My dream job

jobul-ideal

Simt iminența sfârșitului și tristețea mă copleșește. Deja s-au instalat regretele, deja mi-e dor de tot ce a fost, de tot ce am avut. Am ajuns iar la capăt de drum, am rămas iar cu mâinile goale, am pierdut iar tot ce am clădit cu atâta migală. Sunt iar cu bolovanul la polalele muntelui gata de urcuș. Cineva m-a blestemat să am soarta lui Sisif și eu îmi urmez intocmai destinul.

A fost un an fabulos. A fost exact cum mi-am imaginat, și greu, dar și frumos. Am întâlnit oameni minunați care mi-au permis să-mi fac cu pasiune meseria. Și poate cel mai mult mi-a plăcut că totul se întâmpla aproape de casă și nu în vreun cotlon uitat de lume din oraș. Traversam strada și intram în instituție. Ce mi-aș putea dori mai mult ? Stabilitate.

După ea am tânjit dintotdeauna. O himeră după care acum știu că nu mai are rost să alerg. Am luptat, m-am bucurat de o victorie efemeră, dar acum a reînceput războiul. Și e mai aprig că niciodată.

Stresul mă paralizează. Încerc să privesc totul ca o provocare. Altfel aș claca. Ăsta e paradoxul, deși am toate motivele din lume, bătălia pentru supraviețuire împiedică instalarea depresiei. Nu am timp să mă lamentez, să las gândurile negre să mă doboare, să mă descurajez.

Însă, există și reversul medaliei. La un moment dat vine o vârstă când obosești de postura de combatant. Când te saturi de atâtea provocări. Când simți că ai ajuns la captul puterilor și entuziasmul e mult sub nivelul mării. Ai nevoie de un respiro. Nu-ți poți petrece toată viața pe câmpul de luptă simțind cum îți șuieră gloanțele pe lângă ureche știind că nu-ți poți permite niciun pas greșit.

De aceea, pentru prima dată după mult timp iau în considerare posibilitatea schimbării serviciului. Până nu e prea târziu. Sau poate deja e.

Unii caută un job bine plătit, alții aspiră la promovare, o carieră de succes sau chiar la propria afacere, la independența pe care aceasta o oferă. Cei mai mulți susțin că ideal e să faci ceea ce îți place, să mergi cu drag la serviciu. Vorba lui Confucius, alege o ocupație pe care să o iubești și nu vei mai fi nevoit să muncești o singură zi din viața ta.

Nu credeam că există, dar am găsit-o zilele trecute pe facebook. Și am exclamat imediat, wow, ce mult mi-ar plăcea să fac și eu asta! O persoană din lista mea de prieteni tot posta imagini din Insula Rhodos. Fără număr… La un moment dat cineva o felicită pentru vacanța de vis, iar ea răspunde că de fapt muncește. E acolo cu serviciul.

Deci, agenția de turism la care tocmai se angajase o trimite în diverse locuri fascinante de pe planeta asta mare să le simtă pulsul, să vadă hotelurile, plajele, facilitățile, posibilităţile de recreere din zonă, să le fotografieze pe toate pentru ca mai apoi să poate sfătui clientul în cunoștință de cauză. Nu este ghid să trebuiască să însoțească peste tot hoardele de turiști veșnic cârcotași și nemulțumiți! Nici nu trebuie stea tot timpul la birou, la calculator și telefon, nu, se mai și plimbă, călătorește, fotografiază, se distrează și este și plătită pentru asta! That’s my dream job!

Care este jobul visurilor voastre?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

90 de comentarii la “My dream job”

  1. Hola, dragă Nice!

    Știu perfect tot ce vrei să scrii și să spui. Te înțeleg :smile: Mie mi s-a întâmplat ceva azi și sunt în postură de a mă decide să renunț la una din însărcinările mele cotidiene. E greu să te rupi de obișnuit, de ceva ce faci de multă vreme. Nu e o decizie pe care să o iei la supărare, la entuziasm sau în grabă. Cel puțin eu așa fac. Asta pentru a nu regreta mai târziu. Am făcut multe alegeri și schimbări și nu le regret acum. Anul ăsta o să mai fac altele.
    Nu am o slujbă pe care să mi-o doresc, pe care să o fi visat-o… îmi place să fac mai multe lucruri și chiar asta și fac :smile:
    Indiferent cât de mult iți spune mintea că nu poți, să știi că nu e adevărat. Poți să faci orice, oricând. Doar să crezi în tine.

    1. Buna, Marin, ai punctat foarte bine, e greu sa o iei de la inceput intr-un alt domeniu, total diferit de cel pentru care te-ai pregatit. Mai ales cand nu mai esti tanar(cand nu mai ai 20 de ani).
      Dar daca maine mi s-ar oferi un job la o agentie de turism, nu as refuza. Nu as sta o secunda in cumpana. As accepta imediat. Desigur, cu conditia sa fie ceva serios(cu carte de munca). :biggrin: :ermm:
      Dar cum nu are cine sa-mi faca astfel de oferte nu-mi ramane decat sa visez frumos.

      Eu una nu as putea sa fac mai multe. Cred ca asta e tipic barbatilor care de cate ori sunt intrebati ce job au spun simplu:afaceri. :biggrin: Nimeni nu stie exact cu ce se ocupa ei dar atata timp cat vin cu banii acasa nici nu mai conteaza. :lol: :dizzy: :unsure: Oare?

      Nici eu nu am visat o anume slujba, alta in afara de cea in care sunt implicata momentan. Dar sa calatoresti si sa faci fotografii la plaje si hoteluri pentru ca mai apoi sa sfatuiesti turistii mi se pare super. :wub:

      Desigur ca poti sa faci, doar sa nu vina cineva sa-ti spuna ca e gresit. Tu sa stii ca ai facut bine si el sa conteste. Si el sa fie factorul decizional. Vezi tu, noi mai depindem si de altii. Adica eu. :lol: :sick:

      1. Hola! E intotdeauna greu sa o iei de la inceput in orice aspect al vietii de zi cu zi. Cateodata, trebuie. E nevoie de schimbari pentru a evolua. Unii oameni simt nevoia asta. Eu o simt. Si am facut mereu ceea ce mi-a placut. Sa visezi e primul pas pe drumul care trebuie. Ei, cand raspund afaceri este pentru ca nu vor sa spuna exact ce fac. Pana la urma, tuturor le place sa calatoaresca. Fiecare, in anumite conditii, evident (destinatie, companie etc. :smile:) Toti depindem de cate ceva. Si sa depinzi doar de de tine uneori e riscant :tongue:

        1. Neata, Marin, uite ca eu nu am asemenea aspiratii. Nu vreau sa evoluez, vreau sa ma mentin. Asa e firea mea, poate, mai delasatoare, deloc ambitioasa. Vreau o viata linistita, nu una plina de provocari.
          Corect, nu vor sa spuna ce fac. Oare ce ascund acesti oameni? Asa se pune problema, nu? Dar fiecare are motivul sau pentru a nu face dezvaluiri si nu trebuie judecat pentru asta.
          :dizzy:
          Mie de ex nu imi place sa spun pe net ce fac. Ieri la votare(am fost in biroul unei sectii) am spus la toata lumea. Ei nu aveau de ce sa ma investigheze apoi pe net. :lol:

  2. Ceea ce ai scris tu mai sus mi-ar place si mie sa fac. Am de gand sa incep un master in turism si sper sa ma ajute. De asemena mi-ar place sa testez masini. Nu stiu daca este posibil asa ceva, dar mi-ar place sa conduc masini non-stop.

    1. Wow, un master in turism, ce te-am nimerit cu articolul asta. :lol: Ma rog, cu subiectul propus spre dezbatere mai bine zis. :lol:
      Si, ai o masina a ta? Ai carnet? Mi se pare un job fascinant asta cu condusul. Adica testatul masinilor. :lol:

  3. Pe mine dream job-ul m-a gasit el pe mine, pe vremea cand eu il cautam prin alte parti :biggrin:

    Imi place foarte mult ceea ce fac si nu mi-as schimba domeniul, gamingul imi ofera cam tot ceea ce am eu nevoie, insa daca acum fac content si project managing, mi-ar placea ca in viitor sa ma axez mai putin pe content si mai mult pe game producing.

    De ce imi iubesc jobul? In primul rand pentru ca e un domeniu in care nu apuci niciodata sa te plictisesti. E o industrie care se schimba constant odata cu aparitia unor noi tehnologii, noi device-uri, noi sisteme de operare, noi piete. In acelasi timp nu o sa dispara niciodata, pentru ca oamenii nu se vor opri niciodata din a se juca.

    Apoi pentru ca e desi avem toate avantajele corporatiilor, nu avem si dezavantajele. Este un mediu de lucru profesionist, dar in acelasi timp casual. Poti sa faci un parteneriat povestind despre seriale si destinatii de vacanta. Poti sa vii la lucru in blugi si tenisi si sa iesi in fiecare vineri cu colegii la bere, pentru ca deja suntem un fel de mare familie. Nu te trezesti niciodata cu groaza sa mergi la lucru, pentru ca practic doar te duci altundeva sa te joci.

    Nu mi-ar placea sa lucrez intr-o companie de gaming care face outsourcing, imi place foarte mult creativitatea care imi este permisa sa mi-o exprim intr-o companie indie, si fiecare succes il resimt personal, stiu exact care e imput-ul meu in firma si am doar vreo 2-3 sefi de convins cand vreau sa fac o schimbare.

    E foarte important sa iti placa ceea faci, asta e parerea mea. Nici nu-ti dai seama cum trece timpul.

    1. Anda, se simte din pasiunea cu care vorbesti despre el cat de mult iti place si ti se potriveste. :happy: Chiar ca ti-ai gasit jobul ideal si sunt sigura ca asta te face foarte fericita. Pentru mine lumea jocurilor este un mister. Habar nu am cu ce se mananca, dar cred ca este fascinanta. Eu sunt un dezastru la jocurile pe calculator. :blush: :tongue: Ma rog, sunt un dezastru cand vine vorba de calculator in general. :sick: De asta nici nu pot pretinde un job in domeniu, unul care presupune sa ai cunostinte temeinice in domeniu. Sunt atehnica. :cwy:
      Da, stiu exact ce spui, nici eu nu-mi dau seama cum trece timpul cand scriu pe blog. :lol:

      Tu ai fost dintodeauna pasionata de jocurile pe calculator? :ermm:

      1. Sincer, da. Dar ma jucam alt tip de jocuri inainte comparativ cu cele de care ma ocup la munca. Eu sunt PM pe partea de boy games si in principiu cam 90% din jocurile noastre sunt cu masini. In afara de Need For Speed, nu m-au prea pasionat jocurile de masini in timpul liber, am preferat chestii mai de time management, dash, teme mai feminine.

        1. In cazul asta, cu atat mai mare e bucuria de a iti indeplini un vis. De a face ceva ce-ti place si ce ti se potriveste. Daca mai e si bine platit jobul…le ai pe toate. :biggrin:

  4. Mda, sa stii ca si mie mi-a placut si inca imi place un job asemenea descris de tine. Insa nici acolo nu-i totul roz. Am o prietena care lucreaza la o agentie de turism prin bucuresti si din cand in cand merge in astfel de excapade. Frumoase de altfel, dar nu-s mereu. Bine, cred ca acuma deja exagerez, normal ca nu pot fi mereu, in schimb e nebunie la birou, rivalitate, invidie, care pe care, cine sa mearga. Cred ca toate astea sunt peste tot, deci, nu gresesc daca as zice ca si asta ar fi idealul meu de job.
    Ziceai ceva ca unii isi doresc propria afacere care iti ofera independenta. Nu-i adevarat, propria afacere te implica si mai mult pentru ca depinde de tine ceea ce faci si cum conduci, cum adminitrezi banii, insa iti da satisfactia ca esti propriul sef si pentru multi asta e suficient.
    Eu tot as merge pe varianta asta, de fapt am niste planuri pe care le tot aman, dar nu le las, nu renunt.

    1. Da, ai dreptate, uite la aspectul asta nu m-am gandit. Poate pentru ca in pozele postate de ea pe fb aparea si cu colegele. Adica nu era singura in Grecia.
      De rivalitate si invidie nu cred ca vom scapa niciodata. Le intalnim in orice mediu, in orice domeniu ne-am angaja. Concurenta este extrem de apriga si la mine la munca si doar cei foarte buni reusesc. Si toti sunt foarte buni. :ermm: :dizzy: Diferenta o face norocul. :alien:

      Daca esti o persoana care isi asuma responsabilitatile cu usurinta, daca nu faci totul ca sa scapi de ele, daca munca este totul pentru tine, poti avea succes si cu propria afacere. Insa, cel putin in Romania, cam toate afacerile dau faliment la un moment dat. Mai devreme sau mai tarziu. :ermm: :dizzy:

  5. Eu zic ca mi-ar placea sa stau pe o insula greceasca si sa pictez si sa vand tablourile :)) Si cand ma satur acolo sa ma duc in Provence,in Toscana,in Brazilia… Asta cred ca e dream job pt.mine.Sau sa fii un scriitor de mare succes.Precum Elisabeth Gilbert (Eat,Love,Pray) sau John Grisham.Hehe…. ce viata au unii :D.

    1. Ehe, ce job minunat, ti-a venit ideea acum, cand ai citit articolul sau iti doreai asta dintotdeauna?Tu esti o artista adevarata, ti s-ar potrivi manusa. :happy: Insa ai si potential si ai putea avea succes, ti-ai putea realiza visul. :cool: :cheerful: Trebuie doar sa te decizi. :w00t:

        1. Esti pe calea cea buna daca deja te gandesti la posibilitatea asta. Si lucruri frumoase care sa te inspire ai si in Danemarca, langa casa. :happy:

  6. Da… vreau și eu un job ca ăla :cheerful: Nu mai au locuri libere? :lol: Eu am renunțat mai demult la un job care-mi plăcea… am dat vrabia din mână pe cioara de pe gard cum s-ar zice :D
    De atunci mă gândesc mult și bine înainte de a face o schimbare.
    Între timp, am învățat să iubesc jobul actual, chiar dacă la început nu-mi plăcea. Nu e jobul ideal, dar măcar la capitolul stabilitate nu mă plâng.

    1. Pai ce job iti doreai intial? :unsure: :cheerful: Ca pe actualul il stiu si da, exceleaza la capitolul stabilitate. Macar un punct important e bifat. :biggrin: :lol: Iar eu te invidiez pentru asta, de fapt stii ca ti-am mai spus.
      Ma gandesc ca poate ai timp si pentru altele. Mai ales daca esti descurcaret, genul afacerist. :lol: Vezi mai sus raspunsul pentru Marin. :biggrin:

      1. Înainte lucram la o firmă care se ocupa cu web design, SEO, gazduire, etc. A fost primul meu job, și cum nu era în domeniul meu – că eu terminasem psihologia – am plecat după un job care avea legătură cu ce terminasem. Între timp firma aia s-a dezvoltat destul de mult. Problema e că mi-am dat seama că-mi plăcea jobul ăla după ce am plecat de la ei :biggrin:

        1. Seo, web design, suna bine de tot. :cool: Hm, cu siguranta erai mai bine platit acolo, dar oricand isi puteau inchide portile. Asta e pericolul ce pandeste mai peste tot, cu mici exceptii. :biggrin:
          Eu zic ca ai facut alegerea perfecta. :biggrin:

          1. Da, asta mă chinui și eu să mă conving, că am făcut o alegere bună. Mai ales că nu sunt genul de persoană căreia îi place stabilitatea, siguranța. Chiar dacă salariile sunt așa cum sunt (la salariile din învățământ mă refer, dincolo eram plătit foarte bine)… :)

            1. Se pare ca amandoi iubim acelasi lucru. Si, cine stie, poate la un moment dat vor creste semnificativ si salariile din invatamant. Auzeam zilele trecute o tinerica cu gradul 2 ca ia cam 16 milioane. Era profesoara de muzica(si zicea ea si diriginta). Se mira cum de are un asemenea salariu dupa doar 10 ani de munca. Deci, se poate!

  7. Nici eu nu am noroc… :ermm:
    Cand zic ca e ok dispare totul ca si cand cineva ar folosi o bagheta! :dizzy:
    Mie mi-ar place sa am un mic magazin… paoate ca într-o zi…. :tongue:

    1. Oh, Minnie, ai descris perfect situatia mea. Nu credeam ca mai e cineva care sa aiba “bafta” asta.
      Nu stiu ce sa zic, simt ca ma lupt cu morile de vant. Sisif ori Quijote erau mici copii. :lol:
      Ce profil sa aiba magazinelul? Sa nu-mi spui ca pantofi? O cafenea nu ti-ar placea sau olandezii sunt mari amatori de ceai? :lol: :dizzy: :unsure:

      1. Nu Nice! Nu mi-ar place sa lucrez asa cu publicul si in special cand e vorba de cafenele, ceainarii sau ce-or mai fii, brrrr, ma trec fiorii doar cand ma gandesc….. :sick:
        Mi-ar place de exemplu sa am articole de imbracaminte ptr bebelusi, :wub: dar nu la serie ci totul facut manual, calitativ, lucruri care sa intre in trusou si sa fie pastrate. Lenjerii fine de patuturi … chestii care le pot vinde direct pe internet…. un magazin virtual, dar nu o minciuna, ci calitate adevarata! :biggrin:

        1. Ia te uita, Minnie, dar tu chiar te-ai gandit la toate. Ce afacere frumoasa, ehe, cum pui tu problema asta mi-ar surade si mie. Cui nu?
          Sper din inima sa-ti indeplinesti acest vis minunat. :heart:

  8. Personal n-am niciun job la care să visez. Din afară ţi se pare că totul e grozav, dar când te apuci de jobul după care ai tânjit, constaţi că farmecul lui se duce pe apa sâmbetei. Aşa şi cu jobul ăsta. E minunat, eşti tot timpul în vacanţă, e teribil de mişto să călătoreşti şi să pozezi peisajele şi locurile de distracţie, numai că ai termene limită şi cantitate mare de muncă în fiecare zi. La asta adaugă şi faptul că practic locuieşti într-un hotel şi mănânci într-un local, noţiunea de acasă dispărând. Ca şi persoana iubită, care s-a săturat de amorul la distanţă.
    Jobul tău constă în proiecte care trebuie demarate şi duse la bun sfârşit cu termene limită strânse? Ăsta-i viitorul. De asta se şi înmulţesc joburile cu durată determinată. De aici rezultă exact lucrul care te supără cel mai mult, lipsa de stabilitate.

    1. Pai nu cred ca jobul asta presupune sa stai doar prin statiuni, sa calatoresti permanent, cred ca cel mai mult timp ti-l petreci la birou, doar ca ai ocazia sa mai si calatoresti gratis, sa vezi lumea.
      Ceea ce spui tu face un ghid si oricat de tentant (inclusiv dpdv financiar) ar fi eu tot spun pas. Nu sunt facuta pentru asta, nu am chef sa ma cert cu turistii cusurgii din Romania. Si nici nu cred ca m-as descurca, poate daca as fi fost barbat nu as fi ezitat. In schimb femeile sunt mai sensibile, pun totul la inima, se descurajeaza imediat…
      Proiecte cu termene limita? Not my style. :biggrin:

  9. Neaţa, Nice! :happy:
    Pffff, ce m-ai nimerit! Sniper să te faci, ai aptitudini, punct ochit, punct lovit. :w00t: :silly: :cheerful:
    Alergam cândva după himera numită “jobul ideal”, asta până când (relativ recent) am constatat că în timp ajungi să-ţi iubeşti dorinţa şi nu obiectul dorinţei. De atunci încerc să urmez calea logică, anume să disociez plăcerea de job, rezervând-o exclusiv pentru timpul liber, vacanţelor, dacă vrei. Pe cale de consecintă, jobul perfect (în viziunea mea) ar fi acela care îmi permite să trăiesc 100% plăcerea vacanţelor dorite. Te întrebi dacă l-am găsit? Nu, n-am eu bafta asta :whistle: :ermm: :sad: da’ l-am ochit, desigur încă nu l-am nimerit, nu-s “sniper”… insist însă… poate, poate, cu perseverenţă :cool: reuşesc. Promit să te anunţ :cheerful: ba chiar îţi dau şi “reţeta”.
    Duminică faină, deşi nu cred că ai uitat încă meciul din Cupă :dizzy: dar aşa se întâmplă dacă aştepţi “loteria” loviturilor de departajare.

    1. Neata, Centurion, deci jobul ideal ar fi unul extrem de banos. :unsure: :ermm: Pentru ca doar asa iti permiti o vacanta perfecta, nu? :lol: :biggrin: :dizzy:
      Da, am intuit preocuparea ta pentru un nou serviciu care sa corespunda asteptarilor si dorintelor avute ceva mai bine. Sa inteleg ca inca mai incerci? :ermm:
      Dupa ziua de ieri(am participat la Europarlamentare in calitate de loctiitor al unei sectii de votare si am obtinut bonul de oridine nr 8 pe intreg sectorul 3) in care am facut toata munca presedintelui picat de pe Luna am uitat de tot: de deceptia din Cupa, de plecarea lui Reghe care m-a socat, de toate problemele care exista si care vor veni la job. Nu am avut timp sa ma gandesc la nimic, am muncit enorm si azi noapte la 12 eram in pat pregatita de somn. Alti presedinti nu au plecat, vad acum la tv, nici la 4 dimineata de la primarie.
      O saptamana excelenta cu multe bucurii iti doresc! :happy:

      1. Cam aşa ceva :biggrin: Păi dacă tot fac efortul de a respecta programul şi mai ales de a înghiţi talentele superiorilor, măcar în timpul liber să am argumentul palpabil că n-am făcut toate astea “de florile mărului”, nu prea am tentaţii înspre voluntariat :devil: Eh, cândva, demult, eram ceva mai idealist :alien: timpul (care te face înţelept, zice-se) ori vremurile (prin care mai degrabă ne târâm) sau ambele, m-au făcut ceva mai materialist, să nu-i zic de-a dreptul mercenar, “luptând”, pentru cine plăteşte mai mult.
        Ah, :w00t: deci ăsta era “hopul”… recunosc, oricât de “mercenar aş fi, nu l-aş fi putut trece… :whistle: un domeniu care pentru mine nu prezintă interes, îmi lipseşte spiritul civic :tongue: :silly: :lol: Ultima oară am folosit ştampila aia dătătoare de speranţe prin ’92 sau când a fost acel referendum pt. prima Constituţie :devil:

        1. Centurion, pai spiritul civic nu prea ma anima nici pe mine, doar ca aveam nevoie urgenta de niste bani. Si cum alte surse de venit in afara salariului nu am, am zarit o oportunitate de castig. Nu mult, dar tot e ceva. Si nu am lasat sansa sa treaca pe langa mine. Nu e usor, dar nici foarte greu. Depide enorm de echipa avuta, ea te poate ridica sau infunda. :angry:

  10. hmm…
    nu staim de un astfel de servici…
    gata… ma reprofilez…. vreau si eu sa ma plimb…
    chair suna excelent…
    succes… mult succes…

      1. ah…
        vazand ca nu ai scris in aceiasi zi… ma gandeam ca tu deja ai inceput un astfel de serviciu…
        deja ma ingalbenisem de gelozie…
        :P)

        1. :lol: Ovi, nu stiu daca ai accepta daca ti s-ar propune. Tu esti fericit intr-un alt domeniu de activitate. Ai jobul perfect deja, ce sa mai cauti altul. :biggrin:

                1. Eu am ceva probleme de rezolvat acasa, nu pot pleca nicaieri momentan. :cwy: :angry: Have fun, Ovi! :lol: :cool: :cheerful:

    1. Dragos, tu prea incerci sa raspunzi exact la intrebarea din final. Era un mod de a va intreba care este jobul perfect in viziunea voastra, nu neaparat ce visati la cai verzi pe pereti.
      Evident ca nu sta nimeni sa-si piarda timpul visand. Dar trebuie sa existe ceva care sa te faca sa exclami: uite domne, asta mi s-ar potrivi manusa!
      Deci, poti sa comentezi ce vrei tu din articol, am scris multe lucruri acolo, e un articol de suflet in care eu povestesc despre mine, despre ce mi se intampla acum, e o pagina de jurnal, intrebarea finala e doar un rand. Te poti lega de orice, nu e obligatoriu sa te limitezi la intrebarea formulata ci sa-i intelegi sensul mai larg.
      In fine. :lol:

            1. Am inteles ca scopul tau in viata nu a fost sa ai un job. Ca nu te-a interesat catusi de putin acest aspect. Deh, suflet de artist. :biggrin:
              Daca gresesc, corecteaza-ma! :devil:

              1. Doar acum, sau întotdeauna? :tongue: Just kiddin’. :silly: :lol:

                În ceea ce mă priveşte – dacă e să iei afirmaţia mea iniţială strict individual – da, e adevărat: niciodată scopul vieţii mele nu a fost şi nu va fi “a avea un job” (ce s-a întîmplat cu ‘serviciu’, ‘ocupaţie’, ‘loc de muncă’…? prea multe litere? :angel: ). În imaginea din articol e deja cuprinsă filozofia mea de viaţă, cu o excepţie – majoră aş spune: în clipa cînd accepţi ca cineva să dirijeze, să controleze şi să-ţi impună ce să faci (şi inerent ce nu) contra cost, se alege praful şi pulberea de plăcerea şi satisfacţia activităţii efectuate. :cwy:

                Aşadar ‘Stuff you love to do’ şi ‘Stuff you’re good at’ sînt automat distruse atunci cînd ‘Someone will pay you for what you do’, pentru că situaţia ideală cînd tot ceea ce faci e bine şi corespunde dorinţelor ‘angajatorului’ nu există şi nu va exista niciodată. Angajatorul e interesat exclusiv de profit, tu ca autor (creator, whatever) eşti interesat de aspectele estetice, inedite, funcţionale etc ale creaţiei tale. Iar în lumea în care trăim cele două viziuni sînt extrem de diferite.

                Aş putea continua cu utopia unei lumi ideale în viziunea mea dar ar fi off-topic şi futil. Mă rezum la a spune că din ’91 şi pînă acum am făcut exclusiv ce am vrut şi mi-a plăcut, fără a fi plătit pentru asta decît ocazional şi nu neapărat în bani, ceea ce mi-a asigurat satisfacţia realizării a ceva concret în concordanţă cu propriile-mi dorinţe însă nu mi-a asigurat un trai decent şi în nici un caz o pensie pentru vremea cînd nu voi mai putea practica nimic util societăţii – dacă voi prinde vremurile acelea, ceea ce eu sper să nu se întîmple.

                Sper că acum am fost suficient de explicit şi la subiect. :smile: O zi plăcută în continuare! :cool:

                1. Cred ca exista cazuri cand angajatorul iti da mana libera sa faci ce vrei tu, are incredere in tine si nu sta 8 ore sa te urmareasca sau sa-ti dea directive. Nu este neaparat ca angajatorul sa-ti impuna lucruri. Sau propria viziune asupra afacerii si modului cum trebuie lucrat. Sau poti fi chiar tu propriul patron. Poti avea propria ta afacere, propriul business.
                  Eu am un serviciu in care nu ma intersectez decat extrem de rar cu seful. Ca sa ne spuneam buna ziua si atat. Nu mi se spune nimic, nu mi se imputa sau impune nimic. Deci se poate.
                  Oricum, daca detesti ideea de autoritate, da, nu poti accepta sa ai sef.
                  Dar cum ziceam, tu esti o persoana libera, un artist. Cunosc stilul.
                  Am o perioada dificila, exista multa tensiune, stres, suparare. O sa ma eliberez curand, caci nimic nu tine o vesnicie. Nici macar durerea. De aceea poate folosesc cuvinte mai scurte. :lol:

                2. Desigur, există şi excepţii. Puţine, poate. Pe termen limitat, poate. Excepţii au existat în orice domeniu. Dar tocmai fiindcă sînt excepţii nu pot fi luate în considerare atunci cînd se analizează la scară macro.

                  După cum spuneai şi tu mereu, în domeniul tău – care mă duce la exasperare fiindcă nu-l ştiu – există o concurenţă acerbă, tocmai fiindcă se simte “libertatea de mişcare” şi oricine şi-ar dori să prindă un loc acolo unde ştie că se poate desfăşura în voie. Iar asta dovedeşte că e doar o excepţie şi nu o regulă.

                  În ce priveşte propria afacere, nu e totul atît de roz pe cît pare din exterior. Exceptînd cazul fericit în care ai găsit o nişă şi ai plecat cu avans înaintea oricărei posibile concurenţe, perversitatea celorlalţi din branşă ajutată de conexiunile pe care deja şi le-au făcut în timp te vor doborî înainte să apuci să realizezi ce ţi se întîmplă. Am un exemplu chiar la mine în zonă, unde într-o vreme erau vreo trei-patru magazine cu produse alimentare (în mare parte) şi care aveau preţuri mai mici decît magazinul de după colţ; dintre toate a rămas doar acela, care are preţuri cam cu 20-25% mai mari decît în restul oraşului. Acum spune-mi şi mie cum se poate aşa ceva?! Iar magazinul de care zic aparţine unei femei care nu posedă simţul afacerilor – mai niciodată nu găseşti ceea ce cauţi, are prin galantare şi vitrine marfă expirată sau alterată şi totuşi n-am prins nici un control de cinci ani de cînd stau aici; celelalte erau ale unor rromi şi contrar oricăror aparenţe erau curate şi puse la punct – cel puţin din cîte am apucat să văd eu.

                  Oricum, am mai auzit şi la alţii cam ce se practică, cum “concurenţa” nu înseamnă să oferi produse/servicii de calitate la preţuri mai avantajoase decît ale celorlalţi, ci cum să jonglezi cu informaţia şi cum să te foloseşti de ea, de putere şi/sau bani pentru a-i distruge pe ceilalţi, spre exemplu trimiţîndu-le cîte un control pe săptămînă (sau zilnic!) ceea ce nu face altceva decît să le distrugă renumele şi să le paralizeze complet activitatea.

                  Cine îşi închipuie că va avea o viaţă roz şi lipsită de griji fiind propriul patron se înşeală şi în funcţie de domeniul spre care îşi îndreaptă gîndurile se poate înşela amarnic. Societatea aşa cum este (şi cum a fost cam dintotdeauna, de fapt) nu te va lăsa în pace nici o clipă şi dacă n-ai nervi tari şi “relaţii” pe măsură, clachezi curînd.

  11. Jobul la care visez? Nu e chiar un job, ci mai mult doar un vis, dar…Mai exact vreau sa revolutionez omenirea si daca o sa am suportul necesar o sa o fac, intr-o zi foarte indepartata pentru ca necesita multa munca, dar o sa o fac, sper. Vreau sa reinventez medicina, vreau sa reduc din numarul bolilor care in momentul de fata nu au niciun tratament viabil, vreau sa prelungesc viata pe pamant. Stiu, multi nu o sa fie de acord pentru ca ce vreau eu sa fac ar surclasa conceptul clasic despre operatii si tratament, despre medicina in general, dar nu sunt ca in bancul ala cu medicul inginer, chiar deloc, eu o sa realizez ceva functional, ceva practic. Dar toate astea daca o sa am suportul necesar si chiar sper sa-l am…
    Si sa inchei intr-o nota mai amuzanta putin… nepotii mei se vor bucura cand o sa-i pomenesc la gala cand voi primi premiul nobel pentru noul meu concept dezvoltat:d

    1. Foarte frumos telul tau, Raluca, sper din inima sa ti se indeplineasca cat mai repede pentru ca eu visez la nemurire. :biggrin: :silly: :blush:

  12. Ce poate fi mai frumos decat sa calatoresti prin lume si sa mai fii si platit pt asta?! Fain job, pe de o parte mi-ar placea si mie, insa pe de alta sa fiu atata timp departe de familie nu prea ma incanta. In plus, joburile pt care trebuie sa pleci mereu cred ca sunt interesante o perioada, apoi majoritatea simt nevoia de stabilitate. Eu nici pana azi nu stiu care ar fi jobul ideal pt mine…sper sa-l aflu pana ies la pensie :)).

    1. Larisa, nu e ghid, deci nu pleaca mai tot timpul. Habar nu am in cate astfel de misiuni in ghilimele e trimisa, dar nu cred ca in prea multe si pentru multe zile(nu cred ca isi permite agentia).
      Orice job are avantaje si dezavantaje, insa asta e cel care mi-ar placea mie.
      Categoric nu as vrea nici eu sa fiu pe drum tot timpul, dar o data la doua luni sau pe sezon mi-ar placea. Mai ales sa ma puna sa fac fotografii. :))

  13. hmmm mi-ar placea sa am o patiserie/cofetarie sau un restaurant :)
    uneori ma gandesc oare cum e sa stai acasa si sa faci ce vrei, evident sa ai un venit pt ca altfel nu e deloc interesant :P

    1. Lilly, si tu vrei sa ai propria afacere? Dar ce se intampla acolo in Cluj, ca si Tury are aceleasi ganduri. :lol:
      Da, sa stai acasa si sa iti vina bani din inchirierea unor imobile pe care le detii. Ideal. :biggrin:

  14. Stiam ca agentiile de turism isi mai trimit angajatii sa incerce un hotel sau o locatie. La agentia unde am lucrat eu in studentie s-a trimis un angajat prin Grecia, la un hotel, sa faca un review cum s-ar zice. Dar nu se trimitea constant, ci doar asa, o data pe an, la angajati diferiti. Iar locatiile nu erau cine stie ce, era vorba de Bulgaria sau Grecia, hotele de 2 sau 3 stele. Bine, asta in Iasi, la o agentie relativ mica…cine stie in Bucuresti ce se intampla. :)

    Jobul meu de vis? Nu stiu ce sa zic…mie imi place ce fac acum, sunt multumita. Ca sa fie si mai bine mi-ar placea sa am la work si o bucatarie mica, locul sa fie mai elegant, sa am un birou si mai mare, mobila moderna. :) Dar astea sunt deja prostioare…

    Hai ca vin cu alta idee. Am observat ca ma plictisesc relativ repede. Mi-ar placea ceva care sa ma ajute sa fac lucruri diferite din cand in cand. Ma gandeam la un moment dat ca mi-ar placea ca o luna sa fiu medic, o alta luna sa lucrez intr-o agentie de turism, alta ca marketer (adica ce fac acum) si tot asa. :))

    1. :lol: :biggrin: Hehe, asa e cand stii sa faci prea multe, vrei sa le faci pe toate, chiar e o ideea inedita, nu am mai auzit. :silly: :cool:
      Cand ai zis de birou modern gandul m-a dus la birourile Google. Poti ajunge sa lucrezi acolo intr-o buna zi pentru ca se cauta specialisti in domeniul tau(marketing).

        1. Inseamna ca ai un job extraordinar, Mihaela. Esti foarte apreciata si respectata. :happy: :smile: :cool: :cheerful: Cred ca asta este esential. Asta te face sa mergi dimineata cu drag acolo. :cool:

  15. Da, te inteleg, devine stresant sa stai mereu in pozitie de drepti, sa te duci la serviciu ca trebuie, nu ca vrei. Cam asa stau lucrurile si in domeniul meu, din cauza oamenilor cu care lucrez. Jobul meu de vis ar fi sa scriu, si sa iau banii din asta, dar cum azi cam scriitorii mor de foame, nu prea am de ales plus ca nici nu am curajul sa incep un astfel de drum. Cu meseria mea nu prea pot face multe, si sa ma apuc de altceva parca nu mai am resursele necesare. Sa speram totusi ca va fi mai bine.O seara buna!

    1. Pai ai putea sa-ti monetizezi blogul si sa castigi bani, nu te-ai gandit la asta? Imbini utilul cu placutul, multi au ales drumul asta…
      Neata. :happy:

        1. Simplu, s-au inscris pe diverse situ-uri, au inceput sa primeasca oferte de advertoriale, le-au scris si au inceput sa vina si banii in cont. Ce poate fi mai usor si frumos de atat? :lol: :biggrin: :unsure: :dizzy: :ermm: :silly:

  16. In legatura cu “jobul ideal” excursiile astea se fac doar primavara si vezi 12-15 hoteluri pe zi! Asa cum a zis Mihaela, agentiile organizatoare aleg dintr-o lista de angajati ai altor agentii cine merge cu ei (in functie de preferine/vanzari realizate). Practic nu e deloc vacanta, nu vezi mare lucru in statiune ci te pimbi doar pe la hoteluri la foc automat. E si pacat sa ajungi acolo ca sa stai doar prin hoteluri. Uneori sunt invitati si bloggari, insa cand te intorci iti intoxici fanii cu hoteluri, recenzii peste recenzii, e un mod de a face spam …. in final pentru ce?
    Sa zici ca ai fost acolo?

    In alta ordine de idei mi-ai placea sa lucrez intr-o agentie de turism, sa lucrez cu publicul, nu sa fiu trimisa in delegatii. Daca tot ar fi sa fiu trimisa mi-ar placea pe partea de documentare, in care sa calatoresc ca sa arat unicitatea locului, preparatele specifice, sa prezint muzee si locuri inedite etc. Ar fi un job dar ar putea fi considerat si vacanta. Insa sincer pe termen lung nu stiu daca as face fata.

    Cu toate astea jobul ideal pentru mine ar fi la un hostel. Receptionera. M-as implica foarte mult, as da randament, as lucra cu placere maxima. As vrea sa intalnesc zilnic calatori din toate colturile lumii, sa ii ajut, sa le dau sfaturi etc. Cred ca as fi buna si pe partea de promovare, administrare, comunicare! Din pacate nu prea sunt hostel-uri la Cluj si sa gasesti un post liber care nu e dat pe pile e aproape SF! :(

  17. Nu stiu daca visez la ceva, dar imi doresc sa fac multe imi doresc sa lucrez in domeniul naval si ca dupa multi ani sa-mi amintesc in vreo calatorie ca nava pe care ma aflu sau pe care o vad in fata mea am pus si eu umarul la aducerea ei pe lume. :blush:

    1. Pato, este un vis foarte frumos si iti doresc sa ti se indeplineasca cat mai curand. :cheerful: :cool: Mai e asa de putin… Sau ai terminat deja cu licenta? :biggrin: :unsure:

  18. Dream job. Nici nu stiu care ar fi acela. Credeam ca stiu: traduceri. Am lucrat. Veni, vici, si aici ar trebui verbul in latina pentru “am plecat”. Am lucrat in call-center. In afara de coleghi si cateva faze interesante, nu e cine stie ce dream job. Il faci ca sa nu stai, sa ai ceva bani pana la urmatorul job. Am lucrat cu copii si mi-a placut. E greu, e foarte greu, dar cred ca m-as descurca. Dar nu la stat. Pe langa bataia de cap cu neregulile din sistem, ar mai fi si salariul foarte mic. Asadar, cred ca my dream job ar fi ceva pe care sa-l pot face eu, ca o gradinita particulara, in care sa interactionez cu copiii. Cu cei mici, cei mari sunt prea nu stiu cum :)

    1. Cred ca ti s-ar potrivi manusa un astfel de job, cu toate ca cu pregatirea ta ai putea lucra la o firma serioasa care sa te plateasca regeste. :biggrin: :happy:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: