Scrisul ca formă de terapie

Bine v-am regăsit! Credeați că ați scăpat de mine? Nicio șansă! Iată că, după câteva săptămâni bune departe de internet, de blog, departe de voi, încerc să-mi reiau azi activitatea febrilă de odinioară. Cam dificil după o asemenea pauză, încerc să mă acomodez cu noua și vechea postură, aceea de deținător de jurnal virtual.

Cum vă spuneam, am intrat în vacanță. Da, o vacanță (prea) mult așteptată înainte de ziua de ieri, traumatizantă după finalul evenimentului ce mi-a dat viaţa peste cap, pentru că lucrurile nu s-au desfășurat așa cum prevedeam şi (mai) ales speram, am fost depășită de situație și sunt toate șansele să se transforme într-o vacanță prelungită și petrecută în dulcea atmosferă tihnită și relaxată a cartierului meu asaltat zilnic de excavatoare și picamere, sufocat de arșița verii.

Dis-de-dimineață am dat o raită pe bloguri să iau pulsul blogosferei. Aici, toate bune și frumoase, “la vie en rose” cum ar spune francezul, oameni fericiți și destinși, iubirea plutește în aer, romantismul face ravagii, vacanțele se desfășoară pe tărâmuri exotice, articolele sunt pline de optimism, foarte, foarte departe de ceea ce se întâmplă în lumea reală unde oamenii se luptă zilnic cu problemele, se confruntă cu șomajul, bolile, insecuritatea, sau mai rău, unde se dau războaie absurde și unde mor nevinovații.

Asta m-a cam pus pe gânduri și pentru o clipă mi-am pus întrebarea dacă mai are rost prezența mea aici. Pentru că nu sunt dispusă să aflu de la alții cât de frumoasă e viața, pentru că de prea mult timp nu mai reușesc să percep nuanțele de roz, verde, azuriu, pentru că mă uit spre cer și îl văd înţesat de nori aprigi ce prevestesc furtuna, deși  e senin, pentru că, deși vântul adie blând, senzaţia e de uragan dezlanţuit. Și nici nu am chef să scriu despre vară, soare, flori și fluturași când ziua de mâine stă sub semnul întrebării.

Apoi am alungat gândul negru din minte și mi-am dat seama că scrisul mă poate ajuta să mă eliberez, că el este singura formă de terapie care mi-a mai rămas. El este, momentan, singura mea salvare. Și iată-mă, acum, aici. E al naibii de greu să ții totul în tine, să nu ai cui te confesa, să porți cu cei din jur doar discuții superficiale.

Da, sunt genul de persoană care adoră să se lamenteze, să comenteze, să despice firul în patru, să dezbată, să atingă profunzimi. Să înțeleagă. Și pentru că în offline nimeni nu mai are chef și timp să mă asculte, măcar aici să-mi fac de cap și să mă simt liberă să strig lumii ce și cum simt.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
Share

61 de comentarii la “Scrisul ca formă de terapie”

  1. Bine ai revenit! Si eu tot incerc sa revin pe blog, spre rusinea mea am scris doar un articol in luna iulie. Nu mi s-a mai intamplat niciodata asa…De obicei scriam macar 8 articole/luna…Dar nu stiu, desi as avea ce sa povestesc, nu gasesc starea necesara. Nu-mi gasesc cuvintele, nu gasesc cheful de a scrie…

    1. Bine te-am gasit, Mihaela :heart: , da, am intrat si pe blogul tau de dimineata, am vazut ca nu ai mai postat nimic de ceva timp si sincer m-a cam mirat(aveam chef de comentat, de fapt de azi inainte o sa am tot timpul din lume pentru o asemenea activitate placuta) dar m-am gandit ca poate ai plecat in vacanta. Lipsa de chef e cel mai mare impediment si nu doar impotriva scrisului ci si a altor lucruri (mai importante sau nu in viata). Opinia mea e ca nu trebuie sa ne fortam. Sa asteptam pana cand acesta vine. Bine, problema se pune serios ce ne facem atunci cand acesta nu mai vine deloc. Ma rog, aberez aici, gandindu-ma mai mult la situatia recenta prin care am trecut eu, prin care am fost fortata sa trec.
      Mai in gluma mai in serios, acum ca eu am revenit, te astept si pe tine cu subiecte noi pe blog. Pana la urma pofta vine mancand. :biggrin: :happy:

  2. Hei, Nice! :smile: Bine ai revenit.

    Sincer să fiu, mă cam îngrijorasem pentru că ți-am simțit lipsa. :sad: Și acum și atunci când am luat eu o pauză totală de la blogosferă ca să dedic mai mult timp admiterii la liceu.

    Consider că, fiecare deținător de blog (deh, nu suntem toți bloggeri, ce să-i faci) are ceva de spus și un fel unic în care o face așa că e păcat să renunți pentru că ar dispărea o pată de culoare în blogosferă. Mie mi-ai lipsi mult. :cwy:

    1. Buna, Iulian si multumesc mult de cuvintele frumoase :happy: :cool: :cheerful: , dar sa stii ca si eu am simtit la fel, adica mi-a fost dor de tine (si atunci cand te-ai dedicat studiului) si acum cand m-am dedicat eu. :lol:
      Deh, acum bine ca totul a trecut, la mine nu a trecut cu bine dar ce rost mai are sa dezgropam mortii, e bine ca ne-am reintalnit aici si sa stii ca eu nu mai plec. :biggrin: :w00t: :silly:

      Sincera sa fiu credeam ca esti in vacanta, ca meriti! :cheerful: :cool:

      Hehe, ai dreptate, modul de a transmite mesaje al unora e unic… Dar o sa avem timp sa vorbim pe indelete despre asta pentru ca am tolba plina de povesti si subiecte suculente. :lol: :ninja: :tongue:

      1. Asta e frumusețea în a fi om, Nice. Avem sentimente, le exprimăm și ne atașăm unii de alții, chiar dacă nu ne cunoaștem „in the real life”. :smile:

        O să îmi iau o vacanță. Când mă întorc în oraș o să-mi comand o carte pe care vreau să o citesc de-o săptămână, de când am văzut-o la cineva pe facebook și am citit despre ce e vorba. :biggrin:

        1. Uite Iulian draga ca unii nu se ataseaza. Oare pentru ca nu sunt oameni? Nu, pentru ca nu au sentimente. :biggrin: Glumesc, unii se ataseaza dar se si dezataseaza la fel de usor. :lol: :ninja: :silly: :angry: :angel:

          Ce carte, ce carte? :biggrin: :unsure:

          1. „Căutând-o pe Alaska” de John Green. :smile: Se pare că Alaska e o fată misterioasă, iar eu iubesc misterul în cărți. Îmi place să-mi imaginez personajul și să intuiesc următoarea lui mișcare. :biggrin:

            1. Cartea pare nice indeed, iti inteleg dorinta, chiar nerabdarea de a o citi. In schimb mie imi place sa fiu surprinsa de actiunea si reactia personajului preferat. :biggrin: Sper sa nu o intuiesc. :lol:

  3. Bine ai revenit Nice, desi recunosc ca m-as fi bucurat sa revii cu ganduri mai bune. Imi prare rau ca lucrurile nu au mers cum ti-ai fi dorit, dar cine stie, sa nu ne pierdem optimismul, poate se vor schimba subit in curand. Este si scrisul intr-adevar o forma de terapie, desi iti zic sincer ca la mine nu functioneaza de fiecare data, uneori cand sunt suparata sau deprimata nu deschid deloc calculatorul, prefer o plimbare, un film usor sau o carte. Dar daca pe tine te ajuta, atunci scrie cat mai mult.
    Succes iti doresc si o vara racoroasa!

    1. Bine te-am gasit, Larisa :happy: , gandurile sunt cu foarte bune comparativ cu starea de spirit. :lol: :biggrin: :blush: Era gen ma lasam coplesita de esec, de griji, de suparare si deznadejde sau intram pe blog si scriam in speranta ca imi voi reveni cat de cat. De fapt speram sa ma ajute si ceilalti, dar…nu e cazul, dupa o asemenea absenta putina lume iti ramane alaturi.
      Cat despre lucrurile care se pot schimba subit, da, ar fi ceva, dar cam am nevoie de o minune. Si momentan nu mai cred in producerea ei. :wassat: :ermm: :unsure:

      Foarte interesant ce imi spui tu aici, sa inteleg ca tu scrii mai mult cand esti fericita sau intr-o stare buna de spirit? Da, poate e si faptul ca, si vad ca multi procedeaza astfel, nu ai chef sa-i incarci pe ceilalti cu problemele tale, insisti sa transmiti doar buna dispozitie prin articolele tale, prin cuvintele tale. De fapt chiar asta era si intrebarea articolului, pe care am decis sa n-o mai scris, caci am crezut ca se subintelege, cui va place(daca va place si simtiti nevoia) sa va lamentati, descarcati, eliberati, confesati? :ermm: :dizzy:

      Merci mult, vad ca ai citit commentul pe care ti l-am lasat pe blog. Daaa, imi doresc o luna august racoroasa, cam cu 23 de grade in termometre. :biggrin: :whistle:

  4. Sună-mă, am destul timp să te ascult. Cînd vrei, dacă vrei.
    Aş fi vrut să spun ‘bine ai revenit’ dar se pare că ‘bine’ nu prea-şi găseşte loc în propoziţie şi în sufletul tău, în clipa de faţă. Îmi pare rău. :sad:

    1. Sal, Dragos, :cheerful: vad ca ai citit corect printre randuri, da, am inregistrat un esec usturator, dar acum ce sa fac, sa-mi plang toata ziua de mila sub plapuma? :dizzy: :biggrin: :wassat: :unsure: Am zis ca e cazul sa ma ridic, sa ma scutur de praf si sa merg inainte. :dizzy: Cel putin pe blog, ca in viata reala e rost de-o stationare care se prefigureaza a fi de lunga durata. :ermm: :dizzy:
      Dar iti multumesc de gandul bun si invitatie. :cheerful:

      1. Evident, timpul n-aşteaptă pe nimeni. Pentru cineva angrenat în viaţa socială e întotdeauna ceva de făcut şi uneori – de multe ori – prea puţin timp la dispoziţie pentru toate. Poate că pauza primită, deşi nedorită, îţi va oferi răgaz să-ţi reconsideri priorităţile, să faci o introspecţie, să începi sau continui proiecte lăsate deoparte din lipsa timpului ş.a.m.d. :wink:

        Blogul cam trebuie scuturat de praf, e drept. :biggrin: Iar invitaţia e valabilă anytime. And I mean it. :cool:

        1. Atat de angrenata nu sunt. :ermm: :biggrin: Sau nu eram ca acum nu mai sunt deloc. Si nici nu am fost niciodata caci nu particip la evenimente(de niciun fel), nu ma implic in activitati caritabile, voluntariat etc.
          Deci nici proiecte nu am avut niciodata. Cu exceptia blogului. Si l-am reluat. Acum pot scrie linistita caci nu mai exista factori disturbatori. :biggrin: :tongue: :tongue: :dizzy:

          1. Cine a fost preşedinte (adjunct sau ceva…) al secţiei de votare de curînd…? :whistle: Asta aşa, ca exemplu la îndemînă. Dar pentru mine, viaţă socială e pînă şi mersul la piaţă – zi-i shopping, dacă vrei – sau la un cappuccino pe terasă cu cineva apropiat. :wink: Iar proiectele pot fi cît de mici şi personale, spre exemplu de citit o carte mai grea care necesită timp de reflecţie, (re)aranjat mobila prin casă – deliciul femeilor, din cîte ştiam eu odată :whistle: – şi cîte şi mai cîte. Dar e şi blogul un proiect, aşa că dă-i înainte (cu tupeu! :tongue: )

            Good luck! :smile:

            1. :biggrin: Ce tinere de minte ai Dragos :wassat: :wink: , si ne mai induceai in eroare ca stai rau la acest capitol. Si noi cat pe ce sa te credem. :biggrin: :lol:
              Proiecte din astea banoase sa tot am. Ce n-as da sa fie in fiecare zi alegeri… Am luat aproape 400 de lei pe o zi de munca. Munca grea, desigur, istovitoare, dar eu zic ca se merita. Apropos, abia astept prezidentialele. Parca sunt in noiembrie? :dizzy: :ermm:

              Hopa, ce activitati interesante si incitante ai tu. Cu cineva apropiat, zici? :dizzy: :cool: :cheerful: Deci m-am inselat, love is in the air si in online, dar si in off… :biggrin: :silly: :tongue: Super, acum e randul meu sa-ti doresc succes. :cool: Sau inainte cu tupeu, cum doresti, cum iti suna mai bine. :devil:

              1. N-am să descifrez niciodată mecanismul de funcţionare al minţii mele. Cert e că reţine anumite informaţii şi decartează altele (sau le ascunde sub cheie), totul după bunul ei plac. Cînd am nevoie de ceva, dau ‘search’ şi ce-o fi o fi – rezultatele sînt uneori surprinzătoare. :biggrin:

                Nu toate proiectele trebuie să fie legate de bani. Mă dezamăgeşte crunt reducerea oricărei idei la o valoare materială arbitrar stabilită de alţii. Ştii… mie îmi place foarte mult creaţia, realizarea a ceva practic, palpabil. Acolo văd satisfacţia maximă, cînd te uiţi la rezultatul eforturilor tale şi-l poţi lua în mînă, îl poţi arăta lumii altfel decît ca un şir de cifre pe un ecran de monitor. Înţelegi ce vreau să spun. Dar aşa sînt eu, altfel decît majoritatea. :whistle:

                Alegeri sînt în fiecare zi, în fiecare clipă, cu fiecare apăsare de tastă facem o alegere. :wink: De prezidenţiale îţi dai seama cît de masiv mi se… you know. Deşi la un moment dat mă bătea gîndul să candidez. N-ai citit articolul respectiv, aşa-i? :ermm:

                Activităţile acelea despre care vorbeam erau la modul general. Ştii că eu sînt perfect static fiindcă nu-mi permit altfel (cu extrem de rare excepţii). Dar în lumea largă sînt atît de multe posibilităţi… La mine nu mai poate fi vorba de iubire, am încheiat capitolul ăsta. Amiciţie, prietenie (în adevăratul sens al cuvîntului) – asta da, dar mai mult nu, niciodată.

                Văd că ai un timp bun de răspuns pe rever, am putea juca partide de ping-pong toată vara. :tongue: :lol:

                1. Dragos, cam asa functioneaza mecanismul asta la toata lumea. Si nu trebuie inteles, trebuie luat ca atare. :biggrin:

                  Si eu incep sa cred ca sunt altfel decat majoritatea. Si ma bucur ca si tu gandesti la fel. Macar nu sunt singura. :devil: Cu o precizare. Presedentia unei sectii de votare nu e tocmai o pasiune. Asa cum e blogul de ex(proiectul meu de suflet) sau cum e fotografia. Pe ele nu le monetizez. Ma deranjeaza abordarea si nu stiu cum sa explic celor care ma intreaba si se declara mirati ca nu scot bani din blog, ca nu imi duc fotografiile la expozitii, ca nu incerc sa le vand…. Si nu sunt putini. Toti cei din jurul meu se gandesc la faptul ca e pierdere de timp ce fac eu. Daca nu scot bani nu se merita! Ei nu inteleg ca satisfactiile sufletesti sunt nepretuite. Si am renuntat sa le mai dau explicatii caci e in van. :angry:

                  Hm, de ce vorbesti asa :dizzy: , niciodata nu poti sti cand apare iar iubirea pe straduta ta, cand te indragostesti din nou(chiar daca acum pare imposibil, presupun ca esti deja indragostit). :biggrin:
                  :lol: :biggrin: Ping-pong? :cool: Alt sport mai interesant nu ai gasit? Asta nu m-a prins niciodata. :silly:

                2. Ehehe, eu nu accept nimic dacă nu-l pot înţelege. Dacă nu există o explicaţie, o caut pînă iese la iveală. Treaba cu Bărbosu’ şi minunile e pentru copii de 2-3 anişori. :smile:

                  Lumea merge în jos. Individul şi averea materială – atît mai contează, restul sînt “aiureli”. Mă uit la cîte unii care se aşteaptă la laude şi temenele cînd şi-au achiziţionat te-miri-ce tîmpenie “ultimul răcnet” care se va defecta în maxim şase luni şi rămîn contrariaţi cînd le arăt cît de puţin îmi pasă. Ăştia-s “prietenii vechi” care nu-s capabili să-mi trimită un SMS de ziua mea. Poate fiindcă nu le apreciez “eforturile” de a se “da mari”… :ermm:

                  N-are rost să mai repet: am încheiat socotelile cu iubirea, am dat tot ce puteam da, acum a rămas vidul cu care voi trăi cît mai am de trăit. E doar pur realism, nu văicăreală de doi bani. Sînt conştient de propriile limite şi de consecinţele acţiunilor mele.

                  După cum mi le returnezi aş fi zis că eşti expertă în ping-pong. :tongue: Ai ceva mai… interesant ca propunere? :angel:

                3. Ne cam asemanam noi doi, si mie imi place, in general, sa caut explicatii pentru lucrurile care mi se intampla. Uneori obosesc si cum cautarile nu ajung la un rezultat dorit renunt. Imi dau seama ca unele framantari sunt in zadar.

                  Da, asta traim intr-o lume pur materiala in care doar banii conteaza cu adevarat. Cum aparem noi asa mai diferiti, cum suntem luati drept :alien:

                  Pai mie imi place inotul de ex. Si tenisul. :wub:

                4. Eu nu renunţ la căutări, doar le pun pe hold. Şi uneori uit de ele. :blush:

                  Dacă ceilalţi nu pot înţelege că materialismul îi distruge, îi condamnă pe ei şi urmaşii lor şi ai noştri ai tuturor la întuneric şi sclavie, ce putem noi face…? :cwy:

                  La înot sînt campionul topoarelor – tocmai îi povesteam azi Anei cum era cît pe să scutesc lumea de prezenţa mea pe cînd eram puştan, la mare. :lol: Şi crede-mă că aş vrea să fiu tare în tenis. Dar n-am prins Peştişorul de Aur şi nu-ţi spun bancu’ nici de-al naibii. :tongue: :lol:

  5. In general am observat la toata lumea ca vara e sezon mort in blogosfera, sa fie caldura, pisicinele, terasele care ne scot din casa. Apoi evident mai sunt si concediile care mai rau adancesc problema. Ma bucur ca ai revenit si sper ca dincolo de problemele “existentiale” sa gasesti fericirea si sa traiesti multe clipe roz vara asta!

    1. Alice, eu am vazut ca cei mai multi dintre bloggeri au ramas pe metereze. Sunt inca in blogosfera, activi si foarte vorbareti. Desigur, nu neaparat cei care ma vizitau pe mine, ei sunt destul de tacuti si rar cand spun ceva. Deh, timiditatea asta. :biggrin:
      Multumesc mult, momentan fericirea pare atat de departe… :whistle:

  6. Bine ai venit, Nice! Ştiam că vei lipsi un timp, dar nu atât de îndelungat.
    Păi, aştept să te lamentezi. Tu, deocamdată, doar ameninţi.
    Faci ca într-un banc. Un individ se duce la un ghşeu oarecare şi când să deschidă gura, funcţionara pune în faţa omului un cartonaş: “Sunt în pauza de masă” şi dispare. Omul aşteaptă şi, în fine, apare funcţionara. Când să deschidă solicitantul gura, funcţionara pune alt cartonaş pe care scria:
    “Am terminat pauza de masă” şi dispare…

    1. Bine te-am regasit! :biggrin: :cheerful: :cool: Deci asa, abia ma asteptai. :happy: :biggrin: Merci mult pentru cuvinte, am terminat cu problemele. De tot. S-au mai bine zis m-au terminat ele pe mine. Da, am lipsit ceva timp. Dar ce te faci acum ca nu mai scapi de mine?! :lol: :silly:

      Mai deci e interesant jobul de care povestesti tu in banc. Mi-ar placea ceva de genul… Ai idee unde se gaseste asa ceva? :biggrin: :lol: :whistle:

      1. Sigur, la orice instituţie a statului. Dar sunt alese pe sprânceană funcţionarele. Tu n-ai rezista acolo, chiar ai vrea să faci ceva, lucru care te-ar descalifica în ochii tuturor…

  7. Hola!

    Bine ai revenit! :smile:
    N-as sti sa iti spun ceva despre bloguri si blogosfera; stii ca mai vizitez doar cateva :biggrin:
    Prin jurul meu, in lumea reala, nu vad indragosteala, insa relaxare, da :cheerful:
    Nu trebuie sa scrii pentru altii, fa-o pentru tine. Nu e musai sa fii parte din schema; poti avea propria ta directie. Si daca esti citita si comentata, inseamna ca sunt oameni care o apreciaza :cheerful:
    Eu nu prea comunic problemele mele , insa, cand e musai sa-mi vars nervii, are cine sa ma asculte. Din fericire :biggrin: Fii vesela, nici nu stii ce pierzi daca nu esti :w00t: (parafrazand pe DD :happy: )

    1. Bine v-am regasit, Marin :cheerful: :happy: , acum ca v-am revazut pe voi am inceput sa zambesc. :cheerful: :blush: :silly: Vesela insa nu pot fi, ca nu prea am motive. Iar momentul tragediei e inca prezent in memoria mea. :ermm: :biggrin: Abia a trecut o zi…
      Ma rog, tradegie a fost in Ucraina, sa nu exageram. Mai degraba a fost o neadaptare la cerinte din partea mea. Ca sa ma exprim plastic, abstract si totodata concret. :tongue: :silly:

      Marin draga, chestia e ca nu stiu cine are chef sa citeasca toata ziua lamentari, texte triste, mesaje negativiste. Nu as vrea sa simtiti o atmofera tensionata, incrancenata aici pe blog.

      Dar e posibil ca in curand sa-mi vina cheful de fluturasi si floricele. :biggrin: :w00t: :devil:

      Desi nici asta nu e pe placul multora, ca deh, tot ce e in exces strica. :ninja:

      Este extraordinar daca ai oameni in jur care te asculta, care te sustin si te inteleg. Chiar si cand esti nervos. Esti un norocos. Dar asta ti-am mai zis parca. :cheerful:

      1. Neața!
        Asa, bine, zâmbește :biggrin: După cum îmi place mie sa spun, zâmbetul este un mod de viață, nu urmarea unui anume eveniment.
        Eu intru pe blog ca sa citesc ce scrii si simti tu, nu ce imi inchipui eu ca ai scrie sau simti. Nu am asteptari :smile:
        Să vină atunci cheful de fluturasi si floricele; toate evenimentele neplacute trebuies uitate de indata ce s-au petrecut pentru ca nu le mai putem schimba.
        Da, stiu ca-s norocos :smile: E adevarat, foarte rar sunt nervos :smile:

        1. Neata, Marin, in sfarsit ma adun si eu sa raspund pe blog, am avut o zi agitata si aglomerata azi, am facut tot ce nu am avut timp sa fac trei saptamani cat am fost “prizoniera” in casa. :lol:

          Da, tu esti cititorul ideal, adica intri pentru mine, insa, cred, foarte multi intra sa citeasca lucruri interesante, motivationale, incitante, comice, savuroase. :dizzy: :ermm: Si nu stiu daca eu reusesc sa livrez asa ceva…vreodata. :biggrin: :ermm:
          E perfect ca nu ai asteptari, altfel risti a fii dezamagit. Asta e valabil in viata, pe bloguri poti sa ai, ca aici aspectul asta(cu dezamagirea) nu prea conteaza asa mult. Nu-ti convine ce gasesti, mergi in alta parte. Mai rau e pentru scriitor, pentru cititori/comentatori se rezolva. :silly:

          Mda, asta ma omoara, Marin, ca nu le putem schimba. Ca poate puteam sa le fac altfel. Adica bine, nu rau. :cwy:

          :)))) Pai de aia te suporta si te accepta. :happy: :cheerful: :w00t:

  8. Bine ai revenit, deşi din câte am citit, nu-i tocmai bine. Totuşi, uneori (cel puţin aşa se zice) face bine să vorbeşti despre lucrurile mai puţin plăcute din viaţă – desigur celor dispuşi să asculte. Sigur, e mai lesne în offline, dar cred că funcţionează şi în online. D-aia prefer să citesc lamentări, despicatul firului în patru, decât mizeriile motivaţionale despre puterea gândului de a crea “la vie en rose”. Nu pentru că ar fi o lectură tocmai plăcută, fiindcă nu-i plăcut să afli despre problemele cu care se confruntă un amic, dar apare măcar senzaţia că îi eşti (poate) cât de cât util, ascultându-l (citind).
    Îţi aduci aminte, acu’ vreun an îţi scriam într-un comentariu despre o anume schimbare, încă o aştept… dar la vremea respectivă m-am bucurat să-mi pot împărtăşi temerile cu cineva. Sper să fie la fel şi pentru tine, doar că deocamdată nu te-ai lamentat nici n-ai strigat lumii ce şi cum simţi.

    Seară faină, Nice. :happy:

    1. Bine te-am gasit, Centurion :cheerful: , ma bucur mult ca in sfarsit gasesc si eu o persoana in blogosfera care sa nu-si doreasca exlusiv chestiile astea motivationale care au invadat spatiul virtual si care sunt atat de apreciate si asteptate de oameni. :happy: Cel putin din cand in cand as vrea sa stiu si eu ca cel pe care il citesc, cel cu care interactionez, e uman, are si probleme, sufera, traieste, iubeste, uraste, are nevoie de o incurajare, un umar pe care poate plange, are nevoie de intelegerea si compasiunea semenilor. Eu chiar nu stiu ce sa cred cand vad asa un om fara nicio problema, la care totul e roz si chiar daca nu e se preface ca e. Putina sinceritate nu strica. :dizzy: Macar asa o data la 10 articole. :biggrin: :lol: Vreau sa simt ca omul e veridic in ce transmite, e asa greu?

      Pai da, ca era un articol introductiv, am zis sa nu va iau tare din start. Sa va las sa va obisnuiti cu ideea, cu noua atitudine. Ma rog, mi-am mai revenit intre timp si maine poimaine s-ar putea sa vezi blogul asediat de floricele si fluturasi. :w00t: :blush:

      Deci inca mai astepti schimbarea aia(cu toate ca nu mi-am dat nici acum seama cam ce ar presupune)…da, imi aduc aminte perfect si a trecut ceva timp, esti foarte rabdator si foarte puternic. :dizzy: :cool:

      Multumesc asemenea, Centurion. :happy: E chiar o seara superba, racoroasa, de iulie, tot ce imi doream eu mai mult. Cel putin de la vreme. Sunt convinsa ca si voi ati avut parte de ceva ploicele varatece. :wub:

      1. Uneori mi se întâmplă să mă încurajez chiar şi eu, ştii tu, genericul “va fi bine” sau “legea compensaţiei”, plouă cât plouă dar mai tre’ să iasă şi soarele, ca să se realizeze un echilibru, natural aş zice. Dar, chestiile alea motivaţionale, uneori mă scot din minţi, făcându-mă să invoc câţiva sfinţi, sori şi zei, într-o formă de exprimare deloc academică. Tare aş vrea să-l văd p-ăla, afundat până-n gât în rahaturile vieţii, undeva la un pas de graniţa umanului acceptabil, cum mai susţine ea/el puterea gândului pozitiv, pe ce argumente tangibile se bazează şi mai ales dacă obţine rezultatele scontate. E uşor să susţii teorii de acest gen, greu argumentabile faptic – mă refer la autorii scriiturilor (cărţi nu le pot zie) de acest tip – din comoditatea traiului îmbelşugat datorat în bună parte “vânzărilor de vise roze”.

        Aha, deci era de “încălzire”, OK sunt pregătit să citesc adevăratele lamentări, iar de nu – fiindcă deja ţi-ai revenit – să admir noile fotografii. :cheerful: Îmi plac florile, după nume cunosc destul de puţine şi prefer trandafirii (mai mult să-i ofer, dacă se poate roşu închis sau alb imaculat). La fluturi chiar nu mă pricep, da-s frumoşi, în varietatea coloritului, iar dacă îi rogi tu să se aseze pe anumite flori astfel încât să se asorteze culorile pozele vor fi de excepţie. :wink: :lol:

        Da, încă aştept… dar nu răbdării i se datorează (că nu se numără printre virtuţile mele), ci imposibilităţii de a face ceva pentru a grăbi lucrurile, deh, nu totul depinde de propria voinţă, deşi ăia de mai înainte, responsabili cu “motivational s**t” m-ar contrazice cu plăcere (dar fără argumente solide).

        Am avut parte şi de ploi, din păcate, au aşezat doar praful, căldura a rămas. Chiar şi acum, cică e cod galben, o fi, dar nu la Reşiţa, aerul este irespirabil, stau pe scaun doar mişc degetele pe tastatură şi transpir. :dizzy: :ermm:

        1. Neata si Hai Steaua, ca acum incepe meciul si sper la o frumoasa calificare. Hai mai, cum asa, sa va doboare arsita acolo in vest de unde vin de obicei ploile? Aici in sud-est ploua de vreo 2 zile e asa bine, innorat, mohorat, ploios, racos, perfect, ideal. :wub: Macat atata alinare sufleteasca sa am si eu vara asta. :cwy: :ermm: :tongue:

          Centurion, cei care propovaduiesc acest tip de gandire sunt oameni care, fie au o viata usoara, frumoasa sau indestulata, fie sunt ceva mai naivi, total nerealisti. Alta explicatie nu am. :dizzy:

          “Da, încă aştept… dar nu răbdării i se datorează (că nu se numără printre virtuţile mele)”…hehe, simpatic capricornul. :biggrin:

          1. Neaţa! Calificarea s-a rezolvat, aşa că-i o dimineaţă bună. :biggrin:
            Plouă şi pe aici, doar că prea “timid”. Cât despre arşiţă, nu asta mă omoră, mai degrabă aerul înăbuşitor de după câte o ploicică dintr-asta, care doar aşază praful lăsând atmosfera umedă, iar în combinaţie cu o temperatură nu neapărat caniculară rezultă condiţii deloc confortabile. :dizzy: :sad:

            Sunt convins că cei care “produc” respectivele teorii au o viaţă relativ bună, peste medie, însă cunosc destui pentru care viaţa nu-i tocmai roză, însă care insistă în a-şi repeta în gând mereu şi mereu, asemeni unei mantre, diverse citate motivaţionale şi aşteptându-se sincer ca Universul să rezoneze la formulele magice incantate cu patos şi credinţă. Cum bine spuneai, nerealişti, însă aş completa că această rupere de realitate este doar efectul a cel puţin unei cauze… N-o denumesc, tocmai pentru că vreau să rămân (măcar să par) capricornul simpatic. :whistle: Da’ cred că se subînţelege, mai ales că pe foaia mea am scris o mulţime de “drăcisme” :devil:

            1. Sal, Centurion, chiar ca o dimineata buna si o calificare frumoasa si previzibila la care nu am avut mari emotii.
              Hm, interesant efectul ploilor la voi acolo… :ermm: Am inteles ca vine in curand canicula… :sick: :angry: :ninja:

              Hehe, da, iti stiu “dracismele” si ai dreptate. Unde ai, ai. :cool: :happy: :devil:

  9. Bne ai revenit draga Nice! Chiar mi-a fost dor de tine, esti un om care stie sa intre la sufletul cuiva, depasind chiar si barierele online-lui. Dupa cum bine ai observat si tu, si eu ca si tine am tendinta de a ma lamenta, de ma panica, cred ca asa se intampla cu persoanele prea sensibile. Daca totul pare roz, sa stii ca aparentele inseala. Nici eu nu ma laud a fi super bine, trecem printr-o perioada destul de agitata cu multe probleme, dar un lucru nu ne lipseste iubirea. O mai iau eu razna, din nimicuri si ajung sa imi plang de mila pe blog ca de obicei :lol::lol:M-am inscris la aceasta provocare cu advertorialele pentru ca am muuuult timp la dispozitie, si am zis ca heyy mai stii de unde sare norocul. Sper sa nu plictisesc oamenii prea tare, dar am incercat sa imbin chestiile personale cu putina publicitate :blush: Sper sa se regleze lucrurile cu jobul, stiu cum este, si noi trecem printr-o perioada asemenatoare, dar noroc ca al meu e priceput si a mai inceput sa mai prinda lucrari de tipul amenajarilor int. Sper ca esti bine in dragoste, chiar vreau sa te vad cu zambetul pe buze in aceasta privinta. Hai ca deja am scris prea mult, semn ca mi-a fost tare dor de tine si de postarile tale.Pupici :happy:

    1. Bine te-am regasit draga Fairy :happy: :kissing: , da, mi-ati lipsit si voi foarte mult, dar din pacate chiar a trebuit sa fac o pauza mai lunga, gen am fost fortata, dar a trecut oarecum repede si iata-ma aici, unde mi-e locul si de unde nu intentionez sa mai plec. :biggrin: :blush:

      Am citit si am vazut ca ai langa tine un om care te iubeste foarte mult si sincer am fost impresionata placut, este extraordinar sa traiesti asa ceva, chiar daca sunt greutati macar ai cu cine le infrunta. Sper din suflet sa ramana langa tine, in Romania, sa nu mai plece afara pentru ca stiu cat de greu iti este. Si ii este si lui.

      Eu apreciez oamenii sinceri, oamenii dispusi sa se deschida, sa vorbeasca despre ei. Cat de cat acolo, ca noi, cititorii, intelegem esentialul, ceea ce trebuie inteles si din putine cuvinte.

      Cat despre advertoriale ce sa zic, la unele comentez, la altele, care chiar ma depasesc(se pare ca zilele astea ma depasesc cam multe pe mine, mai ales din offline) ma abtin. Acum, asa cum precizam, m-am mai eliberat de stres si tensiune si voi fi alaturi de tine. :heart:

      1. Si eu sper sa nu mai plece, dar stii cum este, e foarte greu cu serviciul in Romania. Acum ne-am mutat la ai mei parinti, nu mai stam in chirie, sper sa fie bine din toate punctele de vedere. Ma bucur ca esti linistita, te asteptam sa revii intr-o forma maxima ceea ce s-a intamplat! Si pentru mine scrisul e ca o terapie, imi place mult sa scriu, iar acum ca sunt in concediu pana in septembrie intentionez sa toooot scriu :happy: :kissing:

        1. Cum, v-ati mutat la parintii tai? Dar asta e o veste extraordinara, ma bucur mult ca te-ai impacat cu ei. Este o surpriza foarte mare si frumoasa pentru mine. :happy: :cheerful: :cool:
          Mie imi spui cum e cu jobul in Ro? :cwy: :sick: :angry: :wassat:

  10. Eu sunt din cei care posteaza rar, comenteaza rar, mai mult citesc blogurile ca niste carti dintr-o bibilioteca, si tot ma deranjeaza putin cand vad ca am disparut din vreun blogroll. Dar cum se spune si in viata reala, ca nu pierzi prieteni ci ii triezi, asa cred ca e si cu cititorii blogului. Asa ca nu fii suparata daca si la tine s-a intamplat asa. Oricum primirea asta frumoasa din comentarii cred ca e dovada clara ca ti-a fost simtita lipsa.

    1. :blush: Sper ca le-a fost dor de mine ca si eu abia asteptam sa ii reintalnesc. Nu mai sunt suparata, tu ai dreptate, raman doar cei care te iubesc cu adevarat. :dizzy: :happy:

    1. Bine te-am regasit, Ovi. :cheerful: :cool: Scrisul este o forma de terapie pentru cei cu sufletul zbuciumat, pentru cei tristi, nefericiti, pentru cei care sufera si au nevoie sa se elibereze, sa se vindece de durere. Au nevoie sa fie intelesi si ascultati. Pentru cei pasionati de scris acesta e doar placere, bucurie. Dar mai exista o categorie, acei oameni care scriu exclusiv pentru ca vor sa impresioneze, sa epateze, sa adune fani in jurul lor, sa fie adulati. Pentru ei scrisul e o forma de “gadilare” a orgoliului. De cei din urma, sincer, nu sunt interesata. Nu vreau sa-i citesc, nu sunt curioasa ce au de transmis.

  11. Nu cred ca exista roz nicaieri. Poate ca ai cittit doar o parte din bloguri sau poate ca unii oameni prefera sa se destinda in blogareala, sa scape de stresul de acasa, de problemele cotidiene.
    Pentru mine blogul este o modalitate de a invata lucruri noi, de a experimenta, de a invata sa vorbesc corect, sa ma exprim cat mai bine si nu numai. :angel:

    1. Yamasha, la inceput asta reprezenta si pentru mine scrisul si blogul. Dar dupa 4 ani nu pot ramane la acelasi stadiu, nu? Tot sa invat sa scriu? Tot sa invat de la altii? E musai o evolutie… :biggrin:

  12. atunci cand am avut momente triste, momente in care nu vedeam luminita de la capatul tunelului m-am hranit din fericirea altora, am trait fericirea altora ca si cum ar fi fost a mea. nu am trait o minciuna, nu am dus nimic la extrem, dar atunci cand o prietena se casatorea sau astepta un copil si impartea aceasta bucurie cu mine, aceasta chiar se transmitea si imi umplea sufletul de bucurie. poate e vorba si de empatie ca absorb si necazurile altora ca un burete :)))
    terapia asta a functionat f bine la mine.

    1. Intersanta forma de terapie, Lilly, mai rar asemenea oameni care se indentifica cu bucuria si necazurile altora, care se hranesc cu implinirile celorlalti. Toata admiratia mea. :heart:

  13. ma intrebam pe cine ar interesa chestiile mele triste si necazurile, ca de astea are parte toata lumea. nu incerc sa infrumusetez artificial viata, ci doar sa strarnesc un zambet, intr-o lume in care cei mai multi au uitat sa rada, chiar daca nu le lipseste nimic s-o faca…
    iti doresc numai bine si zile senine :*

    1. Da, cam despre asta era vorba, eu nu scriu pentru altii, ca sa ii distrez pe altii, ca sa le aduc zambetul pe buze cand eu nu il am. Scriu pentru ca vreau sa ma eliberez, sa spun lumii ce simt. Daca mai intra cineva bine, daca nu, sa fie sanatosi. Nu scriu pentru altii, scriu pentru mine, pentru ca imi place sa scriu si ce obtin prin scris. Cam asta doream eu sa explic. Fiecare are alt motiv pentru care scrie, eu am ales jurnalul virtual. :happy:

  14. Dragă de unde vrei să încep? Vrei să încep prin a spune că nu există persoane mai plictisitoare şi anostă ca mine ? N-am avut chef să scriu fără niciun motiv, pur şi simplu, nu-mi place să creionez viaţa mea diferit .. altfel decât e, şi chiar şi atunci când sunt fericită parcă nu mai contez eu , mai nou contează cei din jurul meu pentru mine şi nu e bine..

  15. Bunaaa :silly: Mare dreptate ai. Uneori, scrisul ajuta cel mai mult si fara prea multe in schimb. Cand sunt suparata, singura, sau nu am vlaga in mine, incep si scriu asta. Si parca prind mai mult curaj. Scrisul chiar face bine.
    Multa inspiratie in continuareeee :)

Lasă un răspuns la Iulian Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

:D :-) :( :o 8O :? 8) :lol: :x :P :oops: :cry: :evil: :twisted: :roll: :wink: :!: :?: :idea: :arrow: :| :mrgreen: