despre succes. Bun venit pe blog. :happy:
      Pe de alta parte nici nu vreau sa-mi imaginez ce se intampla cu psihicul acelor persoane care au cunoscut succesul si dupa o vreme acesta s-a evaporat.
      Einstein, pune punctul pe i. Ca de obicei. E rostul lor, al geniilor, sa evidentieze ceea ce conteaza, esentialul.

  16. E adevarat ca mai sunt si chestii interesante la televizor, insa cam tot ce poti gasi la TV poti cauta si cu o cautare pe internet.

    Eu nu ma mai uit la televizor din 2009 (si nu mai am unul din 2011), nu stiu daca e o “moda”, eu cunosc foarte putini oameni care sa nu se uite la TV. Ideea e ca inca ma uit la lucrurile la care ma uitam inainte: seriale, filme, reality show-uri, doar ca acum o fac selectiv. Aleg doar ce-mi place si ma uit fara intreruperi, fara reclame si cel mai important, nu pierd vremea plimbandu-ma din canal in canal sa gasesc ceva interesant.

    1. Uite, toti cei care au comentat mai sus(cu o exceptie, hai doua) au marturisit ca nu se mai uita la tv. In general bloggerii nu se mai uita demult la tv. Desigur, putem gasi si pe net emisiunile, insa nu am vrut ca acest articol sa fie despre tv. :lol: Nu conteaza unde am vazut si am auzit, ci ce am vazut si am auzit si cum m-a influentat.
      Ideea era sa dezbatem pe tema succesului si esecului. :biggrin:

    1. Pai da, mi s-au parut mobilizatoare si revigorante, de asta vi le-am aratat si voua. :biggrin:
      Totul pentru progres, nu? Uneori am impresia ca am progresat prea mult. Asa, dintr-o data. :lol:

  17. Si de cate emeisiuni si astfel de invitati avem parte? Raspunzand ca ar face cu totul altceva daca ar fi sa o ia de la inceput, pentru a nu se plictisi …denota siguranta. Siguranta si hotarare care ne lipseste multora dintre noi.

    1. Sa stii ca sunt destule emisiuni interesante si in acelasi timp relaxante la tv. Totul este sa avem bunavointa de a le descoperi. :smile:
      Da, succesul iti aduce siguranta. :cool:

  18. Azi voi fi scurtă şi deloc surprinzătoare: mulţumesc pentru acest articol, aveam nevoie de el, ca de aer, doar că nu ştiam. O zi bună să ai, Nice!

  19. SI eu afirm ca nu mai pierd timpul la televizor si in acelasi timp vorbesc despre lucruri mai elevate, emisiuni culturale care s-au rarit si fac exceptia a ceea ce vad altii la TV. La ce se uita cei care fac audienta nu ma uit, nu am in target sa privesc la televizor, eu cred ca de aici s-a nascut vorba.
    Sper sa scapi de cosmaruri, eu am reusit.
    Noapte linistita!

  20. Ca si tine, si eu m-am saturat de atatea like-uri pe fb, like-uri care mi se par penibile, sa nu mai spun de faptul ca ma simt un fel de alien de atatea ori. Eu cred ca sunt departe de succes, poate in termenii altora sunt o ratata. Ma bucur ca mai sunt si oameni minunati si mai ales emisiuni care mai si promoveaza oamenii de valoare, insa nu am timp sa ma uit pe la tv. Un week-end minunat!

Lasă un răspuns la Serban Groza Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: